Original subtitles

Dupa tragicile evenimente si amintirile ce i-au marcat viata,

Corrado Cattani isi ca uta linistea.

EI se retrage la manastirea Abbott Lovani.

Dar nu isi găseste linistea pentru ca sta doar o perioadă scurtă de timp.

După ce revene la Milano il ajuta pe agent federal american, Bert Di Donato,

care este pe urmele unui traficant de arme, denumit Kemal Yfter,

Corrado cu mult curaj o salveaza

pe tânara copila Greta de a fi răpita.

Si o duce familiei Antinari.

Corrado isi da seama ca Nicola este

fondatorul imperiului financiar Antinari,

care formează o alianţă cu Mafia şi cu avocatul Terrasini.

Mafia se ocupa sa fie armonie.

Tano care este un tânăr asistent il elimina pe Nicola Dino.

Abbott Lovani, care au încercat sa il ajute pe Corrado, este sacrificat.

In jocul mafiei violenta nu e chiar libera.

Anna mama lui Giulia e nevinovata

Corrado a încerca să renunţe la o luptă şi să trăiască pentru dragoste

dar e imposibil, în acest moment.

Corrado ia arma ce ia dato lui Abbott Lovani si pleaca la Roma.

Situaţia devine fara control.

Prof. Mattinera, care a devenit Abbot Lovani este, de fapt,

o persoană misterioasă care este implicat în relaţii criminale cu Yfter.

Mafia a fost preocupata de psihologia si fragilitatea sa

şi decide astfel să il elimine.

Giulia În timp ce se duce la banca Nicola isi face rost de un loc cu ei,

Corrado se întoarce din Sicilia II intampina inspectorul Di Venanzio.

EI Icere politiei să fie readmis

De asemenea, ia legatura cu judecători din nou.

Corrado se duce la Giulia şi o salveaza de la o capcana a Mafiei.

Multumita interventiei lui Nicola, care sa preocupare de fiica lui.

Între timp, Tano este instruit de Mafia sefilor

pentru a prelua de la domnul Terrasini.

- Domnule Pastori... - Da?

Imi trebuie un mijloc de a traversa orasul fara sa ma vada nimeni.

Veniti cu mine. Va voi duce cu o furgoneta Laundromat.

- Unde mergem? - In port. Ma vei lasa acolo.

Si ma vei lua mai tarziu.

- Tu esti "Pestele"? - Ce vrei?

Cineva vrea sa navigheze pe mare cat mai curand posibil.

De ce are nevoie? De o slujba sau... ca si pasager?

Pasager... spre tarile arabe.

TI-am spus asta pentru ca poate este vreun vas care merge acolo.

Probabil.

Cum vrea sa se duca acolo?

- Ca un om mort. - Mortii nu calatoresc.

AI meu poate.

Nu am nimic pentru moment.

Oricum, sti bine cum stau lucrurile. Se pot schimba dela o zi la alta.

Si cam in cate zile?

Depinde.

Ai nevoie de ceva rapid?

Am primit ceva pentru cinci mii de lire.

Du-te si te joaca.

Este incarcata. Dezasigurata si mai are trei incarcatoare.

Seria lui a fost stearsa.

Dar ce cauti tu, de fapt in realitate?

Deoarece iti pot da pistolul asta in doua moduri.

Asa

ori asa.

Esti un expert, nu?

Asculta. Nu sunt aici sa ma joc. Ai inteles?

Am nevoie sa plec in doua zile.

Daca vei continua sa fi ipocrit, te vei trezi cu o gaura in stomac!

Nu mai glumi in felul asta! Nu-mi face placere.

Nu intelegi ca sunt in pericol si am nevoie sa urc la bord?

Ai in fata un om mort. Tu nu citesti ziarele?

Si oricum acest pistol este o facatura. Nu face nici pe jumatate din cat imi ceri pe el.

- Dar e perfect! Este o bijuterie! - Poftim.

Acestia sunt banii pentru pistol si un avans pentru a ma urca la bord.

Asculta, ai nevoie de cinci milioane de lire doar pentru a trece apele teritoriale.

Lucrurile par sa devina mai dificile.

