Original subtitles

Pentru toți rockerii din România!

Pe vremuri,

noi eram oamenii care stăteam la coadă

la un magazin de discuri așteptând ca ușile să se deschidă.

Pentru că descoperirea muzicii a fost totul.

Ani la rând, singurul mod în care puteai

să judeci ce ai luat

era să te uiți la copertă și să zici:

"Asta este tare. Asta o să-mi enerveze părinții"

sau „Așa arată bine”, sau orice altceva.

Și așteptam cu nerăbdare

să desfac acel celofan

și să văd ce cade de dinăuntru.

Câteodată era fie o poză sau ceva de genul ăsta,

și o miroseai și o țineai,

pune-i vinilul pe platan,

lăsai jos acul și când muzica îți intra în sânge

și Dio și muzica lui era în sângele tău,

era pur și simplu imposibil să... o scoți de acolo.

Când ești copil cauți o voce,

ceva care spune: Aceasta este generația mea!

Și pentru noi a fost heavy metal.

Și apoi dintr-o dată vine tipul ăsta

cu cea mai puternică voce dintre toate!

Ridică-te și strigă

Cu o trupă de heavy metal, muzica este atât de puternică

și atât de potentă, încât chiar trebuie să știi

cum să o controlezi...

în special cântăreții pentru că avem un mesaj.

Avem lucruri de spus.

Ascultă-mă și crede ce spun azi

A găsit o modalitate de a crea muzica care face oameni

incapabili să se stăpânească

până în punctul în care refuză să trăiască fără acea muzică.

Am fost uimit de felul

în care a fost capabil să captiveze oamenii.

Vreau să știu cum, de ce... Cum ajungi acolo?

Suntem tari

Multă lume gândește despre Ronnie

ca fiind tipul care a făcut asta și a cântat metal.

Ăsta este el, dar există și o altă latură.

Întrebarea de un milion de dolari...

Cum îl descrii pe Ronnie James Dio?

Tind să fiu o enigmă multor oameni, cred.

Era ceva despre tip.

Era ceva la el.

Când Ronnie cânta voia să se asigure

că nimeni nu îl va uita niciodată.

Oamenii l-au luat acasă cu ei și și-au numit animalul de companie „Dio”,

și l-au numit pe primul lor născut Ronnie.

Era de genul: „Acesta este rock 'n' roll-ul

care o să-ți schimbe viața. ”

'Cause we rock

We rock

See how we rock

We rock

Au trecut ani buni de când a murit Ronnie.

A murit pe 16 mai 2010.

Cred că e aici. Cred că e încă aici, tot timpul.

Uneori îmi aud numele strigat, dar nu e nimeni aici.

Wendy.

Probabil că doar îmi imaginez.

Bună ziua! Bun venit in casa mea

și bun venit la „În spatele ușilor închise”.

Acesta a fost un cadou de Crăciun de la soția mea, de la Wendy.

Putem vedea leii și altele.

Mick, plecăm. O să introduc această bilă aici,

și apoi putem vorbi. - Bine.

Povestea lui Ronnie traversează putem spune întreaga istorie

a muzicii rock.

Cariera lui a continuat deceniu după deceniu.

Iată-ne aici ani buni după ce a murit,

și el este încă un nume mare al muzicii heavy metal.

Ştii, unii dintre acești tipi sunt nemuritori,

dar niciunul nu l-a depășit pe Ronnie James Dio.

Acum avem o sală media aici,

dar mai am leii și mai am nostalgia

de când obișnuiam să am aici masa de biliard.

Ei bine, m-ai prins în bibliotecă,

una dintre locurile mele preferate din întreaga lume

deoarece conține cuvinte.

Știi, a avut un mesaj. Era un mesager.

Mesajul lui a fost pentru oameni care au trăit o viață obișnuită,

aveau vise obișnuite, ceea ce însemna ceva real.

Știi că nu cânt la pian. Sunt cântăreț.

Să mergem la bar. Oricum, e locul meu preferat.

Acesta era locul lui preferat, barul.

Așa că îi simt prezența mult mai mult aici.

Și este un sentiment cald, reconfortant.

Evident, ai avut multe coate sprijinite

pe ăsta la un moment dat.

Nu am început niciodată cu asta.

Și de ce să credem că asta ar trebui să dureze pentru totdeauna?

Am fost la fel de fericit și sunt sigur că Wendy era la fel de fericită

înainte de a ne lupta şi de a fi fericiți împreună.

Cred că toate astea oricum sunt foarte trecătoare.

Este... vin și pleacă.

Adică ai suișuri și coborâșuri. E ca viața.

Viața trece prin maxime de emoție și pasiune

si minime ale disperării și nu numai.

Așa e viața.

Iată! Frumoasa lui trompetă

la care nu a mai cântat de mult timp.

Obișnuia să cânte la ea de când avea 5 ani.

Nu a cântat niciodată pentru mine.

E un lucru frumos, dar se saturase de ea,

Cred că e de la toate acele repetiții

care aveau de-a face cu tatăl lui.

Am început ca trompetist

cand aveam 5 ani.

Deci ai avut o copilărie foarte muzicală. Și unde a fost asta?

În nordul statului New York,

un oraș numit Cortland, New York,

care este chiar în mijlocul pustietății.

Comunitatea producătorilor de lapte. 18.000 de oameni.

A fost un loc grozav pentru a crește pentru că primeai

- o atitudine morală bună. - Ai crescut bine.

Aceasta este casa unde a crescut Ronnie.

După ce a devenit celebru, orașul a decis

să numească strada după el

și să pună asta la colțul casei lui.

Deci, aceasta este strada Dio.

Acesta a fost furat de câteva ori.

Familia lui era destul de restrictivă.

Mama lui a fost, știi, o drăguță, desigur.

Știi, mamele au fost întotdeauna mai bune cu copii

decât tații.

Tatăl meu a fost aspru cu mine.

Știi, au fost zile în care o bună ascunzătoare era,

chiar după colț. Și crede-mă, eu...

am fost mereu candidat pentru una din astea.

Nu eram pregătit pentru asta,

dar am provocat mereu unele dintre astea, se pare.

Toți împărtășeau aceleași idei.

Aveau etică și moravuri bune,

multă religie implicată.

Fie că eu credeam in ea sau nu, îți dădeau reguli.

Știi, catolic, știi?

Ronnie era băiat de altar.

Ronnie iubea muzica clasică.

Tatăl său a insistat să exerseze trompeta

3 ore pe zi, ani de zile.

Era un cititor vorace.

Viața a început când am citit prima carte

Când am descoperit că pot folosi cuvintele pentru a schimba lucruri

îți spun că m-am speriat

am citit tot ce am putut pune mâna

Era un copil deștept la școală.

Note mari, foarte inteligent,

șeful clasei sale, de fapt.

Și era puțin nebun.

Odată mergeam în mașină.

Era o călugăriță mergând pe stradă,

iar Ronnie și-a lipit fundul pe fereastră

și i l-a arătat. Unei călugărițe.

Era un pic rebel.

Avea o bandă numită The Angels.

M-ai furau câte o mașină și au intrat în necazuri.

Putea face lucruri mai grave,

dar nu cred că era posibil cu acea educație primită în familie.

Adică, nu a fost doar tatăl lui.

Mai era bunica lui... aici e o fotografie cu ea.

Nu arăta genul de doamnă

cu care cineva ar fi vrut să aibă de a face.

Vă puteți imagina anii '50

cât de conservatoare au fost vremurile pentru el?

Ca majoritatea muzicienilor,

și-a dat seama că muzica era o cale de a scăpa din asta.

Acesta a fost un drum către vremuri bune.

M-a uimit, ca fan,

când am descoperit că Ronnie James Dio,

cea mai bună voce a muzicii metal pe care ai auzit-o vreodată,

cânta în anii '50 înaintea celor de la The Beatles.

Cum este posibil? E un lucru fascinant.

În afară de vin și,, iarbă".

Fiecare are plăcerile lui.

Unora le place să meargă la meciuri de fotbal american.

Unora le place bowling-ul. Eu îl colecționez pe Ronnie James Dio.

Eram un tip de radio,

așa am început la Siracuza, la radio la începutul anilor '60.

Ronnie a început pentru prima dată să apară în trupe... pe la 1958,

cântând la trompetă şi corn și bas la acea vreme.

A fost mai devreme decât Beatles.

Deci, a fost Bill Haley. Era Elvis Presley.

Era toți acești rockeri.

Asta a fost inspirația.

Deci, Ronnie s-a născut Ronald James Padavona.

Dar când era în trupe și alte chestii,

era un nume prea lung și nu suficient de mișto pentru el.

Ronnie și-a primit numele, „Dio”,

de la un mafiot celebru

numit Johnny Dio.

Ronnie a zis ceva de genu: „E rău, dar e mișto”.

Și așa a decis: ăsta va fi numele meu.

Și ăsta a fost.

Eu am fost tipul care nu voia sa facă nimic altceva

decât muzică. Nu am vrut să cânt.

Și toată lumea a încercat și toți au eșuat

și în cele din urmă au spus:

Ok, e rândul tău.

Un înger lipsește - Ronnie Dio and The Redcaps 1961

Prima înregistrare a lui Ronnie ca solist vocal

Un înger lipsește

din cer în seara asta

Pregătirea ca și cornist

a fost perfectă pentru solist vocal.

Cânți la corn din același loc din care cânți cu vocea,

din diafragma ta.

În mintea mea, vocea mea era o trompetă.

Cum altfel ar putea fi

când acel înger

e aici cu mine?

În Red Caps, Ronnie era atât de bun

încât putea cânta orice notă vroia.

Puteai spune că acest tip este deja profesionist

și avea doar 18 ani.

Nu mă ține de mână

Nu mă lăsa să te sărut

Voi fi prefăcut

infidel ție, nu o să-mi fie niciodată dor de tine

Red Caps în cele din urmă au devenit The Prophets

și de-a lungul anilor, The Prophets,

au format ceva special.

Chiar avea pasiune să facă tot ce putea

cu abilitățile ce i-au fost date de Dumnezeu.

Ronnie a avut acest vis,

așa că obișnuiam să vorbim despre asta tot timpul.

Ronnie avea să fie solistul,

vedeta spectacolului.

Iar eu chitaristul lui principal.

Nicky avea să se ocupe de orchestrație

sau de trupă.

Nick Pantas era genul lui Ronnie

sufletul lui pereche din punct de vedere muzical în acel moment,

cu care scria piese, construia trupe,

construia vise.

Chiar și din acele foarte, foarte timpuri vremuri,

poți spune că misiunea lui în viață a fost să fie cântăreț.

Poți spune asta.

Una dintre problemele pe care le aveam pe atunci...

este că nu am putut găsi genul

care s-ar potrivi perfect lui Ronnie.

Practic era capabil să cânte orice.

Putea să cânte melodii ale

lui Engelbert Humperdinck, Tom Jones.

Ronnie a creat o versiune a „The way of love”

cu care Cher a dat o mare lovitură.

Când întâlnești un băiat

Înainte ca Cher să-l înregistreze. Este fenomenal.

Când întâlnești o fată

Ce îți place mult

Am intrat în trupă.

Tocmai terminasem liceul în 1965-66.

La timpul ăla aveam un manager la Itaca,

iar el îl împingea pe Ronnie

să urmeze traseul artistic al lui Tom Jones.

Spune că ești al meu din nou

Carierele merg în direcții diferite.

Pe vremea aceea, nu era la modă

să fii în rock 'n' roll

dacă vrei să urmezi o carieră.

Chiar nu avea niciun sens.

Ei bine, mi-a plăcut atât de mult ideea

încât m-a impulsionat să o fac.

Dragă, spune că ești a mea

Am găsit o modalitate de a fi descoperiți

Toate seturile de poze au fost realizate

în subsolul casei părinţilor mei.

Și am luat rulouri de staniol, și l-am agățat în spate.

Și atunci când Beatles au apărut prima dată,

toată lumea a început să-și lase părul lung.

Am decis să ne schimbăm numele în Electric Elves.

Adică aveam o dubă pe care scria Electric Elves

Ei credeau că suntem electricieni.

„Of, casa mea are nevoie de cabluri electrice.

Sună-i pe Electric Elves (Elfii electrici)

Sunt mici. Ei se pot târâ ușor în spații foarte înguste. ”

În acele timpuri în cluburi,

cântai piese cover.

Când a apărut albumul The Beatles (White Album), am învățat tot albumul.

Ronnie putea cânta tot albumul.

Ne mergea atât de bine din punct de vedere al trupei,

concertând din Maine spre Carolina de Nord la Detroit.

Am vrut să fim mai buni din punct de vedere muzical

și voiam să fim ceva special.

În 1968, nu fusesem în trupă pentru o vreme

iar Ronnie cânta în cluburi,

de parcă asta au făcut dintotdeauna,

și se numeau Electric Elves.

Am cântat în...

cred că a fost Waterbury, Connecticut, timp de o săptămână.

Și am decis să nu rămânem peste noapte în ultima noapte.

Echipamentul nostru era în spatele dubei. Am urcat cu toții în dubă,

așa că ne-am hotărât să mergem acasă în noaptea aceea

decât să mai rămânem o noapte.

