Original subtitles

Nu înţeleg de ce nu putem continua construcţia. Putem deveni parteneri !

OSTATICI

Dacă o termini, o putem vinde împreună.

Nu eşti rezonabil ! Ne duci în sapă de lemn.

Nu o lua aşa. Toată lumea ştie că sectorul imobiliar are probleme.

Dacă vindem, ieşim toţi în câştig. O să-ţi dau nişte bani.

Nu închide ! Fir-ar să fie !

Dle Kaplan, tot Kyle Miller sunt.

Vă sun în legătură cu diamantul Golconda, despre care am discutat.

Am un cumpărător. Ştiu că noi n-am mai făcut afaceri,

dar vă asigur că pot fi de mare folos companiei dv.

Permiteţi-mi să vă arăt ce pot face cu piatra asta.

Nu vă iau niciun comision. Ce aveţi de pierdut ?

Sunt contactul meu, riscul meu. Vă garantez că e 100% de încredere.

Orice pierdere va fi suportată de mine.

Bine. Închideţi. Îl sun acum. Mulţumesc.

Emil Scruhar ? Kyle Miller. Ce mai faci ?

Mamă, pot să mă duc la o petrecere ?

- Nu în seara asta, Avery ! - Te rog !

E acasă la un tip, Jake. Toată lumea se duce.

- Cine e "toată lumea" ? - Prieteni de la şcoală.

- De ce eşti atât de evazivă ? - Nu sunt.

Stai aşa. Mă torturează.

- Te rog ! Nu e mare lucru. - Dacă nu e mare lucru...

De ce nu poţi să-mi spui cu cine te duci ?

Frumuseţea aia despre care am discutat.

Da, cea fără cusur.

Se pare că ar putea fi a ta, dacă... Stai puţin.

Dacă ai oferi o sumă mai puţin insultătoare.

Trebuie să plusezi, Emil, altfel, îl pierdem pe vânzător.

- E doar o petrecere. - Cu Kendra ?

De ce eşti atât de împotriva Kendrei ?

M-am gândit că am putea lua cina acasă în seara asta, în familie.

Tatăl tău s-a întors... Ar fi plăcut.

Nu vreau să luăm cina. Vreau să mă duc la o petrecere.

Ei bine... am spus "nu".

Emil !

- Bine, îl întreb pe tata. - Bun. Întreabă-l.

Emil, Stafford oferă cu 2% în plus faţă de preţul tău.

Da ! Acel Stafford. Carl Stafford.

Mama este arbitrară şi inflexibilă.

- Zău aşa... - Am nevoie de îmbrăţişări.

Ce importanţă are dacă a spus-o Carl sau am spus-o eu ?

Ideea e că vei obţine o piatră al naibii de bună.

O clipă. Aşa ai fost îmbrăcată la şcoală ?

Mă laşi la petrecerea unui prieten ?

Nu.

Sunt de acord cu mama ta.

Nu ! Nu vreau să mă întâlnesc cu cumpărătorul tău, ci cu tine.

- Nici nu ştii despre ce discutam. - Ba da, discutam despre Kendra.

Asta înseamnă băieţi, probabil, mai mari,

adică cel mai mare coşmar al oricărui tată. Îmi pare rău.

Da. Am revenit. Da, în seara asta e bine.

Aş putea ajunge în 30-45 de minute, ţinând cont de trafic.

Prin orice aţi trece voi doi,

faptul că mă trataţi ca pe un copil n-o să îmbunătăţească situaţia.

- Trecem prin ceva ? - Nu ştiu. Trecem ?

Îmi pare rău pentru asta. E cam aglomerat azi la birou.

Da. Nu cred că mă asculţi cu atenţie, Emile. E un diamant perfect.

Mai alb decât zăpada de pe muntele Fuji.

Mă iei în balon ? E un diamant 2-A,

atât de translucid, încât o să-ţi dea lacrimile.

În alte condiţii, un Golconda de 4 carate e 1,5 milioane.

Ăsta e "furt curat". Te invit să mă furi. Da, bani gheaţă.

E cel mai mic preţ. Nici măcar nu percep comision.

Nu, trebuie să fie bani gheaţă.

Mulţumesc, Emil. Mă bucur că ne-am înţeles. N-ai să fii dezamăgit.

La revedere !

- Kyle ? - Vorbesc la telefon!

Vrei să mănânci ceva înainte să pleci ?

Nu, o să iau ceva pe drum.

Te rog, nu-mi spune că e fiindcă mă iubeşti şi-ţi faci griji pentru mine.

- Draga mea, trebuie să mănânci ceva. - Nu mi-e foame.

Bine. O las aici. E delicios !

Avery, eşti atât de frumoasă şi de isteaţă...

Nu trebuie să te grăbeşti în halul ăsta să te maturizezi.

- Te iubesc, draga mea. - Ştiu, mamă. Şi eu te iubesc.

- Bună ! - Bună !

- Ai mei te cred o influenţă proastă. - Şi au dreptate.

Sunt aproape sigură că mama face sex cu avocatul ei de divorţ.

Ai numărul lui ? O să aibă şi mama nevoie de unul.

Kendra !

Fir-ar !

Cum a fost la Houston ?

Am dus diamante pentru amantele petroliştilor.

- Ce face Avery ? - E încă în camera ei. Mă urăşte.

Ba nu te urăşte. Ne urăşte pe amândoi.

- Am găsit asta. Crezi că fumează ? - Sper că nu.

Şi nu-i doar asta. Erau ţigări lângă piscină.

Serios ?

- Mă îngrijorează. - Da.

Poftim.

Tipul ăsta e în oraş doar în seara asta, altfel, totul se duce...

Eşti foarte frumoasă.

Da ?

Faptul că plec şi nu sunt mereu aici e pentru tine şi Avery.

Ca să am grijă de voi două. Ştii asta ?

Ştiu.

Trebuie să plec.

Oare de câte ori trebuie să se întâmple asta

înainte să nu-mi mai pese deloc ?

Ce vrei să spui cu asta ?

Da.

- Domnul Kyle Miller ? - Da.

Din partea şerifului, dle Miller.

Am putea intra ca să discutăm cu dv. ?

Despre ce este vorba ?

Câte persoane sunt acasă în acest moment ?

Soţia, fiica mea şi cu mine. E vreo problemă, dle poliţist ?

Ce se întâmplă, Kyle ?

Vorbim cu toate familiile din zonă

pentru că a avut loc o serie de spargeri.

Cheam-o pe Avery.

- Dle Miller ? - Da, bine. O clipă.

Avery !

Deschide, Avery !

Hai, nu te mai prosti !

Haide ! E încuiat !