Despre ce barca vorbim? Este rapida?

Singurul lucru care va ingrijoreaza nu este rapiditatea, este siguranta. Nimeni nu o va atinge.

Cum asa? O barca care merge spre tarile arabe sa nu fie cautata?

- De ce m-as increde in tine? - Este protejat in "Paradis".

- Cand pleaca? - Maine.

Vino la 2 noaptea si vei pleca inainte de rasaritul soarelui.

- Cum se numeste vasul? - Ce-ti pasa?

Doar vino la docuri maine noapte si spui ca te-am trimis eu.

Da-mi un nume, ceva dupa care sa te identifice. Trebuie sa vorbesc cu capitanul.

Spune-i... "Rabinul".

De ce imi spui toate aceste lucruri de-abia acum?

Unul dintre motivele pentru care exista oamenii.

Este sa le spuna tinerilor despre greselile lor, pentru ca ei sa nu le mai repete.

Stiai despre tata! Stiai ca il vor ucide!

De ce n-ai facut nimic? De ce?

Din punctul din care Carlo vedea lucrurile,

nu puteam face nimic. Face parte din regulile jocului.

Si sunt regulile, Giulia, nu oamenii, astea ucid.

Nu... nu, nu te inteleg. Chiar nu inteleg... sa sti.

Moartea unui om important ca tatal tau nu a fost decisa de o singura persoana.

La acel nivel, toate decesele sunt programate de catre un mecanism neschimbator

care este mai puternic decat orice dorinte si orice capricii.

Cineva a avut nevoie sa aduca lucrurile la starea initiala.

Sortii nu au fost de partea tatalui ta...

Regulile cer ca sortii sa incline intotdeauna balanta.

Si cand tata a fost ucis, sortii nu au fost in favoarea lui Dino,

atunci asta cum se explica?

Exact... si noi am echilibrat din nou situatia.

Dec inseamna ca tu I-al ucis pe Dino?

Deci, asta inseamna ca niciodata nu se va termina.

Asa ca nu este decat un lant de razbunare.

Nu, nu razbunare. Razbunarea este doar un instinct si asa se explica de ce intotdeauna gresim.

Regulile nu permit mortile inutile: ele sunt stupide si paguboase.

Dino nu a fost ucis din razbunare, doar pentru ca

nu a stiut sa puna capat gr de a-si prospera conturile sale.

Este ca atunci cand consiliul director ar delibera...

am ajuns la o intelegere si apoi ne eliminam in timpul obligatiilor.

Si acest fel de consiliu de directori, asa cum il numesti tu, nu poate fi intalnit mai devreme?

Nu putea fi, pentru a-I salva pe tata si pe mama?

Nu. Chiar daca eu le ofeream viata mea in schimb,

nu era suficient sa salvez viata lui Carlo, pe care il adoram,

si a Anei, pe care o iubeam foarte mult.

- Puterea mea este puternica si va fi a ta in curand... - Nu vreau puterea ta.

Nu o vreau!

Este patata cu noroi si sange. Toate astea pentru tine sunt o discutie. Ma dezgusti!

Poti sa te mai recunosti, bunicule? Poti?!

Imi vorbesti despre moartea tatalui meu ca si cum ar fi fost un obstacol!

Era fiul tau! Fiul tau! Ai uitat? Nu! Lasa-ma in pace!

- Asculta, Giulia. - Lasa-ma! Nu ma atinge!

Nu iti mai apartin! Nu sunt unul dintre obiectele tale. Nu sunt o afacere. Nu sunt o banca.

Nu mai vreau sa te vad sau sa mai aud ceva de tine, bunicule!

Stai departe de mine! Stai departe ca daca nu... doar stai departe!

Haideti, haideti! Toata lumea la o parte! Repede!

Multumesc, domnule Pastori.

Buna dimineata, domnule. Este cineva care intreaba de dumneavoastra.

- Multumesc. - Cu placere.

Buna dimineata.

Giulia!

- Corrado, vreau sa vorbesc cu tine. - De ce ai venit pana aici?

- Nu am avut incotro! - Sa mergem undeva unde putem sa fim singuri.