Și un șofer beat intră pe contrasens

și ne lovește frontal.

M-am trezit într-un spital cu Ronnie

în patul de lângă mine.

Arătam ca niște zombi. Ronnie a lovit parbrizul.

Întregul scalp i-a fost rupt.

Avea peste o sută de cusături în scalp.

Nicky conducea și în urma impactului,

a fost strivit între scaun și volan

și practic a sângerat până a murit.

Asta... asta... era foarte greu de crezut

și să înțelegi cum s-a putut întâmpla.

Aceasta este o catastrofă,

nu doar pentru pentru Nick și familia lui, evident

dar și pentru Ronnie... a fost un moment...

„Este momentul să aruncăm prosopul? Este acesta un semn?

Poate nu e ăsta destinul nostru"

Este un diapozitiv... Acesta este un diapozitiv al lui Ronnie.

Puteți vedea că este... este după accident

când părul începea iar să crească.

Ronnie, când era copil,

a învățat foarte bine.

La un moment dat a început facultatea iar el a ales Farmacia.

Deci, după accident, ar fi putut alege orice,

orice facultate vroia.

Îmi amintesc momentul când am spus:

„Vom pune reporni chestia asta împreună? ” Și el a spus:

„Da, o să repornim chestia asta împreună. ”

În mintea noastră, voiam să mergem

la Led Zeppelin, The Who. Am idolatrizat Deep Purple.

Deep Purple, ăștia erau cei mai heavy...

„Bine, Doamne”, a spus micuța domnișoară Molly

Când se legăna în casa luminii albastre

Și am spus doar: „Ok, asta vrem să facem. ”

Și moartea lui Nick Pantas,

acel accident groaznic

care ar fi putut cu ușurință să descurajeze bărbații mai slabi

ce ar fi spus: „Știi ce? Am terminat. ”

Ronnie a decis: „Nu, nu am terminat.

De fapt, abia am început. ”

,, Doamne, ajută-mă

Cineva doarme noaptea în patul meu”

El a decis să construiască asta

în ceva mai contemporan

cu o tonă de putere.

Există doar o putere și o prezență.

Este remarcabil când crezi că un bărbat

de statură atât de mică

avea cea mai mare voce pe care o vei auzi vreodată.

În cele din urmă, am devenit Elf.

Eram foarte mici și tot felul de frizuri și bărbi

și tot aranjamentul. Am ieșit pe scenă

și oamenii au început să chicotească.

Dar când am scos prima notă, a fost așa

un moment de parcă le-a căzut fața

Si dintr-o dată, nu ai doar o trupă nouă

ci și un sound nou, o atitudine nouă.

Și începuturile lui Ronnie James Dio

care avea să devină celebru.

Am venit cu acele cântece,

si asta s-a terminat cu o audiție

la Columbia.

Elf participau la audiții pentru celebrul Clive Davis

care i-a descoperit pe toți, pe toată lumea.

Și urma să facem o audiție pentru el.

La momentul, Roger Glover și Ian Paice

de la Deep Purple,

din senin, dintr-un motiv oarecare,

au vrut să devină producători.

Deci, cumva s-au implicat venind la această audiție.

Ni s-a spus chiar în ultimul moment

că veneau Roger şi Ian.

Ei bine, asta ne-a tulburat mult,

adică doi dintre eroii noștri? Doamne!

"Doamne. Știi, doi tipi

din Deep Purple sunt aici?"

Din trupa idolatrizată ?

Câteva scaune erau așezate, iar Clive intră

și câțiva oameni cu el.

Și apoi intră Roger și Ian.

Ei, bine!

Probabil au fost, nu știu,

15 sau 20 de oameni importanți în cameră.

Știi, Clive Davis și alții,

...toți acești oameni și vin alb

și apoi "Mulțumesc foarte mult."

Și apoi acești 4 pitici au intrat.

Și eu zic: „Ce este asta? Un număr de circ sau ceva de genul?

Stând acolo și cântând în fața, cum ar fi,

a directorilor de producție,

și ca să nu mai vorbim de cei 2 băieți din Deep Purple,

Trebuie să încerci să te vinzi.

A fost așa... o mare chestie.

Știi, am cântat melodiile,

și au zis apoi: „Bine, este suficient.

Nu e nevoie să mai ascultăm alte cântece. ”

Și apoi toată lumea s-a ridicat. Nu am putut auzi

despre ce vorbeau și apoi toată lumea a plecat.

Nu știam dacă le-au plăcut sau nu.

Noi eram bulversați. Absolut blocați.

Și ne spuneam: "Da, vom face asta. O să facem asta."

Și apoi am zburat în Atlanta și am înregistrat albumul.

Și atunci trebuia să plecăm în turneu cu Deep Purple.

Așa că am trecut de la cântat în cluburi la cântat pe stadioane.

Chiar am simțit că am reușit la vremea aceea...

Puțin știam că noi am avut un drum lung de parcurs

înainte de a reuși cu adevărat.

Întotdeauna au fost locuri în care voiam să ajung.

Deep Purple a fost trupa mea preferată.

Trebuie să fi făcut probabil 8 turnee complete

cu trupa. Deci, Elf a cucerit lumea.

Și acesta a fost începutul, cu siguranță pentru mine.

Iubito, știi

Mă întorc după tine

Mă întorc după tine

Deci, pe parcursul

următorilor ani de turnee,

Ronnie a fost mereu în preajma noastră.

M-am îndrăgostit de sunetul vocii lui,

apoi m-am îndrăgostit de personalitatea lui,

și apoi m-am îndrăgostit de el ca ființă umană.

A fost grozav. Era amuzant, cu voință puternică

Și a crezut în ceea ce a făcut.

Luptă pentru ceea ce crezi și ăsta a fost Ronnie.

El a fost... a fost un pumn tare venind spre tine.

Știi, pur și simplu l-am iubit pe tip.

Pur și simplu l-am iubit cu adevărat.

S-a născut din generații de eoni

de vieți în urmă

pentru a fi... fain.

Crescând ca un fan Deep Purple,

e ca și cum ai fi printre cei mai mari

și cei mai ai naibii muzicieni

de pe planetă.

Și... si nenorocitul de Blackmore. Dumnezeule mare!

Ritchie Blackmore...

el este ca „Deep” din Deep Purple.

El e un mister într-o ghicitoare.

Nu e omul cu care să lucrezi cel mai ușor.

Abia l-am văzut pe Ritchie în Deep Purple

când eram în trupă.

Ritchie era un tip izolat și asta în zilele

când nu era cabine separate.

Ei bine, avea propria lui cabină de dressing.

Practic s-a cazat la diferite hoteluri.

Și nu a participat niciodată la activități cu trupa.

Nu petreceri după cină, nu... nu!

Blackmore a părăsit Purple

pentru că mergeau într-o direcție mai funk.

Aveam de gând să părăsesc Deep Purple

indiferent ce s-ar fi întâmplat, pentru că nu respectam acel gen de muzică

spre care ne îndreptam,

dar, din fericire, în același timp, l-am cunoscut pe Ronnie.

Ritchie și cu mine chiar am avut

același fel de a simți muzica.

Eram fascinați de muzica clasică,

Bach mai ales.

Și am simțit că există un loc grozav în muzică

unde putem reînvia acea aură mistică, magică

și să o punem în contextul de astăzi.

Ritchie a plecat și a început,

să formeze Rainbow... cu băieții din Elf,

Pe vremea când Rainbow se năștea,

exista Muntele Rushmore al rock-ului...

Purple, Sabbath, Zeppelin.

Toate aveau un numitor comun

în sensul că au venit din blues.

Ronnie James Dio și Ritchie Blackmore au vrut

să exploreze acest tip de muzică heavy rock neoclasică

Asta era ceva cu mult peste ce exista atunci,

așa că Rainbow a dus această navă spațială într-un loc nou.

Ca adolescent am provenit dintr-o familie abuzivă,

ce abuza fizic și verbal,

în și în afara spitalelor... și cusături și operații.

Deci, muzica era extrem de importantă pentru mine

pentru că nu aveam pe nimeni.

Îmi amintesc că eram în mașină. Deep Purple tocmai se destrămase.

Muzica disco începea să apară pe scenă.

Lumea era cu susul în jos.

Și dintr-o dată,

,, Man on the Silver Mountain” e difuzată la radio.

Și am spus: "Da!"

Ştii, eram toți entuziasmați.

Ritchie Blackmore s-a întors.

Apoi, am auzit prima dată vocea lui Ronnie James Dio,

și eu am zis de genul: - Cine naiba e ăsta?

Și omul de pe muntele

de argint

Era ca un întreg univers

care a fost ascuns în cadrul unui singur om.

Și așa, cum lumea era cu susul în jos, la acel moment

el a întors-o la loc... cum trebuia.

Aceasta nu este doar o altă trupă rock.

O să ducă ce obișnuiam noi să numim heavy rock

într-o întreagă perspectivă care chiar nu a existat înainte.

Și a fost această dinamică

între acest chitarist incredibil

și acest cântăreț extraordinar

de care nu auzise aproape nimeni.

Îmi amintesc că am fost la Munchen pentru a face un album,

iar Ritchie era în același studio.

Și el a zis: "Trebuie să-ți cânt o melodie."

„Stargazer”... explozie uriașă

E amiază

Mi-aș vinde sufletul pentru apă

Am fost uluit. Era ca o capodoperă.

Ronnie a cântat despre stele mistice, magice

și univers și vise.

Asta fac cu muzica mea. Sunt un narator.

Ofer oamenilor căi pe care pot coborî.

Căi sigure.

Nu le-o împing pe gât.

Sunt visele tale pe care încerci să le atingi.

Nu le spun că asta trebuie să facă.

Deci, un narator... asta sunt.

În zilele „Runaways”, aș pune pe „Stargazer”.

Toate visele mele și toate speranțele mi-ar ieși la iveală.

Asta mi-a dat toată puterea

și toată puterea de care am avut vreodată nevoie pentru

chitară și muzică

și rahatul de zi cu zi.

Chiar dacă Ronnie putea cânta blues

dacă ar fi vrut,

liric, el nu a fost niciodată victimă în versurile sale.

Era mai degrabă un înțelept.

Poți vedea, dar ești orb

Cineva întoarce soarele

Ceea ce poți vedea în mintea ta

Porțile Babilonului

Și lucrurile pe care le scriam erau atât de diferite.

Asta a fost trupa, știi, aș fi vrut să fiu în ea pentru totdeauna.

Asta a fost șansa mea să fac ceva ce m-am născut să fac,

de a scrie în stil orientat spre clasic

genul de muzică fantezie.

Ronnie era acum ferm prins

în rock-ul gotic și medieval al lui Rainbow.

Își găsise nișa. Își găsise noul personaj.

Ei bine, iată-ne...

faimosul Rainbow Bar and Grill.

Pământul fructelor și nucilor,

întotdeauna obișnuiau să spună asta.

M-am mutat și, a fost...

încă este în același loc pe Sunset Strip.

Am venit în Los Angeles în jurul lui '74.

Am avut un loc de muncă... într-un restaurant,

și atunci făceam un pic de actorie.

Nu am vrut să fac actorie, de fapt.

M-am dus cu o prietenă de-a mea,

și ne-am dus acolo... ca un... înlocuitor, cum îl numești?

Rezervă?

Rezervă. Da, am intrat ca figuranți.

Era un film numit Cursa morții 2000.

Și tipul ăsta la care a trebuit să-i masez

umerii îmi spunea că

scrisese un film și o să fie grozav.

Și m-am gândit: „Da, da, bine, bine”.

S-a dovedit de fapt să fie Sylvester Stallone.

Dobitocule!

Și apoi, am întâlnit o fată la o petrecere și ea a spus:

„Ei bine, de ce nu încerci să obții un loc de muncă la The Rainbow?"

Îi aveam pe toți aici...

Led Zeppelin, Deep Purple, The Who.

La oricine te-ai fi gandit erau acolo.

Deci aceasta este masa unde s-a întâmplat totul.

Aici e locul unde l-am cunoscut pe Ronnie, ...aaa pe Ritchie,

și el m-a prezentat lui Ronnie.

Și m-au invitat să merg la o petrecere după aceea

sus la ei acasă și așa am urcat acolo sus.

Am vorbit și m-a urmărit mult.

Am spus: - E prea scund pentru mine.

Dar apoi mi-a vorbit mai mult,

și am vorbit la telefon, iar Ronnie fiind Ronnie,

era o persoană foarte intimă, era atât de interesant

și o persoană atât de minunată

care iubea animalele. Și eu le iubeam.

Îi plăcea să vorbească despre cărți, filme, despre orice.

Cred ca m-am îndrăgostit de mintea lui, de fapt,

și de felul lui de a fi, de bunătatea lui.

Ai simțit la fel

Și apoi a plecat în turneu cu Rainbow.

Și apoi m-a întrebat dacă merg cu el în turneu.

L-am cunoscut doar de câteva săptămâni și am spus:

„Nu, nu pot să renunț la slujbă.

"Voi veni pentru câteva zile,"

care s-au transformat în câteva luni,

care au ajuns să fie apoi pentru tot restul vieții.

Eram amândoi tineri când experimentam drumul împreună.

