Original subtitles

Din episoadele anterioare...

Atunci vei fi aici singur, iar eu voi fi afară.

- Gândeşte-te la ceva. - La ce?

Orice. Vreau să te văd, să vorbesc cu tine, să aud de tine.

- Hei, Sem. - Bună.

Peter îţi trimite salutări.

Lex şi cu mine suntem în programul de protecţie a martorilor.

Nu ai vrut să-mi construiesc o viaţă?

Nu poţi umple un gol din CV-ul tău cu minciuni, Lex.

- Eşti o mamă fără nicio valoare. - Ce?

O mamă fără valoare.

Scumpo...

Iisuse!

Aşa.

Sunt clare regulile?

Mă întorc în trei ore. Zonnewijk este interzis.

Ar trebui să fie o adevărată petrecere.

21 de ani

Mulţi ani trăiască

Asta e mama mea.

Şi asta e Esther, prietena mea de la şcoala elementară.

Ce petrecere!

De câte ori era o petrecere, familia Bos era prezentă.

Tatăl meu era de acord cu orice. Mama nu, dar tata dădea tonul.

Iată, ăsta e fratele meu mai mic.

Daan.

Ăsta este tatăl meu.

El e fratele meu mai mare, Sjon.

Uite. Şi acesta este Milo.

Milo Marcanter.

Ăsta e numele lui adevărat.

Faceţi reclamă produsului sau mărcii dvs. aici, contactează www.OpenSubtitles.org astăzi

- Stef. - Ce?

Ce? Ea e sus.

Nu ar trebui să fumezi înăuntru. Fumul rămâne.

Vorbeşti ca Lex.

Nu pot uita niciodată.

Toate petrecerile alea.

Toată distracţia. Eram atât de...

Dragă...

Nu ai idee cât de tare îmi lipseşte. Ce dor mi-e de viaţa aia.

Mai ales acum, că am vorbit despre asta. Ar fi trebuit să uit totul.

Nu, e bine.

Dacă ţi-e atât de dor de ei, de ce nu treci pe acolo?

Să trec pe acolo?

Eva, chiar nu ai idee cât de serios e acest program în care suntem.

Dacă află că mi-am contactat familia,

ne scot, pur şi simplu. Protecţie zero.

Dacă oamenii din Rotterdam află unde locuim, atunci...

I-am turnat pe băieţii ăia. Lex a făcut-o. Dar şi eu, desigur.

- Mă duc să văd. - Nu, las-o.

- Serios. - Nu, nu mă supăr.

Se va obişnui să răspundem la fiecare sunet. Nu o alinta.

Stef, e imposibil să răsfeţi un copil în primul an.

Cu cât mai multă atenţie, cu atât mai bine, aşa că...

Îmi spui cum să-mi cresc copiii?

Nu, sigur că nu.

Îmi pare rău.

Încă sunt ameţită de pastilele pe care mi le-ai dat.

Nu pot înţelege cum le iei în fiecare seară.

Deci nu ai văzut-o deloc pe mama ta? Fără contact sau ceva?

Nici măcar după ce tatăl tău a murit?

Să n-o vezi sau să vorbeşti cu singura ta fiică...

Nu. Spune-mi despre asta.

Nici tu nu te vezi cu mama ta.

Nu, de fapt, nu.

Dar nu mi-e dor de mama.

Ce?

Dacă te-am transforma complet? E uşor.

Într-o oră, poţi să te urci în maşină, să conduci până acolo,

să bei o ceaşcă de cafea cu mama ta şi nimeni nu trebuie să ştie.

Voi avea grijă de copiii tăi, ca şi cum ar fi ai mei.

VECINII Sezonul 2 - Episodul 7

Ne vedem mai târziu.

Da, bine. Ciocneşte-l. Da.

Am făcut-o. Scuze, Lil. Scuze, pierzi.

- Trebuie să dai cât de tare poţi. - Bine.

Atacul e cea mai bună apărare. Mereu.

- Care sunt planurile tale, de fapt? - Planurile mele?

Da, planurile tale.

Planurile mele. În primul rând, trebuie să-mi găsesc un loc de muncă.

Şi apoi...

Lilly Hoogstraten.

Stai un minut, te rog.

Da, scuze. Eram distrasă.

Aici Carla de Wildt de la Private Asset Management.

