Original subtitles

Da!

L-au luat pe Ionel, Dorule! L-au dat și la știri!

Transmitem de la locul primei arestări.

Ancheta progresează alert și iată că astăzi avem

primul suspect identificat și arestat.

Numele acestuia este Baciu Ionel…

Dumnezeule mare!

…douăzeci și șapte de ani și se spune ca n-a acționat singur.

Biata Mirela!

…sau poate chiar ore până vom afla și cine sunt complicii.

Avem imagini cu momentul arestării, primite de la forțele de ordine.

E implicat și nași-su.

Ce-am făcut?

Nu tu, celălalt. Ai văzut ce nuntă le-a organizat.

N-ai fost singur. Ați fost cinci.

Spune-ne cine sunt ceilalți!

Mă auzi?

- Nu vă spun. - De ce?

Nu vreau.

- Faci pușcărie și ei cheltuie liberi? - Da.

Să luăm o pauză!

Dă-i de băut!

Nu ai cazier.

N-ai antecedente.

Nu ești prost.

Ai returnat și banii. Atunci de ce naiba ai făcut-o?

- Ce mai contează? - Măi, băiete, abia te-ai însurat.

Fata aia plânge pe aici. Vai de capul ei! Nu înțelege nimic.

Nu am nevoie de toate numele. Spune-mi măcar unul!

Ți-ar reduce sentința la jumătate.

Gândește-te!

Alo?

De ce nu răspunde nevastă-mea?

Au sedat-o.

Pe nevastă-mea? De ce?

- Șefule, e rău de tot. - Unde e fetița mea?

Cum să vă spun?

S-a stins Crinuța.

S-au chinuit ca s-o salveze, dar n-au reușit.

Mașina Euro Est a fost jefuită ziua în amiaza mare.

Transmitem din locul unde poliția…

Ar trebui să te duci și tu.

- Poftim? - În vizită. E prietenul tău.

E finul nostru acum.

I-am luat niște fructe.

E arestat. Nu pot să-i duc fructe. A spart o bancă.

Cine ești tu să-l judeci? Asta nu e treaba ta.

Ci să fii prietenul lui.

Pun fructele într-o pungă.

Am luat materiale.

Mai e valabilă promisiunea?

Dacă am promis!

Mor pe polizoarele alea și tot facem ceasurile.

- Bine, doar întrebam. - Maică-ta vrea să mă duc la Ionel.

Mama are dreptate.

Ar fi foarte frumos. Oricum… Putem să facem ceasurile în altă zi.

Nicio altă zi. Dacă am promis, am promis.

Du-te la mine la serviciu cu materialele și vin într-o oră.

Uită-te la el! Îl trimit la pușcărie.

Bună ziua! Actele, vă rog.

Domnule Adi, trebuie să vă rețin buletinul.

Fetița mea.

A murit azi-noapte într-un spital din Austria. Vă rog.

Îmi pare rău, nu puteți părăsi localitatea.

Domnule Adi, eu sunt. Nici cu pașaport nu ieșiți.

Vă duceți degeaba.

Chiar îmi pare rău. Condoleanțe!

- O zi bună! - Mulțumesc.

Bună ziua! Îl caut pe Ionel Baciu.

- Lucrează la noi? - E arestat la voi.

- Băiatul cu banca. - Ăla! Nu are voie să primească vizite.

- Nici două minute? - Îmi pare rău.

Sunt nașul lui. A avut nunta aseară.

E în anchetă, în arest. N-are voie.

I-am adus fructe, i-o fi foame.

Domnule, cât timp este la interogatoriu,

nu poate primi nicio portocală, banană, măr,

nuci, castane, zmeură, căpșuni, cireșe, prune sau struguri. Da?

- N-ați pomenit de ananas, dar… - Nici ananas.

Spuneți, vă rog!

Am făcut plângere acum câteva zile pentru oglinzi. Eram parcat.

Număr de înregistrare aveți?

- Mă autodenunț. - Stați la rând.

Sunt complice la spargerea de la Euro Est.

Stați la rând!

- Am mai stat o dată! - Am înțeles.

Ia loc acolo și o să vină un coleg. Acum vorbesc cu domnul. Da?

Scuze. Spuneți!

- Dați-mi atunci data. - Cu aproximație…

- Pot să vă dau adresa. - Data îmi trebuie.

Ce dracu' caută?

- Ați spus că vine cineva. - O să vină. Așteptați!

Ați spus cinci minute, a trecut jumătate de oră.

- Acum ne cronometrați? - Nu, dar…

Vreau să mă predau, sunt căutat. S-a dat la televizor.

