Original subtitles

PAGINI DE IUBIRE

I-ai trimis lui Reed Shepherd observațiile mele?

Mă gândeam că le vei sintetiza. Am fost crudă.

Nu, ai fost sinceră. Toate observațiile au fost corecte.

N-aş fi schimbat nimic. Şi nu mai puteam adăuga nimic.

Am crezut că încerci să-l atragi de partea noastră.

Asta vreau. Tu eşti arma mea secretă.

Cărțile lui de la început au stat pe lista bestsellerelor un an.

Ultimele două n-au rezistat nici măcar o lună.

Ştie că e ceva în neregulă. Tu îi arăți ce.

Crezi că, dacă vrea să repare asta, o să semneze cu noi?

O să aflu azi, când ne vom întâlni.

Acum, te las să-i oferi un contract noii autoare pe care ai recomandat-o.

- Minunat! Mulțumesc. - Sper că ştie cât de norocoasă e.

- Ea a făcut toată munca. - Nu, am văzut primul manuscris.

Cumva, tu ai găsit diamantul neşlefuit.

Am văzut o scânteie.

N-am ştiut că e un diamant până când nu mi-a răspuns la observații.

Chiar şi aşa, e norocoasă.

Dacă nu ne mai vedem până pleci în vacanță,

te rog, fără prezentări. Joacă-te!

- Relaxează-te. E un ordin. - Da, şefa.

Pe cuvânt de cercetaş!

Eşti deja cu mintea la plajă?

Nu...

Dacă Reed Shepherd nu are un frate geamăn,

tocmai am urcat cu el în lift.

Jur, e şi mai atrăgător în persoană decât e pe coperțile cărților lui.

Ştiu, se întâlneşte azi cu Harper.

Stai! Nu-i vom întrerupe.

- Nu putem trage cu ochiul măcar? - Nu. Stai jos!

Ce misterios e! Te-ai prins? E scriitor de romane polițiste.

Ce mister te aduce aici?

Dacă nu veneam să te zoresc, stăteai până târziu

şi mai găseai tu ceva de făcut şi ajungeai pe plajă noaptea.

Vrei să spui că sunt obsedată de muncă?

Nu, obsedații de muncă nu lucrează atât de mult ca tine.

- Duc cutia asta la maşină. - Mulțumesc.

Dacă ştiam că o să muncesc pe brânci, nici nu mai veneam.

- Te iubesc, surioară. - Ba eu te iubesc mai mult.

- Flexează genunchii! - Aşa...

Bună, Harper!

- Îți mulțumesc că ai venit. - Cum să nu?

Ia loc!

Mulțumesc.

Ai aici un exemplar cu observațiile.

Tu vorbeşti serios?

Da.

Uite ce e, Reed... Sunt de partea ta.

Încerc să opresc spirala descendentă avută cu ultimele tale cărți.

Înainte să spui...

Harper, nu uita că încă nu am agent.

Îmi oferi observațiile astea fără să avem un contract?

Orice editură din oraş m-ar publica fără probleme

şi nu ar îndrăzni să-mi ceară să rescriu cartea în stil romantic.

Ar fi pierderea lor.

Şi a ta.

Ivy Roberts?

Ivy Roberts?

Ivy Roberts?

- Pot să te ajut cu ceva? - Da, poți.

Ce ştie un redactor de romane de dragoste despre cărțile polițiste?

Ce ştie un scriitor de cărți polițiste despre romanele de dragoste?

Eu te-am întrebat primul.

Sincer,

orice redactor care se respectă îți poate spune

că ultimele două cărți, trei, dacă o includem şi pe aceasta...

Au fost nasoale?

Nu voiam să folosesc aceste cuvinte, dar da.

Intrigile secundare romantice nu sunt închegate, dar...

Au fost ca un ou stricat într-un tort. Au distrus tot.

Ai mult tupeu să spui că romanul meu e distrus.

De câte ori ai adăugat un moment de romantism,

ai pus pauză misterului.

Da, fiindcă trebuie să fie romantic.

Da, dar asta a subminat dezvoltarea personajelor,

în loc să contribuie la conturarea lor.

Evident, eşti foarte talentat şi un maestru al misterelor.

Instinctul tău de a adăuga o intrigă secundară romantică

e tot ce ai nevoie pentru dezvoltarea personajelor.

Dacă o faci în mod corect.

Problemele se pot rezolva, dar asta depinde doar de tine.

Dacă vrei detalii, citeşte observațiile mele.

Acum... te rog să mă scuzi.

N-am pățit nimic, stai liniştit.

Nu!

Nu mă ajuți.

Bine.

Surioară, ultima şansă.

Nu-mi spui motivul real pentru care ai venit aici?

- Ai auzit de Zach? - Ce mai e acum? O să-l văd.

- E cavaler de onoare la nuntă... - Cavaler de onoare?

Vorbeați despre mine?

Oricât ar fi de şocant, nu toate discuțiile sunt despre tine.

Bună, Clarissa! Fermecătoare, ca întotdeauna.

Zach, ce cauți aici?

Negociez un contract pentru un client. Din nou.

Ați citit articolul despre mine apărut în Today's Publishing?

Nu.

N-o să vă vină să credeți, dar îl am aici.

Fiți atente!

Şi au scris şi un mic articol despre mine.

"Credeți că ați negociat un contract?"

"Nu semnați până nu vorbiți cu Zach Ward,"

"avocat editorial şi maestru al renegocierilor"

"cunoscut pentru obținerea unor sume mai mari pentru clienții lui."

Acum racolezi clienți?

Nu, aştept până li se încheie un contract.

Dar fac o treabă fenomenală,

dacă chiar trebuie să o spun, deşi nu e cazul, nu?

Ei îmi fac reclamă suficientă.

Am trimis exemplare tuturor foştilor mei colegi de la Drept.

Vorbeşti serios?

Le-am trimis un link. Exemplarele sunt pentru rude.

Super!

Acum trebuie să plec. Merg să sărbătoresc la un pahar.

- Mergeți cu mine? - În niciun caz!

- Nu, avem planuri. - Bine, voi pierdeți.

Voiam să vă spun că am o parteneră pentru nuntă.

Nu voiam să apară vreo situație jenantă.

Ce uşurare! Nu? Şi Ivy are un partener.

- Nici noi nu vrem situația jenantă. - Ea ştie asta?

Da, bineînțeles. Dar ştii cum este ea.

Voiam să-ți spun doar ca să ştii.

Sună bine. Pe curând!

- Aşa mă ajuți tu? - Ştiu...

- Dar am o soluție. - Şi eu.

Eu, pe plajă, înainte de ora de vârf.

Ceai de rozmarin.

Şi cheile casei de pe plajă.

Şi, dacă asta nu-ți schimbă starea de spirit în bine,

atunci, nu am alte idei.

- Mulțumesc. - La ce sunt bune surorile?

De obicei, te bagă în necazuri. Ceaiul e bun.

Mai bine să aştepți să-ți spun ce cred despre manuscrisul tău.

L-ai citit?

- Pe tot? - Bineînțeles.

- Şi? - E doar prima variantă, nu?

E şi o veste bună.

Observațiile redactorului sunt corecte.

Mă bucur că m-ai prins înainte de vacanța de o săptămână cu bunicii.

Ai nevoie de săptămâna asta aici mai mult decât noi.

Bucură-te de privelişte.

Respiră briza oceanului.

Apoi, mai aruncă un ochi pe manuscris. Şi pe observații.

Aşa o să fac.

- Mulțumesc. - Desigur.

Hai, că poți!

Bună, mamă! Acum parchez.

Am ajuns la timp pentru apus.

Un rulou cu homar, pentru Reed.

Bună! Un rulou cu homar, te rog.

Unde e sendvişul meu?

Cred că l-a luat doamna aceea.

Sună bine.

Hei! Mi-ai luat sendvişul.

- Era sendvişul meu. - Nu, era al meu.

Ce cauți aici?

Eu te-am întrebat prima.

Mă urmăreşti, ca toți ceilalți vulturi?

Vulturi?

Da, mai e unul la rând în clipa asta.

Nu ştiu despre ce vorbeşti, dar te asigur că nu te urmăresc.

Aşadar, Harper te-a trimis să-mi ceri scuze.

N-am pentru ce să-ți cer scuze.

Şi nu că ar fi treaba ta, dar familia mea deține o casă în zonă.

- Tu ce cauți aici? - Sora mea are o casă în zonă.

De cine te ascunzi?

Nu mă ascund şi nici n-am ieşit la vânătoare.

Şi, dacă vrei să ştii, am venit la o nuntă.

Poți să iei sendvişul meu.

Sunt sigură că ne putem evita de-acum înainte, dacă încercăm.

Aşteaptă!

Ți-am citit observațiile. Greşeşti. M-am gândit la asta toată ziua.

Povestea de dragoste nu se sprijină pe indiciile enigmei.