- Ce s-a intamplat? - Este important. Te rog... - Ok.

Deschide! Haide!

Unde mergem?

Departe.

- De ce m-ai adus pana aici? - Sa vorbim. Haide.

Vreau sa facem dragoste.

Corrado, sa plecam departe.

Asculta, maine consiliul director al bancii se reuneste si eu nu vreau sa fiu acolo.

Sa plecam departe. Vino cu mine. Sa fugim departe. Sa mergem departe de aici...

departe de toti. - Giulia... Giulia... nu pot pleca.

Uite... am luat doua bilete la Paris, pentru dimineata departe de Roma.

Sa mergem si sa traim impreuna. Vom avea o familie vom avea o slujba

vom trai o viata normala ca oricare altcineva. - Dar nu pot fugi departe.

Nu pot fugi, Giulia. N-ar fi corect.

Despre ce vorbesti? Pentru cine n-ar fi corect?

Pentru toti aceia care s-au iubit...

si care nu mai sunt.

Si pentru multi altii.

Pentru oamenii pe care probabil nici nu i-am cunoscut dar sunt morti...

- doar pentru ca nu au spus intotdeauna da. - Dar tu ai dat deja atat de mult acestor oameni.

Ti-ai sacrificat viata. Este suficient, Corrado.

- Trebuie sa te gandesti si la tine. Uita trecutul, Corrado. - Si cum sa fac asta?

Doar fa-o. Traieste din nou. Este posibil...

Uite, luand in considerare toate lucrurile, tot ce-a fost, a fost o intamplare.

Intelege ca eu am ales sa merg mai departe, nu am de gand sa inchid ochii.

Asta faceam si inainte, pana sa te cunosc prima data...

De ajuns, te rog. Atat despre trecut.

Am crezut ca voi putea renunta la tot. Da.

Si cand am crezut ca pot inchide ochii, de fapt amilia ta era impotriva a tot ceea ce pentru ce luptam

Dar acest lucru nu mai este posibil, intelegi?

Bunicul tau este un criminal si nu-I pot lasa nepedepsit. - Taci!

Nu mai vreau sa te ascult si nu mai vreau sa aud nimic despre acest razboi.

- Nu mai pot tolera aceasta! - Giulia, sunt de partea celor care vor pierde.

- De partea mamei tale, a tatalui tau... - Sunt morti, Corrado!

Sunt morti si nimeni nu-i va mai aduce inapoi. Nici macar tu, nici justitia,

nici macar adevarul tau! Nimeni!

Stii ce e mai rau in treaba asta?

Ca orice as face ar fi altfel...

as face totul minunat. Chiar asa.

Giulia...

Eu... eu te iubesc.

Nu este indeajuns.

Esti ca bunicul.

Tot ce ai, sunt "reguli."

Pentru tine intai este lumea, apoi justitia si ceilalti,

si apoi dupa, eu.

Eu am vrut intotdeauna sa fiu singura cu tine.

Ca si acum.

Si acum ma parasesti?

Buna seara, Inspector&.

- Nu cumva esti umbra judecatorului Venturi? - Sunt umbra aceluia care isi simte capul...

si judecatorul mi-a spus sa ti-I tin pe umar.

- Multumesc. - Datoria, Inspectore.

Sunt al bunicule. Sunt aici sa imi ocup locul.

De maine, pe locul tau. Asta vrei, nu?

Vino. Da-mi un sarut.

- Tu esti prietenul "Pestelui?" - Cum te cheama?

- Sunt "Rabinul." - Ai banii?

- Pe barca. - Nu. Vrem sa-i vedem inainte.

- Pe vas. - Vrem banii imediat.

- Nu. Ei bine? - Ei bine, am spus imediat.

Ca Imeaza-te.

- Deci, care este barca pe care o sa urc? - "Panamense."

- Ce transporta? - Nimic... masini.

Asculta, ma obosesti, acea nava transporta altceva. Asa ca, spune-mi ce!

Jur, doar masini. Nu e nimic altceva pe vas!

De ce m-ati atacat?

"Pestele" I-a intrebat pe capitan si el a zis nu. Fara pasageri.

Asa ca v-ati gandit sa imi furati banii.