Iar eu v-am zis să așteptați acolo să vină un coleg. Da?

- Bun. Când vine colegul? - Mai acuși.

Cum îl scoatem?

Bagă-l la mine în birou! Hai!

- „Subsemnatul…” - Ai scris. „Declar că…”

- „Declar…” - Ce ai tu de declarat.

„…am jefuit…

din greșeală…

blindata Euro Est Bank…”

Ziua în amiaza mare?

- Mă întrebi? Scrie ce vrei! - „…ziua în amiaza mare.”

Să trăiți!

Parcă ieri ne-am întâlnit aici.

Erai cu amețitul ăla, care acum e prostul anului în arest.

Să vedem! Mă uitam așa la voi…

Când la unul, când la celălalt,

și mă tot întrebam de ce sunt unii oameni atât de proști.

Nu ați promis că nu intră nimeni la închisoare?

Ba da, dar nu mi-am imaginat că ați putea fi așa tâmpiți.

E așa greu să stați în banca voastră?

De ce ați returnat banii prin curier?

I-ați ascuns în cuibul unei berze?

Nu ați reușit nici măcar să păstrați niște bani furați cu succes?

Nici atât? Râd berzele de noi!

Și acum veniți să vă predați? Unde vă credeți?

Așa este cinstit.

- Cinstit? - Da.

Cui îi pasă?

Privește la jungla în care trăim!

Știi câți copii se culcă lihniți?

Ție îți pasă de banii băncii?

Du-te acasă!

Domnule căpitan, eu mă predau. Nu-l las singur pe Ionel.

O predai pe mă-ta!

Du-te acasă și culcă-te!

Ne bagi pe toți în rahat și nu vrem asta. Ai înțeles?

Facem zarvă și suferă toată lumea!

Venim după tine și familia ta și-ți facem probleme!

- Marș! Valea! - Nu, eu o să mă predau.

- Hai! Ridică-te! - Eu mă predau.

Du-te, mă! Ieși!

Nu știam ce greu e să faci un autodenunț.

În cazul tău, e contraindicat.

Dar eu vreau să mă predau! Sunt infractor!

Am spart mașina băncii! Sunt infractor și vreau să mă predau!

Vreau să mă predau!

Scoate-l afară!

Hai, mă, afară! Ține-l! Pune-i cătușele!

Calm!

- Liniștiți-vă! - Era să scape.

Calm. Ce s-a întâmplat?

Ești bine?

- Zi, mă! - Calm, vă rog frumos.

Sunt Doru Leonte și am spart mașina băncii.

- Și m-a mușcat! - Calmați-vă!

N-am zis nimic de tine. De nimeni.

- Știu. Singur am venit. - De ce?

Pe mine m-au prins, dar nu au nimic împotriva ta.

- Nu contează. - Doru, nu le spunem nimic.

- Ba da, le spunem totul. - De ce?

Am fost puși la înaintare. Să fim cinstiți cu cei dragi.

Să auzim!

Acum două săptămâni, am făcut o glumă proastă într-un bar.

Cea mai proastă glumă.

Ne-am lăudat că o să spargem mașina băncii.

Proprietarul barului, un interlop numit Adi,

ne-a luat gluma foarte în serios și ne-a forțat să facem asta.

Ne-a sechestrat, ne-a amenințat familiile.

Inițial, am mers la poliție să reclamăm chestia asta.

- Domnului căpitan de aici. - E prima dată când te văd.

Iar domnul căpitan ne-a spus s-o facem, ne oferă el protecție.

- Calomnie! - Liniștiți-vă!

- Sunt declarații mincinoase. - Lăsați-i să vorbească! Vă rog!

De la poliție, am plecat la directoarea băncii, dna Evelina,

care ne-a spus și ea la fel.

Așa s-a format grup de oameni puternici

care ne-a obligat s-o facem. Da, noi am făcut-o…

Am fost forțați, păcăliți.

Abonatul nu răspunde. Vă rugăm, reveniți!

Știu că nu mă credeți, dar nu i-am văzut în viața mea.

Vedem mulți ca ei în București.

Ar spune orice ca să scape, dar nu au nicio dovadă.

Știu cum pare, deci vă rog să mă anchetați.

Verificați camerele, luați amprentele, căutați martori! Vă stau la dispoziție.

Să te bage în căcat din două vorbe! Am ajuns s-o văd și pe asta.

Inculpatul are mai multe drepturi ca noi.

Te cred. Stai liniștit!

Intră!

…fac progrese considerabile în rezolvarea acestui caz.

