All language subtitles for Sheherazade.1963.FRENCH.1080p.BluRay.x265-VXT

af Afrikaans
ak Akan
sq Albanian
am Amharic
ar Arabic Download
hy Armenian
az Azerbaijani
eu Basque
be Belarusian
bem Bemba
bn Bengali
bh Bihari
bs Bosnian
br Breton
bg Bulgarian
km Cambodian
ca Catalan
ceb Cebuano
chr Cherokee
ny Chichewa
zh-CN Chinese (Simplified) Download
zh-TW Chinese (Traditional) Download
co Corsican
hr Croatian
cs Czech
da Danish
nl Dutch
en English
eo Esperanto
et Estonian
ee Ewe
fo Faroese
tl Filipino
fi Finnish
fr French
fy Frisian
gaa Ga
gl Galician
ka Georgian
de German
el Greek
gn Guarani
gu Gujarati
ht Haitian Creole
ha Hausa
haw Hawaiian
iw Hebrew
hmn Hmong
hu Hungarian
is Icelandic
ig Igbo
id Indonesian
ia Interlingua
ga Irish
it Italian
ja Japanese
jw Javanese
kn Kannada
kk Kazakh
rw Kinyarwanda
rn Kirundi
kg Kongo
ko Korean Download
kri Krio (Sierra Leone)
ku Kurdish
ckb Kurdish (Soranî)
ky Kyrgyz
lo Laothian
la Latin
lv Latvian
ln Lingala
lt Lithuanian
loz Lozi
lg Luganda
ach Luo
lb Luxembourgish
mk Macedonian
mg Malagasy
ms Malay
ml Malayalam
mt Maltese
mi Maori
mr Marathi
mfe Mauritian Creole
mo Moldavian
mn Mongolian
my Myanmar (Burmese)
sr-ME Montenegrin
ne Nepali
pcm Nigerian Pidgin
nso Northern Sotho
no Norwegian
nn Norwegian (Nynorsk)
oc Occitan
or Oriya
om Oromo
ps Pashto
fa Persian
pl Polish Download
pt-BR Portuguese (Brazil) Download
pt Portuguese (Portugal) Download
pa Punjabi
qu Quechua
ro Romanian Download
rm Romansh
nyn Runyakitara
ru Russian
sm Samoan
gd Scots Gaelic
sr Serbian
sh Serbo-Croatian
st Sesotho
tn Setswana
crs Seychellois Creole
sn Shona
sd Sindhi
si Sinhalese Download
sk Slovak
sl Slovenian
so Somali
es Spanish Download
es-419 Spanish (Latin American)
su Sundanese
sw Swahili
sv Swedish
tg Tajik
ta Tamil
tt Tatar
te Telugu
ti Tigrinya
to Tonga
lua Tshiluba
tum Tumbuka
tr Turkish Download
tk Turkmen
tw Twi
ug Uighur
uk Ukrainian
ur Urdu
uz Uzbek
vi Vietnamese
cy Welsh
wo Wolof
xh Xhosa
yi Yiddish
yo Yoruba
zu Zulu

Original subtitles

În anul 809 Carol I cel Mare zis Charlemagne, rege al francilor

şi Împărat al Occidentului, decide să trimită un ambasador

la preaputernicul Harun al Rasid, Califul Bagdadului.

După săptămâni de călătorie, a debarcat la Iskander

în Nordul Antiohiei, înainte de a înainta în deşert...

ŞEHEREZADA

E moartă?

Nu-i mai lipsea mult.

Du-te şi caută-l pe Maitre Guilllaume.

Cred că are mai multă nevoie de Dumnezeu decât de un doctor.

Cine eşti?

Eu sunt Renaud de Villecroix

cavaler franc în drum spre Bagdad.

Şi tu cine eşti?

- Leila, eu... - Nu mai vorbi, te vom îngriji.

E inutil.

Eu sunt pierdută.

Pe ea trebuie s-o salvaţi...

Şeherezada. - Cine?

Prinţesa Iskanderului.

Şeherezada.

Se ducea la Bagdad. Lângă calif.

- Harun al Rasid? - Da...

Dar jefuitorii au venit şi-au atacat convoiul nostru,

au luat-o pe Şeherezada.

Trebuie s-o salvezi.

Trebuie! - Şi cum vrei?...

Trebuie...

Au fugit acolo, lângă munţi.

Acolo spre apus.

Prinde-i.

Jură... Jură c-o vei salva.

Jură. Eu voi muri.

Jură.

Jură.

Jur.

Ce vei face?

Ceea ce-am jurat.

Suntem aici pentru a obţine dela Harun al Rsid

liberul acces al caravanei creştine spre mormântul lui Cristos.

Spune-mi ce legătură poate avea asta

cu vânătoarea de beduini ce ne-o pregăteşti.

Dar eu nu vă pregătesc nimic, Didier.

Voi face ce-am promis, asta-i tot.

Chiar dac-am s-o fac singur.

Mă vor urma cei ce vor vrea.

Ne atacă!

Cineva ne-a trădat!

Ahmed!

Sheherezada aici, repede!

Nu!

Nu!

Nu!

Didier, au luat-o!

Trebuie să abandonăm partidă Renaud.

Priveşte.

S-au refugit în aceste ruine.

Ordonarea lor acolo sus ne va costa jumătate din oameni.

Ei aşteaptă să ia drumul Bagdadului, Renaud.

Cred că ne-am bătut deja destul pentru nişte ambasadori.

Şi dacă vă cer doar câteva ore de răbdare?

În ce scop?

Asta mă priveşte.

- Ei atacă? - Nu. Dar şeful lor va sosi.

- El vrea să-ţi vorbească. - Şi ceilalţi?

Sunt mai jos după aceste pietre. Aranjaţi în ordine de bătaie.

- Spune-i omului ăsta să vină. - Bine.

Cine eşti tu şi ce vrei?

Sunt Renaud de Villecroix.

Cavaler franc în serviciul regelui Charles.

Şi-o vreau pe Şeherezada.

Pentru a obţine asta trebuie să ţii hăţurile.

Eu o am pe Şeherezada, tu nu ai nimic.