Și a fost distractiv pentru o vreme,

apoi situația a ajuns să fie puțin tensionată.

Rainbow este iubit enorm în Japonia.

Rainbow este mai cunoscut și iubit în Japonia decât Rolling Stones.

Rainbow este mare în Marea Britanie şi Europa.

Rainbow nu este uriaș în America.

În America, Rainbow nu a ajuns niciodată

cu Ronnie ca și solist vocal

și știu că asta l-a deranjat extraordinar pe Blackmore.

Și era consumat de faptul

că Rainbow nu prea era difuzat la radio în SUA.

Long Live Rock 'n' Roll a fost ultimul album Rainbow.

Ei lucrează la următorul album, primele etape.

Ritchie a decis că era timpul să avem un hit.

Eram acasă la Bruce într-o zi.

Și mi-a cântat un cântec "Since You've Been Gone"

De când ai plecat, de când ai plecat

mi-am ieșit din minți, nu mai pot suporta

Mi-a zis: ,, Ei bine, Ritchie vrea s-o facă. ”

I-am spus: „Pleacă de aici.

"După... după ce a făcut?"

Știi, mai ales după,, Rainbow Rising”

cum ar putea să vrea să facă asta?

Erau mulți oameni care îi șopteau (lui Blackmore)

că ceea ce scriam era prea fantastic

Mi-a spus că ar trebui să încercăm să scriem

cântece despre relații umane

Am zis nu. Nu voi scrie cântece de dragoste.

Știi, Ronnie a petrecut

primii 10, 15 ani ai carierei sale

purtând un costum, căutând o melodie de succes.

A fost ceva ce a lăsat în urmă

acum mulți ani

și a crezut că vârful de vânzări al Rainbow

nu avea nimic de-a face cu „Since You Been Gone”.

Și Ronnie apoi a vorbit.

A rămas fidel cu sine însuși,

și chiar cred că a enervat câțiva oameni.

Situația a devenit foarte tensionată

și așa a fost de fapt Ronnie concediat.

De când ai plecat, de când ai plecat

mi-am ieșit din minți, nu mai pot suporta

Era momentul

când Rainbow a fost difuzat în America.

Nu a fost cu Ronnie.

Pentru Ronnie a fost un dezastru la nivel personal.

El și Wendy erau într-o situație

casa unde locuiau,

era de fapt deținută de trupă.

Ronnie nu a văzut niciun fel de drepturi de autor.

El era tipul care era coautor la toate piesele mari.

Ronnie nu a primit drepturi de autor de la Rainbow

decât după ce a murit.

Deci nu aveau bani.

Ronnie era un om foarte, foarte mândru.

Nu a vrut să recunoască că fusese rănit de asta.

Nu a vrut să recunoască că poate a zbârcit-o.

Eram un tânăr fan al Sabbath-ului. Îmi amintesc că m-am uitat la

concertele rock ale lui Don Kirshner, văzându-i cum cântă live,

„Never Say Die” fără sincronizarea buzelor.

Ai putea spune că Ozzy suna cam aspru

și bătând din palme ca și pinguinii,

și alergând,

arăta ca o morișcă după un timp.

Black Sabbath erau ca și știrile de ieri

la sfârşitul anilor '70.

Black Sabbath-ul de la începuturi

era una dintre cele mai mari trupe de metal care a existat vreodată.

Nimeni nu a contestat asta.

Dar în acel moment, după zece ani în branșă,

venind după o serie de înregistrări slabe,

încasând lovituri, erau o mizerie pe vremea aceea.

Lucrurile nu mergeau bine pentru noi la sfârşitul anilor '70.

Cred că probabil au fost o mulțime de lucruri diferite.

Dezordine. Poate deziluzie

ar putea fi un cuvânt mai bun.

Am fost înăuntru rock 'n' roll-ului de ani de zile.

Toți erau foarte ciuruiți din cauza

problemelor cu drogurile.

Ozzy era considerat așa ca un... rebut, ceva de genul

,, Nu pot cânta, nu pot scrie, nu pot face asta”

Era doar un tip nebun din Birmingham,

ca un delincvent juvenil.

Nu a fost niciodată un profesionist,

si asta a fost grozav la el.

Și Ozzy era un dulce. Toți stim asta.

Dar el... era nebun în... în anii '70.

Vreau să spun, într-o noapte la Rainbow,

şi-a dat foc într-un separeu din bar.

A apărut cineva cu extinctorul. Ar fi putut muri.

Râdea de se împrăștia.

Și... și Oz venea în asemenea locuri.

Trebuia să plece.

Ozzy pleca și toată lumea era ceva de genul...

„Ok, deci asta este, au terminat.

„Black Sabbath tocmai s-au desființat”.

Deci, până la sfârșitul anilor '70,

Ronnie și Wendy decolează spre L.A.

Ronnie nu ar fi vrut să facă ceva de genul

"Bună iubito, hai să dăm o lovitură".

Are deja 30 de ani.

El a trăit deja asta de un miliard de ori.

Nu are o carieră.

Adică, știi, „Ce naiba o să fac?"

Dar Rainbow pare să fi fost

un loc atât de norocos pentru el.

O întâlnește pe Wendy în Rainbow.

Și acum pe cine întâlnește într-o noapte în clubul Rainbow?

Tony Iommi din Black Sabbath.

Tony Iommi din Black Sabbath, care tocmai l-a dat afară pe Ozzy.

La Rainbow Bar and Grill, l-am cunoscut pe Tony.

L-am văzut și am plecat spre locul unde făceam repetițiile.

Am urcat acolo sus doar pentru a-l saluta.

A venit la mine acasă

și, i-am cântat un pic

câteva dintre riff-urile mele.

Apoi a zis: „Lasă-mă să încerc asta. ”

A plecat în cealaltă cameră și a scris

inceputul și un vers la un cântec numit,

„Children of the Sea”.

În dimineața cețoasă

La marginea timpului

Am pierdut soarele care răsare

Focul din interior

El a ieșit din cameră și cânta asta.

Ştii, vocea asta era super

adică, el a fost pur și simplu incredibil.

Când i s-a oferit postul prima oară

în Black Sabbath, spunea

„Nu știu dacă îmi place sau nu această muzică. ”

Și am spus: „Mai avem doar 800$ în bancă.

Îți va place muzica asta. ”

Și așa...

s-a alăturat trupei și i-a plăcut muzica.

Eram într-o trupă care pentru mine,

a fost TRUPA de heavy metal,

o trupă care nu zicea: ,, Îmi cer scuze că am venit în oraș”

Era uriașă când a venit în oraș.

Și să fii inclus în acea trupă a fost foarte special pentru mine.

Îi iei locul lui Ozzy în Sabbath?

Vă puteți imagina presiunea?

A înlocui un cântăreț este... într-adevăr un...

un cuțit cu două tăișuri.

Și apoi punându-l pe Ronnie, într-un post dificil, într-adevăr.

Din nou, sunt o persoană foarte pozitivă.

Le-am spus,

„Nu vor spune niciodată ceva rău despre tine.

Ei doar vor spune ceva rău

despre tipul nou care a venit în trupă.

Și umerii mei sunt suficient de mari pentru a duce asta.

Știi ce vom face? Vom scrie niște cântece grozave.

Nu vă faceți griji. Voi avea grijă de asta."

La acea vreme lucram pentru cea mai mare

companie PR de rock și heavy metal din Marea Britanie

Brusc, apare „Sabbath l-a demis pe Ozzy,

dar îl vor aduce pe Ronnie James Dio"

Și au fost multe reacții.

„Unde este Ozzy? Tipul ăsta nu poate fi Ozzy. ”

Privind din exterior,

nu suna promițător.

Nu suna promițător.

Trebuiau să facă un album

cu mult peste orice

au făcut în trecut.

Ai putea crede că e bun, ai putea crede că e rău

dar nu știi până când publicul, fanii,

o să vă spună dacă e bun sau nu.

Ca fan, știi solistul vocal,

bateristul, chitaristul, oricine...

asta e trupa.

Și dacă e ceva, cineva, care e diferit,

ce se va întâmpla?

Oare chiar va merge? Se vor conecta măcar?

Acum, desigur, întotdeauna vor exista o mulțime de

fani ai Sabbath-ului care vor spune

„Solistul Black Sabbath e unul singur”.

Și apoi, dintr-o dată, iată că vine Ronnie James Dio.

Cred că a fost ceva care vine mult din trecut

ca Ronnie să fie solistul lui Sabbath.

Totul a fost scris în piatră.

Trebuia să fie acolo.

Trebuia să-l înlocuiască pe Ozzy.

Trebuia că el să ia acel microfon.

Trebuia să scrie "Heaven and hell"

Când a început a urla în difuzoare

era ceva de genul: „Ei bine, să vedem ce ai făcut, omule."

Cântă-mi un cântec

Ești cântăreț

Fă-mi un rău, esti un aducător de rău

Diavolul este...

Și atunci când toată lumea a văzut ce înseamnă Ronnie...

a fost o chestie generală de genul „E ok”.

Deci, continuă și continuă

Este raiul și iadul

Era exact ca și cum dintotdeauna

aș fi vrut să aud acele riff-uri ale Black Sabbath,

cu vocea lui Ronnie.

Mergi mai departe și mai departe

Rai si iad

Pot spune

că totul a fost grozav.

Adică „Heaven and Hell” este probabil până în ziua de azi

discul meu preferat de la Sabbath.

Este o capodoperă în... în multe... în multe feluri.

Și este un album foarte important.

Unul dintre cele mai bune albume făcute vreodată. Punct.

Ronnie a fost un mare visător,

dar nu i-a fost frică să-ți spună,

că dacă vei cădea, nu trebuie să fii speriat.

Trebuie să te ridici și să pornești din nou.

Am făcut acea declarație care spunea că

era ceea ce am vrut să fac mereu,

„Lumea este plină de regi și regine

care-ți orbesc ochii și-ți fură visele.

Și tot ceea ce pot înseamna visele tale.

Dacă ai acele vise,

nu lăsa pe nimeni să-ți fure,

acele idei minunate. ”

Acea afirmație a fost ceva

ce am încercat să fie crezul vieții mele.

Acesta este o bluză albă foarte specială ce a fost a lui Ronnie.

A purtat asta când era...

în primul turneu cu Black Sabbath în anii '80.

Îi plăcea această cămașă. A iubit întotdeauna...

aceste mâneci, aceste mâneci medievale.

Intrând în Sabbath cu mânecile astea

și drama,

a fost capabil să captiveze oamenii cu o prezență uimitoare.

Și da, a devenit mai mistic.

Și am construit spectacol pe scenă,

practic în jurul imaginii lui...

...iar el a adoptat acel mod teatral de a fi.

Am fost mereu un pic intimidat de Ronnie

nu neapărat din cauza vocii lui,

dar din cauza tuturor lucrurilor din jurul lui.

A proiectat ceva de genul:

O, Doamne, acela este Dio?

Dar cu acele ocazii am avut șansa

de a sta și a vorbi, era foarte reconfortant,

un tip foarte fain în toate aspectele.

De fiecare dată când eram cu el râdeam.

Râdeam de ne spărgeam.

Comportament de clovni, copii mici, știi?

Și acel comportament... era foarte răspândit.

El era doar Ronnie. Era doar blând.

Dar când cânta, devenea un personaj.

Pentru că Dio, nu Ronnie și Ronnie James,

Dio era un personaj uriaș.

Ozzy Osbourne, evident, a fost acolo înaintea mea,

arăta semnul păcii peste tot.

Am simțit că

era nevoie de altceva pentru a mă integra

în acea trupă.

Am lucrat cu Dio în Sabbath

ca publicist al lui.

Și nu voi uita niciodată asta.

Ronnie a spus: „M-am gândit la chestia asta,

și cred că ar putea fi o punte între Ozzy și mine. ”

Și mi-a zis "Ce crezi despre asta?"

Am spus: "Ce este asta?"

Și el continuă: „Mă gândesc, este ca Ozzy,

spiritul lui Ozzy este încă aici.

Acesta este încă Black Sabbath, dar acum sunt eu. ”

Am zis: „Asta e genial”.

A devenit iconică imediat ce ai văzut-o.

Chiar dacă nu știai ce înseamnă, a fost iconică.

Ce face?

Pentru el chestia asta a devenit o marcă înregistrată.

Și... și fanii s-au atașat la chestia asta.

Acum, într-o situație care este nici măcar nu implică metal,

vezi mulțimi spunând: „Ah”.

Chiar și azi dacă intri pe Facebook,

vezi femei de vârstă mijlocie care fac așa

Când vezi pe cineva făcând asta,

știi de unde este,

cine a creat asta.

Oamenii cred asta înseamnă ceva...

altceva decât ceea ce este cu adevărat.

Dacă rămâneți toți cu mine, vă voi spune ce înseamnă.

Ronnie care a crescut într-o

familie italiană, se plimba cu bunica lui.

Și bunica lui era foarte superstițioasă

iar ea se plimba așa și făcând așa,

pentru a alunga răul sau ochiul rău

sau pentru a se feri de ochiul rău, care se numește malocchio.