Vă sun în legătură cu creşterea recentă a soldului dv.

Sunt sigură că sunteţi interesată să discutaţi cu noi despre investiţii.

- V-aţi gândit la asta? - Nu... Da, dar... Nu.

Nu, nu sunt interesată.

Sunt sigură că vă putem face o ofertă bună.

Există multe modalităţi de a vă creşte activele.

Creşte?

Ar creşte considerabil în fiecare trimestru.

Nu sunt interesată.

Şi mi-ai face o favoare dacă m-ai scoate de pe lista ta. La revedere.

- Despre ce era vorba? - Nimic. Era...

Despre o... chestie...

O chestie de tranziţie.

Revenind la întrebarea ta...

Planurile mele.

Desigur, va trebui să-mi găsesc un loc unde să locuiesc.

Dar ca să pot plăti pentru asta,

trebuie să-mi găsesc mai întâi un loc de muncă, aşa că...

Deci...

Mă întrebi dacă mai poţi dormi câteva nopţi pe canapeaua mea?

Sigur că nu. N-aş îndrăzni.

Dar ar fi... foarte frumos.

- Păi... - Dar n-aş vrea să-ţi stau pe cap.

- Bine. - Serios?

Pot fi...

Ei bine, m-am gândit că ar fi util să am nişte bani,

fiindcă atunci te-aş putea scoate. Deci, dacă aş putea... Ei bine...

Dacă aş putea împrumuta nişte bani de la tine...

Împrumut? Înţeleg.

Dacă aş avea bani, n-ar fi o problemă, dar nu am...

Nu. Desigur. Îmi pare rău, nu ar fi trebuit să discut despre asta.

Ei bine...

Nu. Serios. Las-o baltă. Sfârşitul discuţiei.

Nu.

- Desigur. - Nu, asta merge prea departe.

Alo, asta e mesageria vocală a Evei. Lăsaţi un mesaj sau trimiteţi un sms.

O zi plăcută. Pa.

Eva, sunt Peter.

Poate a fost o idee stupidă

să ne întâlnim lângă mormântul lui Lieve. Îmi pare rău.

Trebuie să vorbesc cu tine.

Mă îndrept spre Zonnewijk. Nu pot intra în oraş. Ordin de restricţie.

Vino acolo pe unde ieşeam mereu din cartier.

Şi dacă nu reuşeşti, sună-mă. Te rog. E ceva urgent. Şi...

Mi-e dor de tine, mai mult decât pot spune.

- De ce ai asemenea haine? - Nu ştiu. Erau în garaj.

Cu siguranţă nu ai predat în asta, Eva.

- Hei, şi ce făcea... Cum îl cheamă? - Peter?

- Hei, îţi aminteşti. - Sigur, numele lui.

- Cu ce se ocupa? - Ceva de-a face cu muzica.

Poate... ai jucat rolul asistentului executiv.

Sau o prostituată scumpă.

Îmi pare rău, Eva. Îmi pare rău. Eşti destul de confuză oricum.

- Eu nu te ajut deloc. Îmi pare rău. - Pentru ce?

Hei, mă faci atât de fericită.

Bine...

Haide, îmbracă-ţi costumul de executiv.

Bine.

- Pot să cumpăr buchetul ăla? - Sigur. 18 euro, vă rog.

Mulţumesc.

Aici era.

La naiba.

Ştiu. Zâmbeşte, totuşi. Sal are nevoie de distracţie.

Nu de cineva care arată de parcă ar fi făcut în pantaloni.

- Bună, Sal. - Hei.

- Uită-te la asta. E pentru tine. - Mulţumesc.

Îl slăbesc puţin mai mult în fiecare zi.

- Ne e dor de tine. - Da.

Dar afacerile merg bine.

Avem patru maşini care vin mâine pentru întreţinere.

- Ai reuşit să întrebi în jur? - Nu. Dar mai am o zi.

Hei, mă întrebam doar: dacă găsim un nou patron...

ne ia şi pe noi, împreună cu garajul? Sau cum funcţionează?

- Ajutaţi-mă. - Da...

E mai bine, cred.

- E mai bine aşa? - Da.

- Nimic nu e definitiv, desigur. - Corect.

Şi lucrurile s-ar putea întâmpla altfel.

Şi dacă o fac...

Dacă Lex nu se descurcă...