Ceea ce e prea puţin e provizia ta de apă.

Nu voi ataca.

Voi plasa oamenii mei în jurul ruinelor şi voi aştepta.

Ce va rămâne din tine în mai puţin de zece zile?

Ce va rămâne din Şeherezada?

Ce vei câștiga din moartea sa?

Ce vei câştiga tu dintr-a ta?

Tu ştii că şi mine că limba ţi-e la fel de agilă că sabia.

Să vorbim ca prieteni.

Dacă ţi-o dau pe Şeherezada, ce-mi vei da tu?

Ceea ce ţi-am oferit.

Oh, Allah să mă ierte, asta-mi pare...

Cinzeci de berbeci cârlionţaţi şi câteva alte dări contează

cât cea mai minunată perla a Orientului?

N-ai auzit deci nicicând vorbindu-se de Şeherezada?

Nici măcar că ea a încântat

o mie şi una de nopţi a regelui Sharia,

prin singurul spectacol al frumuseţii şi farmecul vocii sale?

Trebuie că ţi-ai pierdut raţiunea.

- Nu vei avea nimic mai mult. - Pe cerul ce ne judecă, ascultă-mă.

Eu sunt cel mai cinstit jefuitor din tot deșertul.

Vei îndrăzni să faci din mine un cerşetor?

Dă-mi ceva în plus.

Un mic pumn de monede de aur.

Nu!

Viaţa ta şi nimic altceva.

Inima ta e mai seacă decât nisipul deşertului.

Dar mai întâi vino să vezi.

Vino.

Uite-te-acolo.

Şi spune-mi cine-i mai hoţ dintre noi doi.

N-ai văzut-o niciodată.

Iată ce explică totul.

Vezi acest tânăr domn?

Vrea să te cumpere.

Dar dacă ţi-aş spune la cât te estimează

l-ai zgâria pe obraz.

Dar tu vrei s-o vezi fără-ndoială mai bine.

Aşteaptă.

Cincizeci de oi.

Nu vei îndrăzni mai puţin.

E tot?

N-am mai mult.

Uiţi inelul tău?

Mai bun decât nimic...

Dar e-adevărat că nu i-ai văzut încă fata.

Nu!

Preferi s-o faci tu însuţi.

Uimeşte-te.

Chiar nu mai ai nimic?

N-am decât asta, o vrei?!

Cerul mi-e martor că am glumit.

Ia-o.

E a ta.

E mai bine să fiu binefăcătorul nopţilor tale

decât nefericirea zilelor tale...

Allah să vă-nsoțească.

Îţi cauţi steaua?

Da, aşteptându-te.

Ştiai deci că voi veni?

Ştiu dintotdeauna că trebuie să vii.

Şi acum plânge-te.

Spune-mi că sunt ingrată şi injustă.

Moartă de invidie.

Nu acum.

Acum...

n-am în gând decât să te privesc şi să îmi placi.

Admite asta mai bine.

De ce mă ucizi, Şeherezada?

Mi-e tema.

De mine?

De noi.

Cine ştie ce s-a petrecut între noi

în trecere prin Bagdad?

Eu nu te văzusem încă niciodată.

Şi în plus eu nu te vedeam decât pe tine.

Totul a dispărut.

Şi eu nu te vedeam decât pe tine.

Asta îţi face frică?

Noi ne-am spus dintr-o singură privire ceea ce

cea mai mare parte a oamenilor şi femeilor

păr din zi în zi să accepte.

Şi asta nu te sperie?

Ce e înfricoşător în dragoste?

Mai ales când totul e în surâsul tău.

Şi apoi Renaud?

Nu este "apoi" în dragoste, Şeherezada.

Nu-i decât clipă care trece.

Momentul trecut e încă Bagdad şi Harun al Rasid.

Toate astea sunt pentru mâine.

Şi mâine e niciodată.

Atunci este o altă formă de curaj. Poate una mai uşoară.

Lasă-mă să plec.

Dă-mi zece oameni de escortă

şi voi urma singură drumul spre Bagdad.

Niciodată nu voi aproba.

Uiţi că îmi aparţii de drept?

Te-am luat după o bătălie

fără să socotesc inelul meu şi cincizeci de oi.

Îţi aparţin de mai multă vreme.

Şi-apoi ai treburi mult mai serioase

decât să te pui pe râs.

Chiar de vrei sau nu,

suntem tu şi eu în mâna lui Dumnezeu.

Nu crezi deci în nimic.

Cred în ceea ce e.

În tine, în frumuseţea ta.

În minunata întâmplare a întâlnirii noastre.

Căci crezi că hazardul ne-a adus unul spre celălalt?

Desigur.

De câtă vreme porţi tu eşarfa asta?

De când ai plecat la Iskander, nu-i aşa?

Cum poţi tu să ştii?

E a mea.

Şi vântul mi-a luat-o când vă priveam trecând.

A trebuit să vin în mijlocul deşertului

ca s-o regăsesc.

Şi să te regăsesc pe tine.

Cine a vrut asta cu noi?

Întâmplarea?

Totul e întâmplare.

Viaţa şi moartea,

fericirea şi nenorocirea...

De ce nu eşarfa ta şi umărul meu?

Nu, lasă-mă.

Haide, vino.

Furtuna se ridică şi cina ne aşteaptă.

"Oh tu, iubirea mea tandră"

"Ce am lăsat-o în ţara Loirei"

"Cine ştie dacă te voi revedea vreodată"

Vin de pe malul lui Tigrului.

Am văzut pe fluviu nişte bărci pe râu.

Mi-e teamă Renaud.

Ce-ai hotărât?

Dacă vrei să mă păstrezi trebuie să fugim deîndată.

Sunt zile şi nopţi de când mă gândesc.

Doar ideea de a te pierde îmi arde inima şi totuşi...

Şi totuşi aşa ai ales.

Dar nu am de ales, Şeherezada.

Tot restul e imposibil.

Nu Renaud.

Asta ne va fi greu.

Imposibilul îl vei cunoaşte curând.

E tu fără mine...

şi eu fără tine.

Adio.

Ascultă-mă...