Deci, asta, ceea ce noi acum cheamă coarnele diavolului,

acesta este Ronnie James Dio, și a fost ceva

ce bunica lui cu aspect fioros făcea.

Înseamnă „Trăiască rock 'n' roll-ul". Ridicați mâinile!

Și dintr-o dată, spre sfârșitul fiecărui spectacol,

întregul public răspundea.

Și din nou a fost încă unul din acele momente,

și m-am gândit: „Asta este o chestie interesantă”

Ştii, asta este chiar interesant.

El va lucra la asta până când este doar trupa lui.

Și exact asta a făcut.

Deci vino cu mine, Îți dau dorința

Dar mai întâi, Vei arde în foc

Restul, cum se spune, este istorie.

Adică, nu sunt singura persoană cine l-a folosit vreodată, desigur,

dar trebuie să spun

că am fost cel care l-a folosit cel mai mult

si probabil cel mai cunoscut pentru ea acum.

Însemnă doar o conexiune

între... muzica pe care o cântăm,

care este hard și heavy și rău.

Deci despre asta este tot.

Toată chestia a fost dificilă pentru mine.

Și Ronnie știa asta, că mă simt

inconfortabil cu anumite lucruri.

Mi-a fost foarte dor de Oz.

M-am simțit ca și cum îmi pierdusem cel mai bun prieten.

Și m-am întristat mult,

și am început să beau mult.

Și asta a jucat un rol important în plecarea mea

din Black Sabbath.

Dar Ronnie mă susținea

ca... ca persoană... tot timpul.

Deci, așa l-am întâlnit prima dată pe Ronnie,

și ne-am plăcut imediat.

El e din nordul statului New York... Cortland.

Și eu sunt din Brooklyn, New York.

Și pe Tony și Geezer...

Nu am putut să îi înțeleg foarte bine.

Eram destul de tânăr,

și aveau un aspect oarecum înfricoșător

cu mustăți și știi tu: „Ăștia sunt Tipii”.

Și ei vorbesc cu mine și eu:

"Ronnie, ce au spus?"

Continuam să-l întreb pe Ronnie,

„Ce au spus? Ce înseamnă asta? Ei drăcie!"

Așa că la Sabbath după Heaven and Hell

urmează albumul Mob Rules.

Mob Rules e un album extraordinar.

„Sign of the Southern Cross”. Uită-te la brațele mele!

Doar rostirea numele cântecului îmi face asta.

Este semnul Crucii de Sud

Este semnul Crucii de Sud

Bine!

Am auzit zvonuri despre despărțire

Chiar și acum, că oamenii vin și pleacă din Sabbath

Știu că arată ca și cum ar fi cine va fi următorul

Așa pare

E o trupă fericită sau una permanentă?

Da, este.

Am terminat Mob Rules,

turneul a fost fantastic, totul a mers grozav.

Apoi, nu știu ce s-a întâmplat,

dar e o afacere între tipii ăia, trei dintre ei.

De multe ori succesul generează probleme,

și asta s-a și întâmplat.

Am simțit că asta s-a întâmplat cu adevărat,

că, toate lucrurile rele

că... asta ar putea fi folosite, au fost folosite...

abuzul de droguri la abuz mental.

Nu sunt sigur ce s-a întâmplat.

A fost... toți foloseam

destul de multă,, pudră” la nas la acea vreme.

Era epoca cocainei. Toți cei din industria muzicală

consumau prea multă cocaină, dar Ronnie Dio deloc.

Asta a fost... Nu a fost niciodată... consumator și s-au certat.

Am ajuns în punctul în care gelozia și invidia au ieșit la suprafață

pentru că eu eram mai remarcat

Eram solistul... pentru numele lui D-zeu. Îmi pare rău.

Nu atât invidie, nu știu cum s-o numesc

când ajungi în punctul unde oamenii văd

peste tot numele și fața ta

și atunci se întreabă: Ce se întâmplă ?

A devenit dificilă pentru el viața în culise.

Ego-urile s-au implicat.

Am înregistrat albumul Live Evil,

și mixarea discului respectiv a devenit o problemă.

Când lucram la albumul Live,

s-a supărat pe anumite lucruri.

Ronnie putea fi fioros, foarte fioros.

Ținea la fiecare detaliu.

Am auzit multe zvonuri

că sunt un maniac al controlului și știi că

asta a dus desigur la

"Cred că ar trebui să-l lăsăm pe Tony să mixeze acest album."

Cu alte cuvinte...

„Serviciile dumneavoastră nu mai sunt necesare”

Dio a intrat in trupă

și a transformat-o în ceva incredibil.

Dar nu uita că Tony gândea:

„Da, dar am construit această trupă cu zece ani

înainte să vii tu și ți-am oferit scena”.

Încă un gram de coca și devenea mai rău decât atât.

Încă două grame și „Nu știu cine dracu ești!

De ce nu te duci înapoi de unde ai venit?"

Tocmai se ajunsese la punctul

în care Ronnie nu mai era fericit.

A fost alegerea lui să plece. Iar el a plecat.

Singuratic este cuvântul

El a trecut prin Rainbow,

unde chiar când a găsit mirosul dulce al succesului,

care s-a acrit atât de repede.

Și apoi din nou cu Sabbath,

și s-a acrit atât de repede.

Știi, a fost un moment foarte traumatic pentru mine.

Nu poți trece de la a fi

într-una una din cele mai mari trupe din lume

la a nu mai avea un loc de muncă așa dintr-odată si apoi ce faci?

Pentru mine întotdeauna este important ceea ce urmează,

ideile și

șansele pentru viitor.

Nu am avut niciuna, știi? Așa că m-am gândit:

„Ar fi bine să-ți miști fundul de aici

și să începi să scrii cântece de unul singur."

Aveam un garaj în spate și pe partea laterală a garajului

era un micuț șopron.

Și așa am intrat acolo, am pornit Radio Shack

și am luat toate acele benzi și le puneam

la micul meu magnetofon,

și suna atât de groaznic, dar îmi plăcea.

M-am trezit și am intrat în acel mic loc oribil

pe care l-am înființat ca un mic living.

Am putut să fac asta.

Și așa pentru mine, era ca o adevărată geneză.

Eram soție atunci.Nu eram manager.

Și apoi mi-a spus: „Ok, acum o să mă manageriezi”

Asta a fost... așteaptă o clipă...

Eu îți manageriez afacerile tale,

dar nu stiu despre managementul unei trupe,

dar m-am gândit că dacă are încredere în mine,

atunci voi face tot ce pot mai bine.

De fapt, cred că Ritchie a fost cel care a spus:

„Știi, ea doar vrea să-l facă vedetă”.

Da, l-am făcut. Da, acesta a fost scopul meu.

Într-o noapte, Ronnie îmi zice:

„O să-mi fac propria mea trupă!

- Vrei să fii alături de mine? - Am spus: "Uau. Da."

Când să stabilim componența trupei eram doar eu și el.

Cântă la bas. Am cântat „Holy Diver”.

Ronnie scrisese o grămadă de piese,

și începuse căutarea chitaristului hotshot

pe care toată lumea îl avea la acea vreme.

Așa că ne-am dus la Londra.

Eu și Vinny am mers prin cluburi.

Iată o trupă care cântă. Să mergem să-i vedem!

Am mers la toate aceste cluburi.

Și am știut genul de chitarist pe care mi l-am dorit.

Nu mi-a plăcut stilul de cântat

al chitariştilor americani din acele timpuri.

Toți au vrut să fie la fel de rapizi ca Eddie Van Halen.

Adică, după ce am cântat cu Tony și cu Ritchie,

Am vrut pe cineva care ar putea fi rapid,

dar trebuia să aibă romantism în sufletul lui.

Am spus: „Știi ce?

„Am să-l sun pe Jimmy, Jimmy Bain."

Pentru că Jimmy a cântat cu mine in Rainbow.

Și m-am gândit: Cine știe chitariştii

mai bine decât Jimmy?

Așa că l-am sunat doar pentru a-l întreba dacă cunoaște chitariști.

Jimmy a presupus că va fi basist.

Și a fost.

Jimmy l-a sunat acasa pe acest chitarist

la două dimineața, un tânăr chitarist virtuoz (shredder) din Irlanda,

Vivian Campbell.

Și chestia cu care a venit Ronnie,

era că noi cântam la chitară iar Viv nu avea ceva specific să cânte

așa că a cântat ceva de Chuck Berry.

Doar această mică secțiune. Și asta a fost.

Ingredientul lipsă a fost Vivian Campbell,

eroul chitarei.

Deci, acum am devenit o familie într-o trupă, Dio.

Acestea sunt benzi ce am aflat că sunt...

de la început.

Ştii, nu am auzit chestia asta.

"Jam."

Să vedem ce e aici.

1, 2, 1, 2, 3...

Jam!

Aveam nevoie de un loc pentru repetiții,

așa că Ronnie a primit acest loc numit „Sound City”.

Era ca și cum în fiecare seară la ora șapte

mergeam la clubul băieților. Ne-au lăsat să facem orice acolo.

Aveau dozatoare pentru dulciuri.

Intrai și: - Vrei niște bomboane?

Da. Boom, boom, boom! până când au căzut toate bomboanele.

Jocuri de pinball.

Înclinam ușor aparatele astfel încât nu pierdeam niciodată vreo bilă.

Beam și fumam iarbă.

Și cântam. Viața a fost fantastică.

Direct prin inimă

El cânta asta în cameră.

Tu intri și... la naiba !

Care a fost atmosfera în trupă atunci?

A fost grozav.

A fost o atmosferă minunată, ca de familie,

ca o chestie magică

în care toată lumea îi plăcea să fie în acea cameră,

cântând și experimentând.

Deci aceasta este o versiune a „Rainbow in the dark”.

Nu are partea de claviatură în ea.

Ronnie încă testa limitele

până unde îl putea duce vocea.

Când sunt fulgere

Întotdeauna mă distrug

Aveam Rainbow in the dark

Îl punem din nou.

Și Jimmy are o țigară în gură

cu scrum mare gata să cadă

și cu un Jim Beam și Coca Cola.

Și merge la acea mică tastatură de 2 bani

de la Ronnie și îi dă bătaie.

A scris partea aceea fără ca scrumul să cadă.

Ce? E bestial, omule.

Mda..."Rainbow in the Dark".

E un cântec care chiar nu mi-a plăcut.

Și când l-am terminat,

i-am anunțat pe toți

că voi lua o lamă de ras și o să fac banda bucăți.

Așa că m-am dus după lama de ras.

Și toți... nu, nu. Nu, nu.

Nu am făcut asta,

și le-am mulțumit iar și iar și iar.

Așa că laude lor în vecii vecilor.

Era cea mai faină perioadă din viața noastră,

și fanii cei mai fideli (roadies) spuneau

„Asta va obține platina, omule”. Nehh, niciodată.

În acel moment aveai discuri de vinil

așa că la primul „Holy Diver",

ne-am dorit amândoi să împingem limitele,

și casa de discuri nu a fost atât de fericită de asta,

dar avem ideea asta.

Știm ce vrem.

În anii '80, lucram cu Ronnie și Wendy

pe fotografii și în general

la diferite lucruri de care ei aveau nevoie.

Primesc un telefon de la acest tip pe nume Gene Hunter.

El spune: „Wendy mi-a dat numărul tău de telefon,

știi un golfuleț bun în care să mergi?"

Am spus: Golfuleț?

Am ajuns într-un loc numit Paradise Cove.

Așa că mergem acolo jos,

și are costumul ăsta umed pentru că este foarte frig.

Și pe deasupra avea o ținută de preot,

și o mulțime de lanțuri.

Zic: "Ce face?"

Deci găsise un loc,

și încearca să tragă acele lanțuri

în mijlocul acelui mic golf.

Părea că stă pe o stâncă alunecoasă sau ceva de genul

dar el continua să se legene în sus și în jos.

Nu făceam poze.

Eu doar... El îmizice: „Fă naibii afurisita de poză”

„Fă poze!"

Și se legăna în sus și în jos.

Deci, iau aparatul și snap, snap, snap.

"Esti bine? Te întorci sus?

La naiba. Ești..."

"Fă poza..." Apoi el începe... glug-glug...

Nu stiu daca am făcut mai mult de o rolă și jumătate

înainte să-mi dau seama că ceva nu e în regulă.

Situația era dramatică acum

pentru că el se lupta să respire.

Și încearca să-mi arunce lanțul

să-l trag afară dar nu îl putea ridica.

Apoi alunec. El se îneacă sau rămâne sub apă

și va fi ca...

Până la urmă cumva îl agăț. El se trage și se ridică.

Era... pe jumătate înecat.

Am developat pozele și i le-am dus,

și el îmi zice: „Lucrez la coperta

albumului Holy Diver”.

După ce a ieșit albumul pe piață îmi zic:

Asta făceam.

El era. Se lupta literalmente cu valurile.

Mi-am zis: „E un lucru atât de extraordinar”

Deci, Ronnie acum era solistul vocal

a două dintre cele mai mari trupe de heavy metal din istorie.

Se spune că trei e o chestie magică, dar nu în muzică.

Ştii? Asta nu e posibil.

Dar el era Dio.

El era hotărât că ori va eșua definitiv

ori își găsește gloria.

