Original subtitles

Am banane, mere...

Vrei o floare ?

E sezonul lor.

Portocale...

- Bine. - Şi merele.

Mulţumesc mult.

Tată, mi-au dat asta.

- Ţi-au dat-o ţie ? - Da.

- Ce doamnă amabilă ! - Era foarte prietenoasă.

Într-o zi, pot veni toate surorile.

Într-o zi.

E ciudat că nu s-au întors.

Iris, mă duc să-i caut.

- Luăm cina ? - Da, pregăteşte-o.

Lis !

Lis ! Ce s-a întâmplat ?

Lis !

Lis ! Lis !

La o parte !

Du-te în camera ta !

Lis !

Cu atenţie !

Cu atenţie !

Ar trebui s-o ducem la spital.

- Puteam s-o ducem... - Rezistă, Lis.

Rezistă !

Ce e cu Lis ?

Nu ştiu.

CASA DINTRE CACTUŞI

- Lila, Dalia, trebuie să veniţi. - Stai !

O să le arătăm noi.

Vino !

Lila sus şi Dalia jos.

De ce ?

- Mi-ai văzut pistruiul. - Nu.

Ce atunci ?

- Am puteri speciale. - Minţi !

Sunt Margarita !

- Unde era ? - În baie.

Nu poţi să fii Margarita aşa.

Brăţările magice nu pot fi scoase, nu ?

Nu sunteţi la fel, sunteţi unice. Fiecare are calităţile ei.

- Haide, Dalia ! - Haideţi, micul dejun !

Dansezi cu singura fată frumoasă din cameră.

E cea mai frumoasă creatură

pe care am văzut-o în viaţa mea.

Când Darcy ajunge la uşă...

- Ai ajuns la scena cea mai tare ? - Care ?

- Când Lidia pleacă. - Nu e cea mai tare.

Ba da, fiindcă plângi mereu.

Nu. Plâng la sfârşit.

Acum eşti Darcy.

Acum eşti Elizabeth.

- Acum eşti o lăptucă. - Iris, Melisa.

Haideţi, micul dejun !

Am o tură până la opt.

Să vedem cum o să fie azi.

Ieri, am alimentat 4 sau 5 maşini, niciun camion.

Ce o să se întâmple ?

Nu cred că o s-o închidă.

O să întreb la atelier.

Sau în oraş.

N-o să murim de foame. Avem pământ.

Ai cursuri, un curs special.

- Dă-mi cartea. - Ai un spectacol.

Ştii sau nu ?

- Ştii sau nu ? - Ştiu.

- Stop. - Nu.

Mă laşi şi pe mine ?

Aşa...

- Nu. - Lasă-mă.

- Nu. - Lila.

- Lasă-mă ! - Încetează !

- Încetează ! - Lila. Lila. Lila, Lila, Lila...

Al cui e rândul azi ? Cine e Margarita ?

- Dalia. - Haide !

- Lila. - E rândul tău.

- Lasă-mă în pace ! - Rosa.

- Nu, e rândul tău. - Să mergem !

E rândul tău.

Mila !

Mila !

Să mergem ! Fetelor, haide !

În cameră. Să mergem !

Haideţi !

- Când putem să fim împreună ? - Într-o zi.

Îmi dai un pupic ?

Pa !

Aici aveţi temele pentru vacanţa de vară.

Dacă aveţi neclarităţi, ajutaţi-vă între voi sau întrebaţi-vă părinţii.

- Vreau să veniţi la vară. - Melisa, fata mea...

La vară te distrezi, faci alte lucruri.

Dacă vrei, du-te cu tatăl tău la benzinărie şi sună-mă de acolo.

- Pentru cine e asta ? - Pentru toată lumea.

Probează şi alege ce ţi se potriveşte.

- N-au închis magazinul ? - Nu.

- Nu ? - Te descurci.

Piesa "Soldatul şi tânăra domnişoară" începe...

Soldat, soldat De unde vii ?

De la război, domnişoară Ce cauţi tu ?

L-ai văzut pe soţul meu În război ?

Nu-mi amintesc Descrie-mi-l

- Ar trebui să înfiinţezi o şcoală. - Da, exact ce-mi lipsea.

Unii ar putea spune că e sălbăticie sau barbarie,

pentru sălbaticii şi barbarii pe care îi am în oraş.

Până acum, nu mi-am dat seama cât au crescut.

Ştiu că se simt foarte bine aici, Rosa, dar într-o zi îşi vor lua zborul

şi vor cunoaşte alţi oameni, vor avea alte experienţe.

Da, o să vină şi vremea aia.