Noi nu suntem decât un bărbat şi o femeie.

Eu nu cred în dragostea care sfidează sărăcia şi timpul.

Nu e decât o născocire de poet şi o poveste uşoară.

Chiar dacă plecăm împreună,

ne vom găsi curând cu ochii deschişi

nu atât că doi amanţi,

ci că doi complici

care nu mai avem nici un cuvânt să ne spunem.

Dar te iubesc. Şi tu mă iubeşti...

Dar cât timp ne vom iubi noi Şeherezada?

Noi am înfruntat mortal cei doi stăpâni ai lumii.

Charlemagne şi Harun al Rasid.

Chiar dacă dragostea noastră ar rezista timpului,

crezi că ea va rezista mâniei lor?

Vom uita.

Timpul şterge totul.

Nu! Păstrează-mă Renaud!

Nu mă lăsa să ajung la Bagdad.

Pacea să fie cu tine domnule.

Îţi aduc salutul stăpânului meu

Harun al Rasid, califul Bagdadului.

Eu sunt Barmak, marele lui vizir.

Pacea fie cu tine.

Te salut şi pe tine Şeherezada.

Iartă-mă de a te lua atât de repede dela noii tăi prieteni,

dar am ordin să te duc chiar în seara asta la palat.

Eşti gata?

Poate că ai...

... a-ţi lua adio.

Nu.

Bărcile ne aşteaptă.

Iată, momentul a venit.

E încă mai înspăimântător...

Am trecut încă prin clipe mai grele.

Îţi vei spune într-o zi că am avut dreptate.

Lesă.

Nu e decât coarda acesta care mă ţine cu tine.

Tai-o tu însuţi.

Dacă tot n-ai avut curajul fericirii noastre

... măcar urmăreşte nenorocirea noastră.

Cavalerul Renaud de Villecroix,

ambasadorul împăratului Charlemagne.

Solicită favoarea de a fi admis în prezenţa ta.

Să intre.

Nu, ridică-te Renaud de Villecroix,

prietenii mei nu îngenunchează înaintea mea.

Fii binevenit în acest palat.

Nu e numai

trimisul stăpânului Occidentului ce îl salut în tine,

dar deasemenea şi mai ales,

războinicul care a scăpat-o pe prinţesa Şeherezada

de tâlharii deşertului.

N-am făcut decât ce trebuia şi n-am fost singur.

Îţi mulţumesc că dai importanţă unui fapt atât de banal,

tu a cărui curaj şi generozitate şi curaj sunt date ca exemplu

în toate colţurile lumii.

Prinţesa călătorea sub propria mea gardă.

Salvând-o, chiar prestigiul numelui meu l-ai salvat.

Nu voi uita.

Iată mesajul de prietenie trimis de împăratul Charlemagne.

Vei găsi trimiterea lui presantă

ce ţi-o adresează în numele întregii creştinătăţi.

Fii sigur că îl voi examina foarte repede

şi cu ţoţă bunăvoinţă ce o poţi dori.

Dar pentru moment alte obligaţii mă solicită.

Cele mai frumoase trei prinţese ale Orientului

aşteaptă să aleg între ele pe cea ce va domni cu mine,

regenta peste imperiu.

Permite-mi să le acord preferinţa

pentru astă seară.

Sper că tu şi prietenii tăi veţi consimţi

să onoraţi această ceremonie cu prezenţa voastră.

Sherina, prinţesa de Bashora.

Jamila, prinţesa de Granquer.

Şeherezada, prinţesa de Iskander.

Eşti frumoasă ca noaptea, Sherina

şi străluceşti ca perlă din mijlocul colierului.

Stăpâne, frumuseţea unei femei

nu e niciodată doar fineţea pielii sale.

Doar inima ei o poate face demnă de dragoste.

Îţi mulţumesc Jamila că ai venit de aşa departe.

Trebuia o zeiţă a Egiptului

pentru a îndrăzni să se compare cu prinţesele imperiului meu.

Stăpâne, eu nu îndrăznesc să mă compar cu nimeni.

Şi nu sunt frumoasă decât prin indulgenţa ta.

Cât despre tine, Şeherezada, am auzit până aici,

de laudă poetului de la un capăt la altul al imperiului.

Mă gândeam...

De ce te-ai ascuns atâta timp privirilor mele?

Nu eşti deci mândră că eşti aşa frumoasă?

Nu stăpâne.

O femeie nu poate fi o arătare.

Stelele mici nu sunt arătări.

Frumuseţea fără dragoste nu-i decât o oglindă goală.

Allah să mă ierte,

dar sunt înaintea voastră ca un grădinar

în faţa a trei flori la fel de frumoase

dintre care nu are dreptul să culeagă decât una.

Ajută-mă Al Fatih.

Stăpâne, nu mai sunt atât de tânăr

să ţi-o desemnez pe cea mai frumoasă

dar sunt aici destul de bătrân

pentru a o desemna pe cea mai înţeleaptă.

O simplă întrebare vă fi destul.

Foarte bine.

Jemila.

Un şarpe datorită căruia a fost salvat

un popor întreg purtând un copil pe spatele său.

Ce e el?

Această întrebare poate fi prea uşoară pentru o egipteană.

E Nilul.

Vărsarea sa e dublă...

şi el a salvat poporul iudeu

purtându-l spre vărsarea în mare.

Bine răspuns.

Sherina,

care e copacul ce răsare mereu din el însuşi

şi ale cărui frunze sunt alternativ albe şi negre?

E anul.

Zilele sunt albe,

nopţile sunt negre.

Bine ai răspuns şi tu.

Tu acum Şeherezada.

Dacă-ţi înţepi degetul culegând un trandafir,

te plângi că Allah i-a dat spini?

Nu.

Îi mulţumesc că a permis tufei spinoase

să facă trandafiri.

Stăpâne...

Am vorbit prea repede.

Sunt toate trei la fel de înţelepte.

Nu mai pot nimic pentru tine.

A doua probă le va departaja poate.

Glorie lui Allah

ce v-a făcut la fel de frumoase, una ca alta.

Dar aparenţele sunt adesea înşelătoare.