Dacă spui tu...

N-am timp pentru cineva neinteresat nici de o poveste bună de dragoste,

darămite de o scriitură bună.

Parcă spuneai că sunt maestrul suspansului.

Spune-mi că intriga secundară nu a fost o completare.

S-a văzut încă din primele pagini.

Ți-ai plănuit indiciile enigmei, nu şi povestea de dragoste.

De ce se plac personajele? Ce le ține la distanță?

Sincer, personajelor tale le lipsesc profunzimea, interesul,

sunt plictisitoare...

Iartă-mă, dacă sunt prea directă. Eşti un scriitor înzestrat.

Dacă vrei să mă contrazici, va trebui să mă însoțeşti.

Mi se pare că şi tu încerci să eviți vulturii.

Ți-e bine?

E un fost partener. Cu actuala parteneră.

A fost o zi lungă. Te rog să mă scuzi.

Mai eşti supărată pe mine?

- Eşti supărată, simt. - Nu sunt. Dar...

Zach are o parteneră. Ştiu. Asta voiam să-ți spun.

Am vrut să afli înainte să-ți zică el, să nu fii luată prin surprindere.

Care e surpriza? Faptul că Zach are parteneră sau că am eu partener?

Încă eşti supărată.

Aveam un plan.

Să răspund întrebărilor familiei, oricât de bine intenționați ar fi,

e prea mult pentru mine acum.

- Mi-ai promis că o să intervii. - Ştiu, şi aşa o să fac.

Mai ales, cu mătuşa Edith. Dar, în povestea cu Zach...

Intervenția mea nu va fi suficientă.

De ce ai înrăutățit situația spunând că am partener?

Fiindcă am o soluție. Un partener fals.

Ăsta e unul dintre clişeele mele romantice preferate.

- Ştiu. - Vorbeşti serios?

- Bineînțeles. - Asta se întâmplă doar în cărți.

- Am trei aplicații care arată... - Nu mă interesează aplicațiile.

Bine. Ştii ce? Mai există o soluție.

Poți să spui tuturor adevărul despre Zach.

Cu cât ştiu ei mai puține, cu atât mai bine.

Nu vreau să fac ceva ce ar putea strica nunta lui Sarah.

Te rog, hai să respectăm planul!

Bine, dar şi cele mai bune planuri au nevoie de modificări.

Sau, cum îți place ție să le spui, rescrieri.

Bună!

Doamne... A venit şi mama. Doar Margaux lipseşte.

Mi-am făcut griji pentru tine.

Am sunat-o pe Clarissa de cum am aflat despre partenera lui Zach.

Dar voiam să te întreb dacă e totul în regulă.

Bineînțeles. Sunt mai fericită ca oricând.

Dacă vrei să vorbeşti despre asta

sau ai nevoie de un umăr pe care să plângi...

N-am nimic.

Chiar n-am nimic. Zach e de domeniul trecutului.

Ivy!

Au trecut secole.

Acum sunt consilier de modă la Milano.

Ştiu.

Am auzit despre tine şi Zach. Cred că eşti distrusă.

Ce s-a întâmplat? Era o partidă bună.

E de domeniul trecutului.

Vă potriveați de minune.

- Oare? - Nu? E bogat şi se va mai îmbogăți.

Asta nu înseamnă că e tot ce îşi doreşte Ivy de la un bărbat.

Înseamnă că poate cumpăra ce-i lipseşte.

E adevărat ce se spune.

Cei care nu pot cumpăra fericirea nu ştiu în ce magazin să intre.

Glumesc!

Şi un consilier de modă de la Milano ştie că nu poți cumpăra fericirea.

Mă îngrijorează faptul că eşti singură.

Ştii ceva?

Pune puțin machiaj, coafează-ți părul şi invită-l să beți ceva.

Ar trebui să mergem să luăm rochia.

Încă e îndrăgostită de Zach.

Şi ăsta e abia începutul. Aşadar, un partener fals?

Pe bune?

Desigur. Mama mi-a spus că au vândut casa asta.

Am ceva pentru tine. Aşteaptă acolo!

De ce eşti aşa de entuziasmat?

Ți-am recitit observațiile

şi am stat toată noaptea să rescriu introducerea romanului.

Mi-ar plăcea să o citeşti.

- Eu... - Te rog.

Ştiu că ieri am fost nesuferit şi îmi pare rău.

Dar mi-ar plăcea să-mi spui ce părere ai.

Nu percep taxă pentru primele zece pagini.

- Vrei să le citesc acum? - Da.

- Încă n-am luat micul-dejun. - Mă ocup eu de asta.

- Nu e nevoie... - Ar trebui să guşti clătitele mele.

Şi fac şi o tartă absolut...

- Din nimic? - ...demențială.

De ce am senzația că tocmai am fost momit să ies la cumpărături?

- Dacă paginile mai pot aştepta... - Mă întorc repede.

"Această idee este averea noastră prețuită."

Deci?

Micul-dejun a fost gustos, mulțumesc.

Nu, nu asta întrebam.

Mai trebuie aranjată puțin, dar e minunată.

- Da? - Da.

Ce trebuie aranjat?

Ai plantat semințe minunate din care să se nască dragostea.

Se simte atracția reciprocă a personajelor.

Dar...

Încă nu există un conflict.

El trebuie să prindă criminalul. Cum să nu existe conflict?

Ea e criminala?

- Nu. - Atunci, care e conflictul lor?

Exact. Dar povestea e mult mai bună.

Sunt începuturile unei intrigi romantice secundare minunate

şi ale unei cărți extraordinare.

Ar trebui să fii mândru.

Vreau să mă ajuți să rescriu cartea.

Vei primi merit editorial şi sigur că vei fi plătită bine.

Harper e uimitoare. Te poate ajuta să rescrii...

Abilitățile lui Harper sunt legendare,

dar are încredere în tine şi în observațiile tale.

De abilitățile tale am nevoie.

Mi-ar plăcea să te ajut, dar mă aşteaptă o avansare uriaşă,

şi deja abia fac față muncii şi evenimentelor nunții.

Îți cauți partener pentru nuntă?

Ai văzut?

De ce ai nevoie de un partener?

Nu aveam.

Dar sora mea, Clarissa, le-a spus tuturor că am partener.

Încearcă să mă ajute.

Fostul meu partener vine cu cineva la nuntă,

iar familia mea încă îl iubeşte.

Ei nu înțeleg de ce ne-am despărțit, aşa că întrebările lor pot fi...

...insistente, să zicem.

De ce v-ați despărțit?

- Nu vrei să ştii asta. - Nu trebuie să-mi spui.

Dar lor de ce nu? Sunt rudele tale.

- Capitolul doi... - Aşa...

Stai să guştihuevos rancheros făcute de mine!

Abia aştept! Astea au fost delicioase.

Mă bucur că ți-au plăcut.

Mi s-a părut mie că tu eşti.

Zach...

Ce surpriză!

Am vrut să vin să văd ce faci, fiindcă ieri ai plecat repede.

Avusesem o zi foarte lungă.

Dar n-am ştiut că ai un oaspete. Ba chiar unul celebru.

Reed Shepherd.

E partenerul tău la nuntă? Am fost cam sceptic când am auzit.

Apropo de asta...

Zach Ward.

Cred că mă cunoşti. Ai citit despre mine în Today's Publishing?

- Nu. - Maestrul renegocierilor.

- "Nu semna până nu-mi fac magia." - De fapt...

Dacă nu te superi, aveam şi noi ceva de negociat.

- Da? - Da.

Doamne... Parşivă mică...

Toată lumea se luptă să semneze cu el, iar tu...

De fapt, discutam despre întâlniri.

- Da? - Da.

Vorbeam despre...

Evenimentele la care voi participa la nuntă.

Bine...

Inteligent! O săptămână plină.

Atunci, sunteți mai degrabă colegi?

- Se poate spune şi aşa. - Eu n-aş spune asta.

- Te păstrează la distanță? - În niciun caz, la distanță.

Aici suntem de acord.

Atunci, ieşiți la întâlniri şi lucrați împreună.

De când se întâmplă asta?

- Nu demult. - De o vreme.

Greu de spus, când sunteți metamorfozați unul în celălalt.

Dar, cu siguranță, e un aranjament convenabil şi benefic pentru amândoi.

Asta are un oarecare sens, cred.

Evenimente de neratat:paella...

Nu ratez niciunul.

Vrei să câştigi? Îmi place.

Nu ştiu cât de mult o să putem jongla cu munca şi festivitățile.

Poate cunoaşte sora ta o aplicație care să-ți ofere opțiuni mai bune.

Nu. O să reuşim.

O să ne petrecem mult timp împreună săptămâna asta, nu?

Oare?

Da.

Atunci, vă las să discutați,

dar, Reed, aşteaptă să vezi ce am de oferit înainte să semnezi ceva.

- Mă bucur că am vorbit. - Mulțumesc.