Fă-o să deschidă ! Vreau să coboare imediat.

Da. Hai, Avery !

A plecat !

Sarah, fugi !

- Taci naibii ! - Fugi, Sarah !

Nu te uita la mine !

- Prindeţi-o ! După ea ! - Sarah !

Dacă taci, n-am să te găuresc. Nu te uita la mine !

Adu copilul !

- Ţi-am spus că e tare. - Tare e faptul că era să ne omori.

Nu mă face de râs comportându-te ca la vârsta ta.

- Ca la ce vârstă să mă comport ? - Legală !

Ce faceţi, fetelor ?

Mă bucur că aţi reuşit să veniţi. Ia asta.

- Numele meu e Jake. - Avery.

- Jake... Cred că îmi trebuie... - Totul e în ordine, prietene.

Kendra... Vino cu mine, te rog.

Vreau să-ţi arăt ceva. Ia uite !

Treceţi naibii în genunchi ! Faţa la podea !

Ne trebuie, în caz că sună de la firma la pază.

Un lucru să fie clar ! Acum, asta e casa mea !

Casa mea, regulile mele ! Tăticu' a venit acasă !

Puştoaica nu e.

Sarah...

Ai idee unde e fiica ta minoră şi când se întoarce ?

Nu ştiu.

Nu-i aşa că-ţi plac surprizele ?

O să se întoarcă.

15 minute. Şi plecăm. Fără tâmpenii.

Telefoanele mobile, pe podea, imediat !

Acum ! Telefoanele mobile !

- Sarah ! - Nu am !

- Mincinoaso ! - Nu-l am la mine.

Nu-l ai ? O să vedem.

Îmi dai voie, Sarah ? Depărtează. Frumos fund !

- Nenorocitule ! - Nu !

Să nu mai faci niciodată asta, Kyle !

Dacă văd o armă, dacă văd o mână, te găuresc !

E limpede, dobitocule ? Şi ţine-ţi gura !

Ne dau de furcă.

Ia-l de acolo ! Şi fă-l să tacă.

Şi pe toate celelalte.

Acum să verificăm alarma.

Doar vrem să ştim când ajunge micuţa Avery acasă, nu ?

Te-ar uimi câte lucruri ştiu despre tine, Kyle.

Iar ceea ce nu ştiu o să-mi spui tu.

De exemplu, codul alarmei.

Care-i codul pentru alarmă ?

Îmi pare rău, Kyle. Nu te-am auzit. Care ai zis că e codul ?

Nu aud ! Care-i afurisitul de cod ?

- 7-7-4... - 7-4-6-5.

- 7-4-6-5 ? Eşti sigur ? - Da.

Bine. Eşti sigur ? Eşti absolut sigur ?

Vreau să mă asigur. Cum a zis şi el, nu-mi plac surprizele.

- 7-4-6-5... - Stai ! Nu !

Ce "nu" ? Ce să aştept ?

Auziţi poliţia ? Auziţi vreo sirenă ?

Eu nu aud nicio sirenă. Şi ştii de ce ?

Pentru că sunt două coduri, Kyle.

Unul adevărat şi unul care pare adevărat,

dar, de fapt, cheamă poliţia !

Întâmplător, ştim ce cod ai. Ştim multe despre tine, Kyle.

Aşa că am să te rog să nu ne subestimezi.

Nu ne irosi timpul. Ridică-te !

Asta numim un mic exerciţiu de încredere, Kyle.

Relaţiile se bazează, în mod esenţial, pe încredere.

Odată încrederea pierdută, e extrem de greu de refăcut.

Nu-i aşa, Sarah ?

Ce vreţi de la noi ?

Nu ştiu. Ce-ar fi să începem cu tot ce ai ?

Tata habar n-are că ştiu combinaţia.

Vrei să "tragi" ceva ?

Vezi ? Sunt 100 de miare acolo şi o rezervă de Cipiro,

în caz că teroriştii distrug universul financiar

şi-i trimit antrax prin poştă. E incredibil.

- Vrei şi tu ? - Nu, mersi.

Mă duc să văd ce face Kendra...

Ştiu. Şi eu te plac.

Ştiu că abia ne-am cunoscut, dar îmi dau seama.

O vrei şi tu. Absolut.

Poate că niciunul dintre noi nu şi-ar fi închipuit seara aşa,

dar trebuie să-ţi pui întrebarea.

Chiar vrei să te întrebi pe urmă cum ar fi putut fi ?

- Dispeceratul. - Aş dori un taxi.

Un moment, vă rog.

- De la ce adresă să vă ia ? - Unde pleci ?

Undeva unde să pot vomita.

Am o baie !

- Tu uită-te dacă apare puştoaica. - Ia mai lasă-mă !

Iubito, fă cum spune el.

Ştii ce, Kyle ?

Nu e cam prea previzibil ? Ai un seif în spatele tabloului !

- Este estetic. - Estetic ?

Nu e ca să-l ascund de lume. Ci ca să nu vezi un seif gigantic...

Zece minute !

Ce facem ?

Mă impresionezi, Kyle. Ai un pistol îndreptat spre fruntea ta,

şi încă ai îndrăzneala de a fi condescendent cu mine.

Ori eşti foarte prost, ori ai chef să te sinucizi. Deschide seiful.

Deschide seiful.

Deschide-l !

Nu trebuie să fie atât de neplăcut. Deschizi seiful, şi gata.

Probabil că o să-ţi dea asigurările bani pe ce-o să-ţi luăm.

O să-ţi recuperezi banii, deci câştigăm amândoi, nu ?

Combinaţia.

Nu.

- Nu ? - Nu.

Refuzul nu e pe lista de opţiuni, Kyle.

Te rog, nu ne sili să recurgem la soluţia cea mai evidentă.

- Nu ! Eu nu ştiu combinaţia ! - Ce vă aşteptaţi să găsiţi ?

Ştim lucruri despre tine ! Ţi-am spus deja, dobitocule !

Te-am văzut semnând pentru diamante. Pentru o grămadă de diamante !

Ştiu că ai diamante mai mici decât unghia degetului mic,

care valorează mai mult decât un Porsche, nu-i aşa ?

Şi chiar nu-mi pasă ce-i în seif, atât timp cât îl deschizi.

Aşa că o să te mai rog o dată, cât se poate de frumos.

Deschide afurisitul de seif, te rog frumos.

Te rog, Kyle !

- Cine le taie ? - Cred că glumeşti.

Cine o să taie diamantele ?

Kyle Miller...

Nu e bine să faci pe deşteptul cu mine acum.

E mai bine să fii cât mai prost cu putinţă.

Dacă eu fac pe prostul, tu faci puşcărie.