Ia loc aici!

Stai jos!

Ce mă fac acum?

Nu-mi pot imagina cum de e implicat în spargere.

Spune ce s-a întâmplat! Cum a fost?

A fost îngrozitor. Dormeam, că eram obosită după nuntă.

M-am trezit în zgomote de bufnituri și strigăte.

Când să ies, m-am speriat. Am văzut niște mascați înarmați.

M-au pus la podea.

Ți-au pus cătușe?

Da, mi-au pus.

Doamne! Ca în filmele de acțiune. Cu excepția părții nasoale cu Ionel.

Săraca de tine! Nu-mi pot imagina prin ce treci.

Ce senzație, să-ți intre niște străini în casă… Aiurea.

Nu doresc asta nimănui.

Stai!

Nimeni nu mișcă! La podea!

- Iar? - La podea!

La pământ!

Întoarce capul!

Așa, exact așa a fost.

Lăsați-le să se ridice, scoateți-le cătușele!

Soțul dvs. a fost arestat pentru complicitate la jaf.

Mi-ați mai spus de dimineață.

Acum sunt în Casa cinstei și corectitudinii.

- Cu dv vorbeam, doamnă Leonte. - Ce?

S-a predat.

Am avut coșmaruri.

Prindeam pui de vrabie cu minciogul.

Fii-tu știe multe lucruri, dar arhitect chiar nu e.

Tu ai văzut ce pereți strâmbi a pus? O să ne cadă casa în cap.

Doamne ferește!

Bună dimineața! Prea devreme? Deranjăm?

- Sărut mâinile! - Cine sunteți?

Domnule anchetator? Aici?

Eu am mașină, nu era nevoie să veniți până aici.

V-am adus ceva, un mandat. Cu numele dumneavoastră.

- Căutați sus, în garaj, peste tot! - Ce căutați?

- Mergeți! E nevoie de martor. - Ce căutați?

- Mi-ați spus că mă credeți. - Te cred în stare.

Nouă elefanți

Se legănau

Pe o pânză de păianjen

Și pentru că nu se rupea

Au mai chemat un elefant

Nimic.

- Nu v-ați uitat în mansardă? - Doar unelte și materiale de construcție.

- Dar în pereții mansardei n-ați căutat? - Tată!

Eu i-am construit, nu e nimic în ei.

- Verificați pereții! - Nu!

- E o cacealma. - Da!

Atunci, dacă ați terminat percheziția,

vă mulțumesc pentru vizită și încredere.

- Ne vedem la secție. - Verificați și pereții!

Bă, tată, îți bați joc de munca mea! Ce ai cu pereții? Oameni buni!

Stați! Nu spargeți! Nu e nimic acolo! N-aveți ce să găsiți.

Nu e nimic.

Tată, ne-au nenorocit mansarda!

- Au distrus-o, gata! - Nu pot să cred!

Era așa frumoasă, începusem să mă obișnuiesc cu ea.

- Ne pare rău pentru mansardă. - Nu!

Am sertare pline de scuze.

Facem un proces verbal de distrugere. Să recuperez prejudiciul de la Primărie.

Asta este procedura. N-am inventat-o eu.

- Poftiți! - Mulțumesc!

- La revedere! - Mai veniți.

Hai să vedeți de ce au fost în stare nenorociții!

Ce naiba, tată? Ce faci?

Nu ești sănătos la cap? Ce faci, mă?

Faceți la fel! Distrugeți tot!

Mergeți pe urmă la Primărie, să vă despăgubească!

Să vă dea fonduri, materiale și mai ales muncitori profesioniști.

Să vă facă o mansardă de vis. Nu ce-ați făcut voi aici. Hai!

Orice?

Toată lumea la secție.

Stați puțin!

- Căutați și aici! - Aveți mandat doar pentru casă.

Avem mandat pentru domiciliu, adică și spațiile aferente. Haideți!

- Ce? - Nu avem lopeți.

Normal. N-aveți cumva o lopată?

- N-avem. - În spate.

Perfect. Băieți!

Cred că am găsit ceva.

Ce e asta?

- O capsulă a timpului. - Poftim?

O cutie cu amintiri, cu lucruri dragi nouă.

Le-am ascuns ca să le putem redescoperi peste câțiva ani.

Strângeți! Plecăm.

- De unde ai știut? - M-am prins.

- De ce nu ai spus nimic? - Ca să te înveți minte.

Când o să mai ai secrete, o să am și eu.

Am înțeles. Unde sunt?

Sunt puși bine.

Am și eu o curiozitate. Ai nevoie de bani?

