Original subtitles

BENZINĂ - ALCOOL - POPAS RAPID

Bună ziua!

Vă ajut cu ceva?

Ați pățit ceva, domnule?

Da, scuze!

Sunt bine acum.

Presupun că nu pot folosi toaleta, așa-i?

Să nu faceți chestii aiurea!

Da.

NU ARUNCAȚI HÂRTIE ÎN WC

Drace!

„Nu sunt doar președintele Clubului Pletoșilor.

Sunt și client.”

Le iau pe toate.

Vă simțiți bine?

Sincer, mă simt mai bine ca niciodată.

Am uitat să înapoiez cheia.

Dă-te, moșule!

Mâinile sus!

Bagă banii în geantă! Mișcă-te!

Nu e bine să faci asta.

- Cineva ar putea fi rănit. - Da, tu!

- Bine. - Dacă nu taci!

- Gata. - Taci dracu'!

Ia-ți geanta!

- Unde-s restul? - Ăștia-s toți.

- Și seiful? - Nu avem seif.

- De ce n-aveți seif? - E o benzinărie de rahat!

Fir-ar!

Ce naiba?

A fost marfă!

CARTIERELE

Salut, Sam!

Sunt arestat?

Sigur că nu! Eram…

Eram îngrijorați pentru tine, Sam.

Ești de puțină vreme aici, dar intri mereu

- …în încurcături foarte neplăcute. - Faza cu Edward a fost din vina voastră.

Corect.

Dar nu eu am intrat prin efracție în case funerare.

- Voiam să-mi iau adio de la un amic. - Deși abia l-ai cunoscut?

Știu ce le-ai zis paramedicilor în noaptea în care a murit Jack.

Ai spus că l-a ucis o „arătare”?

Am raportul autopsiei, Sam. A fost doar un infarct.

Iar tehnicianul de pompe funebre mi-a zis că ai umblat la trupul lui Jack noaptea.

Sunt chestii profund îngrijorătoare, Sam.

Nu e chiar așa.

Atunci cum e, Sam? Ajută-mă să înțeleg care-i treaba.

Am…

Am căutat dovada.

- Dovada că Jack a fost ucis de ceva? - Da.

Sam, eu…

Aș vrea să te gândești să te internezi la Conac.

- Ca să facem niște teste. - Știu ce-am văzut, fir-ar să fie!

Știi povestea băiatului care striga „lupul”?

Poftim?

Povestea originală se petrece într-un sat idilic,

înconjurat de o pădure întunecată.

În acest sat trăia un băiețel

căruia îi plăcea să se joace printre copacii de la marginea satului.

Până când, într-o zi, băiatul a văzut un lup

care îl privea din umbra pădurii.

Speriat, băiatul a fugit acasă și le-a spus sătenilor că văzuse un lup.

Firește, sătenii l-au crezut și au format imediat o ceată de vânătoare,

dar, când au ajuns la marginea pădurii,

nu era nici urmă de lup.

A doua zi s-a întâmplat același lucru.

La fel și a treia zi.

Zile la rând s-a întâmplat la fel,

până ce sătenii au devenit convinși

că băiatul mințea.

La acel moment, Sam…

băiatul ar fi putut să renunțe.

Lupul n-ar fi îndrăznit să iasă din pădurea lui.

Băiatul ar fi putut să trăiască fericit mult și bine

în acel sat idilic.

Dar mândria lui l-a împiedicat.

Hotărât să arate că spunea adevărul,

băiatul s-a aventurat în pădure

unde lupul…

l-a mâncat.

Înțelegi ce vreau să spun, Sam?

- Ai uitat finalul. - Serios?

La final, sătenii îl răzbună pe băiețel

și omoară lupul.

Ce să zic… Nu se poate spune că n-am încercat.

Cu mine cum rămâne?

- Ești liber să pleci. - Atâta tot?

Nu suntem polițiști, Sam. Vrem doar să ajutăm.

Fără resentimente.

- Ne vedem la înmormântarea lui Edward. - Cum? Stai!

- Edward a murit? - Nu ai auzit?

A murit în somn în seara în care l-ai vizitat.

Era bolnav, Sam. El…

Spunea întruna că vedea monștri.