Presupun că ai pe cineva care să se ocupe de inscripţionări.

Opt minute !

Zi-mi că te-ai gândit bine.

Dacă furi diamante, trebuie să te pricepi la ele.

Cum să-l fac pe tâmpit să tacă, Sarah ?

O să tac fiindcă o să afli de microinscripţiile cu laser

când o să fii arestat pentru încercarea de a vinde bunuri furate.

- Pierdem timpul ! - Stai. Vreau să aud ce zice.

- Gata cu vorbăria ! - Nu ! Nu-i faceţi rău !

Oricine are o lupă de bijutier o să ştie că diamantele sunt furate

şi de la cine le-aţi furat. Toate diamantele de pe piaţa SUA

sunt înregistrate la Institutul American al Pietrelor Preţioase.

Greutatea, forma, gradul, fluorescenţa şi proprietarul

sunt documentate la institut şi gravate pe diamant.

Dacă eşti prins încercând să-mi vinzi diamantele,

cât va trece până te vor corela cu uciderea mea ?

- Deschide seiful. - Stai...

- N-o să fie nimeni ucis. - Ce tot spune ? Lasă-l să vorbească.

Trebuie să aud chestiile astea.

Singurul mod de a vinde diamante furate e să le schimbi forma

şi să le ştergi inscripţia.

Chiar şi aşa, dacă încerci să vinzi diamante retăiate fără certificat,

cumpărătorul va şti că sunt furate şi vei fi la mâna lui.

Şi da, sunt diamante în valoare de sute de mii de dolari în seif.

Dar cât va obţine pe ele, scuză-mi limbajul, o bandă de huligani,

presupunând că găsiţi un cumpărător interesat de bunuri furate ?

10 000 ? Mă îndoiesc. 1 000 ? Poate. Probabil că nu !

În mâinile voastre, vor fi doar nişte pietre.

Pietricele frumoase şi strălucitoare.

Aşa că te mai întreb o dată. Cine vi le taie ?

Cu fiecare minut peste primele 20, riscul creşte cu 10%.

Iar asta va fi peste şase minute.

Kyle...

- De ce ne spui asta ? - Fiindcă eu sunt acela.

Pot face ca diamantele să fie tăiate fără să facă cineva legătura cu voi.

Cu noi. Vom fi parteneri. Vând diamantele şi vă dau banii.

Raportez furtul, încasez asigurarea. Toată lumea iese în câştig.

- Şi toată lumea rămâne în viaţă. - Al naibii de genial !

Stai să mă lămuresc. Luăm diamantele şi, pe urmă, ţi le dăm înapoi ?

Nu avem nevoie de dobitocul ăsta şi de gogoşile pe care le toarnă.

Fiindcă are şi bani gheaţă. Nu ştiu cât de mulţi,

dar destui cât să merite să-l silim să ni-i dea.

Destui cât să devenim, brusc, câştigători la loterie.

Dă-le naibii de diamante ! Să luăm banii şi s-o ştergem.

Bine. Ţi-ai făcut numărul. Şi oferta. Refuz. Deschide seiful.

Nu aveţi funie, cătuşe, nimic cu care să ne legaţi. Ştiu ce o să faceţi.

- Deschide seiful ! - Nu.

Nenorocitule...

- Nenorocitul naibii ! Vino ! - Nu !

Te rog !

Lasă arma jos, dă-i drumul şi deschid seiful.

- Kyle ! - Patru minute.

Care sunt ultimele tale cuvinte, Sarah ?

- Dă-le ce vor ! Deschide seiful ! - Dacă-l deschid, ne ucid, Sarah.

E vorba de încredere ! Ai încredere în mine, Kyle.

Ai încredere că o omor în clipa asta, dacă nu-l deschizi !

- Mi-ai promis ! - Stai acolo !

- Deschide naibii seiful ! - Dacă-i dai drumul !

Cifrul e singurul motiv pentru care suntem încă în viaţă.

Dacă îl deschid, ne pierdem atuul. Dacă ne pierdem atuul, murim.

Uită-te bine la chipul ăsta frumos.

Îţi închipui ce-i poate face un cartuş de 125, cu vârf tăiat ?

L-ar face praf ! Peste câteva clipe ! De atuul ăsta ce zici ?

Negociem.

Voi aveţi puterea să ne luaţi viaţa, dar eu am puterea să vă îmbogăţesc.

Las-o să plece cu maşina, deschid seiful şi o să fiţi bogaţi.

Pentru ea ? Eşti sigur că merită ?

Un milion de dolari ! Da, puştiule !

Ai reuşit ! Ai tras lozul cel mare !

M-ai văzut semnând pentru un milion, cu ochii tăi ! Şi e aici !

Tot ce trebuie să faci e să-mi eliberezi soţia !

- Şi pe urmă iei banii ! - Haide, Elias...

Nu !

Omul tocmai ţi-a spus numele ! Pune-ţi oamenii la punct !

Lasă-mi soţia să plece şi pe urmă îţi dau ce vrei !

Du-te şi adu bagheta magică.

Succinilcolină. E un paralizant.

Pe masa de operaţie,

te face să crezi că altcineva e ciopârţit în locul tău.

E foarte puternică. Doza asta te omoară.

Dar pentru Tata-Urs, Mama-Ursoaică şi puiuţul de urs e exact cât trebuie.

Îţi rupe filmul, dar nu te omoară.

Deci asta e "funia şi cătuşele".

Care, trebuie să recunosc, Kyle, sunt cam perverse, nu ţi se pare ?

Dar a fost bun !

Nu-i aşa că a fost bun ? Eşti o mare figură, omule.

"Pune-ţi oamenii la punct !" E negociator înnăscut.

Un minut !

Hai, eroule ! Deschide mastodontul. O să-ţi injectez porcăria asta.

O să adormi. Până te trezeşti, noi o să fim în Mexic.

E doar un coşmar cu asigurare.

Ascultă-mă cu mare atenţie.

Probabil că ai observat că nu-l am sub control pe malacul ăla.

Poate că te întrebi de ce am adus pe cineva ca el la o treabă ca asta.

Poate că n-am avut de ales. Eu nu vreau să te rănesc

pe tine sau pe soţia ta, dar el vrea şi o va face.

Nu vă dau nimic până n-o lăsaţi să plece.

Nu ţi-o face cu mâna ta, omule.

Timpul s-a scurs !

Nu !

Las-o în pace !

- Las-o naibii în pace ! - Ce dracu' faci ?

- Să-şi ia labele jegoase de pe ea ! - Am convenit că o să-ţi ţii gura.

- Nu. Mi-ai poruncit. - Te rog, ajută-ne !

