Original subtitles

Datul geografic, bogăția în poieni și pășuni naturale de o mare diversitate

dar și flora spontană extrem de bogată au făcut ca

o lungă perioadă de timp, în zona obcinelor bucovinene,

principala ocupație să fie creșterea vitelor iar, în cadrul acesteia,

creșterea oilor și păstoritul să fie dominante.

Asemeni celorlalte ocupații tradiționale, păstoritul dispunea de un calendar popular

propriu împărţit în două sezoane simetrice

– vara pastorală, patronată de cal, şi iarna pastorală, patronată de lup.

La hotarul lor străjuiau doi sfinţi – Sângiorz şi Sâmedru

- ce purtau la brâu cheile vremii pe care şi le schimbau

atunci când se împlinea sorocul, adică la 23 aprilie şi 26 octombrie.

În preajma și în ziua de Sângiorz, la debutul verii pastorale,

erau săvârșite numeroase practici magice ce aveau ca scop

învingerea spiritelor malefice şi atragerea manei cereşti

asupra turmelor de vite şi a comunităţilor umane.

Se aprindeau „focurile vii”, se făceau zgomote şi se buciuma din trâmbițe ,

în toate spaţiile de trecere se punea o creangă verde

înfiptă într-o brazdă patrulateră, vasele în care se obţinea

și se prelucra lapele erau umplute cu apă şi erau gătite

cu coroniţe împletite din crengi verzi şi flori de primăvară, se pregătea și se împodobea colacul de Sângiorz

prin care se făcea prima mulsoare, vitele și oamenii erau stropiți cu apă sau agiasmă

cu apă sau agiasmă și erau sorcoviți cu urzica, leușteanul sau pelinul…

În egală măsură, în preajma Sângiorz-ului, erau organizate și activități

practice și juridice: se închideau țarinile, se construiau

și se reparau stânile, se înțărcau mieii, se însemnau și se

tundeau oile și berbecii, se realiza asocierea sâmbrașilor,

se angajau ciobanii, se plătea pășunatul, se urcau oile

la munte și, nu în ultimul rând, se organiza

măsurișului oilor când se stabilea cantitatea de produse ce urma sa fie dată proprietarilor.

În derularea calendarului, urma, la 20 iulie, miezul verii pastorale

când era celebrat zeul solar numit Sântilie,

eveniment sinonim, altă dată, cu Nedeia organizată pe vârf de munte.

În timp, nedeile de Sântilie au fost transformate în întâlniri sezoniere

la care participau păstorii

de pe plaiurile învecinate muntelui iar, mai târziu, au coborât spre

poalele munţilor devenind tîrguri și iarmaroace.

Vara pastorală se termina de Sâmedru, în ziua de 26 octombrie,

când se încheiau soroacele între păstori şi proprietarii de oi,

se făceau deconturile pentru toate înţelegerile de la Sângiorz și se puneau

bazele pentru învoielile din următoarea vară pastorală.