N-am vrut să te pun într-o situație delicată.

Ți-am dat doar o variantă, în caz că o voiai.

- Ai fost foarte iscusit, mulțumesc. - Mulțumesc.

Quid pro quo, nu? Câştigăm amândoi.

Da.

De ce pari îngrijorată?

Am ajutat sute de autori până acum şi am acceptat să mai ajut unul,

dar tu n-ai mai fost la niciun eveniment din familia mea

şi ai acceptat să mergi la toate.

- Habar n-ai ce te aşteaptă. - Poate, dar tot merg.

Scuze.

Aşadar, paginile mele...

Cu ce începem?

Ivy?

- Familia mea a venit mai devreme. - Dar noi cu ce începem?

- Poftim? - Povestea noastră.

Cu adevărul.

Ne-am cunoscut la Triple H când mi-ai dat nişte notițe care m-au înfuriat?

Fiindcă ştiai că am dreptate.

Scumpule, ai grijă cu geanta aceea! Conține cadoul pentru nuntă.

De dragul poveştii ăsteia, să zicem că ți-am acceptat punctul de vedere

şi, în timp ce mă învățai despre romanele de dragoste...

Ce? Am descoperit o pasiune nestăvilită unul pentru celălalt?

Ivy!

Vin! Nu. Nu e nicio pasiune, indiferent cum ar fi.

Ăsta a fost un răspuns destul de pasional.

- Scuteşte-mă! - Atunci, adevărul gol-goluț?

Ne-am cunoscut la Triple H când îți redactam cartea,

iar relația noastră e atât de nouă, încât nu vrem să-i punem o etichetă.

E un răspuns neutru şi plauzibil care ar putea funcționa,

dar e incert.

Ivy! Aici erai!

Văd că i-ați spus Clarissei că veți sosi mai devreme.

Bună, tată!

Ştiam că vei fi aici, dar n-am ştiut că ai oaspeți.

Nu fi nepoliticoasă! Fă-ne cunoştință!

Bună ziua! Sunt Reed. Am cunoscut-o pe Ivy la Triple H,

când îmi redacta cel mai recent roman,

dar relația noastră e atât de nouă, încât nu vrem să-i punem etichete.

Reed Shepherd,

ei sunt Michelle şi Ted, părinții mei.

Mă bucur mult că vă cunosc.

Dar nu mă gândeam să ne vom cunoaşte atât de curând.

David şi Clarissa, sora mea.

Încântat.

- Pot să vă ajut cu bagajele? - Nu, stai bine unde eşti.

Apropo, te admirăm mult.

Mulțumesc.

De obicei, mă descurc mai bine cu vorbele.

Bineînțeles, scumpule.

Şi iată o a doua şansă!

Şi relației cu fiica mea, prea nouă ca să poată fi etichetată,

cum i-ai spune?

Dacă ai fi nevoit.

Chiar sunt nevoit?

Reed are mult de scris. Să nu-l reținem.

Da! Un scriitor.

Cu un vocabular uriaş la dispoziție.

Mai încearcă o dată.

Nu mă ajuți.

Nu-i faci pe plac unei mame şi admiratoare?

Dacă ar fi să o numeşti cumva...

Partener de nuntă.

Asta suntem. Parteneri la o nuntă.

Frumos!

Minunat!

Credeam că o să ne petrecem timpul citind cu tine pe plajă,

dar asta e mult mai plăcut.

I-am spus lui Reed că o să-l ajut cu câteva pagini din cartea lui.

Ar trebui să plecăm.

Desigur. Aştept de luni de zile noua carte din serie.

Nu vreau să te rețin.

Hai! La treabă!

Bine...

Simt cum ne urmăresc.

Ne întâlnim pe terasa mea în zece minute?

Da. Dar, fiindcă au venit atât de devreme,

am o mulțime de lucruri de făcut pentru nuntă.

- Du-te să scrii. - Sau pot să vin cu tine.

Nu cred...

Dacă tot am spus că fac asta, nu vreau să ratez nimic.

Bine, cum vrei.

Am putea începe prin a ne pune la punct povestea.

- N-a mers exact cum am plănuit, nu? - M-au luat prin surprindere.

Dar acum sunt pregătit.

Trebuie doar să intru în pielea personajului.

Nu, fără personaje. Cu cât mai simplu, cu atât mai bine.

Să rămânem la aceeaşi poveste, dar spusă mai frumos.

Toți vor pune întrebări?

Interogatoriul e modul alor mei de a-ți arăta dragostea lor.

Atunci, povestea noastră are nevoie să fie rescrisă la fel ca şi romanul.

Pe-aici!

- Am voie să intru aici? - Desigur.

Consideră că e muncă de cercetare.

Unele cercetări se fac mai bine pe internet

sau, poate, lăsate la voia imaginației.

Voiam să o surprind pe Sarah cu un halat special,

pe care să-l poarte cât se coafează şi se machiază înainte de nuntă.

Ce drăguț din partea ta!

Acesta are scoici pe el.

Duce tematica nunții prea departe.

Mi-ai citit paginile.

Întrebări?

Ai citit vreun roman de dragoste?

- Atât e de rău? - Încercam să găsesc o bază comună.

Am citit-o pe Austen şi-mi place.

Asta e bine. Dacă ai putea combina romantismul ei...

Îmi place satira ei.

În timp ce voi vă dați în vânt după "Mândrie şi prejudecată",

eu prefer "Mănăstirea Northanger",

în care satirizează literatura de dragoste.

- Totuşi, dragostea învinge. - În timp ce râde de sine.

Ştiu, e genial.

- De ce te temi de dragoste? - Dragostea e minunată.

Romanele de dragoste sunt cu totul altă poveste.

Dar să ne înțelegem.

Lăsând preferințele literare la o parte,

sunt aici să învăț cum se scriu romanele de dragoste de la tine,

maestră recunoscută.

Acum sunt maestră? Mulțumesc.

Mai întâi, conflictul.

Vreau să fie îndrăgostiți, nu certați.

Dragostea nu e absența conflictului. Ea te ajută să-i faci față.

Şi...

Dantela asta se potriveşte perfect cu rochia ei.

- Eşti foarte atentă la detalii. - Mulțumesc. Mă scuzați!

Aveți halatul acesta în mărimea S?

Despre ce e vorba în prezentarea ta?

Încă nu m-am gândit.

Vreau să le arăt ce fel de scriitori pot aduce în companie,

dar vreau să le arăt şi o carte nouă, surprinzătoare.

Problema e că încă nu o am.

Am fost şi eu un asemenea autor.

Cel puțin, aşa mi-a promis prima editură cu care am lucrat.

Şi vei fi din nou un astfel de autor cu...

- O poveste de dragoste? - Da.

Ce e romantic?

Am văzut magazinul din care ați ieşit.

Deja cumpărați împreună lenjerie intimă?

- Într-un fel, da. - Mai spune-mi!

E un cadou pentru mireasă.

Măcar ai găsit ceva care să te ajute cu cartea?

Dacă magazinul acela defineşte romanul de dragoste... ficțiunea,

nu cred că are sens să rescriu cartea.

- Rochiile acelea sunt superbe. - Totul se rezumă la haine?

Sigur că nu.

Important e să creezi momente care să-ți taie răsuflarea.

Da? De exemplu?

Dragostea la prima vedere.

Nu are mama nevoie de tine?

De fapt, am o idee care te-ar ajuta puțin cu modificările.

- O lingură de zahăr? - Nu eşti departe de adevăr.

Din câte ştiu, conflictul romantic e de obicei doar o neînțelegere

care ar putea fi lămurită cu o simplă conversație.

Mulțam.

Nu ştiu, nu e aşa de simplă, când la mijloc e inima ta.

Totuşi, romanele de dragoste doar riscă o inimă frântă.

"Doar"?

N-ai simțit pumnalul geloziei

sau rana aceea profundă şi deschisă a regretului când ratezi o ocazie?

- Îți bați joc de mine? - Eşti cam dramatică.

Da...

Îmi pare rău.

Nu, e în regulă.

- Îmi pare foarte rău. - Ține puțin asta.

- Încearcă să nu o scapi. - Îmi pare rău.

Chiar ai vrut să pun lecția asta la inimă.

Un redactor bun de carte foloseşte toate instrumentele disponibile.

Evident.

Îmi pare rău, serios.

Dar nu înțelegi potențialul poveştii tale şi cât de palpitant e să...

O iau eu.

Încerc să mă limitez în a purta un singur fel de înghețată pe zi.

Îți apreciez entuziasmul pentru munca mea.

Conflictul.

- E un fiasco total? - Ca tricoul tău?

Nu, nu e.

De fapt, ai plantat o sămânță bună pentru conflict,

dar i-ai pus capăt înainte de a avea ocazia...

Să prindă rădăcină.

Mai luăm câte o înghețată?