- Ai promis că n-o s-o atingă nimeni. - Nu ţi-ai luat pastilele.

Ţine-ţi gura. Ţi-ai luat pastilele ?

Mi-am luat afurisitele de pastile !

- Nu le-ai luat. - Du-te dracului !

Dacă o atingi, te omor !

La dracu' !

Contractorul sună întruna. Nu ştiu ce vrei să fac, Kyle.

Haide... Tu ţi-ai dorit asta.

Mie mi se părea că suntem mai fericiţi în vechea casă.

Nu ţipa la mine !

Te-am întrebat doar, Kyle. Ce vrei...

Bine. Vorbim mai târziu. La revedere !

Îmi cer scuze. Am auzit fără să vreau.

- Vă simţiţi bine ? - Da, n-am nimic.

- Aţi proiectat singură casa ? - Casa ? Da.

- Sunteţi foarte talentată. - Mulţumesc.

E puţin mai mare decât aveam nevoie, dar...

Dacă tot visezi, măcar să fie un vis măreţ, nu ?

Da.

- Am terminat pentru azi. - Mulţumesc.

Ne vedem mâine.

Scoate aia de pe tine !

- Ţi-am amintit de cineva ? - Dă-o jos !

- Nu e a ta. - Acum este.

- Eşti sigură că e adresa corectă ? - Da.

Dacă n-ai destui bani, te duc unde vrei.

- Nu, e casa mea. - Eşti sigură ?

Da. Mulţumesc.

Nu !

O iau pe Sarah la o plimbare.

- Kyle ! - Sarah !

- Kyle ! - Vino cu mine.

Nu prea vezi acces biometric în sistemele de alarmă de acasă.

Scaner pentru amprente ?

Tot o să pui degetul pe scaner, mai devreme sau mai târziu.

Întrebarea e dacă o să mai fie ataşat de corpul tău.

Serveşte-mă !

Toarnă-mi nişte vin. Vreau să mă serveşti.

Eşti bună să mă serveşti ?

Mă serveşti ? Cum l-ai servit pe frăţiorul meu ?

Da, l-ai recunoscut. Te-am văzut.

- Nu. - Ba da.

- Nu l-am recunoscut. - Lasă aia ! Nici să nu încerci !

Lasă dracului cuţitul, altfel, îţi smulg urechea cu dinţii.

Ştii de ce ne aflăm aici. Fiindcă te-ai jucat cu fratele meu mai mic.

Şi, pentru asta, o să-ţi spun ceva. O să mori.

Şi cred că ştii, în sinea ta, că meriţi să mori.

- Vreau să-mi spui că meriţi să mori. - Du-te dracului !

N-am să mă duc dracului, fiindcă nu fac asta pentru mine. Ci pentru tine.

Condamnaţilor la moarte nu li se trimite un preot de florile mărului.

E ultima lor şansă la curăţenia morală. Aşa că să lămurim ceva.

Numai tu îţi poţi salva soţul şi fetiţa.

O să ne întoarcem după fetiţa ta, şi ea nu merită să moară, nu-i aşa ?

Nu.

- Aşa că vreau să o spui. - Ce ?

Vreau să spui cu gura ta. "Eu merit..."

- Eu... - Spune.

Spune-o !

"Eu... merit... să mor."

Spune-o, Sarah.

Merit să mor !

Bravo ! Aşa te vreau.

Acum... O să mă ajuţi să obţin banii, bine ?

- Cum ? - Găseşti un mod.

Te rog, spune-mi cum.

Iar eu o să am grijă de soţul tău şi de fetiţa ta.

- Ei nu trebuie să afle de asta. - Promiţi ?

Da. Cred că o să găseşti o cale, fiindcă ştii cum să-i iei pe bărbaţi.

Şi acum te poţi folosi de mine.

Prefer să nu fac mizerie.

Dar fac ce trebuie. Nu-i nimic personal.

Sunt recuperator, înţelegi ? Am venit să recuperez o datorie.

- Nu-ţi datorez nimic. - Cine a zis că e datoria ta ?

- Sarah ! - Nu !

Spune-mi unde sunt !

Mamă !

- Mamă ! - Fugi, Avery !

La naiba !

Unde te-ai dus ? Unde te-ai dus, scumpete ?

Te-am speriat ?

Îţi promit că nu-ţi fac niciun rău !

Unde dracu' eşti, căţea slăbănoagă ?

Vino !

- Nu ! - Avery !

Avery ! Dumnezeule !

Avery ! Bestii descreierate !

Draga mea...

Avery...

E în ordine, puiule. Eşti cu mine.

Bine... Gata.

Ştii ceva ? Ai procedat bine. Te-ai ţinut tare.

Dar acum ai marele ghinion că a apărut fiica ta.

Şi mă bucur că simţi asta. Pentru că acum ştii ce simt eu.

Şi eu sunt familist. De-asta suntem aici.

Mama mea...

Mama mânca bătaie în fiecare seară de la nenorocitul ei de soţ beţiv.

Credea că, dacă ia ea bătaie, o să scăpăm noi.

Şi a luat bătaie peste bătaie până a făcut insuficienţă renală.

Ştii ce înseamnă asta ?

Are nevoie de un rinichi nou, şi aici intervii tu.

Am un om care ne poate face rost. Dar ne costă 180 000 de dolari.

Deci am de ales. Plec de aici cu 180 000 sau cu un rinichi nou.

Nu-mi pasă care din două, dar îţi zic un lucru.

Cu cât e un rinichi mai tânăr, cu atât mai bine.

Îndrugi tâmpenii.

Nu. De ce crezi că l-am adus pe tipul cu cuţit şi cu tranchilizantul ?

Pentru binele ei, te mai rog o dată să deschizi afurisitul de seif.

Deschide seiful !

Nu !

Nenorocitule ! Eşti un nenorocit !

Dacă îţi injectez asta, nu te mai trezeşti !

Nu aşa ai spus ? Lasă-mi fiica să plece ! Jur că o fac !

S-o împuşte careva !

Cinci ! Plecaţi ! Daţi-i ei drumul !

- Trei ! - O să muriţi toţi !

Doi !

Nu-ţi omoară nimeni fetiţa. N-o omoară nimeni.

Avery, ridică-te ! Fugi, acum !

- N-o atinge ! - Kyle !

- Fugi ! - Ce naiba faci ?

- Ce trebuie făcut. - Avery, scumpo, vreau să fugi.

- Cât poţi de repede ! Fugi ! - Nu pot, mamă.

Ba poţi. Poţi, scumpo.

- Nu, mamă ! - Fugi !

Acum... Aruncă seringa şi deschide seiful, altfel, o aduc înapoi.