Holy diver

Ai fost prea mult acolo jos în marea de la miezul nopţii

Ronnie și Wendy aveau destui bani

pentru a produce acest album, să pornească într-un turneu,

plătit de ei înșiși.

Au pus la bătaie ferma pentru asta. Chiar au făcut-o.

Risc uriaș. Nu știam ce avea să se întâmple.

De fapt, ne-am ipotecat casa

pentru a face primul turneu.

Trebuia să înceapă acest turneu cântând undeva.

Primul spectacol a fost Antioch, California. Era un hambar.

A cântat la Bronco Bowl în Dallas,

care este o pistă de bowling.

Am dori să cântăm un cântec pentru voi

numită „Rainbow in the dark”. Să-i dăm drumu!

A fost doar o nebunie. Puteai simți emoția efectiv.

Posturile de radio de aici difuzau

primul album și îl auzeai la fiecare 10 minute.

Când sunt fulgere

Știi că întotdeauna mă doboară

Am mers la Santa Monica Civic, s-au vândut toate biletele,

cred că într-o oră și apoi s-au adunat într-un magazin

la care au spart fereastrele,

atât de mulți fani au fost.

Cred că era datorită apariției unei trupe noi

chiar purtând numele lui Ronnie

cu un nou și tânăr chitarist virtuoz...

Dio, trupa, a fost ca o introducere pentru el

într-o lume cu totul nouă, un început cu totul nou pentru el,

pe această scenă în dezvoltare, la vremea aceea, a heavy metal-ului.

Aici ne așezam mereu,

și sunt poze cu Ronnie și Rainbow acolo.

Ce tineri eram.

Atât de tânăr. Față de bebeluș. Toate au fețe de bebeluși.

Moale și cald

Ea îmi va atinge fața

Un pat de paie

Unele din aceste cântece cred

că reflectă propria mea traumă la vremea aceea.

Adică, am avut niște chestii personale

care s-au întâmplat și m-au deranjat destul de mult.

Da, la început,

a fost o relație normală.

Totul a fost bine.

Și apoi lucrurile s-au schimbat între Wendy și Ronnie.

Evident că este foarte greu să fii căsătorit

pentru un muzician aflat la început,

și gestionarea relației a fost foarte grea.

Ronnie a fost o persoană minunată, dulce, iubitoare,

dar era un perfecționist.

A avut vise și avea să le îndeplinească.

Și dacă nu erai la standardul lui,

i le luai.

Le dăruia trupei, echipei sale, mie.

Deci, am avut o mulțime de certuri, multe...

Plecam o vreme, reveneam apoi,

dus și întors și dus și întors și tot așa în timpul relației noastre.

Știi, relația lor a fost unică. Să recunoaștem.

Nu era în niciun caz una tradițională.

Nu a fost doar o relație de tip artist-manager,

sau una de tip soț-soție.

Au fost o mulțime de alte lucruri foarte complexe.

Orice relație are suișuri și coborâșuri,

și am avut multe suișuri și coborâșuri,

dar am fost mereu o echipă.

I-am ținut spatele, el mi-a ținut spatele,

luptând până la capăt împreună.

La începutul anilor '80,

Los Angeles era cel mai interesant loc de pe Pământ.

Începutul anilor ’80 erau marfă.

A fost magic. Dintr-o dată, Sunset Strip a prins viață.

Trupele rock erau peste tot, și erau petreceri

în fiecare noapte, dar toată lumea era în muzică.

Toți foloseau chestii recreative

care poate nu erau la fel de sănătoase pentru tine.

Până la urmă, a fost această muzică rock grozavă

și toate aceste trupe rock fabuloase.

Și amintirea mea distinctă era că Ronnie

era în centrul acestor lucruri.

Știi, s-a potrivit într-un mod diferit.

Ronnie nu era un tip care să zică

„Hai să ieșim afară și să agățăm puicuțe. ”

Întotdeauna conversația părea

că se îndreaptă spre același lucru... muzica.

Cred că a acționat mai mult ca un model de urmat.

A existat acest întreg curent subteran de trupe de metal

în jurul L.A. care îl priveau,

el era conștient de asta,

și se purta foarte antrenant cu toată lumea.

„Tu faci tot ce e posibil?

Faci cel mai grozav lucru pe care

ai putea să-l faci?"

La nivel global, metalul a prosperat,

se dădea la radio, se vindea.

Și era distribuit multor oameni

prin ceea ce era un lucru nou pe atunci numit MTV.

Avantajele exploziei video a MTV,

nu le poți subestima, într-adevăr,

pentru că... aveau multă valoare.

Când eram în Quiet Riot, „Cum On Feel the Noise”

era la fiecare jumătate de oră. Era momentul perfect.

Ronnie tocmai înființase trupa Dio,

și brusc a avut expunere la MTV.

"Rainbow in the Dark" a devenit una din piesele care

MTV le-a difuzat tot timpul.

Ronnie iubea acea melodie

pentru că îl făcea să pară înalt cu adevărat.

Era în cizme albe pe acoperiș, plimbându-se,

Eu eram ceva de genul: „Vreau astfel de cizme albe”.

Casele de discuri ar fi aruncat toți banii

pe videoclipuri.

Acum dacă privești înapoi,

probabil că ai putea face ceva mai bun doar cu telefonul mobil.

E adevărat.

Deci, el era în fruntea acestui curent, dar... părea rău.

Știi, părea dur.

A fost unul dintre puținii artiști

care de fapt avea acea imagine de star metal.

De exemplu uită-te la Dokken cu „Breaking the Chains”,

M-au înlănțuit într-un kimono și eu zic:

"Doamne." Și apoi mergi la Dio...

O atmosferă total diferită.

Ronnie era despre a fi acolo

și a fi cât se poate de heavy ai putea fi vreodată.

Primesc acest apel telefonic misterios de la producători

care vroiau să vin la Warner Bros.

Mi-au spus că avuseseră mare succes

cu „Holy Diver” și vroiau să facă ceva epic

pentru a lansa „The Last in Line”.

Deci Jeff, șeful de la Warner Bros. a scos o casetă,

si eu zic: "Asta e mișto"

Am râs fără lacrimi

Și există acest moment în cântecul acela unde...

Venim

Și apoi Ronnie își dezlănțuie vocea uimitoare,

și nu am de gând nici măcar să încerc să-l imit.

Acasă

Simțeam un fior pe coloană și m-am gândit,

„Cred că... ar putea fi un videoclip pentru această melodie. ”

Jeff mi-a propus o idee.

A vrut să aibă un videoclip despre adolescenți în iad.

Deci, studioul vrea să facă un videoclip despre adolescenții din iad,

iar Ronnie a avut o abordare mult mai filozofică.

Mi-a zis: „Ei bine, de la naștere până la moarte,

suntem cu toții într-o linie.

Și imaginează-ți dacă ești ultimul la rând. ”

Și apoi spune: „Și bineînțeles,

trebuie să-l pui pe Murray”.

Murray? Cine este Murray?"

Ei bine, Murray,

crezi că numele lui ar fi fii Damien sau nenorocitul de Lucifer.

Ronnie într-o zi, a spus:„Murray”. Deci, a devenit Murray.

Vom ști pentru prima dată

Dacă suntem răi sau divini

Suntem ultimii la rând

Și așa, practic am venit

cu ideea asta ușor nefastă

despre un adolescent normal.

El pur și simplu merge

având de făcut o livrare, intră în lift

și apasă butonul.

Și am cam luat motivul din Vrăjitorul din Oz

acela... a fi luat într-o tornadă și l-a inversat.

I-am pus pe adolescenți în iad, și am obținut un rând

și.. Murray în depărtare.

Ultimul în rând

Vezi cum strălucim

Toate elementele carierei lui Ronnie par

să vină împreună cu Dio,

în punctul culminant al lui prezenței sale extraordinare

și capacității sale fantastice de a scrie cântece.

Nu erau în Top 40 muzical, dar factorul cheie

este că a știut să se conecteze.

Asta a fost cheia, acea conexiune foarte directă

cu publicul său, pe care fanii au simțit-o.

E fain? E în centrul atenției?

Ai prins chestia asta?

Am înțeles.

Când am început cu adevărat ca un fan metal,

în anii '80, acea perioadă a fost...

devil-heavy.

Creaturile fără chip în robe din studiul meu,

simbolizează druizii, care, desigur,

te duce la... închinarea la Satana.

Era Satana. Era ceva extra seducător

și... și puternic în privința asta.

Acum privind înapoi la asta există ceva umor.

Bine acum, acum o vom asculta invers?

Corect. Și atunci vei face auzi puterea lui Satana.

Există putere în Satana

Ați auzit cu toții asta? Eu am auzit!

Mama mea era puțin îngrijorată

cu consumul meu de muzică diabolică.

Și ea mi-a dat o casetă cu un predicator

care vorbea despre muzica diabolică.

Zilnic, tinerii sunt bombardați

cu imagini distorsionate și mesaje muzicale întortocheate.

Trebuia să mă îndepărteze de căile diavolului

dar eu am spus: „Oh”.

De fapt acea casetă mi-a stârnit interesul

spre o muzică nouă pe care eu nu o ascultasem înainte.

A avut exact efectul opus.

Dio avea ceva diavol.

Diavolul lui Dio a fost puțin mai teatral,

era un diavol shakespearian.

Este lucrul care face toate poveștile grozave interesante

e ceva de genul... cât de bun este răufăcătorul tău?

Ce este Star Wars fără Darth Vader?

Cât de bună este Biblia fără diavol?

Ar fi necondimentate.

A existat reacție a oamenilor care gândeau:

„E un tip demonic”.

Sunt sigur, de exemplu, că Biserica Evanghelică,

în State, nu este prea fericită de ceea ce faci.

Nu prea mulțumită.

Ei cred că eu... sunt Diavolul

sau acest semn anume înseamnă

că te blestem.

Și ce înseamnă acel semn cu două degete?

Tocmai te-am blestemat și vei muri în iad.

Ei bine, există un mit că logo-ul Dio spune diavol

când este răsturnat.

Nu este deloc adevărat. Deloc.

Creștinii ruinează totul.

Sunt un... Sunt un pastor hirotonit.

Cred în Dumnezeu și Isus și toate chestiile astea.

Pur și simplu strică totul. Sunt niște idioti.

Vrei să fie întuneric. Vrei să fie înfricoșător.

Vrei să fie puternic. Vrei să fie intens.

Pentru Ronnie, a fost un instrument. A știut să comunice.

Eu nu cred în rai sau iad

ca loc în care să mergi.

La sfârșitul zilei, dacă toți credem în același lucru,

am făcut o alegere între bine și rău.

Ok, alege! E o chestie personală.

Ne rugăm cuiva

dar când totul a fost spus și făcut

e de fapt același lucru

doar cu alt nume.

Întreaga chestie cu binele și răul

a venit dintr-o loc foarte adânc din interiorul lui

unde dorea să dea putere oamenilor.

A crezut cu adevărat că tipul mai slab

trebuie să se apere singur.

Poți realiza orice fără oameni

influențându-i să facă lucruri pe care nu vrei să faci.

Când eram un copil, îmi amintesc cât de tare,

rezonantă și puternică a fost chestia asta.

Vâslește

Cântă-ne cântecul

Nu te da bătut

Fiindcă suntem rockeri

Mereu am simțit că sunt oarecum un purtător de cuvânt

pentru oamenii care poate erau singuri,

sau poate erau privite cu dispreț.

Inima lui era pentru cei oprimați

și considerați oaia neagră a omenirii.

El era vocea noastră pentru că așa se vedea el.

Urcă în curcubeu

Ești o stea

Suntem pentru totdeauna tu și eu

Rămânem

La acea vreme apăruse cântecul „We are the world”.

Noi suntem lumea Noi suntem lumea

Noi suntem copiii

Da, noi suntem copiii

Ronnie a vrut să facă parte din asta,

dar eram urâți, eram oamenii murdari ai heavy metal-ului.

Suntem foc și piatră

Și toți vrem să atingem un curcubeu

Adesea heavy metal este marginalizat

şi gândit ca ceva de calitate joasă.

De multe ori artiștii nu sunt invitați

la evenimentele caritabile și înregistrările caritabile.

Deci, Ronnie a decis să facă face propria lui versiune heavy metal,

a "We are the World" si a fost minunată.

Acest proiect a apărut datorită unei emisiuni radio

a postului KLOS care a ținut 2 zile.

Basistul nostru Jimmy Bain

și chitaristul Vivian Campbell,

au observat lipsa oamenilor

reprezentând genul nostru de muzică.

Ronnie a vrut doar să arate că doream...

Vrem să ajutăm și noi,

dar să facem ceva puțin diferit.

Orice muzician care a crescut în anii '80,

a făcut-o ascultându-l pe Ronnie.

Deci, oricând Ronnie ar fi spus: „Băieți am nevoie de voi”

noi am fi răspuns: „Suntem aici”

pentru că am vrut să fim ca el.

A fost un erou pentru noi toți.

Te poți gândi la oricine care a fost

în top la vremea aceea și erau destui.

Cunoști mulți dintre oameni

implicați în proiecte cu el?

Ei bine, mă întâlnesc ei, nu-i așa?