- Asta e o nouă întâlnire? - Ne plimbăm doar.

Asta are sens, fiindcă tricoul pătat nu creează o atmosferă romantică.

De fapt, azi am avut parte de foarte mult romantism.

- Practic, toată ziua. - Din plin.

- Nu prea văd asta. - Încetează de câte ori apari tu.

Cred că ai dreptate.

Ne vedem la grătar?

- Nu l-aş rata. - Super! Pe curând!

Te simți bine?

Da, vreau să lucrez la prezentarea din seara asta.

- Ce faci? - Atmosferă romantică.

- Zach nu îmi dictează... - Încă se uită la noi.

Pe bune?

Deşi nu-mi place să recunosc asta, are dreptate.

Dacă vrem să fim credibili, cu personajul meu sub acoperire,

trebuie să ne însuşim povestea.

Vrei să spui că un tricou pătat cu înghețată nu e romantic?

Tu eşti specialista, dar aş spune că nu.

Desigur, asta va avea întotdeauna o semnificație pentru noi.

Desigur.

- O să-ți speli tricoul diseară, nu? - Imediat ce ajung acasă.

Mulțumesc.

- Nu uita, mai simplu e mai bine. - Am reținut.

Eşti pregătit de interogatoriu?

Mătuşa Edith nu glumeşte. Uită-te la ea!

Să fiu interogat la un grătar? Nostim!

O să stau cu tine tot timpul. Dacă rămânem uniți...

Nu ne abatem de la poveste. Am înțeles.

- Gata? - Să mergem.

Bună!

Mă bucur să te revăd.

Ce bine că ai putut să vii!

Presupun că eşti partenerul misterios al lui Ivy.

Eu sunt Sarah, mireasa, iar el e Alberto, logodnicul meu.

Salut!

Stai puțin... Eşti Reed Shepherd. Chiar eşti omul misterelor.

- Ți-am citit cărțile. - Şi pe ultimele două?

Nu sunt cele mai bune cărți ale tale, dar sunt peste media de pe piață.

Mulțumesc.

Ivy e singurul redactor de carte din familie,

dar nu e singura care citeşte.

Ar trebui să vorbeşti cu mătuşa Edith.

Vă fac cunoştință.

Scumpo, aş vrea să mă ajuți.

Stai liniştită, am eu grijă de Reed.

Aşa...

- O să mişc câte ceva pe-aici... - Mă duc să văd ce face Reed.

Se descurcă.

Şi de ce e prima oară când aud despre el?

- Nu spune că e o relație recentă. - E ceva recent.

Mătuşă Edith, uite pe cine am adus! E Reed Shepherd.

Mă bucur să te cunosc.

Scriitorul.

- Preferatul tău. - Da, scumpo.

Mă bucur să te cunosc.

E şi partenerul lui Ivy la nuntă.

Atunci, chiar mă bucur să te cunosc. Aşază-te lângă mine!

Îmi pare rău, m-am concentrat asupra avansării

şi l-am pus pe Reed în plan secund.

Cum v-ați cunoscut?

Cum v-ați cunoscut?

Ne-am cunoscut la Triple H.

Editura.

Acolo unde lucrează Ivy.

Ştiu unde lucrează, scumpule.

Asta e tot?

Eşti un povestitor mai bun de-atât. Dă-ne detalii!

Aduci tu fasolea?

Spune-ne cum a fost prima întâlnire.

Prima întâlnire?

- Pot să vă ajut? - Nu.

Cu lux de amănunte.

- O ajuți să aducă fasolea? - Da.

Mulțumesc.

Am ieşit... să mâncăm.

Un clişeu, ştiu.

Dar am început într-o librărie care m-am gândit că o să-i placă.

E specializată în cărți rare şi vechi.

I-ai adus flori?

Bineînțeles.

Oarecum.

I-am oferit o carte veche despre grădinărit.

Bună alegere!

Restaurantul era alături,

cu aceeaşi atmosferă străveche, fermecătoare.

Mâncarea a fost bestială.

Deşi mi-au tot fost lăudate sendvişurile cu homar de aici.

Ai mâncat vreunul până acum?

A fost cât pe ce, dar n-am reuşit să pun mâna pe el.

Noi le adorăm.

Abia aştept să gust şi eu unul.

Lasă sendvişurile. Mai povesteşte-ne despre întâlnire.

Am împărțit un desert.

I-am comandat lui Ivy o felie mare de tort cu cocos.

- Tort cu cocos? - Da, acolo fac un tort delicios.

Ivy e alergică la cocos.

De aceea l-am returnat şi am comandat un tiramisù.

La fel de delicios.

Pot să-l răpesc pe Reed o clipă?

- Acum ajungea la partea frumoasă. - Partea frumoasă?

Sfârşitul.

Se pot întâmpla tot felul de lucruri,

dar sfârşitul îți spune semnificația lor.

Ținând cont că e aici, cu noi, cred că a decurs foarte bine.

Merg să o ajut pe Ivy.

Ce simpatici sunt!

De ce te-ai abătut de la poveste?

Mătuşa Edith. Trebuie să spun mai mult?

M-a întrebat despre prima noastră întâlnire.

- N-am ieşit la nicio întâlnire. - Ar trebui să te pun la curent.

De ce nu mi-ai spus că eşti alergică la cocos?

De ce ți-aş spune asta?

Aş fi crezut că alergia la arahide este mai des întâlnită.

Nu, ador untul de arahide.

Mai ai şi alte alergii despre care ar trebui să ştiu?

Sau trebuie să trec în revistă toate nucile posibile?

Nu am alte alergii. Îmi pare rău. Trebuia să ne fi pregătit mai bine.

Mie îmi pare rău. Trebuia să fi urmat scenariul.

Partea bună e că, după interesul pe care ni-l acordă,

se pare că devin mai priceput în poveştile de dragoste.

Din curiozitate, unde am fost la prima întâlnire?

Am mers la O'Riley's.

Întotdeauna mi-am dorit să ajung acolo.

Apoi, la Giancarlo's. Tu ai comandat langustine.

- Sunt sigură că mi-au plăcut. - Sunt mortale.

Pare o primă întâlnire reuşită.

Şi, deşi o primă întâlnire nu e garanția dragostei,

ai dezvoltat o legătură puternică cu "personajele".

- Dragostea pentru cărțile vechi? - Şi pentru langustine.

Îți datorez o cină la Giancarlo's.

Nu, dragule, îmi datorezi două cine şi o plimbare la O'Riley's.

S-a făcut!

- Ne întoarcem? - Hai!

Bine.

Citeşti restul paginilor mele?

Nu, am crezut că vrei să lucrezi mai mult timp la ele.

- Asta faci? Lucrezi? - Da.

Prezentarea mea decurge foarte bine, mulțumesc de întrebare.

- Aşa să fie? - Mai degrabă, doar progresează.

Cunosc sentimentul ăsta.

Nu te lăsa!

Poate nu-mi place cum se aplică în cartea mea, dar îți cunoşti munca.

Da?

Când ai recunoscut asta... te-a durut? Măcar puțin.

Puțin? Da? Mulțumesc.

Alergi de dragul sportului sau ca să nu lucrezi?

- Eşti foarte directă. - Cunosc prea mulți scriitori.

Unde te-ai blocat?

Bună!

Am ratat vreun eveniment?

Alberto ne învață să jucăm bocce.

- Vreți să jucați? - Nu.

Orice formă de procrastinare e la fel de bună ca oricare alta.

Am multă treabă.

Jucăm.

Hai să jucăm bocce!

- Bocce? - Haide!

Câtă eleganță!

Stați puțin...

Dacă nu-mi place cum am aruncat, nu pot să mai arunc bila o dată?

Nu astea sunt regulile tradiționale.

Dar, când ai vrut să te îmbraci cu ceva mai comod la nuntă,

ți-am impus eu regulile tradiționale?

În acest caz... Aruncă bila puțin mai departe.

Mulțumesc, iubitule.

Înțeleg cum funcționează dragostea.

Perfect!

Hai, Ivy!

Hai, că poți!

Doamne... Nu m-am putut apropia.

Ai trişat! Te-am văzut.

Nu m-ai văzut.

Deci nu neagă că a trişat, ci că l-ai văzut.

- Te-am văzut lovind chestia aia. - Exact. Acum, bila ta e mai aproape.

Asta nu e bila mea. A mea e acolo.

Aşadar, e bila lui Ivy.

Haideți!

Ia te uită! Cred că el e cel mai aproape.

- A rearanjat bilele când... - N-ai cum să demonstrezi.

Cred că îmi place jocul de bocce.

Nu ştiu dacă am jucat bocce, dar a fost distractiv.

Era cât pe ce să câştigăm.

Sora ta e o trişoare.

Serios.

Nu ştiu dacă mai pot să lucrez. Simt că am rămas fără energie.

Ai avut energie când mi-ai eviscerat manuscrisul.