S-a băgat în diverse situații neplăcute.

Povestea are un singur final.

Ce păcat!

Renee?

Bună dimineața!

Bună dimineața!

- Te simți bine? - Mă gâdilă ceva în gât.

Pleci undeva?

- Da, am de predat un curs. - Înțeleg.

Facem ceva mai târziu?

- Diseară? - Scuze!

Nu-i nimic.

Am putea merge la un film, ceva.

Îmi datorezi o cină.

Nu pot diseară.

Nosotros cântă duminică la Tumblewood.

Duminică n-am timp deloc.

Mai bine vino aici mâine-seară

și îți ard eu cina.

Să știi că încep să mă simt ca un iubit pe șestache.

Adică?

Un tip cu care nu vrei să te vadă amicii.

„Iubit pe șestache”… Îmi place.

Nu mă face să mă simt mai bine.

Sunt prima femeie mai în vârstă cu care ai fost?

Ce contează?

Dacă apari, atragi priviri.

- Lumea te judecă… E complicat. - Dă-i dracu', mi se rupe!

Așa spun toți.

Nu ești la primul tânăr.

Prin urmare, crede-mă când îți spun că nu merită toate tâmpeniile

care ar urma dacă am merge la Tumblewood.

- Adică eu nu merit. - Nu asta am spus.

Sunt destul de mare ca să citesc printre rânduri.

Paz!

Ia te uită!

Bună dimineața, soare!

Nu m-ai trezit ca să stau de veghe.

Ai vești de la Sam?

Tăcere totală.

De Art ce știi?

I-am lăsat o duzină de mesaje.

Dacă a pățit ceva?

- Dacă arătarea… - Sigur e bine.

Deșertul e cel mai sigur loc pentru Art.

Departe de filmul nostru cu monștri.

Ești prea calm după ce ai aflat că monștrii există.

Nu-s așa de calm.

Așa am ajuns să trăim.

Dormim cu rândul și ascundem cuțite.

Nu știu ce să zic.

Sam!

- Sam! - Sam!

- Bună! - Salut!

Sam! Dumnezeule!

Sunt atât de…

Arăți groaznic.

- Și tu mi-ai lipsit. - Ce s-a întâmplat? Ți-au dat drumul?

Mai bine vorbim în casă.

Deci Blaine știe de monstru?

- Cred că mușamalizează. - De ce?

Are de vândut case.

- Anunțăm presa. - Nu ne-ar crede.

- Polițiștii? - Nici ei nu ne-ar crede.

Vor considera că suntem senili și ne vor închide în Conac.

Trebuie să avertizăm lumea, vecinii, prietenii!

Nu putem spune nimănui. Oricine știe adevărul e în pericol.

Blaine a dat de înțeles clar.

Ce-o să facă? Îmi taie iar accesul la centru?

L-a ucis pe Edward.

Să dea naiba!

De ce?

A vrut să mă ajute.

- Bietul Edward… - Nu e în regulă deloc. E greșit!

Ceva se hrănește din noi și trebuie să facem ceva.

- O să ucid arătarea. - O s-o ucizi?

- Da. - Cum facem asta?

N-am zis de voi. Blaine nu știe că sunteți implicați.

E mai sigur așa.

- Las-o mai moale, cowboy! - Da, participăm și noi.

- Până la sfârșit, Sam. - La vârsta noastră, poate fi oricând.

Scuze!

Salut, Art! Arăți bine. Ți-ai schimbat frizura?

Doar mă știi! Sunt mereu în pas cu moda.

Cu bine, amice!

E bine.

Justin, ai văzut?

Haide!

Ca să ucidem creatura, mai întâi trebuie s-o găsim.

Ce știm?

Știm că e o arătare care se furișează în casele oamenilor.

Cum intră?

- Nu știu. - De unde vine?

- Habar n-am. - Cum arată?

- Are o grămadă de picioare. - Ca un păianjen?

- Nu prea. - Bine.

Am un nou plan.

O facem să vină la noi.

Adică o invităm să ne uităm la meci?

Nu, o invităm la cină.

Detalii, Wally!

N-am avut somn azi-noapte și am citit una-alta.

După poziția înțepăturilor din gât, creatura ne bea lichidul cefalorahidian.