L-am cunoscut personal pe Yngwie Malmsteen E un tip grozav.

Îmi place felul în care scrie „Yngwie J. Malmsteen”

pe albumul lui,

deci nu-l confunzi cu ceilalți

Yngwie Malmsteen de pe piață.

Ai toți acești oameni.

Cu toții știam unul despre celălalt

și pentru ce eram sau nu faimoși.

Ronnie era căpitanul a navei și ne-a condus

pentru a evita ceea ce putea fi o catastrofă totală.

Dar cântăreții și cântecelor nu se vor schimba niciodată singure

Așa că te chemăm, te chemăm

Poți mai bine decât atât.

Toată lumea dădea o mie la sută. Știi, nu poți spune:

„Sunt doar niște note”

Nu poți face asta pentru că el e Ronnie Dio,

și e șeful.

Pentru că suntem foc

Pentru că suntem foc

Și trebuie să recunosc.

Mi-a fost grozav de frică.

Era ceva de genul: „Mă joc cu Ronnie James Dio”

Suntem umbre, suntem lumină

La naiba.

„Dokken” rimează cu adevărat cu „rockin’”?

Există o dezbatere aici,

dar vom rezolva asta mai târziu. Ok, mergem!

Sunt doar nervos, omule.

Cu producătorul dat naibii Ronnie James Dio vom ieși în evidență.

La naiba! Niciodată în cele mai nebunești vise pe care le-am avut

nu m-am gândit că asta mi s-ar putea întâmpla vreodată.

Un om bun.

Grozav! Bună treabă! Sunt mândru de tine.

Mark.

Ar trebui să avem... rime cu „rockin”.

Cântecul Hear 'N Aid durează aproximativ 8 minute,

în versiunea sa completă,

si mă gândesc că 6 minute si jumătate

sunt solo-uri de chitară,

pentru că sunt vreo 15 chitariști care cântă diferite secțiuni.

Dar nu știu. Sunt un mare fan și

îmi place fiecare notă din piesă.

Încă îmi place și în ziua de azi.

Și îmi place că a arătat asta

pentru că ești pasionat de metal, nu înseamnă că ești un prost.

Încă poți avea probleme sociale.

Încă se poate să-ți pese de lucruri.

Încă poți să-ți pese de oameni.

După ce veți înceta să ascultați acest disc,

sau ceea ce vă spun eu acum, oamenii vor continua să moară de foame,

si numai tu poți schimba asta.

Dacă acesta este modul prin care te fac să gândești,

cum să ajuți o altă ființă umană, atunci am reușit.

Ne-am făcut datoria.

De fapt, am făcut, nu știu

un milion de dolari pe care i-am trimis în Africa.

Suntem vedete

Suntem vedete

Este ușor să te uiți înapoi la chestiile astea

cu un chicotit acum, dar la vremea aceea,

a fost cel mai tare lucru din lume.

Ştii, nu pot numi toate vedetele rock

care erau în acel videoclip. Rock'n'roll-ul a fost regele.

MTV era rege. Acesta a fost apogeul nostru.

Suntem vedete

Suntem vedete

Bună! Eu sunt Ronnie James Dio.

Suntem pe cale să ne îmbarcăm în turneul nostru Sacred Heart.

Este un show pe care îl simțim ca fiind cel mai spectaculos

pe care le-am produs vreodată.

Și când ajungem în orașul tău, sperăm să vă ducem

înapoi la zilele cu cavaleri și dragoni,

domnișoare în pericol, globuri de cristal,

și multă, multă magie.

Simțim că avem un spectacol grozav pentru tine.

Sper să vă văd pe toți în curând.

Trupa Dio cu componența ei originală a înregistrat un al treilea album

numit Sacred Heart, iar videoclipurile muzicale

au devenit mai sofisticate,

spectacolul de scenă a devenit mai mare.

A știut să viseze, visul să se materializeze,

și pur și simplu a continuat să crească și să crească.

El a vrut o scenă mai mare,

care a costat o avere, dar el a vrut-o.

Am avut acel dragon imens de 18 picioare care sufla flăcări, folosea lasere.

Îi plăceau chestiile asta despre dragoni,

dragoni și curcubee. Ce lucru grozav.

Știi, noi aveam haine de piele și bice și lanțuri,

iar Ronnie avea dragoni și curcubee.

Mi-aș fi dorit să fie invers.

El ar ucide dragonul

cu o sabie laser la final.

Era ca și cum am fi mers la Disneyland.

Salutare, copiii!

Veniți acum cu mine și descoperiți magia

care se află dincolo de marea viselor.

În acel moment, Ronnie se reinventase pe deplin

ca fiind gardian al numelui, „Dio”.

1986, turneul Sacred Heart.

Îmi amintesc că am fost cu el în acel tur.

Nu-l văzusem niciodată atât de plin de bucurie.

Nu-l văzusem niciodată atât de împlinit.

Cred că știa... că făcuse ceva remarcabil

cu cariera sa la acel moment.

Dar i-a luat lui Ronnie

aproape 40 de ani pentru a ajunge acolo.

Și pentru Ronnie înfrângerea dragonului devine

un fel de metaforă pentru el.

Toată viața lui fusese o bătălie.

Pentru tot ce avea, Ronnie a trebuit să lucreze,

să lupte pentru a câștiga.

El e ca Muhammad Ali,

tipul care a devenit campion mondial de 3 ori.

Și de fiecare dată când Ronnie a ucis acel dragon,

acela era heavy metal, totul era despre... autenticitate.

Iată-l în vârful muntelui

și o făcuse nescriind single-ul de succes.

O făcuse neînchinându-se.

S-a lipit de armele sale, fie ce-o fi.

Am avut de-a lungul timpului cam cinci birouri, cred,

și mereu am avut „Holy Diver”,

ceea ce este foarte, foarte prețios pentru mine.

Opera de artă originală a „Holy Diver”...

Am avut mereu deasupra biroului meu.

Și, desigur, discurile de aur sunt ceva

care sunt mereu în biroul meu și alte lucruri de care sunt mândră.

Lui Ronnie nu-i păsa de astea.

În casa noastră, nu am avut niciodată unul din discurile de aur, niciunul.

Era o persoană umilă. A crezut că așa putea fi acuzat că se laudă,

asa ca m-am lăudat eu pentru el, în biroul meu.

Acesta este primul său disc de aur pe care Ronnie l-a primit vreodată

în 1975 pentru „Love is All”, care este un cântec interpretat de el

pe The Butterfly Ball.

Dragostea este tot, da, Dragostea este totul

La Balul Fluturilor!

Și apoi am găsit un album de însemnări.

Cred că mama lui s-ar putea să-l fi făcut.

Asta este cu Rainbow.

Black Sabbath aici. Acum este Black Sabbath.

O mulțime de... comunicate de presă aici...

Dio.

Au fost zile distractive, zile cu adevărate distractive.

Da, da. A fost un moment minunat al vieții noastre.

Un moment grozav în viețile noastre.

Ei bine, acesta este sfârșitul acelei cărți.

Acum, divertismentul.

În seara asta, avem pentru tine,

îl cunoști, îl iubești. Este un băiat din cartier,

Ronnie James Dio și frații Dioski!

Yay!

În acel moment cariera lui Ronnie

îşi urma propriul drum, de când era copil

şi a ajuns la un fel de nouă culme cu Dio.

Am avut o mulțime de distracție pe primele două albume,

pe când la albumul Sacred Heart,

am făcut o înregistrare foarte întunecată.

A fost într-adevăr cu adevărat dificil.

Toate acele momente distractive pe care le-am avut la Sound City,

au făcut o atmosferă grozavă.

Nu era așa mult despre afacere.

Și apoi, afacerea a pus capăt acestui lucru

și a început o chestie cu adevărat frustrantă.

iar Viv a fost cel care a arătat-o după un timp.

Promisiunea pentru noi a fost că până la al treilea album,

urma să devină o chestie echitabilă,

și am fost... Eram o roată care scârțâie.

Adică, a venit al treilea album, si eu eram cel care mergea:

Scuză-mă.

Vivian tocmai îmi spusese că voia mai mulți bani,

Din perspectiva lui Ronnie când i-am adus asta în discuție,

s-a uitat la ea ca la o jucărie pe care a găsit-o

și a pus-o pe hartă, asta era să fii nerecunoscător

și să tragi pârghia la joc.

Ei bine, trebuie să fii plătit pentru ceea ce faci.

Și când Sacred Heart a apărut, am spus:

„Ce ai, Viv? Avem patru luni libere. ”

Nimic.

- Chiar aşa? - Nimic.

„Cred că nu te-am plătit suficient, nu-i așa?"

Banii nu sunt totul în muzică.

Ronnie a avut ani și ani și ani de bătăi în uși

la Elf și Rainbow și toate celelalte.

Nu se poate pur și simplu ca cineva să intre pe ușă

și să spună: „Ei bine, sunt la fel de important ca tine. ”

Trupa se numea Dio...

pentru un motiv.

El a înțeles că indiferent dacă îi place sau nu,

de data asta sunt Blackmore, sunt Iommi.

El este șeful.

După un timp, Ronnie s-a săturat de chestia asta și a spus:

„Să scăpăm de el și să luăm pe altcineva",

iar eu zic: "Ești nebun?"

În acele vremuri, să pierzi un membru al trupei era o chestie uriașă,

mai ales un erou la chitară în devenire

Vivian Campbell.

Da, a fost magic. A fost grozav la început,

dar oamenii trebuie să plece uneori.

Vivian Campbell a trebuit să plece.

Asta a fost. Era trupa lui Ronnie.

Tu, uneori rămâi foarte prins

în propria ta existență și trebuie să te menții.

Cand ajungi la un anumit nivel de succes,

singurele lucruri pe care le poți face este fie să încerci să-l menţii

sau să urci deasupra celui nivel.

Când am primit telefonul pentru a mă alătura

unei trupe cap de afiș în arene cu 20.000 de locuri, în fiecare noapte,

a fost ca...

Și pe atunci, heavy metal era puternic.

Și a fost în timpul în care trupele veneau în L.A.

pentru a-și găsi faima și averea,

și toți și-au lăsat părul să crească

zece picioare și puneau tone de machiaj.

Acesta este motivul pentru care sunt un tobosar rock 'n' roll, vezi?

Pentru că fete ca aceasta le place să iasă cu băieți ca mine!

Poți să-l crezi?

Motley Crue, Skid Row. Arătam ca niște fete.

Adică, nu doar noi ci și o mulțime de alte trupe.

Și o voi spune mereu, că scena rock din anii '80,

era propria noastră ruină.

A devenit mai important aspectul

decât melodiile... trupe precum Poison.

Unskinny Bop

Bop Bop... Unskinny Bop ?

Ronnie nu putea scrie „Unskinny Bop”

nici dacă îi puneau un pistol la cap.

Dio... nu a făcut niciodată parte din chestia aia de hair metal.

El nu cânta despre cum să ți-o pui și să te droghezi

și alte porcării de astea.

Vreau să spun, muzica era o prostie,

și au distrus ceea ce noi ceilalți am creat.

Este Sacred Heart și care este celălalt?

Dream Evil, nu știu.

A mai fost unul după aceea? Nu știu.

Vânzările au început să meargă în jos

Și MTV, care a fost construit pe muzica heavy metal,

a zis brusc:„Nu mai difuzăm din astea”

120 de minute.

Chiar aici,

cea de-a doua premieră mondială din seara asta,

E o trupă din Seattle, Nirvana.

E prima difuzare a piesei...

"Smells like Teen Spirit."

Practic, imediat după ce Nirvana a avut prima difuzare a piesei lor

„Teen Spirit”, s-a schimbat totul.

Era nevoie.

Știi, toaleta MTV trebuia spălată,

și făcut curat

și... și adus altceva acolo.

Vorbești cu un tip

care a lucrat la posturi de radio rock zeci de ani.

Am trăit literalmente ziua când directorul de program

intră și spune: „Toate aceste CD-uri... într-o cutie. Nu ne mai trebuie.

Iată ce difuzăm acum”.

Există o mare concepție greșită că nașterea Nirvanei

a dat jos trupele de hair metal,

și cu siguranță a făcut-o.

Dar nu a fost o discriminare.

A doborât totul. Toată lumea a fost afectată de asta.

Nu conta dacă ai fost Black Sabbath,

Judas Priest, Iron Maiden, sau altcineva...

Aruncat peste bord. A fost unul dintre cele mai dure și mai abrupte lucruri

pe care le-am văzut vreodată în viața mea.

Tot ce era pe piață, era în pericol să dispară

și toate deveneau brusc uncool.

Așa a fost... tăiat și aruncat.

- Dio era în cutie? - Dio era de asemenea în cutie.

Anii '90 au fost perioada cea mai întunecată

pentru că au fost abandonați de Warner Bros.

Pierderea unui contract cu o casă de discuri a fost devastator.

Absolut devastator.

Industria muzicală pe vremea aceea era ceva de genul...

pff... „Nu ne pasă, nu ne mai pasă de tine. ”

Pentru cineva ca Ronnie,

anii '90 erau un pic incomozi.

Nu metal și grunge au devenit pentru public

noua față a metalului.