Nu este adevarat. Trebuie sa incarcati ceva special. Ce anume?

Doar ieri am incarcat pe vas un Mercedes pentru un arab foarte bogat. Este o masina rara...

Care dintre ele este Mercedesul?

Da-mi drumul si-ti arat!

Acela este. Apoi au spus sa nu mai incarcam nimic altceva.

- Care? - Acela alb.

Ei bine, marfurile sunt incarcate pe debarcader, iar acestea sunt actele.

Este in ordine, domule Leibnits. Sper ca sunteti multumit.

Nici fericit, nici trist. Este acelasi lucru pentru mine.

- Sunt doar un intermediar. - Deci, putem lua Mercedesul?

- Deja am ordonat asta marinarilor. - Foarte bine.

Spuneti-i domnului Antinari sa stea calm.

De indata ce iesim din port, un telex va fi trimis de urgenta cu o carte de credit.

Si va rog sa-i multumi. Cooperarea lui a fost un lucru foarte pretios pentru mine.

Sa nu uiti asta.

Uraniu.

Materiale radioactive pentru arme nucleare.

Trei bombe atomice...

valorand o mie de milioane de lire.

Asa ca, asta era!

Stii ceva, Ta no? Chiar trebuie sa iti marturisesc.

Este cea mai buna mutare de cand stau la masa,

cu consiliu directorial al bancii Antinari.

Ti-am spus eu, Salvo. Mari afaceri...

Este singurul mod de a recapata respectul fata de prieteni.

Ce-am gresit? V-ati inghitit limba?

Sunt fericit domnule. O meritati.

Opreste-te, Salvo.

De ce?

Mi se pare ca la marginea drumului este cineva ranit care ar putea avea nevoie de ajutor.

- Sau poate cineva I-a lovit. - Cat esti de milos, Tano!

Sa ne intoarcem la hotel.

Aceasta masina e murdara. Trebuie curatata.

Trimite acest telex.

Repede!

- Deja au iesit in larg! - Cum adica, au iesit?

Un vas a iesit in apele internationale si transporta uraniu!

Uraniu? Sa mergem, repede!

"Draga Giulia, draga mea, Nu mai pot astepta sa te imbratisez din nou.

Aici la Semio ma simt mult mai bine. Vino sa mi te alaturi cat mai repede posibil.

Ma simt de parca as fi intr-o lunga calatorie cu tine...

, vreau sa imi pastrez promisiunea pe care ti-am facut cand ne-am despartit.

Iti voi explica tot ce s-a intamplat mai tarziu.

Eu am ordonat la Moncada, iti amintesti, acea bijuterie Siciliana...

un mic cadou pentru tine. Simt ca am facut o multime sa fiu iertat.

Maine va sosi marinarul. EI iti va trimite caseta la Milano.

La revedere draga. Ne vedem curand. '

Tocmai ati trecut dincolo de insula Linosa.

Inaintati dincolo de apele internationale.

Cu toata forta!

Raspanditi-va. Mai mult!

Ce ne facem?

Atentie, va rog! Stop! Atentie va rog, opriti-va!

Opriti motoarele! Opriti sau deschidem focul!

Stati peste ei!

Gata cu somatiile, a fost ultimul avertisment.

Deschideti focul!

Arunca masina peste bord!

Haideti, repede!

Repede, repede... sa mergem, haide, repede!

Valiza cu toate documentele.

Le arunca peste bord!

- Domnule Venturi, arunca totul peste bord, privit. - Ce?

Incetinltl. Sa ii blocam. Fiti gata.

Hai, hai! Toata lumea mainile sus! Miscati-va!

Lasati-ma in pace!

Nu ma puteti aresta! Sunt cetatean strain.

Adio Bert. Odihneste-te in pace.

"Banca Union Luxemburg,

va rog platiti catre Banca Antinari la sediul din Milano

suma pe care am stabilit-o anterior. Kemal Yfter.

Ne facem griji pentru Nicola Antinari.

Va trebui sa blocam plata. Apoi voi organiza arestarea acestuia.

Sunteti capabil sa mergeti inainte?