Ăla din jurul creierului?

Ai fost tare la biologie în liceu!

Dacă arătarea bea cantități mici, nu resimțim nimic la început.

Pe termen lung, apar leziuni cerebrale, epilepsie,

multe tulburări neurologice.

- Ca boala Maxwell. - Da, întocmai!

Amicul nostru ne răpește ani din viață.

Ani?

Dar, dacă aș avea un eșantion de lichid cefalorahidian,

cred că aș putea crea o momeală.

Din păcate,

nu găsești așa ceva la magazinul din colț.

De unde facem rost?

Nici gând!

- Ai mai făcut asta, nu? - Da, de multe ori.

Isuse!

Bine. Pentru început…

o să aplic local puțină lidocaină.

Gurița mare, Sam!

- Așa… - Foarte bine, Sam.

Asta e!

Aștept puțin să-și facă efectul.

- Lidocaina atenuează durerea, nu? - Întocmai.

Isuse! Știi, Sam,

Wally a fost un doctor foarte faimos.

A apărut pe coperta revistei Time.

- De unde știi? - Te-am căutat pe internet.

Băgăcioaso!

Da, am fost menționat într-un mic articol din anii '80

despre niște medici care luptau cu misteriosul cancer al gaylor.

Nu e cazul să vă spun cum s-a terminat povestea.

Bine, ar trebui să fii amorțit deja.

- În regulă. - Gura mare și gândește-te la Europa!

- Strânge-mi mâna! - Nu mișca!

Încă puțin.

- Gata! - Bravo, Sam!

- Bine. - Ai un lichid cefalorahidian superb.

Mulțumesc mult.

Bun, avem momeala. Cum omorâm creatura?

Am o idee, dar am nevoie mai întâi de provizii și de o mașină.

- Te duc eu. Wally, ne dai mașina ta? - Vă aparține.

Bine.

- E drăguță. - E murdară!

Ai grijă ce spui!

Potaia aia să se ferească!

- Cum îndrăznești? - O omor!

Să nu te atingi de Puddles!

- Nu e doar Puddles! - Care e problema?

Câinele lui își face nevoile pe gazonul meu!

Își face nevoile doar pe gazonul meu!

- E câinele meu! - Nu aveți voie aici.

Vreau să vorbesc imediat cu Hank!

Ce naiba se întâmplă aici?

De câte ori v-am zis să nu mai veniți ca să ne deranjați cu tâmpenia asta?

- Ar trebui să vă duc afară și… - Hank!

Știi că nu vorbim astfel cu rezidenții noștri.

Scuze, șefule!

Îmi cer mii de scuze.

Hank e foarte stresat de la o vreme, dar asta nu îl scuză.

- Așa că o să-l punem pe… - Paz.

Paz vă va lua declarațiile. Și n-aveți grijă, e printre cei mai buni.

Mulțumim.

Hank, putem sta puțin de vorbă jos?

Jos?

Sigur că da.

- ȘTII CE MAI E NAȘPA LA HANK? - CE?

Haideți!

Renee! Scuze…

Ți-am primit mesajul. Ce-ai pățit, ești bine?

- N-am nimic. - Dar în mesaj scria „SOS”.

Da.

- E un tip. - Un tip?

- Un tip. - Uf!

M-ai băgat în sperieți, draga mea.

Credeam că ai pățit și altceva, în afară de crema de lămâie de pe sân.

- Scuze că te-am dezamăgit! - Nu, îmi pare rău.

- Chestia e că lucrurile au luat-o razna. - Povestește-mi!

Îți zic mai târziu.

Bârfa ta are legătură cu paznicul sexy care a plecat supărat de la tine azi?

Știi ceva? N-am făcut decât să impun niște limite.

- Da, te-ai izolat. - Iar el s-a ofuscat.

Îl tratezi ca pe copii și te superi că se bosumflă.

Știi ceva? Îmi place mult de el, Wally.

Nu știu ce să zic, e altfel.

Da… Ar trebui să schimbi ceva. Dacă el e altfel, fii și tu altfel.

Știi ce? Bucură-te de viață, cât mai poți.

Închiriază o cameră de hotel și călărește-l până-i sar capacele!

Vrei sfatul meu?