Toate la vremea lor.

După descrierea ta Soţul tău e mort

Nu !

A fost ucis în Valencia În casa Genovese

Îmi împleteşti părul ?

Bărbatul şi femeia aveau o misiune dublă.

Prima era să populeze pământul.

Cu mulţi băieţi şi fete.

Exact, cu mulţi băieţi şi fete.

Şi a doua parte a misiunii

consta în stăpânirea solului,

îngrijindu-l şi cultivându-l.

Trebuiau să lase totul în urmă şi să fie împreună în misiunea lor.

Au creat o lume nouă.

- Mâine, fasolea magică. - Da.

Era preferata surorii voastre.

Mâine putem să facem un colier de flori pentru Lis ?

Desigur. O să fie fericită.

- Poate să fie fericită ? - Da, iubito.

Gata ?

Gata.

Sunt frântă.

Nu eu !

Înăuntru.

Nu eu !

Nu ! Stop !

Dalia !

- Lila ! - Ce este ?

Veniţi înăuntru.

Melisa, vino !

- Mamă, e cineva aici. - Da. Du-o pe Lila înăuntru.

- De ce ? - Uite ! Am o zgârietură.

- Bună ziua ! - Bună ziua...

Puteţi să mă ajutaţi, vă rog ?

Ce s-a întâmplat ?

M-am rătăcit.

Se poate ?

Da.

- Bună ziua ! - Bună...

Vreau să ajung la Firgas.

Merg de zile întregi şi cred că m-am rătăcit.

Nu e ăsta drumul.

- Nu ? - Nu.

Scuzaţi-mă !

Bună ziua !

Suntem aici.

- Să văd... - Nu ? În apropiere.

Da, în apropiere. Noi suntem aici.

Şi Firgas... e în faţă.

Da, dar nu poţi să mergi pe aici pentru că drumul e blocat.

E blocat ?

Da, trebuie s-o iei pe nişte cărări care urcă în direcţia aia, spre o ravenă,

iar asta te obligă să faci un ocol mare.

- Bine, mulţumesc. - Cu plăcere !

Puteţi să-mi daţi puţină apă ?

- Desigur. - Mulţumesc.

Vino !

Dă-i un prosop.

Eu l-am făcut.

E foarte frumos.

Mulţumesc.

Iris.

Sunt Rafa.

- Pe voi cum vă cheamă ? - Ea e Margarita. Eu sunt Melisa.

Mă bucur să vă cunosc.

- O să te prindă noaptea. - Da.

- Mersi. - Cu plăcere.

La revedere.

- Tată ! - Bună !

- Tată ! - Bună ziua !

- Cine eşti ? - E Rafa.

Mă numesc Rafa. M-am rătăcit şi soţia ta m-a ajutat.

- Mi-a dat nişte apă. - Ţi-e foame ?

- Poate să stea la cină ? - Lasă-l să stea la cină, te rog !

- Lasă-l să stea ! - Da, poate să stea.

- Te rog ! - Vrei să stai ?

- Da. - Te rog !

- Intră ! - Mersi.

- Haide ! - Intră !

Ia cina cu noi. Ştiu că îl placi.

- Te-ai jucat ? - Îl plac.

- Am văzut şopârla. - Şopârla ? Serios ?

- Da. - E mereu aceeaşi.

- Cea de alaltăieri ? - Cred că da.

- Sunt foarte firave. - Sigur nu era aceeaşi.

- Mâine căutăm nişte beţe ? - Da.

Harta asta e veche.

Sunt nişte cărări pe aici, dar sunt pentru capre.

- Pe aici e imposibil, e o culme. - Dar...

- Nu asta. - Cărarea...

Este...

Eu aş face ocolul ăsta care te duce aici, spre un luminiş

care se întinde de-a lungul pantei.

- Dar trebuie să mă întorc mult. - Da. Pe aici e imposibil.

O bere ?

Da. Mersi.

Tu eşti ?

Ai o zgârietură.

- Te doare ? - M-am rănit în grădină.

Margarita.

Vino să ne ajuţi.

Farfurii.

- Ne trebuie mai multe farfurii. - Vin !

Mersi.

- Pot să merg la toaletă ? - Prima uşă la stânga.

Mama ţi-a făcut un sendviş fiindcă bărbatul ăla e tot aici.

Vii ?

- A fost delicios. - E bine să împarţi mâncarea.

Vrei să încerci gogoşile mele ?

Nu.

- De ce nu ? - Fiindcă sunt teribile.

Nu e adevărat. Părinţilor noştri le plac mult.

- Când sunt proaspete. - Sunt cam tari.