Deschide-l, Kyle !

- Sarah... - Deschide seiful !

Deschide-l sau murim toţi, fiindcă nu-mi mai pasă !

Aşa, bravo !

Dă-mi drumul, Sarah !

Nu se poate ! Nenorocitule !

Ticălosule ! Unde sunt ?

- E o păcăleală ! Unde sunt ? - Taci, Jonah !

- Nu ! Iubitule... - Taci !

- Unde sunt ? Ai zis... - Gura !

Lăsaţi-mă să mă gândesc !

- Kyle, pune mâna pe perete. - Nu !

- Drace ! - Nu !

Dracu' să vă ia !

E a doua oară când mă minţi, Kyle.

N-o să existe o a treia oară. Unde sunt banii ?

N-am niciun ban.

Aiurea !

Unde sunt ?

I-am investit în casa şi în familia mea.

Nu se poate să fi cheltuit atât de mult !

Erau prea mulţi bani gheaţă ! Am văzut eu !

Lasă-mă pe mine !

- Unde sunt afurisiţii de bani ? - Nu e niciun ban.

Totul e ipotecat. Totul e pe credit. Casa n-a fost niciodată a noastră.

- Noi am fost ai ei. Suntem faliţi. - Minciuni !

Era o afacere de familie. Eu nu făceam parte din familie.

Iubito, m-au concediat. Au găsit pe cineva care lucrează mai ieftin.

Am încercat să pun ceva deoparte, înainte să ne ia banca tot.

- Nu ! Te-am văzut ! - Da, te-am văzut, mizerabilule !

Da, m-ai văzut ! Merg cu maşina de colo-colo, între două târguri,

încercând să fac un ban !

Îmi pare rău, iubito.

Şi astea ce sunt ?

Ce sunt astea ?

- Unde sunt banii, Kyle ? - Dumnezeule ! N-am niciun ban !

Astea sunt diamante ! Fiecare dintre astea e un diamant !

Spune-mi unde sunt ! Uită-te la ele şi spune-mi unde sunt !

Cum să citesc fără ochelari, tâmpitule ?

Unde sunt ? Unde sunt banii ?

- Spune-mi unde e fiecare diamant ! - Ăsta e în Houston, cred.

Sarah... Nu te rog pentru mine. Te rog pentru noi.

În Albany, probabil... Nu ştiu ! N-au fost ale mele !

Sunt un intermediar care trăieşte din credite !

Iubitule, ce tot spune ? Ce facem ?

Tu ! Eşti un cretin !

Ai spus că sunt milioane aici ! E vina ta !

Amatori nenorociţi... Uite ce am găsit !

Nu !

Puiul meu... Ţi-au făcut vreun rău ?

Ce legătură are ea cu toate astea ?

- Cum îi spuneai ? "Atu" ? - Mi-ai promis !

Dacă vreţi un rinichi, luaţi-l pe al meu, nenorociţilor !

Kyle !

- Serios ? Eşti pregătit ? - Da. Fă-o, mizerabilule !

Eşti pregătit pentru asta ?

Cuţitul ăsta trebuie sterilizat sau e bine şi-aşa ?

Nu vă uitaţi. Aduceţi gheaţă !

Bine. Dacă asta vrei, afaceristule... Eşti gata ?

Nu te uita, Avery !

Rinichiul e în partea asta, nu ? Ţin-te bine !

Unu... Doi. Trei !

Crezi că-ţi vreau rinichiul ?

Mama a murit fiindcă era o beţivană grasă.

E în ordine.

Tot aici suntem.

Nu ştiu. Stai să-l întreb. Cum merge ?

Totul e sub control.

Totul e sub control. Aşa spune Elias. O să venim.

Ai o oră.

Nu...

Nu, iubitule. Minte. Uită-te la căsoiul ăsta.

Sunt putred de bogaţi ! Minţi ! Minţiţi !

Potoleşte-o pe fata aia.

Ai zis că totul e sub control ? Aşa să fie !

Nu suntem singurii ostatici de aici.

Du-te naibii !

Ajută-ne. Te rog.

Te rog, ajută-ne.

- Iubito, opreşte-te ! - Sunt mii de dolari aici !

- Nu mă ajuţi cu nimic ! - Au o maşină. Un Porsche !

- Putem scoate bani pe ea ! - Ce facem ? O vindem prin vecini ?

Nu ştiu. Mi-e foarte frică. Vreau să plec de aici.

Şi eu vreau să plec. Dar eşti mai în siguranţă aici, cu mine.

- Aici nu-ţi pot face nimic. - Iubitule... Ty o să te omoare.

- Nu-ţi face griji. Mă ocup eu de Ty. - Te rog ! N-ai voie să mori !

N-o să mor. Arăt de parcă o să mor ? N-o să mor. Stai liniştită.

Nu ştiu ce m-aş face fără tine, iubitule.

Te rog ! Să fugim ! Să ne ducem în Mexic !

- Te rog ! Putem să fugim... - Nu fuge nimeni.

Nu...

Nu, omule. Nu fuge nimeni.

Nu se duce nimeni nicăieri.

Leagă-i. Pe ăştia doi, nu pe Sarah.

O să-mi arăţi unde ţii ascuns acest mic colier.

Nenorocitule !

Ai auzit ce-a zis. Ridică-te !

Sus !

Vă rog, încetaţi ! Tată, aşteaptă...

- Da... Cât valorează ? - Mi-ai promis. Aveam o înţelegere.

Cât valorează ? Cred că un milion.

Ne-am înţeles că o să-mi eliberezi familia !

Tu rămâi aici. Tu du-o pe ea jos.

- Te rog ! - S-o luăm jos. O să fie bine.

- Ia mâinile de pe mine. Mişcă ! - Du-te !

Ce o să-i facă ?

Vor doar să ia colierul.

Ştii despre ce vorbesc acolo. O să ne omoare !

Şi ce dacă ?

Taci !

Ştii ce urmează, da ?

Te implor, nu-i faceţi niciun rău fiicei mele.

- Te rog ! E doar o fetiţă. - Nu e "o fetiţă" !

Te rog ! Poate că ai şi tu un copil. Eşti mamă ? Ai un copil ?

- Poate că ştii despre ce vorbesc. - Nu ştii nimic despre mine !

Gata ! Mă ocup eu !

O să ne omoare !

- Nu ! N-o să... - Te rog ! O să ne omoare !

- N-am să-l las ! N-o să te atingă. - Ce îţi spune ?

- Taci ! - Te rog...

Am o brichetă în buzunarul drept. Poţi s-o cauţi ?

Poţi să te răsuceşti ?

Bun.

Pune-mi-o în mână.

- O să te ajut. Bine ? - A zis...