Comandamentul tocmai ne-a chemat. Ne-au instiintat sa mergem la Macaletta, spre nord de depozitul vechi al docurilor.

Eu v-am convocat azi aici...

in speranta ca va voi putea comunica...

iesirea din impas a acestui loc, din situatia noastra financiara dificila.

Din pacate, cateva vesti proaste, pe care tocmai le-am primit,

ma fortuieste sa schimb programul.

Singura modalitate de a salva banca noastra

este sa inlaturam crengile uscate

si apoi, restructurarea constructiei.

Vom retrage toate stocurile preferate

si banca din Hong Kong va cadea cu asprime

si impreuna cu alte banci mici care au legaturi cu piata noastra din Asia.

Avem nevoie sa facem rost de o noua moneda de schimb legala

pentru a repara greselile facute

sub directia intarziata a lui Dino Alessi.

Si acum, cu permisiunea dumneavoastra, as dori sa discut cu banca care imi poarta numele.

Stiti ca pentru a o salva,

nenorocirea o sa vina la familia mea.

Am platit scump. Prea mult.

Viata fiului meu si a sotiei sale.

Toate astea m-au pus la incercare.

De aceea am decis, sa imi restabilesc pozitia.

Va rog sa o intampinati pe noua directoare, nepoata mea, Giulia

careia ii predau patruzeci la suta din pachetul majoritar.

Mai mult, am decis sa predau 11 procente

lui Gaetano Cariddi, pentru multii ani in care mi-a fost prieten si consilier.

Multumita lui, multe milioane au curs in cuferele noastre an de an

si ne-a ajutat sa ne revenim financiar.

Documentele sunt deja pregatite. Tot ce trebuie este sa semnam.

Si acum va rog sa ma scuzati.

Vom discuta detaliile cu alta ocazie. Vreau sa fiu singur pentru o vreme.

Mukumesc.

Imi imaginez ca sunteti foarte mandru de arestarile pe care le-ati facut.

Acum nu imi mai pasa de mine. Prevazusem deja si acest lucru.

Ma asteptam la asta.

Nu te voi intreba daca vrei sa iei loc. Cred ca trebuie sa fi foarte grabit.

De fapt da, sunt.

Spune-mi: ne Cattani, crezi ca intr-adevar ai castigat?

Nu stiu daca este cineva care a castigat

dar stiu sigur ca tu ai pierdut.

Este un lucru mult mai mare decat tine sau decat mine care au castigat; BANII!

Sa mergem. eu am decazut dar Giulia si Tano sunt de acum viitorul bancii mele.

Tu, pe de alta parte, dupa ani de lupta, cu ce te lauzi?

U corpul avocatului care nu mai poate face nimanui ra

si eu... un refuz al vechiului teatru.

Imi permiteti daca nu va deranjeaza?

In numele Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh. Odihneasca-se acest trup in pace. Amin.

Buna, Giulia.

- Ai venit sa ma arestezi si pe mine? - Nu, am venit sa iti vorbesc.

Nu, este tarziu. Trebuie sa plec.

Asculta, de cate ori sa iti spun ca vreu sa fi fericita? De cate ori?

Priveste ce ai lasat in spate... pe el!

Uita-te la el! Priveste-I! Nu este un om! Este un monstru!

Lasa-ma!

A stat aproape de bunicul tau si i-a supt sangele zi de zi.

De ce ai venit aici? Sa ne vezi plangand?

Nimeni nu plange aici. Nu vezi? Si sti de ce?

Pentru ca bunicul a fost ca oricare dintre ei si poate chiar si mai rau.

Am facut o greseala cu el asa cum am gresit si cu tine.

L-am iubit prea mult si nu stiu ce a facut sau nu ca sa merite asta.

Nu-i lasa sa te distruga si pe tine cum ti-a distrus tatal.

Eu nu voi fi ca tatal meu. Mi-am invatat lectia.

Nu, asteapta. Nu pleca. Giulia, te implor. Stai cu mine.

- Spuneai ca nu vrei o astfel de viata. - Lasa-ma in pace, Corrado.

- Acum, de ce, de ce? - Lasa-ma!!