Fii ca o curvă din Sedona!

Judy!

Ești acasă?

Al dracului Jack!

Sam!

Sam, am ajuns!

Scuze, m-a luat somnul!

Sforăiai ca un demon. Mi-am zis că aveai nevoie de odihnă.

A cui casă e asta?

E a fiicei mele.

Avem de luat câteva lucruri.

Nu durează mult.

Ce-i cu atâtea televizoare?

Le reparam cu fiică-mea, ca hobby.

Plăcere inginerească.

Tuburile lor catodice interacționează cu sângele monstrului.

Așa că mă gândesc

că, din mai multe televizoare și alte câteva chestii,

aș putea construi o armă.

Ea era soția ta?

Lilly.

Era frumoasă.

Cum arătai!

Păreți foarte fericiți.

Crezi în fantome?

Dacă m-ai fi întrebat alaltăieri, aș fi zis că nu.

Acum…

De când m-am mutat în Cartiere, îi simt prezența.

Ca și cum ar fi mereu

în apropierea mea.

La comemorarea lui Jack, am început să am vedenii.

Chestii mărunte.

Chestii imposibile.

Dar aseară am văzut-o.

Ai văzut-o?

- Cred că încerca să-mi spună ceva. - Sam…

Tată, ce-i cu tine aici?

Ea cine e?

Sunt vecina lui. Bună! Tatăl tău voia un televizor.

Aștept în mașină.

- Nu trebuia să fii la muncă? - Am uitat proiectul lui Cody.

Ce cauți aici?

Am venit să iau niște televizoare.

Pentru ce?

Un mic proiect.

Bine.

Ți-am lăsat o groază de mesaje și nu m-ai sunat.

Da, am fost ocupat.

Dar ai timp de vecine drăguțe și de televizoare!

- Nu-i cum crezi! - Atunci explică-mi tu cum e!

Nu pot.

Bine.

- Am încheiat discuția! - Stai, Claire…

Și eu am pierdut-o, tată.

Bună ziua! Vreau să știu dacă aveți camere libere în weekend.

Să verific!

Da, avem.

Serios?

Are vreuna pat dublu?

Excelent!

Mulțumesc.

Da, cu vedere la deșert, nu la piscină.

MIȘCARE DETECTATĂ

Scuze, tocmai a intervenit ceva. Vă sun eu din nou.

MAGAZIE 2

Ce ascunzi, burtosule?

CĂUTARE FEȚE ONLINE

ȘEF DE ÎNCHISOARE, MORT ÎN ACCIDENT

Milton Hauser?

21 NOIEMBRIE 1975

Ce bei?

Uncle Nearest.

N-am auzit de el.

Să vă fac cunoștință!

Poftim!

Uncle Nearest e foarte tare!

Chiar că e!

Wally!

Ne-am întors!

Sunt la baie!

Doamne ferește, ce faci?

Am terminat de pregătit momeala, dar, pentru a atrage creatura în capcană,

scena trebuie să fie cât mai atrăgătoare.

O să-ți găsim pe cineva, dragă!

Deci umidificatorul ăsta împrăștie lichidul cefalorahidian

prin manechin și în aer.

Exact, iar atunci când creatura vine să adulmece, închidem capcana.

- Apropo, cum a mers? Avem arma? - Avem o mașină cu televizoare vechi.

- Și astea. - Jucării?

Folosesc magneții lor

pentru a concentra într-un fascicul particulele de la televizor.

- Un fel de armă cu laser? - Cam așa ceva.

- N-am mai văzut de-astea din copilărie. - Sunt frumoase, nu?

- Revin. - Unde te duci?

Să aduc o armă adevărată.

- Uită-te la asta! - Da…

E nemaipomenită.

PROPRIETATE PRIVATĂ, NU INTRAȚI

Vin acum, ai răbdare!

Ce naiba vrei?

Dumneata ești Tim Hauser?

N-am de gând să-mi vând casa.

Nu, am venit să te întreb

despre tatăl tău,

Milton Houser.

- Hristoase! Alta… - Alta?

Crezi că ești primul „copil pierdut” care dă târcoale întrebând de tata?

A avut mai mulți bastarzi decât neuroni.