Încă te deranjează asta.

- Chiar te deranjează. - Da.

Încerc să mă gândesc la toate, dar tu crezi că toate îmi vin uşor.

Uşor? Creezi lumi, culturi, caractere, poveşti...

Ai de luat mii de decizii la fiecare pagină. Crezi că e uşor?

- Poate chiar înțelegi. - Recunosc magia.

Şi când funcționează, şi când nu. Creezi totul dintr-o pagină goală.

Respect asta. Serios!

Dar, în oricare dintre direcții,

amândoi vom avea zile în care nimic nu va funcționa.

Deci nu mă critici fiindcă nu sunt scriitor de romane de dragoste?

Dacă m-ai cunoaşte mai bine, n-ai mai pune această întrebare.

Atunci, hai să ne cunoaştem!

Ce îți place să faci când vii la plajă?

Asta fac şi acum.

Îmi place să citesc pe plajă. Ție ce-ți place să faci?

În regulă...

N-am mai mers cu rolele din liceu.

Se vede.

M-au învățat copiii surorii mele. Ei adoră să se dea cu rolele.

- Eşti apropiat de familia ta? - Da.

Tata a murit acum câțiva ani,

dar cu mama şi cu sora mea vorbesc zilnic.

Apropo, ele sunt de acord cu observațiile tale.

- Da? - Te descurci?

Te țin eu.

Mulțumesc.

Să ne aşezăm acolo.

Să revenim la partea în care sunt de acord cu observațiile mele.

Flexează picioarele. Aşa... Un picior, acum, celălalt...

Te descurci.

Uită-te la tine!

Da!

Mă critici fiindcă nu am experiență?

Nu. Te descurci grozav. De-asta am comentat.

E valabil şi pentru romanele de dragoste.

Înțeleg.

Încerc să țin cont de sfaturile tale.

- Asta e o aluzie? - Desigur.

Mai spune-mi despre poveştile de dragoste.

Despre romane.

Cred că trebuie să scrii romane de dragoste.

O luăm de la capăt.

Cunosc toate tehnicile de procrastinare.

Dar, dacă azi faci treabă bună, o să primeşti înghețată.

- Ce? - Multă înghețată.

Da... Întâlnirea la înghețată.

- Bine. Ne mai plimbăm? - Nu mă pune să fac asta!

Haide!

E distractiv, nu?

- E frumos. - Nu-i aşa?

Cum facem? Aşteptăm să se facă toate?

Îți iei o lingură şi un pahar şi te pregăteşti.

- Mătuşă Edith, îți aducem o porție? - Da.

Un lot nou cu ciocolată!

Aici, scumpule.

Te taxez.

- Primul! - Întotdeauna eşti primul.

Câte un pahar de client.

Zach, Reed e nou-venit.

Oricum, e pentru mătuşa Edith.

Nu uita bombonelele!

Aşa, copii...

Avem cu căpşune...

- Îmi păstrezi din cea cu ciocolată? - Promit!

- Avem cornete, bezele... - Aşa te vreau!

- Mulțumesc, mamă. - Cu plăcere!

Dragii mei, e timpul să dăm caloriile jos.

Să ne aliniem şi să formăm echipele.

Să nu mai trişați!

Să înceapă jocurile!

- Haide! - Bine...

Haide!

- E toată lumea pregătită? - Da.

- Cunoaşteți regulile, da? - Da.

Bine. Începem.

Stai acolo!

Aşteaptă!

Start!

A căzut una!

Atenție!

De asta trebuia să exersăm.

La ultimul joc, nu ne-am folosit mâinile.

De data asta, încercați să nu dați drumul frânghiei.

Unu, doi, trei!

Hai! Mai în forță!

- Bună! - Te distrezi?

Da.

Dacă nu încetați cu privirile astea, o să pierdem jocul următor.

Concentrați-vă! Îmi place ce văd, dar concentrați-vă!

Hai!

Eşti bine?

Da, e doar o luxație. Doar orgoliul meu e rănit.

Am câştigat. De ce nu-i pasă nimănui că am câştigat?

Familia ta e grozavă.

Dar trebuie să te întreb... Ce e cu Zach?

De ce e atât de competitiv? Într-adevăr, aşa e.

- Aşa e familia mea. - E cu totul altceva.

Tachinează, se joacă... El nu.

El vrea să câştige. Mi-a spus asta de 4 000 de ori.

Ai ieşit la întâlniri cu el? De ce?

Măcar pentru scopul de a mă educa în privința poveştilor de dragoste,

spune-mi ce ai văzut la el.

Nu ştiu. Lucrăm în acelaşi domeniu.

Ştiu că este enervant, dar e un bun profesionist.

Nu doar pe partea legală, ci şi pe cea artistică.

Iubeşte literatura şi citeşte aproape la fel de mult ca mine.

Nu cred asta nicio secundă.

Corect. Dar citeşte mult.

Avem prieteni comuni,

amândoi am muncit mult pentru carierele noastre...

Poate, dar nu în acelaşi fel.

L-am văzut dând o mână de ajutor.

Da, familia mea îl iubeşte.

Dacă interogatoriul e limbajul iubirii în familia ta, mă adoră.

Când am făcut ultima cutie de înghețată cu vanilie cu tatăl tău...

Nu m-ai avertizat în privința abilităților lui de interogare.

Îmi pare rău. Le foloseşte doar la ocazii speciale.

Da, când ieşi la întâlnire cu fiica lui.

Ai ceva de spus?

M-a întrebat mai mult despre mine, aşa că am spus adevărul.

Vrei să-ți spun şi ție?

Nu a întrebat nimic despre despărțirea de Zach?

Doar despre mine.

Bun! Atunci, planul funcționează.

- Povesteşte-mi. - Bine.

O să încep ca tatăl tău. Unde ai învățat?

- La Mount Dobson. - Nu cred! Eu, la Whittendale.

- Nu... - Ba da.

- E adevărat sau e o invenție? - Verifică-mi biografia.

Ți-am spus că n-am mințit.

- Gogoşile cu scorțişoară... - De lângă livadă.

- Cele mai bune. - Clar!

Aproape la fel de bune precum creveții de la Giancarlo's.

N-am de unde să ştiu.

O să am grijă să nu-ți comand tortul cu cocos.

- A sosit. - Ce e?

- Vrei să vezi? - Nu ştiu ce e, dar, da, vreau.

Asta e pentru prezentarea ta?

Da, încerc să găsesc cărți noi,

dar, până atunci, majoritatea reducerilor la cărți e pe internet.

Ar trebui să folosim reclame video.

Nu are final?

Scopul e să te determine să citeşti cartea.

- Misiune îndeplinită. - Da?

Asta e...

De fapt...

Am o idee.

Inima eroului meu e în pericol. Trebuie să plec. Vreau să-mi notez.

Aseară m-ai lăsat în suspans. Spune-mi cum a mers cu romanul.

Astea miros incredibil!

Gustă!

Uimitor!

Povesteşte-mi! Cum merge scrisul?

Am făcut o reclamă pentru carte. De fapt, i-am făcut planul.

Nu înțeleg.

M-am întrebat ce parte a poveştii ar putea să atragă publicul.

E ca un rezumat, dar într-o nouă perspectivă.

- Grozav! Şi te-a ajutat? - Da.

În sfârşit, am înțeles cum să pun inima detectivului meu în pericol.

Trebuie să pun în pericol viața partenerei lui.

În loc să-şi salveze sieşi viața, trebuie să o salveze pe a ei.

Desigur, tu ştiai asta deja.

Abia aştept să o citesc, dar, între timp...

Vino aici! Am ceva pentru tine.

Mai întâi, clătite, acum, ananas la grătar.

Cum îți găseşti timp?

În oraş, comandam des mâncare acasă,

dar tata m-a învățat că, atunci când e posibil,

e important să faci lucruri mărunte pentru cei dragi ție.

Ce frumos!

Mama a fost învățătoare.

A fost nevoită să muncească la ore pe care scriitorii nu le văd.

Tata nu a fost nevoit, dar se trezea în fiecare dimineață

şi îi pregătea prânzul.

Asta e dragostea!

Dacă spui tu...

De ce am senzația că o să fiu străpuns?

Ai o inimă romantică.

Bine, fie. Ai o inimă iubitoare.

- Aşa e mai bine. - E deosebire fără nicio diferență.

Nu şi pentru mine.

Explică-mi ceva. Ce ai împotriva romanelor de dragoste?

Uite ce e...

Prin natura ei, romanul de dragoste este imperfect.

Personajele se ascund în lumina lumânărilor,

nu în lumina zilei.

Lumina lumânărilor nu ascunde nimic. Creează intimitate.

Personajele se străduiesc prea mult să impresioneze,

arătând doar momentele importante, nu rutina reală a vieții.

Dar le poți face rutină, aşa cum a făcut tatăl tău.

Nu vreau ca personajele mele să fie perfecte.