- Mamă, e reţete ta. - Dar ale tale ies tari.

Bine, să le încerc.

- Încearcă-le. - Sigur.

E bună ?

Ce faci ? Studiezi ?

O să fiu profesor. Sunt în anul doi.

Eu o să fiu sculptor. Mila mi-a spus.

Am văzut ce ai făcut afară. Sunt foarte frumoase.

- Ar trebui să faci o expoziţie. - O să facă asta într-o zi.

Ai prieteni în Firgas ?

Bine, sunt din Madrid, dar locuiesc aici acum.

- Putem să te însoţim până la luminiş. - Da, cu o capră.

Explică-i !

O dată, am luat-o pe cărarea aia să ajungem la luminiş

şi am dat de o capră.

Am prins-o... A venit cu noi pe cărare.

- Pentru că i-ai dat un măr. - Dar ea venea după noi.

I l-am dat cât am mers jumătate din cărare.

Dar am dus-o în camera lui Iris.

Animalele trebuie să stea afară, iar voi, fetelor, în pat.

- Doar puţin... - Nu, toate, în pat !

- Vrei mâncare pentru mâine ? - Nu. Nu am nevoie.

- Drum bun, Rafa ! Pa ! - Pa !

- Luaţi-vă la revedere. - Pa, Rafa.

La revedere !

Vii cu mine ?

- Mulţumesc. - Cu plăcere.

Succes !

Pe aici !

- Ai o familie frumoasă. - Da.

E bine că poţi să le creşti aici, nu ?

Da. Ne ajută profesoara din oraş.

Merită lucrul ăsta.

Sunt şi aspecte neplăcute.

Îmi imaginez.

E tot ce pot să-ţi ofer.

Nu e un pat, dar cel puţin nu dormi pe pământ.

Scoală-te devreme, soarele e arzător aici.

- Mersi. - Succes !

Ce cauţi aici ?

Ţi-am adus asta.

Semeni cu Darcy. Îmi aminteşti de el.

Mulţumesc.

Pleci mâine ?

Vreau să merg cu tine.

Doamnă !

Doamnă !

Bună dimineaţa !

Bună dimineaţa !

Pot să mă spăl puţin înainte să plec ?

Desigur. E un furtun în grădină.

Mulţumesc.

Poţi să-mi aduci nişte sticle colorate ?

- Sticle ? - Cum mi-ai adus data trecută.

Ai de toate felurile.

Dar cele de culoarea maro caramel... Îţi aminteşti ?

Caramel...

Emilio, n-a plecat.

Vrea să se spele cu furtunul, afară.

Ei bine...

- Îl duc eu cu maşina. - Bine.

Gata...

E gata.

Rosa.

Rosa.

Trebuie să plec.

Nu poate să plece aşa. Uită-te la braţul lui.

Da.

- Îl tratez şi pleacă după aceea. - Da, trebuie să plece.

Bine...

Drum bun !

La revedere.

- La revedere, tată ! - La revedere.

Gata...

Ce faci ?

Nu ştii regulile ?

Du-te în camera ta şi nu face gălăgie.

- Nu uita de sticle ! - Da.

Aproape am terminat.

Dar trebuie s-o tratezi.

Fetele tale trebuie să se fi înţepat de multe ori în cactuşii de afară.

Da.

Dar, dacă nu se infectează, o să fii bine.

Melisa ştie multe despre asta. Nu, mamă ?

De ce ?

Melisa se juca odată cu cactuşii şi...

Iris ! Vezi ce se întâmplă.

O să te doară puţin.

Mă întorc imediat. Scuză-mă.

Melisa, încetează.

Iris.

Iris !

Iris !

Vino aici !

Vino aici !

Dalia.

Bună !

Vrei să vezi desenele mele ?

Sigur.

În casă, acum !

Astea sunt fulgere.

Le-am desenat ca Margarita să nu se mai teamă

şi să vadă că sunt doar nişte linii.

Astea sunt flori de cactus care se deschid doar noaptea.

Ea e Margarita.

Ăsta e copacul din grădină. E atât de mare de când m-am născut.

Ea e Margarita. Am folosit acuarelă.

Apoi am turnat apă şi a ieşit aspră. Pune mâna.

Tata...

Şi Lis.

Dar asta îmi place cel mai mult.

Cine e Lis ?

Sora noastră mai mare.

A murit anul trecut.

Pot s-o văd ?

Câţi ani avea ?

Era cu doi ani mai mare decât Iris.

Trebuie să plec.

Nu-mi place băiatul ăla.

Unde te duci ?