- Jack va prelua compania. - Ce?

Nu, nu Jack. Cred că glumeşti, Sal.

- Are bani de investit. - Bani mânjiţi cu sânge.

Sal, Doamne...

Iisuse, omule...

Lex, ce ai de gând să faci?

Şi Sal te-ar prefera pe tine. Tu ştii asta. El nu poate...

La naiba.

- Lex, calmează-te. - Nenorocitul ăla va profita de asta?

- În niciun caz. - Lex, eu...

Nu accept asta.

- Deschide garajul. Am plecat. - De ce?

- Taci. Deschide garajul. - Lex!

E liber.

- Bine? - Bine.

Distracţie plăcută. Şi nu-ţi face griji.

Mă voi ocupa de copii, de comisioane şi de Lex.

Bine. Eşti un înger.

Bine.

- Nu merge? - Nu.

Poţi porni motorul?

- Nu se întâmplă nimic. - Nimic.

- Să sunăm la AAA? - Nu am abonament.

Îl voi intreba pe vecin. Va trebui să mergi cu bicicleta.

Lil...

Mă duc să iau cheia de la siguranţa bicicletei.

Mai bine ai grijă. Nu-mi închide.

- Sunt aici... - Sună-mă înapoi, ai auzit?

Eu... sunt la Lilly. Nu pot prelua niciun apel.

- Ai vorbit cu Sem? - Nu.

Abia am ieşit. O să te sun înapoi, bine?

Fir-ar să fie.

Angrenajele sunt împuşcate, dar încă funcţionează.

- Ce fel de loc de muncă vrei? - Nu contează, accept orice.

Oricum...

- Du-te atunci. - Bine.

- Fă tot ce poţi. - Să trăiţi, doamnă.

Ştii, tu ai aruncat în aer maşina aia.

Nu ţi-ai putut ţine labele la distanţă de buton.

Lex.

Vai, Lex.

Nu.

Lasă-l pe Sal în pace, înţelegi?

Dacă vă văd pe tine şi pe amicii tăi la garaj, te voi omorî. Ai înţeles?

Suntem ca două boabe de mazăre într-o păstaie.

Aşa...

Cum să o facem pe mama cu adevărat fericită?

Înregistrează-te

Adaugă o fotografie

Bună, Milo... A trecut ceva timp!

Ce mai faci? Mă întorc astăzi să-mi văd mama şi fraţii. Mi-e dor de tine.

- Sjon. - Da?

- La dracu'. Melissa, Isuse. Ce faci? - Am venit singură. Ce credeai?

Tot ce ştiu este ce ne-ai făcut.

Şi credeam că l-ai adus pe ticălosul ăla cu tine.

Nu, sigur că nu.

- Nu sunt proastă. - Da, sigur.

- Altfel, l-aş fi ucis pe Dicky. - Bine. Mama e acasă?

Da.

La dracu', atunci. Am venit pentru ea, nu pentru tine.

- Ea nu te vrea. Ai lăsat-o văduvă. - Ce vrei să spui cu asta?

Termină! Mai întâi, dai vina pe Dicky pentru moartea lui, acum pe mine.

Cară-te, Melissa. Nu eşti binevenită.

Dă-i drumul!

- Mamă... - Liss. Chiar tu?

- Mamă, tu eşti? - Fata mea.

- Bună dimineaţa. - Bună.

- Cu ce vă pot ajuta? - Vreau să vorbesc cu Carla de Wildt.

- Despre nişte investiţii financiare. - Sigur. Doriţi o programare?

- Sau să văd dacă are timp acum? - Preferabil ultima variantă.

Şi preferaţi un cont, investiţii pe termen lung, în comerţ echitabil?

Vă gândiţi la obligaţii sau opţiuni pe acţiuni?

Domnule, m-a sunat banca. Deci spune-mi tu.

Ia loc.

Zonnewijk, primăria Almere Bine aţi venit!

Bună, aici mesageria vocală a Evei. Lăsaţi un mesaj sau trimiteţi un sms.

O zi plăcută. Pa.

La naiba, Eva, răspunde.

Vreau să vorbesc cu tine. E important. Sună-mă.

- Peter. - Bună.

- Totul e în ordine? - Da, grozav.

- Tu ce mai faci? - Bine, mulţumesc.

- Dar mă grăbesc puţin... - Înţeleg.