Personajele romanelor de dragoste sunt imperfecte.

Zău aşa! Par perfecte tot timpul. Sau cele mai bune în domeniul lor.

În romanele de dragoste, nu e important să fii cel mai bun,

ci să fii tu însuți cu cineva care scoate ce e mai bun în tine.

Shepherd!

Joci?

Ne-ar prinde bine un al patrulea jucător.

Jucăm de plăcere.

Bună!

Se dau jos tricourile. V-am spus că avem privelişte frumoasă aici.

Văd că Zach continuă să fie competitiv în orice situație.

Se dă în spectacol. Vrea să o recucerească pe Ivy.

E foarte gelos.

E prea inteligent ca să creadă că are vreo şansă.

Oare?

Nu lângă frumosul acela.

Reed e de vis şi absolut perfect pentru tine.

Dimineață am vorbit despre prima voastră întâlnire.

Atât de romantic!

Trebuie să o descrie într-unul dintre romanele lui.

Da.

Sigur că da.

E pentru noi, doamnelor.

Încercați să nu vă răniți, băieți.

Plecați deja? Abia m-am încălzit.

Are dreptate. Ar trebui să mai stăm. Doar e weekendul lui Zach şi...

Te iubesc!

Nu eşti buricul Pământului!

Cred că merg la o petrecere secretă a burlăcițelor.

Nu e secretă dacă recunoaştem.

Nu-mi văd Mimosa.

Răsfățul presupune atâta muncă!

Cea mai tare petrecere a burlăcițelor!

- Nu-i aşa? - Să bem pentru asta!

Cât de serioasă e relația cu Reed?

Încă nu ne cunoaştem bine.

Nu-i adevărat. Vreau detalii. Nu omite nimic.

E altfel decât mă aşteptam.

Şi recunosc că-mi place asta.

În plus, e un scriitor foarte bun.

Scriitor bun?

De fapt, înțeleg de ce e asta o calitate importantă pentru tine.

Buchetul tău e doar din margarete sau vrei să adaugi şi trandafiri?

Zău aşa! Acum vorbeam despre tine.

Cum e să ai doi bărbați care concurează pentru tine?

Nu concurează nimeni.

- Spune-i, Clarissa! - Da, spune-i!

N-are legătură cu mine. Ăsta e Zach!

- Şi a venit cu o parteneră. - Da. Exact! A venit cu o tipă.

Chiar, unde e?

Am invitat-o, dar avea treabă. Nu cred că au o relație serioasă.

- Nu ca a ta cu Reed. - Nu avem o relație serioasă.

Poți să negi, dar atracția dintre voi e palpabilă.

Simt că te uiți la mine.

- Nu mă ajuți? - Nu pot. Are dreptate.

Vă mulțumesc pentru susținere. Mă retrag. Noapte bună!

- Noapte bună! - Vise plăcute cu Reed!

Nu...

Lăsând gluma la o parte, ştii că îți sunt alături.

Desigur. Şi eu, ție.

Atunci, de ce am senzația că îmi ascunzi ceva?

Nu ştiu.

Ce s-a întâmplat între tine şi Zach?

Scumpo, sunt obosită.

Şi nu vreau să ratez nicio clipă cu voi.

Dar restul clipelor le-am petrecut lucrând la o prezentare

şi, sinceră să fiu, nu merge prea bine.

Mi-a spus Clarissa despre avansare.

Ştiu, prezentarea...

- Dar ştii că postul e ca şi al tău. - Concurența e acerbă.

Vreau să le arăt că pot să am grijă de scriitorii cu care lucrăm deja

şi să găsesc şi alți scriitori buni.

Deci de-asta citeşti mai mult decât oricând!

- Ai observat? - Da.

Am văzut că ai intrat cu un manuscris în baie.

- Aşa e. Vinovată! - Nu-i nimic.

Ai găsit ceva? Vreun nou bestseller?

Cel mult, mediocri.

Te descurci tu.

Păcat că Reed nu scrie romane de dragoste!

Ştiu deja că îți place cum scrie.

Da, îmi place.

Bună, surioară!

Pari dezamăgit. Aşteptai să sune altcineva?

Nu, iartă-mă.

Am încercat să lucrez, dar nu mă pot concentra.

Fă un ceai de rozmarin.

Am făcut.

Cred că e ceva grav, dacă ceaiul de rozmarin nu te ajută.

Are vreo legătură cu Ivy?

E încrezută şi ageră.

Încrezută şi ageră? Credeam că lucrați bine împreună.

- Am spus deja că e încăpățânată? - Şi că are dreptate?

Da.

Încorporăm o poveste de dragoste în romanul polițist,

şi până şi eu recunosc că devine mai bun.

Atunci, care e problema?

Am ajuns în punctul în care eroul înțelege că a găsit o persoană

care îi umple inima de bucurie, dar e...

Se teme să recunoască ce simte?

Are de rezolvat un caz.

Asta complică lucrurile. Modific multe părți.

Aşadar, ai urmat un curs despre romanul de dragoste.

Ar trebui să vorbeşti cu Ivy.

Vezi dacă te poate ajuta să-ți recapeți concentrarea.

Ştii ceva? Asta o să fac.

Mulțumesc, surioară.

Cu plăcere.

Pa!

Bună! Ce faci?

Simt că-i fac pe toți să creadă că e o relație mai serioasă decât e.

Eşti foarte circumspectă.

Sunt rudele noastre. Fireşte că sunt curioşi!

Îl acceptă pe Reed cum l-au acceptat şi pe Zach.

Nu-ți face griji.

Iar când ne vom despărți, vor fi foarte dezamăgiți.

Tu nu poți dezamăgi pe nimeni.

Voiam doar un partener de nuntă. Nu voiam să fac rău nimănui.

Nu se va întâmpla asta.

Toți îi adoră pe iubiții tăi, fiindcă te iubesc.

Dar oare e posibil să fii interesată de Reed?

- Ca scriitor. - Şi asta.

Dar mă întreb dacă experiența cu Zach nu te face să te temi de dragoste.

Dacă e aşa, probabil că mi-am ales profesia greşit.

Sau te rezumi la dragostea din cărți, fiindcă acolo nu ai cum să suferi?

Asta m-a atins.

Înțeleg de ce nu vrei să mai suferi.

Dar înțeleg şi dacă îți doreşti să încerci din nou.

Spun doar că nu te judec.

Cu Zach?! Nu! Trenul ăla a plecat.

Da, la început, a fost dificil, dar, acum, în prezența lui...

E greu, dar nu din cauza unor sentimente persistente.

Îmi aminteşte cum e când te orbeşte dragostea.

Nu uita că uneori e bine ca dragostea să ne orbească.

Am lucrat în aceeaşi clădire cu David timp de trei ani.

Mi-a ținut uşa aproape zilnic, apoi, nimic.

Şi, într-o bună zi, m-am îndrăgostit. De parcă nu-l mai văzusem niciodată.

Asta, pentru că secretara lui a vărsat cafeaua pe cămaşa lui

şi te-au surprins muşchii lui.

Au avut meritul lor.

M-a impresionat blândețea cu care a reacționat.

Apoi mi-am dat seama că îmi ținuse uşa în fiecare zi.

Şi mi-am dorit o asemenea blândețe în viața mea.

Da, blândețe.

Cu ceva muşchi.

- Asta îmi doresc şi pentru tine. - Îmi plac poveştile cu final fericit.

Fericiți până la adânci bătrâneți puteți fi şi în viața reală.

Dacă nu eşti fericită, atunci, nu acela e finalul, scumpo.

- Ăsta e "da" sau "nu"? - Nu. Cu siguranță, "nu".

Arată urât.

Serios.

Tare, nu?

Bună! Unde e Reed?

Ne-a spus că are treabă.

Ştii cumva la ce lucrează?

A spus să-l sunăm, dacă e nevoie. Pregăteştepaella cu tații.

Am venit să spargem petrecerea burlăcițelor.

Unde e petrecerea?

Ai ratat o distracție pe cinste.

O aducem înapoi. Noi doi. Mă dezbrac...

Nimeni nu vrea să vadă asta, scumpule.

Câtă cruzime!

- Au! - Da...

Pot să te însoțesc?

Sigur. Ce e?

Ce mai faci?

Simt că n-am apucat să vorbim deloc. Toate bune?

Da.

Ştiu că, în ultimele două zile, fiecare a făcut ce-a vrut.

Dar am să-ți spun unele lucruri, dacă nu te deranjează.

Nu.

M-am străduit să te fac geloasă sau să-ți atrag atenția,

dar cu tine nu e loc de negocieri.

O să-ți spun direct.

Ştiu că am dat-o în bară.

Ai fost îndreptățită să te desparți de mine.

Dar încă simt ceva pentru tine.

Aşadar, te rog, spune-mi ce să fac ca să te recuceresc.

Nu mai vorbi despre mine de parcă aş fi un premiu.