Acest obiect... nu se poate înşela.

E modelul exact

al perfecţiunii propriei voastre frumuseţi.

Veţi trece una câte una.

Aceea ce va atinge doar un clopot trecând,

va fi declarată învinsă.

Tu, Sherina.

Tu, Jemila.

Tu, Şeherezada.

Trebuie deci să trecem la cea de-a treia probă.

Egale în spirit şi frumuseţe,

vreau să ştiu dacă sunteţi şi în curaj.

Umpleţi cupele!

E vin de Babel.

Fiecare dintre voi va alege o cupă

şi veţi bea împreună.

Dar să ştiţi că una dintre ele,

e otrăvită.

Stăpâne!

Asta nu mai e un joc, ci un supliciu,

te conjur... - Linişte Al Fatih!

Dacă nici tu nici eu n-am fost capabili să alegem,

Allah va alege pentru noi.

Am spus.

Dacă gândiţi că dragostea lui Harun al Rasid

nu merită să riscaţi moartea,

sunteţi libere să refuzaţi această probă.

Chiar dacă o veţi refuza toate trei,

nu voi avea nici destule cuvinte nici daruri,

de a vă mulţumi că aţi mers deja atât de departe

în dorinţa de a-mi place.

Oamenii aceştia sunt condamnaţi la moarte.

Cei doi supravieţuitori vor fi graţiaţi.

Beţi!

Acum îmi veţi spune

dacă refuzaţi...

sau dacă acceptaţi.

Eu refuz.

Gândeşte-te. Poate-ntr-o zi

vei regreta de a fi avut mai puţin curaj decât ambiţie.

Poate tu eşti cea care vei fi aleasa.

Cât despre asta, mai bine să presupun decât să ştiu.

Pacea să fie cu tine Harun al Rasid.

Şi voi? Ce hotărâţi?

Eu accept.

Accept şi eu.

Alege, Sherina.

Şeherezada să aleagă prima.

Tu acum, Sherina.

Nu pot, nu pot...

Aş putea să te ucid.

Nu!

Cum ai ghicit

că nici una dintre cele trei cupe nu conţinea otravă?

Te numesc Harun cel drept.

Cum ai putea servi ca exemplu pentru jumătate din lume

dacă ai fi capabil a face să moară o femeie nevinovată pentru plăcerea ta?

Poţi spune acum servitorului tău să se ridice.

Şi-a jucat foarte bine rolul.

Ridică-te Ahmet.

Pe tine te-am ales, Şeherezada.

Allah fie lăudat până la sfârşitul vremilor

că te-a pus în calea mea.

Glorie lui Allah!

Glorie lui Harun al Rasid!

Glorie califului!

Glorie califului!

Ar trebui să vedem în care colţ al cartierului să mai căutăm.

De trei zile se poartă de parcă şi-ar fi pierdut raţiunea, mă tem.

Prea jucându-te cu femeile infernului

sfârşeşti întotdeauna prin a te arde.

Yakumah!

Yakumah!

Iată-le, frumoasele albe!

Răbdare, răbdare.

Acum, omul din Bagdad,

va deschide jocurile.

Yakuma, vă va arăta ceea ce

Allah are dreptul să vadă.

Noaptea de dragoste

dintre preaiubitul nostru calif

şi preafrumoasa Şeherezada,

prinţesa Iskanderului.

Veniţi, priviţi!

Iată-i, fata în faţă,

în camera cu coloane de aur.

Sunt singuri...

arzând de acelaşi foc.

Califul se apropie...

şi buzele prinţesei,

se deschid docil spre ale sale.

Priviţi, priviţi!

Dar, un fruct frumos...

e ca şi fructul portocalului,

el trebuie s-o decojească cu grijă

înainte s-o mănânce.

Priviţi-i spinarea...

îmbrăcată doar în frumuseţea ei,

că trandafirul în florile sale.

Şi sânii ei...

sunt asemenea cu două coloane albe foarte bine asamblate

Admiraţi!...

Acum,

apariţia califului...

Dar ce faceţi?

Domnule, opriţi-vă!

Dar opriţi-vă!

Dar eşti nebun, ce-ai făcut?

Ceea ce văd...

e că timpul trece şi tu nu faci nimic.

Situaţia nu mai e cum era, trebuie să mă gândesc.

Grecii din Bizanţ nu mai au răbdare

şi te-au plătit scump ca să gândeşti repede,

Nu mai vorbi aşa tare.

Ei te plătesc la fel de scump ca şi pe mine.

Şi gâdele califului nu face vreo diferenţă între capul tău şi al meu.

Ai jurat că Şeherezada

nu va ajunge niciodată la Bagdad.

Totuşi nu ai făcut decât să ratezi asta.

Şi eu te-am introdus la calif.

Visele noastre, era aşa uşor...

Totul e compromis acum, din vina ta.

E vina mea că ai fost atât de proastă

să cazi în cursă unui pahar înveninat?

Cum puteam să ghicesc?

Şeherezada a ghicit bine.

Şeherezada...

Răbdare.

Mă voi gândi bine să găsesc mijlocul de a o pierde.

Vrei să-ţi indic unul?

Vorbeşte.

Pentru început trebuie să obţii dela calif să te primească.

Când vei fi înaintea lui...

Pacea să fie cu tine, Sherina.

Ai cerut să mă vezi?

Ce vrei?

Să-ţi mulţumesc pentru toată bunătatea ta faţă de mine.

Şi să-mi iau rămas bun dela tine.

E timpul să mă întorc la Bashora.

De ce o plecare atât de bruscă?

Nu eşti fericită aici?

Nu stăpâne.

Nu voi fi liniştită fiindcă...

sunt totodată prea aproape şi prea departe de tine.

Iartă-mă.

Nu ştiu să mint.

La vârsta ta rănile se închid repede.

Fii răbdătoare.

Un alt om va veni.

Nu.

Nu cunosc decât un singur om

care într-o vreme ar putea

ar putea regăsi după ţine drumul inimii mele.

El nu e liber a mă iubi câtă vreme mă iubeşti tu.

Vezi bine că trebuie să plec.

Cine e omul ăsta Sherine?

