Original subtitles

Nu ! Nu...

AL CUI E COPILUL ?

Uit mereu cât de mare e locul acesta !

- E doar o casă. - E "doar" o vilă !

Salut !

Bagajele, în apartamentul de oaspeți din vest, te rog !

Dragule, poftim !

Te rog, avem oameni care ne ajută cu asta.

Mulțam.

Nu mă voi obişnui niciodată cu toate astea.

Da, e ceva, nu-i aşa ?

- Şi îmi fac griji că o să întârziem. - Nu-ți face griji !

Mama e, probabil, prea ocupată cu pregătirea petrecerii

ca să observe dacă suntem aici sau nu.

Ție ți-e uşor s-o spui ! Tu eşti fiul ei perfect,

dar, dacă întârziem, pe mine o să dea vina.

Ştii că aşa e cu toată lumea, nu ? Nu o lua personal !

A trecut un an şi jumătate de când ne-am căsătorit,

şi încă spune că i-am refuzat şansa

de a-şi vedea singurul fiu în fața altarului.

- Şi a fost alegerea ta. - Cred că i-a trecut.

Nunta noastră, alegerea noastră !

Nunta noastră, alegerea ta.

Oricât de mult mi-ar plăcea să continui dezbaterea asta,

încep să fiu puțin distras.

Astăzi se împlinesc şapte săptămâni. Îți vine să crezi ?

Tot nu.

Cum de am avut atâta noroc ?

Scuze.

Ce s-a întâmplat ?

Unul dintre clienții noştri, despre proiectul Fuller Park.

Au nişte probleme cu vânzarea.

- E grozav, nu ? - Da.

Vino ! Să ne pregătim pentru petrecere !

Petrecerea, da.

Să începem !

E nemaipomenit că, în sfârşit, a început să existe interes

pentru proprietățile acelea !

Da. Dar asta înseamnă că s-ar putea să lucrez un pic în weekend.

Nu te epuiza !

Ai dreptul să iei o pauză din când în când.

Da, ştiu, dar vreau să am o viață confortabilă

când va veni copilul.

Asta-mi aminteşte şi că trebuie să te odihneşti

şi să te relaxezi în acest weekend.

Pentru că ştiu cât de dificilă poate fi mama.

Sper doar să nu deteste cadoul pe care i l-am luat.

E extrem de greu să găseşti ceva pentru o femeie care are totul.

Nu, o să-i placă. Îți promit !

Mă gândeam că am putea să-i oferim un cadou

cu care să se laude la prietenele ei.

- Cum ar fi... - Cum ar fi... nepoțelul.

Poate vor anunța astăzi că vor deveni bunici.

E încă destul de devreme.

Nu ştiu dacă mă simt în largul meu să-i anunț pe toți de pe acum.

Putem să mai păstrăm puțin secretul ?

Ştii ce ? Ai dreptate.

Astăzi e o zi aglomerată

şi vreau să fie toate privirile îndreptate spre tine

când vom anunța copilul.

- Eşti pregătită ? - Mai pregătită ca oricând.

- Arăți minunat, apropo. - Mulțumesc. Şi tu arăți bine.

- Bună, mamă ! - Dragule...

Bună !

- Bună ziua ! - Bună !

- Era şi timpul. Unde ați fost ? - Scuze, mamă, am fost reținuți.

- La mulți ani ! - Felicitări, Annabel !

Mulțumesc, Jennifer. Sper că apartamentul e pe placul tău.

Ca de obicei, e minunat. Mulțumesc.

Pentru tine.

Ce interesant !

Jen s-a gândit mult şi a depus mult efort, mamă.

Am vrut să-ți luăm ceva ce ai putea păstra pentru totdeauna

şi care să fie special.

Mulțumesc.

Duceți-vă la piscină ! Vă aşteaptă o mulțime de oameni.

- Grozav ! Arăți minunat, mamă ! - Mulțumesc, dragule.

- Distracție plăcută ! - Mulțumesc.

Chiar şi după standardele lui Annabel,

asta da, petrecere !

Ştii că nu toată lumea trăieşte aşa, nu ?