Nu asta am vrut să spun.

Zach, realist vorbind, nu ai ce să faci. Am terminat-o.

Atunci, de ce nu ți-ai văzut de viață?

Asta e o întrebare surprinzător de profundă.

Uneori, pot să fiu profund.

- E doar o presupunere. - Dar e corectă?

Nu ştiu de câte ori va trebui să-ți spun asta,

dar nu te mai priveşte.

Bine.

Înțeleg.

Voiam să-ți spun

că n-am vrut să te rănesc.

Vreau să fii fericită.

Bună! Pot să o răpesc o clipă?

Bună, Clarissa! Mă bucur să te văd.

Ivy, te rog să ai grijă cu Reed. În clipa asta, nu are niciun contract.

Sunt sigură că ți-ar plăcea să-l ajuți să schimbe asta.

I-aş putea face rost de un contract bun.

De asta îmi fac griji pentru tine.

Ivy, ai o mulțime de calități, dar, mai presus de orice,

eşti un redactor extraordinar.

Sper că nu e aşa,

dar e posibil să te folosească pentru abilitățile tale.

La momentul potrivit, va alege cecul mai gras.

Desigur, fiindcă aşa faci tu.

Da.

Nu vreau să te văd suferind din nou.

Mulțumesc, Zach.

Apreciez gestul, serios. Dar n-ai de ce să-ți faci griji.

- Eu şi Reed nu suntem... - Ba sunteți.

Dar asta nu e treaba ta.

Mulțumesc, Clarissa.

Bine, am înțeles.

Am luat-o eu razna sau Zach are conştiință?

Una mică, da.

Hai să facem o listă cu lucruri pe care nu le vom vedea niciodată.

Sirene, inorogi...

Conştiința lui Zach... Pe asta o tai de pe listă.

Uimitor!

- E înspăimântător când e amabil. - E plăcut.

Da...

Dă-mi voie să te servesc.

Bună!

- Bună! Ai mai scris? - Puțin. Nu reuşesc să mă concentrez.

Da? Te preocupă ceva?

Mai degrabă, cineva.

Îmi împrumuți abilitățile tale de scriitor?

Desigur. De ce ai nevoie?

Vreau să mă ajuți să-mi scriu jurămintele.

Cu ajutorul tău, ştiu că ar putea fi foarte romantice.

O să fie interesant.

Nu cred că sunt persoana potrivită căreia să-i ceri asta.

Dar eşti scriitor.

Da, dar întotdeauna am considerat dragostea un spectacol inutil.

Un spectacol pentru cei din jur, în loc să ne arătăm aşa cum suntem.

- Înțelegi de ce nu pot să scriu... - Reed, taci!

- Sarah, nu ştie ce spune. - Ba da, ştie.

Urmează să promit că-mi voi petrece tot restul vieții cu un tip,

dar ce ştiu despre el cu adevărat?

Mă lasă să trişez la bocce. E un trişor.

Nu asta am vrut să spun! Iartă-mă, nu m-am exprimat clar.

Ba te-ai exprimat foarte clar.

Scuzați-mă.

N-ai învățat nimic?

Sarah!

Aşteaptă! Sarah!

Sarah, scumpo, aşteaptă! Reed nu ştie ce spune.

Dar oare îl cunosc pe Alberto?

Bineînțeles că îl cunoşti.

Ştii că dimineața e morocănos.

Şi ştii cum se poartă cu surorile lui.

Asta spune multe despre un om.

Dar sunt multe pe care nu le ştiu.

Dragostea e o aventură.

Mă gândeam că, dacă ieşi să te plimbi, o să ți se facă frig.

- Mă voi căsători cu el. - Bineînțeles.

Vii şi tu?

Imediat.

Ce părere ai despre noile pagini?

L-am făcut pe erou să ceară scuze.

Arta imită viața?

Ştiu că ieri am dat-o în bară şi-mi pare rău.

Dar se pare că s-au împăcat. Nunta nu s-a anulat.

Da, aşa e.

Cred că nu poți să-ți controlezi părerea despre dragoste.

Mai am probleme?

Nu, dar pot să-ți spun un lucru. Scrii mai bine poveşti de dragoste.

- Serios? - Da. Şi am o idee cu cartea asta.

Cred că am găsit o soluție pentru problema mea cu prezentarea.

Mă bucur.

Sper că te vei bucura şi după ce îți voi spune,

fiindcă ai un rol însemnat.

Bine. Ce e?

Dacă eşti de acord,

vreau să folosesc noul tău manuscris ca mostră

a noii subdiviziuni de gen hibrid pe care o vreau în departament.

E o idee sclipitoare.

- Crezi? - Da. Sunt de acord.

Eşti sigur?

- Pot conta pe tine? - Da.

Nu poți să accepți,

apoi să spui că nu scrii romane de dragoste.

Să ne păstrăm vorbele pentru discursuri în public.

Sincer, am căpătat un respect profund față de romanele de dragoste.

E un răspuns grozav.

O subdiviziune de gen hibrid ne-ar permite să oferim scriitorilor

mai multă libertate şi mai mult sprijin specializat.

Aşa cum mi-ai oferit tu mie.

Cred că e de genul de idee care îmi va asigura avansarea.

Bineînțeles.

Înțelegerea asta s-a transformat mai mult decât mă aşteptam.

Abia aştept să continuăm...

În calitate de colegi.

De acord.

- Mă întorc să scriu. - Bine.

Aşa...

Asta e o intervenție cumva?

Sarah a vorbit cu Alberto, care a vorbit cu Zach, iar acum...

Ştiu.

- Am o singură întrebare. - Doar una?

De ce nu ne-ai zis că te-ai despărțit de Zach fiindcă te-a înşelat?

Am evitat explicațiile. E stânjenitor.

Nu, el ar trebui să se simtă stânjenit.

Dar îl iubiți atât de mult...

Scumpo, pe tine te iubim mai mult.

Mamă, aveați aşteptări atât de mari în privința viitorului nostru,

încât n-am vrut să vă dezamăgesc.

Şi, mai ales, nu la nunta ta.

Tocmai de-asta trebuia să ne spui.

După tot ce ne-am spus aseară...

Totul e în regulă, stai liniştită. Dar trebuia să ne fi spus ceva.

Nu era nevoie să treci prin asta de una singură.

Clarissa a ştiut. N-am fost singură.

Nu mă faceți să vă întreb de ce aveți secrete față de mine!

Deşi mă bucur că vă susțineți reciproc.

Întotdeauna.

E mai bine să ştim adevărul.

Şi mă bucur că am aflat înainte de nuntă.

- Amândoi ne bucurăm. - Serios?

Da. Zach a recunoscut că a fost o greşeală.

Să ştii că nu toți bărbații sunt aşa.

Ştiu.

Oare?

Ar fi bine să mi se reamintească.

Dacă vrei, Zach nu va mai fi cavaler de onoare.

Nu, mi-a cerut scuze. M-am împăcat cu ideea.

Tu şi Alberto decideți ce e mai bine pentru voi,

dar nu țineți cont de mine.

Tu şi Zach ne-ați făcut cunoştință,

de-asta am vrut să vă implicăm în nuntă.

- Dar dacă Zach şi-a cerut scuze... - Da. Cu sinceritate.

- Incredibil... - Ciudat!

Dacă nu te deranjează, acceptăm şi noi.

Nu mă deranjează.

Mai am o bârfă.

Zach încerca să o facă geloasă pe Ivy.

Ți-am spus, şi-a ales partenera de pe o aplicație pentru întâlniri.

- Nu se poate! - Există aplicații pentru aşa ceva?

Aşa se pare.

E o idee genială. Nimeni nu vrea să meargă singur la o nuntă.

Zach s-a gândit că, dacă îi stârneşte gelozia lui Ivy,

o poate recuceri.

Planul ăsta nu a funcționat.

Am văzut că nu se plăceau.

Se pare că ea nu vine la evenimentele mai intime,

din respect pentru familie, ceea ce mi se pare minunat.

Vreau să vă mărturisesc ceva.

Nu l-ai găsit pe Reed Shepherd printr-o aplicație.

De fapt, e o poveste haioasă.

Fii sinceră! Ce e între tine şi Reed?

E posibil să fi dezvoltat un oarecare interes...

- Ivy... - Nu mă lua aşa!

El nu simte la fel ca mine.

Nu-i plac nici romanele de dragoste. Suntem prieteni. Poate. Cel mult.

Vorbeşti serios?

N-ai învățat nimic din romanele de dragoste?

Problema nu e întotdeauna o simplă neînțelegere

care se rezolvă cu o simplă conversație?

Îmi sună cunoscut.

Dar, când e vorba de inima ta, atunci, e mai dificil decât pare.

Hai să mâncăm tort!

Bună!

Voiam să te anunț

că am scos mâța din sac.

Am recunoscut că am făcut o înțelegere

şi le-am spus adevărul despre tot.