Ţi-am spus deja prea mult, lasă-mă să plec.

Nu, explică-te.

Omul pe care-l iubeşti, iubeşte pe alta, nu-i aşa?

E aşa?

Şi ţi-e frică să-mi spui.

De ce?

Dă-mi numele acestui om şi al acestei femei.

Vreau să ştiu!

Stăpâne, te rog...

nu mă forţa să adaug nenorocirii şi neliniştii lor

greutatea mâniei tale.

Mânia mea ai spus?

Spune-mi omul din lume care mă poate ofensa.

Tu ştii care!

Vorbeşte!

Cine a îndrăznit să ridice ochii la Şeherezada?

Cine e intrusul?!

Te aşteptam.

Invitaţia mea puţin cam brusca te-a putut surprinde

dar am ţinut să am parte de prezenţa ta.

Seara asta e într-adevăr a ta.

Ne vei părăsi.

Şi aş vrea să ai o fericită amintire din Bagdad.

Iartă-mă domnule.

Dar cum poţi să mă îndepărtezi când misiunea

cu care sunt însărcinat la tine nu e încă împlinită?

Mulţumită ţie...

... ea este.

Iată răspunsul meu la cererea împăratului tău.

Ea e cu totul conforma dorinţelor sale.

Mormântul Dumnezeului vostru,

e de acum plasat sub protecţia mea.

Garantez accesul liber tuturor creştinilor pământului.

Vei putea pleca mâine cu inima împăcată.

Mâine?

Dar.. - Fii fără grijă.

Înţeleg nerăbdarea ta de a-ţi revedea tara,

pentru a mă ocupa de acesta plecare rapidă.

Îţi mulţumesc.

Permite-mi acum să mă retrag.

Ar fi dezolarea mea.

Nu ţi-am spus că seara asta era a ta?

Ia loc şi priveşte.

Nicicând nu vei mai vedea ceea ce ai să vezi.

Şeherezada

care a acceptat să danseze înaintea noastră astă seară

pentru bucuria mea profundă şi a prietenilor mei.

Sper că nu te vei supăra că am socotit printre ei,

pe cavalerul Renaud de Villecroix care ne părăseşte mâine.

Tu eşti Harun al Rasid

şi eu sunt servitoarea ta. - Nu.

Tu eşti soţia ce am ales-o înaintea lui Dumnezeu.

Ridică-ţi voalul Şeherezada.

Vreau ca oricine să poată contempla

fată minunată a fericirii mele.

Dansează Şeherezada.

Îţi mulţumesc Harun al Rasid.

Dar te-ai înşelat totuşi.

Voi revedea totdeauna ceea ce am văzut.

Mă pot retrage acum?

Pot să-ţi vorbesc?

Cine eşti tu?

Mă numesc Amira.

Sunt una dintre servitoarele prinţesei Şeherezada.

Ea te-a trimis?

Vorbeşte mai încet.

Vrei s-o vezi ultima oară înaintea plecării tale?

Ea vrea. - Ce spui tu?

Dar e imposibil.

Urmează-mă dacă vrei s-o vezi.

Unde mergi?

Plecăm în două ore.

Voi fi aici.

- Ai grijă Renaud. - Oh, lasă-mă!

Aveam nevoie de tine. Unde-ai fost iarăşi?

Te-am slujit stăpână, ca totdeauna.

Am fost după acel tânăr cavaler franc.

Cel care devine atât de palid când te vede dansând.

Ce vrei să spui?

De cine vorbeşti tu?

De cel a cărui nume îl murmuri toată noaptea în somnul tău.

Iartă-mă că ţi-am surprins secretul,

dar tu ai vrut să dorm lângă tine.

Acum mă poţi pierde.

Sunt în mâna ta.

E aici, în arenă.

Vrea să te vadă. - Eşti nebună?

Moartea noastră o vrei?

Dar nu!

Am văzut totdeauna că ziua vânzătorii sunt aduşi la femei

pentru a le vinde bijuterii şi stofe.

Sunt cele mai bune bijuterii, stăpână.

De ce faci tu asta pentru mine?

Pe nimic...

De dragul de a-ţi place.

Şi pentru a avea norocul de a găsi din timp în timp

un colier...

un inel...

ce-ţi aminteşte totul.

Va fi acolo într-o clipă.

Vino.

Şi nu uita că eşti Selun, fiul lui Mamun

caravanierul din Kutta.

Vino. Stăpâna mea vrea să te vadă.

E amanta sa şi e lângă ea.

Foarte bine.

- Stăpână... - Da.

- Mi-ai promis... - Ah... da, e-adevărat.

Vino aici.

Alege-ţi.

Nu...

Lasă-mă acum.

Ai fost nebun c-ai venit.

Eu am fost şi mai nebună încercând să te văd.

- Pleacă. - Nu fără tine.

Nu Renaud.

Ar fi imposibil.

Te-am prevenit...

Nu ştiam că am să te iubesc.

Nu ştiam că dragostea, această dragoste ar putea exista.

Trebuia să mă pierzi ca să ştii...

Orânde nu eşti e infernul, Şeherezada.

Nu mă aruncă în infern.

Dar e fără rost.. şi pentru totdeauna.

Aparţin cuiva.

Am jurat... - Ce-ai jurat?

Să mă ucizi?

Intrând în acest palat voi şti cum să ies.

Harun te va împiedica.

Nu vom revedea nici măcar soarele, dacă ne vor găsi.

Accept să nu-l mai văd niciodată dacă nu e cu tine.

Nu...

Așadar era adevărat.

Mensor.

Încui-o într-o celulă din turnul uitării.

Şi nu va ieşi decât pentru a muri.

Nimic nu te-a obligat să vii la mine.

Ai venit liberă...

şi-a fost ca să mă trădezi.

În ce scop ai făcut-o Şeherezada?

Nu te-am trădat.

Nu te-aş fi trădat.

Jur înaintea lui Dumnezeu.

Ţi-e deci cu atât mai frică să mori.

Mensor, ţi s-a dat un ordin.

Şi omul stăpâne?

Vrei să mă ocup?

Pleacă.