- Pentru asta sunt aici. - Ai s-o aperi pe Avery ?

Ai s-o ajuţi ? Ai s-o scoţi vie de-aici ?

O să doară.

Trebuie să te leg.

Dacă o salvezi, fac tot ce vrei. Orice. Ştii asta, nu-i aşa ?

- N-o asculta pe târfa aia ! - Ştiu că tu nu eşti ca ei.

Poţi să mişti un pic mâinile ?

Da.

Iubitule, unde eşti ?

- Eşti în stare ? - Da.

Bun, fiindcă ai făcut un dezastru. Acum trebuie să faci curăţenie.

Scoate-o vie de aici, şi sunt a ta.

Ce naiba faci ?

Ce naiba faci tu ? Unde ţi-e afurisita de mască ?

Şi-au scos masca. Nu te uita !

Închide ochii. Nu te uita la ei !

Uită-te la podea.

Ai obţinut ce voiai, da ? Să mergem.

Da.

Du-te şi ia înregistrările sistemului de pază. Eu termin aici.

"Termini" ?

Ai jurat ! Nu se atinge nimeni de ea.

Bine.

Nici de puştoaică.

- Du-te şi adu fata, Pet. Acum. - Fugi !

- E bine ? - Jur pe Dumnezeu !

Du-te.

- Dacă-i faci vreun rău, te omor. - Gura !

- Am să te omor ! - Mamă !

Par speriată ?

Ce...

În genunchi.

Eşti un mare prost. Ţi-ai făcut-o cu mâna ta.

Nu voiam să iasă aşa. Să nu vă mai puteţi salva.

Dar cât îţi pasă de fiica ta ? Pe ea o mai poţi salva.

- Ţi-am spus. Nu avem nimic. - Bine.

Dacă aşa vrei să joci... Iau colierul şi las trei cadavre.

Dacă e să mă omori, de ce nu mă priveşti naibii în ochi, laşule ?

E fals.

- Poftim ? - Colierul e fals.

Pietrele sunt zirconiu cubic. 99 de dolari setul, pe internet.

Nu mai spune !

La naiba !

Te simţi bine ?

Nu-ţi face dracu' griji în privinţa mea, drăguţo.

Eşti sigură ? Fiindcă ştiu unde ţine mama Vicodinul.

Te aştepţi să cred că i-ai cumpărat soţiei tale falsuri ?

L-am vândut pe cel original. Ăsta e o copie.

Ştii ceva despre etimologia cuvântului "diamant" ?

Nu. Educă-mă tu, tâmpitule.

Provine din grecescul "adamas", care înseamnă "indestructibil".

Pentru că cele veritabile sunt extrem de tari şi nu se sparg.

Nu se sparg.

Bine...

- Am terminat. - Nu !

Încă sunt eu şeful !

- E încă spectacolul meu. - Atunci, fă-i finalul.

Ţi se pare cel mai dur material din lume ?

Asta nu te salvează.

Kyle, ştiai că iubitoarea ta soţie şi-a tras-o cu frăţiorul meu ?

De-asta suntem aici. De asta te-am ales pe tine.

Kyle, minte. Uită-te la mine !

E acolo, sus. Vrei să ţi-l dau eu ?

Să te dezleg ? Cât de proastă mă crezi ?

Căţeaua naibii !

Adu-o pe tâmpita aia instabilă !

Primesc o mulţime de bani ca să fac asta.

Dar cu tine... o s-o fac gratis. Cu tine o să-mi placă.

Bună seara ! Suntem de la Guard Alert Security.

Vă sunăm noi imediat.

Acum nu mai vorbeşti, Kyle, nu ?

Nu ne mai vinzi gogoşi ? Nu te aud vorbind.

Ştii la ce se mai foloseşte seringa aia ?

La injecţia letală.

Te paralizează, dar rămâi conştient.

În cele din urmă, îţi cedează plămânii şi mori.

Iar înainte de asta, o să ai privilegiul să te uiţi

cum te tai în bucăţi mici.

Bună seara ! Sunt Cayley, de la Guard Alert Security.

La reşedinţa dv. s-a declanşat alarma.

Cred că aţi greşit numărul. E casa familiei Miller.

Doresc să vorbesc cu Kyle, Sarah sau Avery Miller imediat.

O clipă.

Sus !

- Nu te pune cu mine ! - Aruncă arma !

Ce-ar fi s-o arunci tu ?

Şi tu, scumpo. Cu toate că, tehnic vorbind, nu e armă până nu e pornită.

Scuzaţi-mă... Cu cine aţi zis că vreţi să vorbiţi ?

Am anunţat autorităţile locale. Am trimis o maşină...

Nu, staţi aşa ! Avery, vorbeşti tu ? E ceva în legătură cu alarma.

Aici Avery.

Bună ! Aveţi vreo petrecere acolo în seara asta ?

Da. Scuze. Era Brian. E retardat. Cu ce vă pot fi de folos ?

S-a declanşat alarma voastră. Trebuie să-mi daţi parola.

- Dacă nu puteţi vorbi... - Nu, parola este "diamant".

- E corect, nu-i aşa ? - Da, este.

Am trimis echipaje. Poliţia va trebui să verifice...

Nu ! Vă rog, nu faceţi asta. Părinţii mei nu ştiu de petrecere.

Dacă află, am încurcat-o. E prima mea petrecere aici.

O să strângem noi totul.

Doar aveţi parola, nu ?

E în ordine ? Vă rog...

Sigur. E în ordine.

De data asta, te las, draga mea.

- Distracţie plăcută ! - Mulţumesc.

Eşti o fată isteaţă.

"Intervenţie anulată"

S-o luăm de la început.

Dumnezeule !

Stai acolo ! M-am săturat de urletele tale !

Taci, Sarah ! E vina ta !

Mă ocup eu, frăţioare. Bine ? Lasă-mă o clipă.

Toată lumea să tacă ! Lăsaţi-mă să mă concentrez !

Taci, Avery ! Vreau doar să stau jos puţin.

Când eram mic, ştii ce îmi spunea mama ?

Aveam migrene şi ţipam.

Iar ea spunea: "Taci, Elias. Iei tot aerul din cameră."

"Aer pe care alţii l-ar putea folosi mai bine."

N-am fost niciodată bun la nimic.

Am avut câteva slujbe, dar nu le-am putut păstra.

Linişte, Avery ! Tăticu' trebuie să se concentreze !

La un singur lucru am fost bun. Să vând droguri.

Când aveam marfă, totul mergea ca pe roate.

Eram atât de bun, încât s-au decis să-mi dea marfă de 180 000 de dolari.

Când au zis asta, m-am gândit că e prea mult.