Nu.

Atunci de ce ai făcut-o?

Să văd dacă pot.

Normal că poți. Uite câte ai realizat!

Ai făcut orice ți-ai pus în minte.

Ești Dobrescu Marian.

Bună ziua! Mandat de percheziție.

Haideți! Mergeți și sus!

- Durează? - Vă grăbiți?

Aveți și bagajul făcut. Am picat la țanc, altfel nu vă prindeam.

Îmi pare rău.

Pentru ce?

Pentru interdicție, ca să nu fiu cu fiica mea în ultimele ei momente?

Da. Pentru asta îmi pare rău.

Puțin îmi pasă. Cât mai durează?

Mergeți acum la aeroport! Interdicția va fi ridicată.

Condoleanțe.

Ce naiba…

Colegi! V-am și rugat.

Nu tușim, nu strănutăm, ne concentrăm. Au așteptat destul.

Poliția, avem mandat de percheziție. Haideți!

Frumoasă colivie!

Frumos și canarul! Buletinul.

- Hopa! Cu ce vă ocupați? - Sunt elevă. La liceu.

Dar părinții?

Stau la țară. Și, ca să nu fac naveta, am stat o perioadă la cămin,

dar era foarte aglomerat, nu puteam învăța.

M-am mutat aici cu chirie.

- Ce relație aveți cu căpitanul? - E proprietarul.

A venit să ia chiria.

- Da. - Da.

- Aveți contract de închiriere? - Desigur.

- Plătiți și impozit. - Ca toată lumea.

- N-am găsit nimic. - Nu se poate.

Am căutat peste tot, dulapuri, saltele.

V-ați uitat peste tot? Și aici? Haide!

Nimic.

Strângerea!

- La revedere! - La revedere!

Te bucuri că nu-s aici.

- Unde ai pus roțile, Cori? - La locul lor.

Adică? Unde-i locul lor?

Nu e de glumă, Cori. Ce-ai făcut cu roțile?

- Vorbesc serios! Unde le-ai pus? - Stai liniștit!

Le-am pus bine.

Fugi acasă, să nu se îngrijoreze doamna Caraion!

E bine, băieți.

E de bine.

Am o întrebare, o curiozitate personală.

Unde ați ascuns restul banilor?

- Nu i-ați găsit? - Nu.

V-am spus tot, pe cuvânt.

Ghici ce? Ceilalți spun că aberați și n-aveți nicio dovadă.

- Ei sunt deștepți. - E vina noastră că nu găsiți banii?

- Am fost sincer, nu ca ei. - Super!

Dar că toate dovezile vă incriminează pe voi. Și restul de bani?

Nu-s de găsit.

Mai stați pe aici și vă mai gândiți.

Și, ca să vă ajute să reflectați, aveți vizite.

Îmi pare rău pentru ce ți-am făcut. Nu am vrut. Nu am avut de ales.

- M-au amenințat că-ți vor face rău. - Vă rog să stați jos.

Ne-au spart ușa cu târnăcopul?

Mi-au pătat rochia de mireasă?

- Și acum ce ne facem? - Nu știu. O să lipsesc un timp.

Cum trăiesc fără tine?

Poți anula căsătoria în patruzeci și opt de ore.

- Să nu rămâi legată de un infractor. - Nu vreau s-o anulez. Te iubesc.

Și eu.

Până ies, ne trece la amândoi.

Auzi…

N-am putea să evadăm cumva?

- Ce? - E un singur polițist. Suntem doi.

Dacă tu…

- Glumește. - Nu. Vă bat de vă sună apa-n cap.

E în stare de șoc, nu o luați în seamă! Nu evadăm. Voi suporta consecințele.

Mergem înainte cu bune și rele.

- Acasă? - A venit chiria.

- Cum… - Doru, tu…

Hai, spune tu!

Cum ai putut să faci asta?

N-am vrut. M-au amenințat unii, au spus că vă fac rău.

- Ăia care te-au tuns. - Îi omor.

Ai spart o bancă.

Ai folosit banii furați să plătești brevetul ceasului meu?

- Nu am plătit taxa cu bani furați. - Ce taxă?

De unde ai avut?

Am făcut credit.

- Credit. - Da.

După ce ai spart o bancă?

- Da. - Mă minți pe față?

- Nu mint. - Nu?

Nu vorbim cât mai minți.

Maria!

- Bun, lovește-mă și tu. - Eu?

Nu m-ai înțeles în toți anii ăștia.

Maria vrea să fie corectă, pentru că e copil.

Dar eu nu mai sunt.