Ascultă-mă.

E nevinovată.

E doar greşeala mea.

Eu i-am forţat uşa.

- Eu am... - Tu minţi.

- Te iubeşte. - Nu!

A fost de ajuns s-o văd de două ori lângă tine ca să ştiu.

Ai cel puţin mândria de a o recunoaşte.

Dac-aş fi în locul tău,

n-aş găsi în tot Bagdadul

terase destul de înalte s-o strig înaintea cerului.

Atunci fă-mă să împărtăşesc soarta să.

Închisorile tale sunt destul de mari

pentru doi nevinovaţi presupun.

La ce bun să pun mâna pe tine?

O iubeşti şi asta îmi ajunge.

Lanţurile ei vor fi lanţurile tale.

Închisoarea ei va fi închisoarea ta.

Şi moartea ei va fi moartea ta...

fără ca măcar să te ating.

Eşti liber.

Să mergem.

Nu e aici.

Unde crezi tu că e un amant a cărui amanta e în pericol

dacă nu lângă ea?

Tu n-ai văzut deci nimic?

Acolo sus Seherazada e închisă.

Şi-acolo sus se ridică steagul roşu în cazul sentinţei la moarte.

Renaud e prin locul ăsta.

Să mai căutăm.

Cum vrei.

Renaud!

Lasă-mă...

Priveşti turnul ăsta blestemat.

Nu pot...

să rămân acolo sus, închis cu ea.

Vreau să mor cu ea.

Seherazada

prinţesa de Iskander.

Tu ţi-ai trădat jurămintele,

stăpânul, şi Dumnezeul tău.

Eşti condamnată să mori de mână călăului

după ce vei fi primit douăzeci de lovituri de bici.

Totuşi,

dacă cineva din mulţimea care te înconjura

alege să te scutească de chinul prealabil al biciului,

să-l suporte în locul tău,

să se facă cunoscut!

Legea o permite.

Eu!

Sunt gata.

Ştiu...

Am auzit vocea ta înainte să strigi.

Nu!

E inutil.

Inutil.

S-a sfârşit.

Opreşte!

Harun al Rasid,

calif al califilor şi comandant al credincioşilor.

Cea mai mizerabilă dintre creaturi

îţi cere s-o asculţi.

Eu sunt Moluk,

regele blestemaţilor din Bagdad.

Te ascult. Ce vrei tu?

O vreau pe Seherazada.

Tu ai fost soarele ei,

ea s-a întors dela soare.

Tu i-ai întins braţele, ea te-a zgâriat pe obraz.

Moartea ce ai ales-o pentru ea e o moarte prea dulce.

Dă-ne nouă căţeaua asta stăpâne.

Noi îi vom da necazurile ce le merită.

Poţi. Legea o permite.

Ţi-o dau.

Nu! Nu!

Nu!

Poţi suporta asta Didier?

Eu nu, te previn.

Nici eu.

Foarte bine.

Thibaud, ocupă-te de Renaud.

Opreşte Moluk!

Înapoi!

Lăsaţi această femeie.

Ai grijă. Califul mi-a dat-o.

Nimeni nu mi-o va lua!

Nici chiar califul.

Las-o!

Iată-te la poarta deşertului cum ai cerut.

Ţi-ai schimbat gândul Renaud?

Acceptă să o predai pe Seherazada francilor şi te voi ucide.

Ştii foarte bine că e imposibil.

Poate fi un act de rebeliune contra califului.

Urmează-ne.

Nu.

Dar vom rata totul.

Ce poţi spera?

Ţi-am spus că speram ceva?

Dumnezeu să vă păzească.

Adio Renaud.

Adio.

Renaud...

Ia sabia mea.

N-a fost niciodată în mâini mai bune.

Puţul a fost înfundat.

Şi următorul e la două zile de mers.

Şi apa deşertului aparţine califului.

Vom dormi aici şi vom lăsa caii să se odihnească.

Mâine vom relua drumul spre celălalt.

Ai încredere.

Renaud!

De ce n-au luat amândoi caii?

De ce nu ne-au sugrumat îndată?

Totul s-ar fi terminat mai repede.

Prea repede Renaud.

Morţii nu suferă.

Să nu rămânem aici, să plecăm.

La ce bun să fugim?

Cavalerii negrii ai lui Harun sunt peste tot în jurul nostru.

N-am nevoie să-i văd pentru ca s-o ştiu.

Vom muri dragostea mea.

Săgeata cavalerilor negri.

Laşilor!

Arzi febră.

Trebuie să ne oprim, Renaud.

Nu mai ai nici forţa de a-mi surâde.

Doar pentru a merge.

Trebuie să ajungem până la izvorul Tirkid.

Dar Tirkid e încă la două-trei ore de mers.

Urcă cel puţin pe cal.

Nu mai are forţă să mă ducă.

Mâine vom găsi apă, îţi promit.

Renaud!

Nu mai pot...

Nu mai pot, s-a terminat Seherazada.

Nu Renaud, voi merge până la Tirkid.

Îţi voi aduce apă.

De ce? Nu mai avem nimic.

Voi lua o bucată de voal.

O voi apropia de buzele tale.

Te vei putea ridica şi merge încă

puţin până la izvor.

Te las. Rămâi la umbra lui.

Pacea să fie cu tine, Seherazada.

Tu!

Tu şi cavalerii tăi negri încercaţi să ne prindeţi.

Ei bine, luaţi-ne.

Un contraatac în forţă.

Frumos pentru tine, marele calif al califilor!

Câţi oameni ţi-au trebuit să vii să faci asta?

O mie?

Două mii?

Şase mii?

Ce aştepţi de nu îi chemi?

Nici unul dintre ei nu va pune mâna pe voi.

Vei reveni singură la Bagdad, Seherazada.

Niciodată.

Vei reveni.

Veţi reveni amândoi.

Vei reveni Şeherezada.

Renaud, Renaud, sunt eu.

Sunt eu!

Nu!

Harun al Rasid, unde eşti?!

Unde eşti?!

Unde eşti?!

Ea e a mea acum!

Ea e a mea!

Renaud!

Dragostea mea.