Că nu mă descurc. Dar apoi m-am gândit mai bine.

Şi mi-am zis: "Ce naiba ?"

"Toată viaţa, totul a fost împotriva mea."

"E timpul să am grijă de mine şi de iubita mea."

Amice...

Vreau să mă asculţi, fiindcă îţi povestesc ceva.

Cineva mi-a şterpelit marfa. Praful de 180 000 de dolari.

- 180... Datorezi o grămadă. - Da... Facem rost.

- Cum ? - Nu contează. O să-i avem.

Are o feţişoară drăguţă. Ar fi păcat s-o tăiem, nu ?

Unii dintre noi nu pot să întoarcă spatele şi să spună:

"Îmi pare rău, omule. Aş vrea să-ţi dau banii înapoi, dar sunt falit."

De asta l-au trimis pe malac cu noi.

Fiindcă-i datorez şefului lui o grămadă de bani.

Aşa că ghici pe cine vor da vina pentru asta !

Să ştii că aduce ghinion să-l omori pe recuperator.

Uite ce-ţi propun... Dă-mi nişte bani, şi o să ne ocupăm de rana ta.

Valorez mai mult mort decât viu.

Iubitule... Uite !

Cred că nu numai faţă de mine aveai secrete.

Ai ştiut tot timpul despre frăţiorul meu şi nevestica ta.

Salut ! Nu, eu sunt.

Nu poate să vină acum la telefon.

Fac rost de afurisiţii tăi de bani, asta fac !

Bine. Nu, îmi pare rău.

O să vin.

Amice... Îmi pare rău.

Ce-ţi face piciorul ?

Îmi pare rău.

Se pare că aveai destule probleme şi înainte să venim noi.

Nu eşti singurul care sângerează.

Puteai să ne scuteşti o grămadă de timp şi de necazuri !

- Nu ! - Nu te apropia, târfă !

- Înapoi ! - Eşti un laş. Ştii ?

Eşti un nenorocit de laş ratat şi descreierat.

La ce naiba te aşteptai ? Uită-te în jurul tău !

- Se putea şi mai rău de-atât ? - Da ! Ar putea fi şi mai rău.

De exemplu, dacă cineva ar fi aici pentru altceva decât bani.

- Ce înseamnă asta ? - Tu n-ar fi trebuit să fii aici.

- Tu nu vii ! - Pe naiba nu vin !

Nu. Poţi să te duci undeva unde să te vadă multă lume şi te sun după aia.

Te scutesc de efortul de a mă suna.

Sunt aici din aceleaşi motive ca şi tine.

- Nu ţi-ai luat medicamentele. - Poftim ?

Nu ţi-ai luat medicamentele.

- Medicamente. - Iar trucul ăsta ? Să văd.

Nu...

Mare tâmpit de doctor ai ! Prescrie Tic Tac pentru psihoză.

Stai aici.

Bună seara ! E cam târziu pentru o vizită, nu crezi ?

Îmi cer scuze, dle Miller. Sunt ofiţer Kelly, de la Guard Alert.

Vi s-a declanşat alarma mai devreme.

Da. Fiica mea a fost de vină.

A invitat nişte persoane fără să ne spună. Dar am rezolvat.

O s-o pedepsim, vă asigur.

Îmi pare rău, dar s-a anulat o intervenţie.

Protocolul Guard Alert cere o semnătură a unui membru al familiei.

Mai bine să ne ducem toţi la culcare. Vă mulţumesc că aţi trecut pe-aici.

Va trebui să anunţ poliţia.

O secundă.

Kyle, te iubesc.

Nu are importanţă.

- Trebuie să ştii că e... - N-are importanţă.

Crede-mă, te rog.

Are importanţă pentru mine.

Îmi pare rău că vă deranjez.

Îmi trebuie semnătura unui membru al familiei.

Nicio problemă. Îmi pare rău că aţi venit până aici degeaba.

Unde semnez ?

Dement nenorocit !

Dementul naibii !

Uită-te la tine ! Spune-mi cine e dementul.

Eu sau cel care vorbeşte murdar de sânge pe faţă cu un poliţist ?

Du-te de-aici !

Îl cunoşteam ! Făcusem schimb de tură cu el în seara asta.

554 către dispecerat. 10-98, la reşedinţa Miller. Totul e în ordine.

Gata cu joaca !

Nu ! Opreşte-te ! Îţi dau eu bani !

200 000 bani gheaţă. Poate, şi mai mult. Te rog !

Iubitule, trebuie să plecăm acasă. Fă-o odată ! Hai !

Nu pricepi ? Nu mai e nicio casă ! Nu mai sunt bani, nu mai e nimic.

Te rog ! Ştiu un băiat, Jake. Are bani gheaţă.

Teancuri pregătite pentru următorul atentat terorist.

- Se joacă cu mintea ta. - Nu. Mi le-a arătat.

Nu mint ! Mamă, nu mint. Vă fac rost de teancuri de bani.

- Te rog. Fără alarmă şi fără pază ! - Unde ?

- Sunt nişte puşti bogaţi şi duşi... - Unde ?

La 20 de minute de-aici ! Te rog !

- 20 de minute. - Avery !

- Ascultă... - Ştiu ce fac !

Chiar crezi ce spune ?

N-am găsit milioane sau diamante,

aşa că o trimitem pe adolescentă la bancomat.

Ai o idee mai bună ?

Fugi ! Nu te mai întoarce după noi !

Mă auzi ? Nu te mai întoarce ! Avery !

Vino !

- Du-o sus. - Nu !

Dacă te vezi cu cineva, dacă spui cuiva ceva, îţi omor părinţii.

O voi face ca pedeapsă, şi atunci, vei şti că nu eu i-am omorât.

Ci tu. Bine ? Du-te şi schimbă-te.

Da... Voi, bogaţii, nu fumaţi.

Sarah, nu trebuie să-ţi faci griji. N-o să permit să ţi se întâmple ceva.

O să am grijă de tine şi de Avery, aşa cum el n-a avut niciodată.

Ai dreptate.

Are dreptate.

- Doar nu crezi... - Că eşti implicată în asta ?

Că m-ai înşelat ? Că poftele tale murdare i-au adus aici ?

E nebun.

Îmi cer scuze. Am auzit fără să vreau.

Vă simţiţi bine ?

Scuzaţi-mă ! Ce faceţi ?

Trebuie să vă luaţi lucrurile şi să plecaţi.

Nu. Nu trebuie. Am toată după-amiaza liberă.

Trebuie să plecaţi !

- Sarah... - V-am rugat să plecaţi. Vă rog.

Serios ? Asta vrei sau asta crezi că ar trebui să spui ?