Spune-mi de ce! Nu vreau sa pleci departe. Vreau sa fiu cu tine, intelegi?

Nu vreau sa te mai vad!

Lasa-ma

- Greta! - Stai!

Trebuie sa mergem acum iubito. Mergem acasa. Esti bucuroasa?

Greta!

Esti din ce in ce mai frumoasa! II porti mereu cu tine?

Calugarul Bernard zice, "Asta este Corrado. Omul care intotdeauna cauta.

Sa mergem Greta. Dami-o Corrado. Trebuie sa plecam.

Nu. Asculta-ma, nu o duce cu tine.

Las-o cu taranii la manastire. Se va simti bine cu ceilalti copii.

Haide Greta, sa mergem. Haide iubito, gata, sa mergem.

Corrado... Corrado... Corrado!

- Greta! - Corrado!

- Dar el a castigat. - Nu.

A pierdut.

Si foarte mult.

Tine un toast! toast! toast! Viata lunga plina de bunatati si fericire! Felicitari!

Toast! toast! toast!

Multumesc, dar eu... nu stiu sa tin un toast. Ce pot spune?

Bine, pot incepe prin a spune ca sunt fericit, nu?

Da, ma bucur de aceasta casatorie celebrata aici

printre aceste ziduri in care traim altfel, nici bine nici rau. Oricum, noi hotaram cum traim.

Avem nevoie sa traim de asemenea pentru cei pe care i-am iubim

si pentru cei care nu mai sunt cu noi.

Traim incercand sa spunem ce anume nu e bine si sa luptam impotriva lucrurilor

despre care nu avem voie sa vorbim.

In schimb noi vom vorbi tare. Aici, cred ca este important sa vorbim

chiar daca nu este nimeni sa te asculte. Pentru ca cineva este totdeauna aici.

Dincolo de aceste ziduri, sunt oameni.

Nu ii vedem dar ei exista, stiati?

Sunt acolo afara.

Exista acei care spun ca oamenii obisnuiti au dorinte marunte. Nu e adevarat!

- Ei au aceste dorinte, marete si minunate, numai ca ei nu realizeaza acest lucru asa ca...

de-aia ramanem tacuti.

Vi de la munca acasa si te asezi in fata televizorului

doar pentru a-ti ingrozi urechile la auzul scandalurilor imense si coruptiilor putrede...

puteri imense... criminali care incearca sa scape de justitie.

Stiu cum este deoarece toate acestea mi s-au intamplat mie.

Singur pe drum de aceea ma aflu aici,

am venit sa cunosc un imperiu financiar construit cu sange,

un politician care a vandut pe ascuns tara noastra, traficanti de arme, milioane de morti...

apoi Mafia! Aceasta tumoare care infecteaza trupurile noastre

si care stie cat de departe se va ajunge. Ea leaga impreuna crima, banii, inselatoriile...

Stiu ce simti singuri, abandonati, dar nu!

Noi existam! Si fiecare dintre noi, ca multi altil, ISI joaca partea lor.

Bine, desigur, uneori... ne este frica deoarece

nu suntem eroi. Suntem oameni obisnuiti ca multi altii

cu temerile noastre, nesiguri, cu previziunile noastre,

su pa ra rile noastre.

Stiati asta, nu-i asa? Eu... am pierdut totul

si tot ce mi-a ramas sunteti voi.

Aceasta mare familie care traieste aici acordandu-mi o sansa.

Si care se afla aici, doi dintre voi, Michele si Lucia.

Si eu sincer va doresc amandurora ca in curand sa puteti sa parasiti acest loc

departe de usa aia de acolo, fara frica.

Impreuna strangandu-va de maini pe strazi, facandu-va noi prieteni

sa mergeti la o cafea, sa alergati pe plaja si sa va cuibariti in nisip.

Si apoi desigur, sper sa aveti copii.

Sa ii vedeti cum cresc ferlcltl langa voi.

Sa II vedeti cum cresc...

asa cum pentru mine nu a fost posibil.

Poate mai mari decat Michele care avea totul la picioare!

Stiti...

in opinia mea, aveti nevoie de curaj sa traiti asa.

Mult curaj sa traiti ca altii care o fac.