De ce ai venit aici ?

Unde te duci cu asta ? Dă-mi-o !

Unde te duci cu asta ?

- Cine eşti ? - Dar tu ?

Stai !

La naiba !

La naiba !

Acum ce facem ?

Ce facem ?

Ce facem acum ?

Ce facem ?

- Ce facem cu asta ? - Linişteşte-te !

- Linişteşte-te ! - Ce o să facem ?

- Avea totul acolo. - O să ne gândim.

Ce facem ?

- Ce o să facem ? - O să ne gândim.

Ai văzut ?

Avea toate numele scrise.

- Linişte ! - Le are pe toate acolo.

Şi nu ştiu de ce.

- De ce e aici ? - Linişte !

Era acolo. De ce ?

O să scăpăm din situaţia asta. Gata...

Dacă nu veneai acasă, ce s-ar fi întâmplat ?

Ştii că mi-a furat desenele cu Lis ?

- Mama era cu Margarita. - Da, e un hoţ.

Dar de ce ne-a minţit ?

- Putea să ne rănească... - Bine !

Nu e destul ce ne-a făcut el ?! Dă-mi o găleată.

Pot să-ţi spun ceva ?

Desigur.

L-am întrebat dacă pot să plec cu el.

Dar m-am speriat şi am fugit.

Uneori, oamenii nu sunt ce par să fie.

Dar ne-am purtat frumos cu el.

L-am hrănit...

- I-ai tratat... - Sigur. E păcat, dar...

Nu poţi să ai încredere în nimeni, asta este.

Ştiu că era rău.

Ce nu înţelegi ? E periculos.

Închide fereastra, te rog !

Ia-l din camera mea ! Cheamă poliţia. O să ajungă la închisoare.

Nu, nu înţelegi. Vezi în ce stare este ?

Nu vezi ?

El o să cheme poliţia. Eu o să ajung la închisoare.

Dar ai vrut s-o protejezi pe mama. Spune-le adevărul.

Adevărul... Ce adevăr ?!

Ce adevăr ?

Apă.

Cine eşti ?

Cine mai ştie că eşti aici ?

Apă.

- Apă. - Răspunde-mi.

Nimeni.

Apă.

Nu poate să plece.

SURORI GEMENE RĂPITE

POLIŢIA PĂSTREAZĂ TĂCEREA DESPRE TRAFICUL DE COPII ÎN MAJORCA

DISPARIŢIA UNEI FETIŢE DE CÂTEVA LUNI ÎN ELCHE

FRATELE SE LUPTĂ SĂ NU FIE CLASAT CAZUL

UNUL BEBELUŞ DISPĂRUT ACUM 18 ANI

Sunt foarte copţi

Dacă vine bunica O să te certe rău

Bine.

Şi tu.

- Îl iubiţi pe tatăl vostru ? - Da.

- Mult ? - Da.

Cine vrea să fie cărat în spate ?

Tată, şi pe mine !

Am ajuns până aici !

Şi tu, aici. Mai târziu.

Frigiderul tot pierde apă.

Da. Primim transformatorul azi.

Ne vedem mai târziu.

O să fie bine.

Pa !

Mamă, pot s-o sun pe Mila ?

Sigur, când vrei tu.

Dar nu cred că e momentul potrivit acum, când ea e în vacanţă.

Mi-a spus că pot s-o sun oricând.

De ce vrei s-o suni ? Ca să afli ceva

sau ca să vezi ce face ?

Nu ştiu. Vreau s-o sun

şi să vorbesc cu ea.

Eşti preocupată, iubito ?

Ştii că mie poţi să-mi spui orice, nu ?

Nimeni în lumea asta nu te iubeşte, nu te înţelege

şi nu te protejează mai mult decât familia ta. Ştii asta, nu ?

O să-l tratez, apoi poate să plece.

Ţii minte că te-am întrebat când erai mică

cine te iubeşte cel mai mult din lume ? Ţii minte ce mi-ai spus ?

- Broasca. - "Broasca."

Tată !

Tată, opreşte ca să ne urcăm în maşină !

Tată !

Tată !

Mai repede !

Tată !

- Mai repede ! - Zburăm !

Tată !

Mai repede !

Mai repede !

- Mai mult, tată. - Mai mult.

Mai vrem...

- Haideţi ! - Mâine facem una mai lungă ?

De ce bărcile plutesc ?

Pentru că sunt concave.

- Noi plutim ? - Sigur.

De ce ?

Pentru că suntem plini de aer, ca un balon.

Dacă suntem ca un balon, putem să zburăm ?

Am putea s-o vedem pe Lis.