- Ce tot spuneţi ? - E bine.

- Nu. E o nebunie. Vă rog să plecaţi. - Fii sinceră cu tine însăţi.

Sunt foarte sinceră !

Ne-ar putea fi aşa de bine împreună !

Nu ! Dacă nu plecaţi imediat, îl sun pe şeful dv.

- Îl sun şi îi spun ce faceţi. - Nu trebuie să faci asta.

Vă rog ! Mă speriaţi ! Vreau să plecaţi.

Sarah, ascultă-mă. Nu trebuie să fii nefericită.

Nu sunt nefericită.

Îmi iubesc soţul şi vreau să plecaţi din casa mea.

- Bine. - Luaţi-vă lucrurile şi plecaţi !

- O să plec. - Vă rog să nu mă atingeţi.

Ştii că am dreptate.

O iubeşti ?

Şi ea mă iubeşte.

Bun. Fiindcă chestia aia cu care fratele tău voia s-o injecteze...

E folosită la execuţii. Ştiai asta ?

Da ! Ăsta era planul. S-o execute. Deci, dacă o iubeşti, ia-o,

găsiţi-o pe Avery şi plecaţi de aici, înainte ca nemernicul ăla s-o omoare.

Scumpo, ştii că poţi face asta, da ?

- O să te duc în Mexic. - Da ? Şi o s-o luăm pe Lily ?

O s-o luăm de la casa de copii, o să mă însor cu tine...

- Şi tu ce o să faci ? - Nu ştiu.

- O să te laşi de droguri, iubito. - O să mă las.

Dar, dacă petrecerea e o farsă, ce o să faci ?

O omor.

- Niciodată n-aş... - N-ai părăsi-o pe Avery, ştiu.

De asta trebuie să te duci cu el după ea.

Da. Vino. Sarah... Hai !

- Ce mai aştepţi ? Du-te ! - Vino, Sarah !

- Du-te. - Vino !

- Dacă mă iubeşti, te duci. - Sarah !

Care e micul tău plan, prinţeso ?

Tipul vrea să facă sex cu mine.

Şi o să dea 100 000 pentru privilegiul acesta ?

Crezi că valorezi atât ?

Crezi că valorezi mult mai mult decât mine ?

- Vrei să ştii ce plan am eu ? - Încetează !

O să intru acolo şi o să le zbor creierii tuturor.

Tuturor prietenilor bogaţi cu care ţi-o tragi.

O să le zbor ţestele cretine.

După aia, o să iau banii, o să mă întorc

şi o să-ţi şterg cu un glonţ expresia aia afurisit de superioară.

Şi tu ştii ce-o să faci ? N-o să faci nimic !

Pentru că nu poţi să faci nimic, nu ? Nu eşti în stare de nimic !

Vino. Să mergem !

Să mergem ! Hai !

Sarah !

De ce naiba ai făcut asta ?

N-ai voie să-i faci rău fratelui meu.

De ce îl aperi ?

Din cauza lui ai ajuns în rahatul ăsta. Gândeşte-te.

Ce spui ?

De unde crezi că ştiau unde duci drogurile ?

- Exact. Te-a vândut. - Minte !

Ca să fii nevoit să vii aici... să-i iei regina.

E o tâmpenie ! Vorbeşti aiurea !

- De unde naiba ştii ? - Eram acolo.

Ne-am recuperat marfa. Şi, de atunci, ai fost al nostru.

Fratele tău a primit zece miare.

Nu, omule ! Taci !

Nu e adevărat.

Nu-i aşa că familia e o mare porcărie ?

- Minte. De îngheaţă apele. - E mort.

Du-te ! Cheamă poliţia şi găseşte-o pe Avery.

Nu ! Nu te părăsesc.

Am ceva pentru tine, nenorocitule !

Las-o în pace !

La naiba...

- Ţi-am zis eu că au bani ! - Afurisiţii naibii !

Puteai să ne scuteşti de o grămadă de necazuri.

Ne-ai fi omorât mai devreme.

Până la urmă, sfârşitul e acelaşi. Care vă sunt ultimele cuvinte ?

Ieşi din casa noastră !

Unde e Petal ?

- Unde e ? Ce i-ai făcut ? - Te omor.

Nu înainte să-ţi ucid unul dintre părinţi. Pe care ?

Pe care ?

O să aleg eu, în locul tău. Pe mămica.

La naiba...

Vezi, Sarah ? El nu te iubea.

Ştia că o să-l părăseşti pentru mine.

Şi-a dat seama că o să divorţezi şi a transformat totul în bani.

De ce, Kyle ?

Voiai să faci pe săracul şi să-ţi înşeli familia la partaj ?

Îi strângeam pentru familia mea.

Ceva ce banca să nu poată lua.

Sunt banii luaţi pe colier.

I-am ascuns ca să ieşim din situaţia asta.

Mulţumesc !

Îţi mulţumesc pentru tot. Sarah, mă ajuţi cu banii ?

- Ce ? - Fugi.

- Nu ! - Fugi.

Nu ! Kyle, nu !

- Kyle ! Nu ! Avery ! - Trebuie să plecăm, mamă !

- Avery, fugi ! Kyle ! - Sarah !

- Ia-o pe Avery. - Avery ! Kyle !

Avery, am spus să fugi !

Sarah !

- Hai, mamă, te rog ! - Avery !

- Nu, mamă ! - Fugi !

Lasă-mi familia...

... în pace.

Nu !

- Nu ! - Dă-te la o parte !

Va trebui să mă împuşti.

Nu ţi-aş face niciodată un rău ! Te iubesc !

Dacă mă iubeşti, dă-mi pistolul.

Ajută-mă !

Ajută-mă !

Dă-mi pistolul ! Te rog ! Jonah !

Ştiam că ai să te întorci după mine.

Da.

Aşa este. Te ajut... Hai !

Dă-mi-l ! Aşa...

Te ajut...

Mincinoaso ! Ai încercat să-l protejezi !

Dacă mor, te iau cu mine. Suntem sortiţi să fim împreună.

Îmi pare rău.

- Colierul tău... - N-are importanţă. Te rog.

- Am asigurare, dacă mor. - Nu pleci nicăieri.

Avem nevoie de tine. Am nevoie de tine.

Am nevoie de tine !

Mamă ! Vin ! Tată ! E în regulă ! Mamă !

Vin, tată ! O să fie bine.

Au venit. O să fie bine, tată.

SubRip & Sync: LEONTIN subs.ro TEAM (c) www.subs.ro

Aţi urmărit filmul artistic: OSTATICI

SFÂRŞIT

Traducerea: WORDNET MEDIA www.wordnet.ro