O întrebare scurtă: Vrei să-i dai, te rog, acest buchet Evei?

Nu pot intra în Zonnewijk. Ordin de restricţie.

Dacă ai putea să-i dai acest buchet şi s-o rogi să mă sune,

ţi-aş fi veşnic recunoscător.

Nu mă pot implica.

Există un motiv pentru ordinul de restricţie.

Desigur. Ai dreptate.

Dar un ordin de restricţie e ceva standard.

Dar uite, sunt aici. Nu am intrat în Zonnewijk.

Am sunat-o pe Eva să o întreb dacă vine, dar o aştept de o oră...

Trebuie să vorbesc cu ea.

Nu te-ai putea strădui să i le dai?

Se pare că ea nu vrea să vorbească cu tine.

Ştii dacă e bine?

Încă locuieşte în vechea noastră casă?

Da. Pare destul de echilibrată.

Pa, Peter.

Căţea.

Mamaroo. Imită mişcările părinţilor care îşi mângâie copilul.

Are cel puţin cinci mişcări unice: în maşină, cangur,

leagăn, stâncă şi ocean.

Fantastic.

Dar mereu cel mai bine e să fii mângâiat de mama.

- Ce scumpete. E prima? - Nu, a treia.

- Ceilalţi doi sunt la şcoală. - Ce distracţie, să ai unul aşa mic.

Cu un Mamaroo, poţi avea mâinile libere. E minunat.

- Ce vârstă are? - Şase luni.

Îi ies dinţii. Chiar o supără. În special, noaptea.

- Asta pare ideal. - Îi ies dinţii devreme.

Da, aşa e. Şi ceilalţi doi au fost la fel.

Eşti un exemplu. N-aş fi bănuit că ai născut trei copii.

Dar... Sigur ai alăptat şi tu?

Ai lucruri grozave aici, dar trebuie să plec.

Ce scumpete. Drăguţă ca o păpuşă.

- O mică ticăloasă, pun pariu. - Da.

Arată exact ca tine. E copia ta.

- Cum s-a ajuns la asta? - Nu ştiu, mamă.

Tot ce ştiu este că nu mi-am dorit niciodată ca lucrurile să fie aşa.

Tata a mai spus ceva despre mine? Înainte să moară?

Da. A spus că îi e teribil de dor de tine.

Era atât de mândru de tine. Ai fost totul pentru el.

Tu ştii asta.

- Daan. - Ce faci aici?

- Calmează-te. - Mamă, ce caută aici?

Daan, poartă-te frumos. Haide. Sărută-ţi sora.

Pe naiba.

Mărturia lui Dicky l-a costat viaţa pe tata. Nu vreau s-o văd.

Hai, acum...

Nu poţi face altceva decât să-l copiezi pe Sjon?

- Ratatule. - Ratat? Eu?

- Cred că tu eşti cea care... - Încetează.

Tatăl copiilor ei a fost închis pe nedrept.

Nu e atât de deplasat că şi-a pus familia pe primul loc.

Ce ar fi trebuit să fac? Să-l las pe Dicky să putrezească în închisoare?

Şi cine s-ar fi îngrijit de copii? Tu?

Bucură-te că vrea să vină acasă.

Haide.

Dă-i un sărut.

Nu-ţi mai spun o dată, Daan.

În regulă, atunci.

Ai grijă. Bine ai venit acasă, surioară.

Eva van der Leek e în fotografia pe care mi-ai trimis-o

cu Sem pe terenul de joacă.

- Eva? - Da.

Asta e târfa care mi-a distrus viaţa.

Ea e acolo, în cartier. Aproape de Sem. Cum poate fi posibil?

- Calmează-te, Steef. Haide. - Nu mă voi linişti. Fir-ar să fie.

Practic locuiesc acolo. O să mă ocup de asta pentru tine. Cum arată?

Adică ea e în fotografie, dar nu pot verifica în timp ce vorbesc cu tine.

Adu-l pe Sem aici, Carl. Cât de repede poţi.

Am spus că voi fi cu ochii pe Sem. Nu-l răpesc.

Abia am ieşit. Nu mă întorc la închisoare.

"Nu" nu este o opţiune.

- Ce s-a întâmplat? - Nimic.

Ştii că putem urmări unde te-ai dus, nu?