Underground, death metal, grindcore,

black metal au ieșit în față.

Ideea era că despre oameni ca Ronnie James Dio,

unii ziceau

„Nu mai avem nevoie de ăștia. Sunt niște dinozauri. ”

Trupe ca Dio le era foarte greu.

Părea că doar rock-ul alternativ

primea cea mai mare parte a atenției.

Încotro se va îndrepta Dio acum?

Unde... Unde se duce? Dumnezeu știe. Adică, asta e...

Multe din asta aveau de-a face cu...

cu acceptarea ei, într-adevăr.

Va merge cât ne permit oamenii asta.

La mijlocul anilor '90 îmi amintesc că a venit

la Londra pentru a face interviuri pentru a-și promova cel mai recent album.

A trebuit să cerșesc, să împrumut și să fur pe cineva

pentru a-l intervieva pe Ronnie James Dio.

Nu am putut găsi pe nimeni interesat să-l intervieveze.

Asta a fost o perioadă cu adevărat nasoală pentru el.

Nu se mai simțea iubit.

Am observat că ați schimbat mesajele din versuri

De ce ați făcut asta?

Ei bine, pentru că este o lume care

nu este un loc foarte fericit.

Este o lume în care trăim și e pur și simplu deprimant.

Și acea lume nu mi-a dat voie să vorbesc despre vise,

unde totul e minunat

iar lumea este fericită.

Doar despre... muncește din greu și visele tale vor deveni realitate.

La dracu. Mă uit la lumea din jurul meu acum,

și văd că e imposibil să se întâmple.

Deci conștiința mea nu m-a lăsat

să scriu despre vise și fericire.

Nu am mers la el acasă până în anii '90.

Îmi amintesc că am mers, i-am făcut fotografii

și atunci totul se schimba.

El a observat,

pentru că nu mai vindeau bilete să umple stadioanele.

Am ajuns aici pentru că am crezut în muzica pe care am făcut-o,

si cuiva i-a plăcut. Deci, da, am o casă drăguță.

Știi, așa cum ți-am spus de multe ori inainte,

nu-mi pasă deloc de casa asta.

De ce mi-ar păsa de asta?

Aș putea dormi pe această masă. Aș putea dormi pe podea.

Nu e important. Totul este despre a cânta.

Este vorba despre a concerta pentru oameni.

Este singurul lucru care contează pentru mine.

Deci chiar și în vremurile grele, iubește ceea ce faci.

El este unul dintre acei tipi pe care nu-i văd retrăgându-se vreodată

pentru că atunci când ești artist, rămâi un artist.

Asta e ceea ce faci pentru totdeauna.

Tu doar... tu... până mori.

Ai o carieră atât de lungă.

Nu ai avut pauze.

Nu, eu niciodată... nu mi-am luat concedii.

Eu nu... nu aș ști ce să fac.

Ce voi face, să stau pe plajă?

Pierdere de timp... e o risipă a vieții mele.

Mâncat, dormit și vacanță reprezintă risipă în viața mea.

Ai doar atâția ani, poți la fel de bine să obții

tot ce poți din asta. Doar gândește,

planifică, insistă

pentru că mai sunt încă multe de făcut.

Începem cu asta. Piesa de titlu al celui de-al doilea LP Dio.

Se numește „The last in line”.

A fost foarte diferit față de anii '80.

Special pentru voi.

Se numește „The last in line”.

Dar ar fi mers până la capătul Pământului

pentru a concerta în fața oamenilor.

Și eu aș fi zis: „Isuse, nu știu.

Ar mai trebui să te gândești la asta, nu crezi?"

Nu-i păsa dacă au venit la un spectacol 80 sau 80.000 de oameni.

El niciodată nu a uitat

că e tipul din Cortland, New York, pentru care muzica a fost salvarea lui.

Nu a pierdut niciodată asta din vedere.

Ronnie nu s-a plâns niciodată, niciodată.

Nu a sunat niciodată.

Era... nu putea face asta. Era imposibil.

Entuziasmul, dorința și convingerea,

era indestructibile.

Plecăm la vrăjitoare

S-ar putea ca niciodată, niciodată, niciodată să nu mai vină acasă

Dar magia pe care o vom simți

Merită toată viața.

Hard rock-ul ieșise din cărți. MTV-ul a dispărut.

Avem oferte de contracte la case de discuri mai mici.

Ronnie a continuat să facă înregistrări

și a continuat să creeze,

participând la construcția unor trupe grozave.

Au fost niște formule de trupă grozave,

oameni care au intrat și ieșit din Dio.

Au făcut lucruri importante în acea perioadă,

fie că au vândut ceva sau a fost recunoscut de cineva.

Ronnie a continuat.

Gândește-te la kilometrii de bandă pe care e imprimată acea voce.

Și întotdeauna am simțit că poate el ar fi trebuit să înceapă

să se relaxeze puțin.

Dar am făcut patru albume întregi, poate cinci DVD-uri,

iar el era aici în fiecare minut,

în fiecare zi, pentru fiecare înregistrare.

În studio cu Ronnie,

a fost de necrezut.

Era la un nivel la care unii oameni nu ajung niciodată

nici când sunt în vârf de carieră.

Cânta cu trupa

în timp ce repetau toată ziua, de fiecare dată.

Adică i-am spus de o sută de ori și a spus:

„Am putea folosi doar vocea ta

de fiecare dată când cântă pasajul ăsta.

Știi, nu trebuie să cânți din nou cu ei. ”

El a spus: „Nu, nu, nu, cânt cu trupa. ”

Am spus OK. Este o persoană atât de remarcabilă.

Sunt anumiți oameni, oameni cu convingere,

oameni care o au aici.

„Asta vreau să fac și o s-o fac”.

Și asta e tot ce ar trebui să conteze,

pentru totdeauna.

Trebuie să spun, nu am de gând să plec.

Indiferent ce se întâmplă.

Voi fi aici să te bântui și anul viitor.

Poate încă un an după aceea și iar anul următor.

Îmi place foarte mult ceea ce fac și atâta timp cât oamenii

mă vor accepta așa cum sunt, voi reveni

an după an după an, făcând asta și sper

la un nivel mai bun dacă pot.

A existat mereu a facțiune dură a fanilor.

Ei au fost mereu acolo,

și el a simțit o imensă recunoștință pentru asta.

Dio este cel mai bun!

I-am zis să spună asta.

Dacă ar fi 200 oameni sau o singură persoană,

i-ar trata de parcă era prietenul lui pierdut de mult.

Și uneori noi obișnuiam să-l certăm pentru asta

pentru că lui îi plăcea de exemplu

să vorbească cu doi fani până pe la trei dimineața.

Și noi: „Hai, Ronnie! E timpul să plecăm.

Trebuie să plecăm cu autobuzul la următorul concert”.

Iar el: Bine, doar un minut.

El a avut o memorie vizuală remarcabilă

a oamenilor. Știi, vedea pe cineva,

iar zece ani mai târziu se duce la ea:

„Salut, Mary, ce mai face mama ta?"

„Hei, Larry, ce mai faci?

Ce mai face vărul tău, Bill?"

Și nu bătea câmpii.

Și eu...

El spunea: „Hei, așteaptă o clipă, tatăl tău era bolnav

ultima dată când te-am văzut. Cum mai e acum?"

Dacă ai fi văzut privireade pe fețele fanilor

ceva de genul: - Și-a amintit asta?

S-a hrănit din acea energie, acea legătură directă

cu fiecare fan.

Ştii, au albumele.

Au visele.

E ca și cum ai privi în față toată cariera, dacă vrei.

Mulțumesc!

În filmul The Pick of Destiny (Alegerea destinului)

Este povestea originii trupei mele, Tenacious D.

Mi-am luat câteva libertăți în ceea ce privește creația,

dar începe cu începutul,

când sunt copil și

părinții mei dezaprobă înclinația mea spre rock.

Trebuie să te rogi Domnului când ești în casa mea

Și eu mă rog lui Ronnie James Dio să-mi arate drumul.

Și apoi, el prinde viață într-un poster,

și îmi dă sfatul.

Scăpa de ghearele tatălui tău

In acest cartier opresiv

Într-o călătorie trebuie să pleci

Să găsești pământul Hollywood-ului

Mulți oameni spun că este cea mai bună parte a întregului film,

ceea ce este minunat și puțin trist,

pentru că eu și Kyle nici măcar nu suntem în ea.

Este Dio, Meat Loaf și un copil mic care seamănă cu mine.

A trebuit să înregistrăm toate melodiile

înainte să începem filmarea.

Poți să-l joci pentru mine de la sfârșitul

lui „Go my... Now, go my son and rock" pe un ton mai moale?

Așa că a venit în studio, și a adus un microfon

atașat la un suport cu un cablu.

Și el: "Mi-am adus microfonul"

și suntem ca „Geniali, dar știi,

suntem la John King's Studio. Era un Dust Brother.

Avem cele mai bune microfoane din lume aici.

Hai să-l încercăm Sennheiser 5000, mai întâi”.

El zice: „Sigur, fă ce vrei."

Și asta sună de parcă o inventez

dar omule... avea o voce atât de gravă,

de parcă era distorsionată.

Noi toți: „La naiba, coborâți nivelul. ”

„Am scăzut nivelul! ”

Și apoi zice: „Hai lasă Sennheiser 5000,

aduceți Robotron 6000. Aceasta este..."

Și e... știi.

Am încercat trei chestii diferite,

trei microfoane de ultimă generație

Iar el avea o voce prea mare

pentru microfoanele astea date naibii.

Și zice: „V-am spus, băieți!

"De aceea îmi aduc propriul microfon. ”

Iar ei:"Da, bine!"

I-au conectat microfonul și a fost așa: Ding!

Și pur și simplu suna ca Dio.

Acum, du-te, fiule

Și fii rocker

Da.

Da, pur și simplu nu pot să cred că asta se întâmplă cu adevărat.

Pur și simplu am simțit o obligație să-i mulțumesc pentru că

ne-a onorat cu darul lui de a cânta

și... și cu abilitatea și inspirația lui de a cânta

A fost profund emoționant pentru mine.

Holy diver

Ai fost jos de prea mult timp în marea de la miezul nopţii

Ce se întâmplă cu mine

Fii atent!

Călărește tigrul

Îi poți vedea dungile, dar știi că e curat

Nu înțelegi ce vreau să spun

Orice s-ar întâmpla, oriunde ai fi,

ca muzician, trebuie să treci prin ea.

Lasă muzica să te cuprindă și joacă-te cu ea

dar rămâi totuși puternic.

Mda...

Industria muzicală si muzica, este...

totul are un anotimp.

Oamenilor le e dor de genul ăsta de muzică.

Nu o voi uita niciodată. Am fost căsătorit cu o femeie.

Ea avea doi băieți care

m-au bătut în Guitar Hero cu „Holy Diver”.

Mi-am luat bătaie cruntă în Guitar Hero

de la aceşti doi copii de 9 ani pe un cântec Dio

și eu am eram în Dio fir-ar al dracului, știi?

Holy diver

Unicul supraviețuitor

Deodată, rock-ul și heavy metalul

a început să fie înțeles de oamenii. Nu era un moft trecător.

E ceva mult mai profund decât atât.

Și în câțiva ani,

întreaga mișcare rock clasic s-a maturizat.

Și aceste lucruri chiar înseamnă

ceva pentru oameni și vor rezista în timp mereu.

Am primit un telefon de la casa de discuri.

Că vor relansa discurile Sabat cu anii Dio.

Și nu știu, din senin, Ronnie zice:

„Ei bine, poate ar trebui să scriu câteva cântece. ”

Am lucrat la aceste melodii pentru a intra în compilație

și ne-a plăcut foarte mult. Ne-a plăcut foarte mult ce făceam.

Când ne-am adunat,

eram ca niște prieteni vechi care se întâlnesc din nou.

Nu știu. Poate era doar o anumită stare pe care o aveai

și ne simțeam bine.

Și am zis: „Ei bine, hai să ne adunăm,

să facem un album nou și să mergem în turnee

si să fim toți iarăși o trupă”.

Și au decis că nu aveau de gând să o numească

Black Sabbath, de data asta.

Vroiau să o denumească Heaven and Hell.

Hai să verificăm asta, băieți.

Pentru numele lui Dumnezeu, ochii mei sunt de rahat.

Imi poți spune care...

Doamne, sunt puțin nervos de la cafea.

Acum să mă prefac

Și inventează un final

Undeva

Departe

Iată un lucru adevărat.

Cred cea mai bună melodie al lui Ronnie James Dio,

a fost ultima lui melodie, care se numea „Bible Black”

de pe albumul Heaven and Hell

Câți artiști pot spune

că ultimul lor single a fost printre cele mai bune?

Pentru mine, este cel mai bun. Iubesc melodia aceea.

Slavă Domnului, mi-am amintit să spun asta aici

pentru că este total adevărat. O poți pune.

Mulțumește-mi mai târziu.

Biblia neagră

Cât de heavy e asta?!

Ce e lumea asta pe care o văd?

Cine eşti tu si cine sunt eu?

Faptul că Ronnie s-a reunit

cu Tony și Geezer și Vinnie,

Nu l-am cunoscut niciodată chiar așa, Zen.