- Despre tot? - Ce ar mai fi?

Am uitat ceva?

Lucrul pe care l-ai ascuns de familia ta.

Le-am spus şi asta.

Zach m-a înşelat. Acum ştie toată lumea.

Ştii că asta îl defineşte pe el, nu pe tine, nu?

Da, ştiu.

De cele mai multe ori, ştiu.

Meriți mult mai mult.

În fiecare zi.

Ciudat că spui asta! Şi Clarissa a spus-o mai devreme.

Nu contează.

Chiar dacă nu mă înşela, tot n-am fi rămas împreună.

Am şi eu țeluri, dar nu pot să fiu cu un om atât de competitiv.

Aşadar, încă nu vrei să primeşti dragoste?

Ce tot vorbeşti? Tu ai refuzat-o.

Ți-am mai spus, nu dragostea e problema,

ci romanele de dragoste, din cauza falsității din ele.

Ca relația noastră?

Dar măcar noi putem continua ca...

Colegi?

M-ai ajutat atât de mult, încât pot să spun

că suntem adevărați colaboratori.

Nu vom uita niciodată cina la Giancarlo's.

- Ivy, Reed... - Ce s-a întâmplat?

Ştii că nu e cazul să ne ceri nouă ajutorul, nu?

Unul dintre băieți a avut o urgență şi a trebuit să plece în seara asta.

De aceea, vrem să vă cerem o mare favoare.

Orice.

O conduci pe Ivy spre altar?

Bineînțeles.

Mulțumesc.

Vă mulțumesc.

Nu vă mai întrerupem.

Stai... Cunosc fața asta.

E vreun bec aprins deasupra capului meu?

- Da, posibil. - Cred că ştiu cum să închei totul.

- Voiai să-mi mai spui ceva? - Nu. Mai poate aştepta. Fugi!

Mergi să scrii ceva ce n-aş putea scrie eu.

Bine. Eşti frumoasă.

Mulțumesc.

E totul în regulă?

Bineînțeles.

- Vrei un ceai? - Da.

- L-ai văzut pe Reed? - Nu. De ce?

Mă întorc imediat.

- Ce e? Îl cauți pe Reed? - Da.

Cred că e la bancă. I-am obținut un contract bănos.

Despre ce vorbeşti?

L-am îndrumat să semneze cu Lehmann.

Îi vor da dublul sumei oferite de Triple H.

El nu ar...

Face exact ce ți-am spus că o să facă.

Ivy, asta e o simplă afacere.

- Nu, a spus... - Dar a semnat vreun contract?

De-asta aveți nevoie de oameni ca mine.

Ce s-a întâmplat? Unde e Reed?

Nu trebuia să am încredere în el.

A semnat cu editura care a plătit mai mult.

Nu-i adevărat. Nu după cât ați muncit împreună.

Mi-am bazat prezentarea pe el. Subminează tot.

Şi nici măcar nu e aici ca partenerul al meu.

Măcar acum întrebările tuturor nu vor mai fi în legătură cu Zach...

- Sigur există o explicație. - De ce nu e aici, să-mi explice el?

Ne vine rândul. Aşază-te ultima.

O să vină.

- Ce frumoasă eşti! - Mulțumesc.

Mi se pare mie sau nu eşti în apele tale?

Îmi pare rău, dar Reed nu e aici.

Alberto a venit?

- Bineînțeles, scumpo, - Atunci, n-am nimic.

Dacă vrei să ies, aşa fac. E ziua ta specială.

Vreau să participi la nuntă.

Îmi pare rău.

Stai puțin... Unde ai fost?

Lasă-i să aştepte. Asta e ziua mea şi vreau să ştiu unde ai fost.

- Îmi pare foarte rău. - Ai mai spus asta. Unde ai fost?

- Chiar ai semnat un contract? - Da. Cine ți-a spus?

Ce aşteptați?

Am plecat înainte de zori. Am crezut că mă întorc la timp.

Dar se pare că toate lumea a avut acelaşi drum azi.

Traficul de weekend? Bietul de tine...

Dar acum eşti aici. Putem continua nunta?

Încă nu.

- Sarah, e în regulă. - Aici nu e vorba despre trafic.

- M-a vândut pe un contract mai bun. - Ce tot spui?

Ai semnat cu Lehmann.

- Nu, am semnat cu Triple H. - Serios?

Da. Altfel, cum puteam fi colegi?

Îmi explicați mai târziu.

Asta e ziua nunții mele şi sunt pregătită să mă căsătoresc.

Nu! Înapoi! Nu trage cu ochiul!

Hai! Mai repejor!

Promit să fac din viața noastră o aventură.

Să te țin mereu în suspans, ca astăzi,

dar să-ți fiu parteneră şi să te sprijin cu dragoste şi încurajare.

Promit să-mi petrec toate zilele cu tine.

Să dublăm fiecare bucurie, să înjumătățim greutățile

şi să facem din dragostea noastră o aventură de-o viață.

Poți săruta mireasa.

Atenție la mine!

Vreau să văd zâmbete largi!

Zâmbiți!

Zâmbiți!

Încă una, de amuzament.

Doamnelor şi domnilor,

mirele şi mireasa!

Să bem ceva! Haideți!

Pleci înainte de tăierea tortului?

Voiam să mă întorc acasă. Am multă treabă.

Nu poți să pleci înainte de tort. Aduce ghinion.

De când eşti superstițioasă?

Nu sunt. Dar vreau să fim sigure. Luăm tort, vorbeşti cu Reed...

- M-am săturat să vorbesc cu el. - Atunci, mâncăm tort.

Nu e cu cocos.

Bună!

Am auzit că acum lucrezi în domeniul modei.

Sunt consilier de modă la Ilano.

Ai auzit că Today's Publishing a publicat un articol despre mine?

- Îți trimit linkul. - Nu vrei să vorbim la un pahar?

Sună bine.

Îi place joaca agresivă.

Te ascult. Ce s-a întâmplat?

Reed a întârziat.

Asta s-a terminat. Ce s-a întâmplat, cu adevărat?

- O să fim cu toții pe-aici, nu? - Da, îți suntem alături.

Mulțumesc. Îmi puteți fi alături, dar în altă parte?

Pentru Dumnezeu, plecați! Lăsați fetele în pace!

Haideți!

- Îmi pare rău, scumpo. - Mulțumesc, mătuşă Edith.

Cu plăcere.

Ți-am spus recent că eşti mătuşa mea preferată?

Îmi spui asta mereu.

Pur şi simplu...

Lui i-ai spus ce simți?

Nu ştiu cum am...

- Nu sunt pregătită să-i spun. - Atunci, doar ascultă-l.

Vreau să-mi cer scuze din nou. Am crezut că o să mă întorc.

Totul e bine când se termină cu bine.

Serios? Nu mi se pare că se termină prea bine.

Zach mi-a dat de înțeles că ai semnat cu Lehmann.

Dar mă bucur că ai semnat cu Triple H.

- De asta am plecat dimineață. - Nu înțeleg.

Când am început să lucrăm împreună,

am sunat-o pe Harper şi i-am spus că vreau să semnez cu Triple H,

cu condiția ca redactorul meu să fii tu.

- Serios? - Da.

Ți-am spus de la început că vei fi bine plătită.

Însă Zach şi-a băgat coada unde nu avea nicio treabă,

iar ea m-a sunat îngrijorată, fiindcă stabiliserăm termenii.

M-am gândit că te-ar ajuta cu prezentarea,

dacă m-ai avea la mână, ca să zic aşa.

Aşa că am sunat-o şi am întrebat-o dacă aş putea semna contractul azi

şi a acceptat. Ăsta este exemplarul tău.

Nu ştiu dacă e un bun instrument vizual la prezentarea ta,

dar voiam să ştii că înțelegerea noastră e încă în picioare.

Îmi pare rău că m-am îndoit de tine.

Nu e cazul. Acum ştiu de ce.

Îmi pare rău.

Eşti sigură că aşa vrei să închei povestea?

- Mai am ceva, mătuşă Edith. - Aşa te vreau!

Ce spuneai?

Ivy, încă nu ştiu cum să spun asta cât mai romantic,

dar faptul că te-am cunoscut e cel mai bun lucru din viața mea.

E un început bunicel.

Mi-ai arătat ce lipseşte din cartea mea,

dar şi ce lipseşte din viața mea.

Mă îndrăgostesc de tine.

Oricât mi-aş dori să lucrez cu tine, vreau să-ți umplu toate zilele

cu dragostea din viața reală pe care o meriți din plin.

Am făcut vreo boacănă?

Ți-a ieşit perfect.

Şi eu îmi doresc asta.

Să lucrez cu tine,

să mă îndrăgostesc de tine...

Ador poveştile frumoase de dragoste!

Ați urmărit filmul artistic PAGINI DE IUBIRE

SFÂRŞIT