Dragostea mea!

Nu...

Nu...

Un sat Renaud! Eşti salvat.

Acest om e bolnav.

Ai un loc unde să-l pot îngriji?

Omul acesta va muri.

Trebuie să-l îngrijesc.

Deci n-ai înţeles?

Îţi spun că va muri.

N-aveţi dreptul...

Şi legea desetului?

E aici ce vrei...

Ţine, îţi dau tot. Tot.

Unde trebuie să meargă că voi să-l ajutaţi?

Bagdad...

Bagdad.

Ştiam că o să vii.

Sunt zile şi nopţi de când aştept acest moment.

Aceea în care tu vei apărea înaintea mea...

Învinsă până-n adâncul fiinţei tale.

Şi iată-te.

Ştiu tot ce aţi suferit împreună.

Unul lângă altul.

Şi unul pentru altul.

Dar eraţi doi...

şi eu eram singur Seherazada.

Şi acum apără-te.

Apără-l!

Nu numai eu v-am aşteptat.

Mai e şi călăul.

Atunci...

Vorbeşte!

Găseşte o minciună!

Ţi-am lăsat totuşi timp să inventezi.

Jură-mi

că eşti nevinovată.

Te iubesc.

Cu fiecare simţ al meu.

Fiecare clipă a vieţii mele poartă numele tău.

Ce-aştepti ca să mă minţi?

Te-aş crede poate.

Încearcă.

Dar nu!

Tu eşti Seherazada.

Tu nu te înjoseşti să ceri.

Tu nu te temi.

Cine ţi-a dat forţa asta?

El.

Noi am făcut totul cot la cot.

Şi totul e trecut.

Chiar şi frică.

Ştii tu ce găsim noi dincolo de disperare

Harun al Rasid?

Pacea...

Puţin îmi pasă că ne ucizi.

Suntem deja morţi de o mie de ori.

Fă să moară Renaud şi voi muri.

Fă-l să trăiască. Şi voi trăi.

Tu trebuie să alegi.

Deci asta e ce ai tu a-mi vinde.

Viaţa lui pentru a ta.

Vei trăi ai spus tu, dar pentru cine?

Pentru el?

El va pleca, eu voi rămâne.

Nu vei avea decât să închizi ochii pentru a-l revedea.

Voi fi vie. Şi voi fi lângă tine.

Fără dragoste.

Întreabă-ţi şi curtezanele dacă te iubesc.

Dumnezeu să mă judece.

Aş putea să vă ucid pe amândoi dintr-o lovitură.

Şi nu o fac.

Dă-mă încă odată lui Moluk.

Cel câte m-a cerut. - Taci.

Moluk nu te-a cerut decât la ordinul meu.

Trebuia să te conducă într-o ascunzătoare sigură

unde eu te-aş fi regăsit neştiut de nimeni.

Şi unde aş fi avut dreptul să fiu las.

Acum...

va trebui să fiu las la lumina zilei.

Să fie luat omul acesta.

Şi îngrijiţi-l ca şi pe mine.

Vreau să trăiască.

Omul ăsta trebuie să moară, Barmak!

Ar trebui face mai întâi să ţi-l apropii.

Al Fatih şi tinerii lui îl supraveghează

ca pe o comoară.

Atunci trebuie să dăm semnalul revoltei.

E ultima noastră şansă, Barmak.

Nu pot totuşi conta decât pe

trupele de mercenari aflate în Bagdad.

Când vom avea Bagdadul şi califul,

vom avea tot imperiul.

Cât timp îţi trebuie să-ţi aduni oamenii?

Zece zile.

E mai mult decât trebuie.

Foloseşte-i ca răspuns la zgomotul ce îl pot da săbiile.

Califul s-a arătat nedemn să domnească.

Deşi toată lumea l-a prevenit

cum s-au făcut cele mai frumoase revoluţii.

E salvat, Seherazada.

Nu mai e nici cel mai mic pericol.

Califul şi-a ţinut promisiunea.

Eu o voi ţine pe-a mea.

Când poate pleca?

De mâine.

El va pleca mâine.

Da ordin să se facă cele mai bune pregătiri însoţitorilor săi.

Şi mulţumesc pentru tot ce-ai făcut, Al Fatih.

Nu voi uita.

Cum ai putea să uiţi?

Vindecându-l eu ţi-am deschis porţile iadului.

Ai ales răul Seherazada.

Va trăi.

Ce contează răul?

Dragostea mea...

Dragostea mea.

Seherazada!

Suntem salvaţi.

Şi nimic nu ne ameninţă.

Vom trăi!

De-ar fi adevărat n-ai plânge.

Suntem în palatul califului.

Cine m-a adus? - Eu.

Cine m-a îngrijit?

Cine m-a salvat? De ce?

De ce?

Tu ai vrut să te vinzi ca să cumperi viaţa mea.

Asta e nu?

Cu ce preţ Seherazada?

Vei vedea fără să îţi spun.

Şi ce vom deveni noi?

Ce vom face unul fără altul?

Taci, taci! Nu mai pot...

Adio Renaud.

Vei pleca mâine. - Nu!

Seherazada!

Soseşti cam târziu Barmak.

Drumurile cele mai lungi

sunt în general cele mai sigure.

Aşadar...

Totul e gata din partea mea.

Am mercenarii mei în mână.

Vor mărşălui spre palat când vei voi.

Cu ce condiţii?

Mereu aceleaşi.

Cinci monede de aur pentru fiecare om.

O mie pentru fiecare ofiţer.

Şi dreptul de a jefui oraşul.

Bine.

Şi din partea ta?

Totul e gata, la fel.

Eşti sigur că poporul te va urma?

Ne va urma.

Ştiu că totdeauna e ceva de luat.

Ea va da semnalul din palat.

Ce semnal?

O săgeată pe cer.

Dacă va avea un cer liniştit,

tot Bagdadul o va vedea.

Mai puţin califul.

Pacea să fie cu tine.

Pacea nu va fi niciodată în noi,

nici cu noi Seherazada.

Nu te forţa să-mi surâzi.

Pentru noi,

tu n-ai fost decât prea generos şi prea răbdător.