A fost exact așa cum trebuia să fie.

La fel ca în primele zile sau ca acum cu Heaven and Hell.

Și a fost atât de distractiv. A fost doar... wow.

Toată lumea a fost absolut fabuloasă, fiind prieteni.

Toți au trăit un moment minunat împreună.

Să spunem așa.

Chiar și Iommi zâmbea din când în când.

A fost cu adevărat grozav pentru că am trecut prin

multe împreună de-a lungul anilor.

Și ajungi să apreciezi o mulțime de lucruri...

Uneori nu poți să vezi pentru că ești implicat în asta.

Dar mai târziu, te gândești: „A fost grozav. ”

Păream că am trecut de toate zilele noastre mizerabile.

Viața e prea scurtă acum. Îți dai seama pe măsură ce îmbătrânești,

și spui: „De ce să porți ranchiună sau să fii nefericit?"

Realizezi că nu poți avea așa ușor

felul acesta de prietenii adevărate,

prietenii puternice. Sunt atât de greu de obținut.

Deci aceasta este o perioadă absolut minunată

a vieților noastre.

Heaven and Hell a făcut o mare diferență

în atitudinea mea ca ființă umană.

Lasă-l să plece Nu se poate întoarce

El citește din Biblia Neagră

Heaven and Hell a decolat. Au fost mortali.

Am avut o primire grozavă. Albumul s-a vândut foarte bine.

Heaven and Hell a întruchipat o perioadă de timp

în care starurile heavy metal erau autentice.

Nu au învățat-o de la trupele de dinainte.

Nu au învățat-o de la MTV. Au inventat-o.

Heaven and Hell este o trupă importantă

pentru că a venit la acel moment

când ai nevoie de un șut în fund.

Și în toți acești ani a existat acest om

care încă iubește ceea ce face, ceea ce îl face să fie un solist legendar.

Este remarcabil, având în vedere că mergem până la începuturi,

la The Red Caps.

Era ca și cum toți puii veneau acasă

să se adăpostească și Heaven and Hell a fost

punctul culminant al călătoriei sale, al muzicii sale,

al universului lui, iubirea pe care o dăruia în fiecare seară

când urca pe scenă.

Mi s-a părut că Heaven and Hell

cuprindea toate lucrurile alea bune.

Era minunat. Am mers la câteva spectacole.

Era din nou el într-o arenă cu 20.000 de spectatori.

Și a fost ca: „Te-ai întors acasă, omule”

Mulțumesc!

A fost absolut fantastic.

Toată lumea se bucura de ceea ce făceam.

Și îmi amintesc că am stat cu Ronnie și îi ziceam:

„Te gândești să mai faci un album?"

El a răspuns: - Da, mă gândesc la asta.

Dar, desigur, nu am făcut-o niciodată.

Sunt Damian cu BlackSabbath.com aici,

în culise cu Ronnie James Dio

la finalul ultimului spectacol din turneu.

Ronnie, fă un rezumat al turului pentru noi. Cum a fost?

A fost, obositor. A fost...

Fiecare spectacol a fost grozav, ca întotdeauna.

Această trupă este întotdeauna grozavă.

A fost... a fost foarte productiv.

Am fost plecați pentru atât de mult timp.

Muzica a făcut toată diferența,

spectacolele pe care le-am făcut au făcut toată diferența.

Și tocmai de aceea o facem.

Deci ca să știi,

O să-i dau nouă și jumătate din zece.

Și acea jumătate de punct reprezintă un pic de tristețe

că turneul se termină?

Sau este de fapt începutul,

începutul a ceva nou?

Întotdeauna spui: „Ei bine, la naiba, poate eu...

Mă duc acasă. Dar ce o să fac când ajung acasă?

Poate ar fi trebuit să facem mai mult. ”

Desigur, întotdeauna există tristețe în asta,

dar... vom face... vom face mai mult,

și probabil vom scoate un alt album,

și sunt sigur că vom face un nou turneu.

Iar eu nu știu altceva decât să... să cânt.

Da, a fost pe ultimul... Nu știam la acel moment

că va fi ultimul lui turneu Heaven and Hell.

Și înainte de a urca pe scenă,

a simțit în unele nopți o durere groaznică în stomac.

Și zic: „Hai, Ronnie. Du-te la medic. ”

Și el îmi spune: „Nu, va trece. O să treacă."

Și el urca pe scenă

ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

Era doar Ronnie cel de toate zilele.

Nu lăsa chestia asta să-l scoată din ale lui.

Și apoi durerea s-a dublat în intensitate.

Avusese probleme aproximativ un an

de indigestie.

Așa că a făcut un test de sânge. M-a sunat doctorul

și mi-a zis: „Nu sunt vești bune. ”

Când am aflat prima dată că avea cancer,

noi doi am plâns toată noaptea.

Viața mea s-a prăbușit atunci.

De fapt, Ronnie mă încuraja.

În noaptea aceea, când am plâns amândoi, mă încuraja

pentru că plângeam isteric. Nu am putut...

Pur și simplu nu puteam să concep viața fără Ronnie.

Știi ce vreau să spun, pur și simplu nu mă puteam gândi la viață

fără Ronnie.

Și mă mângâia spunându-mi,

„Va fi bine, va fi ok. ”

De fiecare dată când am încercat să-mi exprim îngrijorarea şi să direcţionez

conversația către problema lui

spunându-i că îl iubesc și am grijă de el,

și sunt acolo pentru el, făcând tot ce pot pentru el,

o mare parte din conversație consta din încurajările lui pentru mine

și făcându-mă să mă simt mai bine.

Când trebuia să-i faci asta,

oricât am încercat, se întorcea mereu la mine.

Ronnie și-a pierdut vederea la unul din ochi.

De asemenea, mâinile lui a început să-i tremure.

Și-a pierdut vocea?

Nu, nu. Nu și-a pierdut niciodată vocea. Nu.

Nu. Asta l-ar fi ucis.

Un star heavy metal este în Houston

având probleme grave de sănătate.

Personalul este absolut minunat.

Sunt cei mai buni oameni după cum puteți vedea.

Acesta este Ronnie James Dio

așa cum puțini oameni l-au văzut vreodată.

Vorbește calm. E relaxat.

Dio are cancer de stomac.

Știi, am fost înțepat

de multe ori și probabil ei au mai făcut câteva noi.

Eu chiar nu știu unde sunt.

Sunt norocos pentru că sunt

o persoană tare și puternică în convingerilor mele.

Dio numește această experiență

„Ceva peste care treci. ”

Refuz să mă dau bătut în orice fel sau formă

așa că vreau să înving și asta.

Vreau doar să mă fac mai bine.

Vreau doar să mă vindec.

Au încercat multe medicamente experimentale pe el.

Deci, vederea i-a revenit complet.

Mâinile au încetat să tremure.

Wendy Dio este mereu cu el.

Tratamentul pare să funcționeze.

Ea spune că tumoarea din stomac s-a micșorat.

Obișnuiam să-i spunem „uciderea dragonului”.

Obișnuiam să mergem pe holuri,

spunând: „Ucidem dragonul.

Venim să ucidem dragonul."

Și Golden God merge la...

Ronnie James Dio!

Despre Golden Gods îmi amintesc foarte bine pentru că

a fost în noaptea în care ne-am gândit,

"Asta este. A revenit pe drumul cel bun. ”

E grozav să fii din nou printre oameni.

A trecut ceva timp de când reușeam să fac asta,

dar mă simt destul de bine.

Abia aștept să mă întorc din nou pe scenă. Mulțumesc.

Mulțumesc. Mulțumesc. Mulțumesc.

Vă iubesc pe toți. Mulţumesc mult.

Dio, Dio, Dio!

Dio, Dio, Dio. Da, scandau

pentru că eu cred că erau la fel de pozitivi ca și mine.

Totul se va termina.

Totul va fi doar un vis urât.

Dio! Dio! Dio!

În timpul înregistrărilor la Angry Machines,

prima înregistrare pe care am făcut-o vreodată cu el,

înregistrarea era gata,

și a intrat și a spus: „Vreau să mai fac o melodie”.

Și m-am gândit, "Pe bune? Adică, așa că..."

Am crezut că a vrut să spună: „Adu toată trupa înăuntru”

Și el îmi zice: „Nu, voi fi

doar eu și un pian. ”

Și m-am gândit "Ok, cool."

Și apoi a compus și a cântat piesa

"This is your life."

Sunt oameni în lumea asta care...

Sunt oameni care fac lumea un loc mai bun.

Cui îi pasă ce era înainte

Eram doar lumina stelelor

O zi apoi niciodată

Și el a fost unul dintre ei.

Pentru că suntem șoapte în vânt

Era în spital. Toată lumea plecase.

M-am culcat pe pat cu el, ținându-l de mână.

Era aproximativ 7:15 dimineața,

și el doar s-a ridicat și s-a uitat la mine.

Și am sunat-o pe asistentă. E în regulă.

Ce s-a întâmplat? Și apoi a murit.

A fost ca... a fost aproape ca și cum și-ar fi luat rămas bun.

Aceasta este viața ta Acesta este timpul tău

Dacă flacăra nu va dura pentru totdeauna?

Ronnie și cu mine am avut un prieten comun care m-a sunat,

și l-am auzit plângând

și mi-a spus doar atât: "S-a dus."

Și...

Îmi pare rău, pentru că este încă...

Ronnie era atât de special.

După toți acești ani încă te poate afecta.

El era inima și sufletul atâtor lucruri,

în atât de multă muzică.

Nu vezi mereu asta în timp ce se întâmplă

pentru că simți că vor fi mai multe.

Când Ronnie a murit, nu mai erau.

Nu mai sunt alți Ronnie acolo.

El a fost adevărat. Așa era el... este.

Pentru mine totul încă „este”.

Ronnie este încă în capul meu,

în urechile mele, știi, în inima mea.

Cel mai important muzica este ceea ce ne face să știm

că Ronnie este în viață și trăiește cu noi.

Mesajele frumoase ale lui Ronnie din cântecele lui,

care ajutau oamenii.

Ei îi ajută pe oameni să treacă prin propriile lor provocări.

Acestea sunt trăsăturile frumoase ale lui Ronnie

care vor trăi pentru totdeauna.

De aceea este veșnic.

Și acesta este unul dintre lucrurile pe care mi le-a spus odată:

„Un lucru important nu este doar ceea ce faci și ce înveți.

Îmi spunea: „Trebuie să-l dai mai departe.

Atunci ai trăit o viață care merita trăită."

Și acum și-a transmis mesajul către milioane dintre noi.

Mesajul este că dacă îți pui inima și sufletul în ceva

nimeni nu poate lua asta de la tine.

Dacă într-adevăr ai ceva de spus,

daca ai iubire în inima ta,

atunci acesta chiar este cel mai important lucru.

Un citat după care trăiesc,

pe care Ronnie l-a urmat cu siguranță,

este de la Horace Mann (reformator al sistemului de educație american).

El a spus: „Să-ți fie rușine să mori

dacă nu ai câștigat o victorie pentru omenire”.

Ronnie nu ar trebui să-i fie rușine.

Aceasta este viața ta

Acesta este timpul tău

Uită-te la lumea ta

Aceasta este viața ta

Încă mai vorbesc cu el, dar este nu ca și cum ai vorbi cu el.

Mi-e dor de el.

Fanii sunt încă acolo.

Sunt sigur că lui Ronnie i-ar plăcea să știe asta.

I-ar plăcea să știe că amintirea lui este încă acolo.

El nu este uitat. Nu va fi uitat niciodată.

Nu voi permite niciodată să fie uitat cât timp trăiesc.

Eu cred în reîncarnare.

Cred că trebuie să fii ființa supremă

înainte de a ajunge la acel punct.

Trebuie să te întorci în continuare până când înțelegi asta.

Cred că Ronnie a înțeles bine.

Chiar cred că a înțeles bine.

Tradus de Cosmin Turcuș pentru Iubitzel

Noi suntem nava fără furtună

Frigul fără căldură

Lumină în interiorul întunericului

De asta are nevoie, da

Suntem un râs fără lacrimi

Speranța fără frică

Venim...

Acasă

Plecăm la vrăjitoare

S-ar putea să nu ne mai întoarcem niciodată, niciodată acasă

Dar magia pe care o vom simți

Merită toată viața

Cu toții suntem născuți pe cruce

Noi suntem aruncarea înainte de aruncare

Te poți elibera

Dar singura cale este în jos

Nu venim singuri

Suntem foc, suntem piatră

Suntem mâna care scrie

Apoi se îndepărtează repede

Vom ști pentru prima dată

Dacă suntem răi sau divini

Suntem ultimii la rând

Da

Suntem ultimii la rând

Uită-te cum strălucim

Suntem ultimii

Suntem ultimii

Suntem ultimii

Suntem ultimii

Suntem ultimii

Suntem primii la rând

Suntem o navă fără furtună

Suntem frigul din interiorul cald

Noi suntem râsul fără lacrimă

Noi suntem zâmbetul fără oglindă

Suntem ultimii la rând

Suntem ultimii la rând

Suntem ultimii la rând

Vezi cum strălucim

Suntem ultimii la rând