- După atâta vreme, sunt mândră de tine. - Poftim?

Mă resemnasem cu tine. Mi-am zis: „L-am luat, cu ăsta defilez.”

Dar, când am auzit că i-ai jefuit pe acei bancheri nemernici,

orice ar spune polițistul de acolo,

mi-a crescut inima de bucurie. Ăsta da curaj!

Dar sunt arestat!

Puteai să fii și tu mai deștept, să nu te prindă.

Dar câte pretenții să am? Vom vedea ce-o să fie.

Voi fi alături de tine. Și sunt mândră de tine.

Ce e factura asta?

A spus adevărul despre credit.

Suntem mereu alături de angajații noștri.

Banca noastră, Euro Est, a decis să premieze eroii:

cei doi șoferi care cu mult curaj i-au înfruntat pe atacatori

și care au suferit leziuni fizice…

dar mai ales emoționale. Să-i aplaudăm!

Astăzi îl decorăm cu…

Medalia de Onoare și diploma de merit pentru Ordine și Siguranță publică

pe colegul nostru care a avut curajul să înfrunte barza agresivă,

cu prețul propriei accidentări.

Domnule lt.-colonel!

- Ne părăsiți? - Mi-am terminat treaba, nu?

I-ați găsit.

Să fiți mândru. Case closed, cum s-ar zice!

Facem și noi o poză? Să se vadă secția.

- O piedică în calea uitării! - Nu suntem toți proști.

- Mă bucur că v-am cunoscut. - N-am dovezi, dar ai fost implicat.

- Vă mai așteptăm cu mare drag! - O să mai vin.

Drum bun!

Pe data viitoare!

Operație în Franța. O sută de mii.

Plătim noi. Mai departe.

Și o fetiță care are nevoie de operație în Belgia.

- Treizeci și cinci de mii. - Plătim. Mai departe.

Un băiețel are nevoie de tratament în Germania, 25.000 de euro.

Plătim.

Ar mai fi fetița care are nevoie de tratament în Hanovra.

- Patruzeci și cinci de mii. - Plătim. Mai departe.

Un băiat are nevoie de tratament în Suedia. Treizeci și cinci de mii.

Plătim. Mai departe.

O fetiță are nevoie de operație în Belgia, 35.000.

REZERVAT DORU ȘI IONEL

Cum să nu găsească nimic, niciun ban, la niciunul?

Se pricep mai bine să ascundă banii.

Acceptăm înțelegerea?

Ai auzit avocata.

Dacă pledăm nevinovați, ne trezim cu o sentință dublă.

E deja destul.

Onorată Instanță, am convenit cu procurorii. Șapte ani.

Statul e de acord.

Deci gata treaba?

Adică cel mai important caz din orașul ăsta și din cariera mea,

l-ați terminat în 30 de secunde?

Onorată Instanță, cazul este definitivat.

Avem suspecții, și-au recunoscut fapta, avem dovezile… Totul e clar.

Clar? Nu vi se pare că vă cam grăbiți?

Din experiența mea de o viață în domeniul procesele penale,

atunci când acuzarea și apărarea se reped la verdict

și încearcă să-mi spună ce sentință ar trebui să dau,

ambele părți ascund ceva ce nu vor să se afle la judecată.

Mai am doi ani până la pensie.

Nu-mi place să mi se ascundă lucruri în sala mea de judecată.

În speranța fermă că acuzații vor reveni în fața Curții la o dată viitoare,

ori pentru a li se prezenta rezultatele anchetei complete

și, în sfârșit, reușite, care să le dovedească vina,

ori ca martori,

îi condamn pe Ionel Baciu și Doru Leonte la 18 luni de închisoare.

Dacă știam, păstram banii.

Ne dădeau mai mult decât cei șapte ani la care ne așteptam.

Ne mai primesc la muncă?

- Nu prea cred. - Ce facem?

Ce să facem? Avem destul timp să învățăm lucruri noi.

Auzi?

Deținuții?

Incredibil!

Suntem faimoși, Ionel!

Doru și Ionel I-au învins pe gabori

Doru și Ionel I-au învins pe gabori

Mai știi cum a început?

Nu mai râde nimeni de noi.

Mor de sete.

- Bună! - Tu ești Cori, nu?

- Trecem direct la subiect? - Îmi pare rău pentru tatăl tău.

Am auzit ce s-a întâmplat, sau ce au zis ei că s-a întâmplat.

L-au scos mai vinovat la știri decât era cazul. Țap ispășitor.

Știu că nu mă cunoști, dar ne putem ajuta una pe alta.