Prea laş, se zice în Bagdad.

Timpul va trece şi Bagdadul va uita.

Şi tu?

Vei uita tu?

Nu.

Dumnezeu îţi va da eternitatea...

Şi nu va fi în această eternitate

o singură clipă pentru mine.

Ştiu.

Şi totuşi sunt fericit.

Eşti aici.

Eşti aici şi te păstrez.

Jos califul!

- Jos califul! - Stăpâne!

Oraşul s-a ridicat. Trupe mercenare vin spre palat.

Au pornit deja primul asalt.

Cine le comandă? Cine-a îndrăznit?

Barmak.

Şi tot poporul din suburbii e cu el.

Oamenii strigă pe străzi că tu te-ai dezonorat.

Şi că dezonoarea ta se chema Seherazada.

Predă-mă pe mine dacă pe mine mă vor.

Niciodată!

Asta n-ar servi la nimic.

Nu eşti decât un pretext.

Tot ce vrea Barmak, e capul califului.

Trebuie să fugi, stăpâne.

Trebuie să părăseşti Bagdadul!

Repede stăpâne, caii!

- Dă-mi bijuteriile. - Nu.

- Dă-mi îndată toate bijuteriile! - Lasă-mă să trec. Te omor!

Vino repede. Califul a fugit.

Mizerabile, ce spui tu?

Am ajuns prea târziu.

- Au plecat toţi. - Şi câţi sunt?

O duzină de oameni fără calif şi sultan,

sunt în drum spre Kadvilah.

Pe cai! Repede!

Iată-i!

E un drum.

Cheiul e la stânga.

Urmaţi-mă!

Prindeţi-l viu!

Tu?

Acum n-ai să împiedici califul să ajungă la Kerplah.

E începutul pierzării tale Barmak.

Îmi voi face timp să te fac să plăteşti asta

căci Bagdadul îşi va sparge urechile

putând să te audă strigând.

Îţi jur!

Au prins-o stăpâne, s-a terminat.

Să plecăm. Nu vreau să moară degeaba.

Stăpâne.

Am semnalat o mare concentraţie

de cavaleri şi mercenari ce vin de la Bagdad.

Barmak îi comandă.

Câţi sunt?

Vreo... două mii.

Şi noi suntem cinci sute.

N-ai de ce să te temi de noi.

Te-am găsit azi dimineaţă aproape înecată în apă

lângă cadavrul calului tău.

Te-am adus la noi şi te-am îngrijit.

- Tu ştii cine sunt? - Ştim.

Eşti Seherazada, blestemată sultanului.

Şi tu m-ai salvat totuşi?

Noi n-am făcut niciodată rău nimănui.

Şi suntem prea bătrâni ca să începem.

Ştiu că tabăra cavalerilor franci se găseşte pe aici.

Trebuie neapărat să-i întâlnesc.

Erau aproape de aici, au plecat ieri.

Cu ajutorul lui Allah,

sunt deja departe, la porţile deşertului.

Poţi să-mi dai un cal?

Renaud!

Renaud!

Allah,

nu mă părăsi!

La adăpost!

Trebuie să ne ducem repede!

Se calmează! Se vede soarele!

Seherazada!

Ştiam că te voi regăsi.

Acum te păstrez.

Nu Renaud.

N-am venit doar să te întâlnesc.

Am venit să te caut.

Am venit să vă caut pe toţi.

Unde e califul, Mensor?

L-au prins?

Nu...

A putut fugi.

Acolo...

la munte...

Repede Seherazada.

Am făcut ce am putut...

La atac!

Înainte!

Vom cina astă seară în palatul califului.

S-a sfârşit.

Era timpul.

Oamenii noştri sunt complet extenuaţi.

Priveşte...

Înainte!

Înainte!

Iată-vă pe-amândoi înaintea mea

pentru a treia oară.

Fără ca nimic în lume să nu vă poată separa.

Nici suferinţa,

nici mânia, nici moartea...

Sunteţi legaţi unul de altul

cum lumina e legată de soare

şi umbră de noapte.

Facă-se voia lui Allah.

Ia-o pe Seherazada Renaud de Villecroix.

Ţi-o dau.

Nu ţi-o dau pentru că am încetat s-o iubesc.

Ţi-o dau pentru că de la începutul veacurilor,

îţi aparţine.

Trebuie să se împlinească tot ce este scris.

Du-te acum.

Ieşiţi toţi! Vreau să rămân singur cu ea.

Eşti omul cel mai mare şi cel mai nobil

pe care l-am întâlnit vreodată, Harun al Rasid.

De ce plângi tu?

Vei intra în grădină fericirii,

unde fiecare floare reînvie din culesul ei.

Vreau să mai văd odată surâsul tău, Seherazada.

Tu puteai să-mi iei tot.

Şi tu mi-ai dat tot.

Tu nu ţi-ai deschis mâna să mă trimiţi înspre tenebre...

ci ţi-ai deschis-o ca să mă reţii.

Pe mine, care nu ţi-am adus decât ruşine.

De ce Dumnezeu nu mi-a dat decât o inimă?

Te-am înţeles.

Dar eu nu ţi-am făcut decât rău.

Iartă-mă.

Ţi-am iertat totul dinainte

întâia oară când te-am văzut.

Lasă-mă acum.

Noaptea va cădea şi am încă multe de făcut.

Dar ce ai acolo?

Eşti rănit.

Trebuie să chemăm...

E inutil, ştiu cu toţii.

Voi muri Seherazada.

Aş fi vrut să ţi-o pot ascunde până la capăt,

dar e imposibil.

Lasă-mă acum.

Vreau să fiu singur.

Pacea să fie cu tine, Seherazada.

Pacea să fie cu tine, Harun al Rasid.

Dumnezeul meu...

totul e împlinit.

Nu-mi rămâne decât să trec

marea punte ce duce la tine.

E întinsă ca un fir

şi tranşantă ca o sabie.

Ajută-mă.

Sincronizare și corectare punctuație, diacritice și ortografie R.O.D.

Can't find what you're looking for?
Get subtitles in any language from opensubtitles.com, and translate them here.