Deci ştii că noi ştim că ai fost chiar lângă Zonnewijk.

Deci poate ştii şi tu că ştiu...

că Eva nu mai este în spital.

Ar fi trebuit să-mi spui.

Şi nu ai făcut-o.

E o minune că nu am intrat în Zonnewijk.

Dar aş fi avut dreptul să intru, din moment ce mi-ai ascuns

în mod deliberat informaţii. Nu eşti de acord?

- Crezi că poţi să mă presezi, Peter? - Nu.

Nu mai mult decât mă poţi tu presa.

Nu am încălcat nicio regulă.

Trebuia să aflu ce se va întâmpla cu mine dacă mă apropii.

Să văd ce s-ar întâmpla.

Am stat acolo un timp şi am lăsat trecutul să mă năpădească.

Şi mi-am găsit împăcarea.

Am terminat. Gata cu ea... Gata cu tot.

Sunt pregătit pentru un nou început.

- Altceva? - Nu, nu acum.

Peter.

Eşti la un milion de km distanţă. Ai un minut? Maşina mi-a murit.

Spălatul acela cu ceruit... Încă se vede. E foarte util.

Merită banii.

- Se poate întreţine? - Asta e mereu posibil.

- Dar eu nu pot face asta. - Nu?

Nu, Sal, proprietarul, are un handicap.

Avem un nou investitor, dar nu mă înţeleg cu el.

- Păcat. - Cu siguranţă.

- De ce nu investeşti tu? - Banca nu mă sprijină.

E ciudat, fiindcă afacerile sunt în plină expansiune. Porniţi motorul.

Daţi-i drumul.

Din nou.

- Ai mâini de magician. - Trebuie să veniţi pentru starter.

- Bine. Cât costă? - Vă fac o reducere.

O seară frumoasă.

Cât de mult ai nevoie?

Ce vreţi să spuneţi?

Un investitor. Cât ar trebui să aducă?

Cel puţin 100 000.

Imaginează-ţi că aş avea atât de mult... Aş putea investi?

Cred că da, dar de ce aţi vrea?

Ziceai că afacerea e în plină expansiune.

- Deci ar fi o investiţie bună, nu? - Sigur.

O să mă gândesc.

Cu siguranţă, voi veni pentru starter.

Bine.

Bine, la revedere, vecină.

Ai două mesaje noi.

Eva, sunt Peter. Poate a fost o idee stupidă

să ne întâlnim la mormântul lui Lieve. Îmi pare rău.

Trebuie să vorbesc cu tine. Mă îndrept spre Zonnewijk.

Nu pot intra. Ordin de restricţie.

Dar vino acolo pe unde ieşeam mereu din cartier.

Mi-e dor de tine.

Peter, scuze. Abia am ascultat mesajul tău.

Mulţumesc pentru cuvintele frumoase şi pentru...

- Unde e mama mea? - Hei, Max. Bună.

Ai avut o zi frumoasă?

De ce oftezi mereu, când mă vezi?

Unde e mama mea?

A trebuit să ţină locul la salonul de bronzat.

Apoi, cred că avea de gând să facă grătar şi să meargă la bowling.

Ai teme pentru acasă?

Max? Hei!

Ştiu că nu e mereu uşor pentru tine acasă, dar nu sunt inamicul.

Dimpotrivă, sunt aici să te ajut.

Deci ai teme?

- Ţi-am explicat deja asta. - Dragă, veşti bune.

Hei, unde e Steffi?

Nu te-a sunat? A trebuit să ţină locul, apoi voia o seară între fete.

M-am gândit să ajut.

- Ce s-a întâmplat? - Ceva s-a rupt.

- Hei, fiule. - Roos doarme.

Şi trebuie să gătesc, fie că e pentru o persoană sau trei.

- Vrei o bere? - Da.

Max, vino aici.

Vecina noastră, Lilly, ar putea fi îngerul nostru păzitor.

- Mulţumesc. - Nu mi-e sete.

Spune "mulţumesc".

- Povesteşte-ne totul. - Bine...

Se gândeşte să investească în garaj. Cred că e serioasă.

Tatăl tău ar putea prelua garajul, Maxy.

Minunat. Fantastic. Felicitări.

Nu te entuziasma prea mult încă.

- Când vine mama acasă? - De unde să ştiu?