Dacă tot ai bătut atâta drum,

măcar să te dezamăgesc în casă.

Sper că-ți place limonada acrișoară.

Doctorul mi-a zis că nu mai am voie zahăr.

Hai, întreabă-mă!

În 20 de minute începe Judecătoarea Judy. N-am ratat niciun episod.

Se pare că nu prea te înțelegeai cu tatăl dumitale.

Nu-l suportam pe ticălos.

- Ce-i asta? - O parte din istoria familiei.

Pentru asta ai venit, nu?

- Când a decedat? - În 1975.

Am vârsta mai mare decât a lui când a murit.

A făcut accident în deșert.

Era atât de ars, încât a avut sicriul închis.

A lucrat la o închisoare, nu?

A început ca gardian și a ajuns director.

Atunci am venit eu pe lume.

Atunci l-am cunoscut pe Zâmbăreț.

- Zâmbăreț? - Așa îi spuneau deținuții.

Tata zâmbea doar când bătea pe cineva.

Trebuia să-i fi făcut plângere, dar era tata.

Îl recunoști pe celălalt bărbat din poză?

N-aș zice.

Am văzut grozăviile pe care le făcea altora.

Sângele nostru e spurcat.

Era bine să fi crăpat întreaga familie, până la ultima rubedenie.

Să lăsăm timpul să-și facă treaba, să șteargă totul.

Nu mă tem să o iau de la capăt.

Când am renunțat la școală pentru afacere, ea era acolo.

Când copiii au plecat la facultate și n-am mai fost tătic, ea era acolo.

Când m-am rănit la spate și m-am pensionat, ea era acolo.

Judy a ta?

Steaua mea polară.

Un punct fix al universului în expansiune.

Dar s-a îndrăgostit de altul și acum sunt rătăcit.

Ce naiba să fac?

E simplu.

O pedepsești.

- S-o pedepsesc? - Pentru ce ți-a făcut.

Nu-mi pasă de sex.

Nu vorbesc despre sex.

Vorbesc de iubire.

Iubire adevărată.

E…

sublimă.

Adică e mai presus de orice.

Asta ați avut.

Dar ea a profanat-o.

A pângărit-o.

Te-a înjunghiat în spate,

iar acum,

tu o înjunghii în față.

Pedepsește-o!

Ești…

Ai pățit ceva?

Scuză-mă!

Ajută-mă!

Ajută-mă!

Cuarț.

Nenorocitul de Hank!

Ticălosul mă bate la cap că a dispărut un copil.

Habar n-am de ce Cicatrice fură chestii.

Poate că-i plac pietrele lucitoare…

Te sun eu înapoi.

Șobolani nenorociți!

Să-mi bag picioarele!

Trebuia să-ți vezi de treaba ta, amice.

Se întunecă. Cum stai, Sam?

E aproape gata.

Bun…

Casa e baricadată.

Nu se poate intra sau ieși, cu excepția ușii de la terasă.

Decorul e gata și vedeta așteaptă.

De cum intră arătarea, punem televizoarele pe ea.

Ne schimbăm la patru ore. Unul stă în baie cu telecomenzile.

Altul doarme vizavi, iar al treilea veghează.

Apoi o luăm de la capăt.

Ar putea dura zile sau săptămâni.

Judy, ești sigură că ai baricadat casa?

Sunt sigură.

Ceva a intrat.

E imposibil.

Nu mai există imposibil.

- Ce vrei să faci cu ăla? - O să împușc ceva.

Stai, Judy!

Ce facem?

Respectăm planul.

Alimentez. Gata!

Drace!

Ce s-a întâmplat?

- Au sărit siguranțele, dar am baterii. - Poate…

E aici.

Nu te uita.

E pe dulap.

Ce face?

Se uită la noi.

- Rotește televizoarele! - Cum?

Rotește televizoarele spre el!

Dar fii degajat.

- Degajat? - Da.

Drace!

Rahat!

Doamne sfinte!

- Sictir! Face ceva! - Sunt aproape gata.

Sam, grăbește-te!

- Timpul s-a sfârșit! - Acum!

N-a funcționat.

Hristoase!

L-am lovit! Așa cred!

- Să nu fugă! - L-am lovit!

Subtitrarea: Adrian Oprea