Sigur.

Du-te să-ţi pui pijamalele.

- Iar tu ieşi de acolo. - Mai stau puţin.

Eşti fratele lui Lis ?

Da.

Părinţii mei nu sunt părinţii ei ?

Nu.

Vreau să afle şi mama mea.

Ajută-mă !

Şi eu ?

Ajută-mă...

Te rog !

Mamă.

Mamă, tată...

- Ce este ? - Nu ştiu. Rafa.

Du-te în pat, o să vin acolo.

Ia-mă de aici, te rog !

Mi-ar fi plăcut să am un fiu.

Şi lui Emilio. El nu spune, dar ştiu că i-ar fi plăcut.

Îmi amintesc când au venit gemenele.

Emilio avea un bebeluş în braţe

şi am crezut că avem doi băieţi.

E un tată bun, m-a ajutat mereu.

Cu doi bebeluşi o dată

şi trei fetiţe, totul era complicat.

Multe eforturi şi sacrificii.

Dar nimic nu e mai bun în lume.

Nu trebuia să vii aici.

Ne descurcam bine aici.

- Eşti tristă ? - Nu.

- Te temi ? - De ce să mă tem ?

Nu ştiu.

Nu ştiu ce e cu mine,

dar nu-mi place că Rafa e aici,

în dormitor, singur. Îmi pare rău pentru el.

Ştiu că ne-a păcălit şi a rănit-o pe mama,

dar...

Ai vorbit cu el ? Te-am văzut intrând la el.

Iris,

e în ordine.

Când broasca a început să sforăie

Musca a venit şi a făcut-o să tacă

Musca s-a dus la broască ce stătea

Şi cânta sub apă

Când musca a început să cânte

Păianjenul a venit şi a făcut-o să tacă

Păianjenul s-a dus la muscă Musca, la broasca ce stătea

Când Lila şi Dalia termină de cântat

Trebuie să se ducă în pat

Haideţi, la culcare !

Iris, Iris, nu mănânci ?

Am o durere de stomac.

În acele locuri,

doar Noe ştia că avea să vină potopul.

Şi a fost avertizat:

"Noe, dacă vrei să-ţi salvezi familia,"

"trebuie să construieşti o arcă uriaşă."

Şi a început să construiască arca.

A petrecut ani de zile lucrând la ea.

Într-o zi a venit potopul.

"Grăbiţi-vă, grăbiţi-vă", s-a dus să-şi avertizeze familia,

fiii şi fetele...

Iris.

Iris.

Iris, deschide !

Iris.

Emilio.

Iris !

Doamne !

Ce ai făcut ? Coboară din maşină !

Coboară din maşină !

Urcă-te !

Iris !

- Unde este ? - Cum ai putut să te duci după Mila ?

- Unde este ?! - A plecat !

Nu putea să plece, era legat ! Unde este ?

Unde este ? Era aici, pe moarte !

- Nu ! - În camera ta ! S-a terminat !

Destul !

A plecat ! L-am văzut eu.

A luat cina cu noi,

apoi ne-a jefuit.

Când m-am întors, l-am văzut pe drum.

Am văzut cum a lovit-o pe Rosa şi...

am reacţionat impulsiv.

Nu pot să cred că asta s-a întâmplat aici.

- Nu s-a întâmplat nimic aici. - Nu.

Dar poate ai dreptate, nu poţi să ai încredere în oricine.

- Zilele astea au fost groaznice. - Da.

Iar fetele sunt foarte supărate.

Mila, mersi pentru tot.

Îmi pare rău. Vino, te conduc eu.

Odihniţi-vă şi aveţi grijă de fete.

Spuneţi-mi dacă aveţi nevoie de ceva.

Melisa, haide, mergem !

- Nu ai garnituri ? - Nu, dacă nu sunt aici.

- Transformatorul e de la 125 la 220 ? - Da.

POŞTA

- Poftim ! - E bine.

Poftim.

- Bună ! - Mila.

Draga mea, ce faci ? Minunată !

- Bună, Mila ! - Ce face fata mea ? Bună, Rosa !

- Ce faci ? - Bine. Dar tu ?

Bine. Ce e asta ? E frumos !

- Îţi place ? - Nişte vin ?

- Aş vrea un pahar. - Uită-te la asta !

- Da, te rog ! - Mila.

- Miroase plăcut. Ce faci, Emilio ? - Rezolv eu.

Am terminat cartea.

- Ţi-a plăcut ? - Da, mult.

- Cârnat ? - Sigur.

Cârnat ?

Vrei nişte carne ?

Sigur ?

Bună ziua !