- Dar unde e sala de bowling? - De ce îţi pasă?

Asta e haute cuisine? Miroase incredibil de bine.

- Unde te duci? - Să joc fotbal. Încă nu e întuneric.

Cina e peste o oră, bine?

- Adolescent rebel. - Sunt sigură că şi tu ai fost.

Nu, am fost cel mai cuminte băiat din clasă.

Crede-mă. Am devenit rău doar după aceea.

Adevărat. Da, e adevărat.

Şi-a făcut un tatuaj. Uite.

E frumos.

- Iisuse. - Asta doare?

- Da. A durut. - Melissa.

- Uite cine e aici. - Hei, vino aici.

Hei.

- Ai voie aici? - Aşa cred.

- Cum a fost permisia? - Educativă.

- Educativă? - Da, aşa cum ar trebui să fie.

- Nu mi-ai răspuns la telefon. - Nu, nu am făcut-o.

- Şi la mesaje? - Ştiu. Îmi pare rău.

- Bine. - Ce? Ce e bine?

Cu ceva timp în urmă, l-am rugat pe Sjors să-i trimită o scrisoare Evei.

El voia bani.

De asta aveai nevoie de 200 de euro? De ce nu ai spus aşa?

Pentru că nu e permis. E o încălcare.

- O scrisoare? - Da.

E doar o scrisoare nevinovată. Nu e nimic special în ea.

Sjors s-a supărat şi o ameninţă pe Eva.

Deci m-ai minţit.

- Nu. - Ba da. Mă foloseşti.

Nu. Ştiu că ai putea crede asta. Sjors trebuie să fie plătit.

Sjors ar trebui să ştie mai bine.

Nu pot să-i spun lui Wolkers. Nu mai am mult.

Poate tu nu înţelegi.

Îmi vreau telefonul înapoi.

De ce? Asta nu are nimic de-a face cu noi.

Sunt într-un sistem complet idiot în care nu pot face ce fac alţii.

Şi anume, comunicare. Să pot încheia cu trecutul. Ştii, să pot trăi.

Ar trebui să mă facă mai bun, să mă facă o persoană normală.

Nu mai am încredere în tine. Dacă află cineva că ai telefon, m-am ars.

Dragă...

Nu te-am minţit.

- Unde locuieşti? - Am vrea să ştim.

Ce mai face Dicky?

Hei, se numeşte programul de protecţie a martorilor, băieţi.

Nu pot să-ţi spun toate astea. Am fi daţi afară din program.

Bine, staţi. Poţi opri muzica? Am ceva de spus.

Mi-a fost dor de voi toţi şi sunt foarte fericită să vă revăd pe toţi.

Dar am vrut să ţin un toast pentru... tatăl meu.

Pentru că nu mai este cu noi şi pentru că...

pentru că eu nu eram acolo, când s-a dus. Şi, bine...

Tată...

- Te iubesc. - Aşa...

Asta a fost. Bine, poţi reporni muzica.

Melissa.

- Vreau doar să-i spun o vorbă. - Ai grijă.

Melissa!

- Nu poţi trece aşa. - Melissa.

- Melissa! - Pa, mamă.

Pleacă de-aici.

Nu ştiu. Sunt aici de dimineaţă şi nu am văzut-o pe Steffi.

Nu ştiu nimic despre o petrecere a personalului.

Dar poate nu m-au invitat.

Bine.

Isabel a copt trei prăjituri, fiecare cu şase bucăţi.

Câte bucăţi de tort are Isabel?

Deci?

- Optsprezece. - Da.

Foarte bine. Iată încă una.

Peter, scuze. Tocmai am ascultat mesajul tău.

Mulţumesc pentru cuvintele tale frumoase şi pentru scrisoarea dulce.

Ce e atât de urgent? M-aş bucura să te vizitez la clinică. E posibil?

În episodul următor:

Doamnă? Produsele tale.

- Tatăl meu. Vine să mă ia. - Să te ia?

Steef, ascultă. Poate ar fi mai bine...

Vii încoace în seara asta.

- Sunteţi doamna Bos. - Bună, sunt eu.

Sfârşitul episodului 7

Subtitrare: Retail COBILANSCHI

Varianta în limba română pentru FOCUS SAT TV: DIGITALBROADCAST

Watch Online Movies and Series for FREE www.osdb.link/lm