Ştiu. Duc o viață privilegiată.

Dar nu o s-o prețuiesc mai puțin,

pentru că eşti tu aici să mă aduci cu picioarele pe pământ.

Uite-i pe Carrie şi pe Marcus ! Hai să-i salutăm !

Ştii ce ? Nu prea am chef de Marcus astăzi.

Ce se întâmplă cu voi doi în ultima vreme ?

Nu rezistați nici cinci minute fără să vă certați ?

Nu ştiu, Marcus spune întruna că el e doctor, la fel ca tata,

iar eu sunt un simplu agent imobiliar.

- Pur şi simplu... - Nu cred că vrea să te supere.

Haide, e petrecere ! Să petrecem !

- Vino ! - Bine, bine...

- Mulțumesc. - Da.

Bună !

Ce mă bucur că eşti aici !

Am un episod destul de grav de sindrom al impostorului.

Nu se schimbă niciodată.

Indiferent la câte petreceri de genul ăsta aş veni...

- Ce mai face vărul meu preferat ? - Sunt singurul tău văr.

- Merg bine afacerile, nu ? - Am început...

Amice, ți-am spus să nu începi o afacere acum !

Casele din Fuller Park nu se vând, nu-i aşa ?

Proprietățile de lux au nevoie de mai mult timp

ca să-şi găsească un cumpărător potrivit.

Dar tu n-ai cum să înțelegi, pentru că eşti un simplu doctor.

- Spencer ! - Nu, n-are nimic, m-a prins !

Încă simt că Annabel mă urăşte.

Fără îndoială, fosta iubită a lui Spencer

s-ar potrivi perfect aici.

Se pare că era ca fiica pe care Annabel n-a avut-o niciodată.

Bună, dragii mei !

Bună, mamă !

- Mătuşă Vanessa... - Spencer !

Doamnelor !

Trebuia să vin să-mi iau îmbrățişările

înainte să mai atac un platou cu creveți delicioşi.

Mamă, sunt aperitive. Ți le aduc ei. Asta e şi ideea.

Nu, n-am de gând să aştept.

Vă las... Ne vedem imediat !

Bine.

Se duce să-l salute pe tata înainte să apuc eu să vorbesc cu el.

Ştii ce ? Trebuie să beau ceva.

- Că veni vorba de băut... - Mulțumesc.

În legătură cu Annabel...

Odată mi-a spus că nu va înțelege niciodată

de ce a rupt Spencer relația cu Maddie.

Nu pot să cred !

- Urât, nu ? - Da.

Mi-e dor de întâlnirile noastre duble !

Şi mie.

Poți să-mi spui ce se întâmplă cu soții noştri ?

În ultima vreme, se ceartă tot timpul.

Ce ciudat, nu-i aşa ? Înainte erau aşa de apropiați !

Măcar oaspeții de onoare se distrează.

Mulțumesc, dragă.

40 de ani împreună.

Mie una nu-mi vine să cred că William a rezistat atât de mult.

Sigur nu vrei să spui

că nu sunt atât de fericiți pe cât ne fac să credem.

Nu, cu siguranță rezistă,

pentru că toți banii familiei sunt ai lui Annabel.

Sunt complet de acord. Deşi nu toate relațiile sunt perfecte.

- Încerci să-mi spui ceva ? - Spun lucrurilor pe nume.

Cineva trebuie să o facă.

- Te distrezi ? - Da, mulțumesc.

- Beau pentru asta ! - Noroc !

William !

- Annabel ! - Mă bucur că ai putut veni.

N-aş fi ratat petrecerea asta pentru nimic în lume.

Vă las să vă ocupați de restul oaspeților.

Scuzați-mă !

William...

Ce-a fost asta ? Ce priviri de gheață !

Da. Nu există niciun fel de simpatie între ei trei.

Annabel şi Vanessa nu-şi vorbesc decât dacă sunt nevoite,

iar William nu ştiu cât de dornic a fost să păstreze legătura

după moartea fratelui său.

A fost întotdeauna foarte implicat în viața lui Marcus,

dar Vanessa parcă nici n-ar fi existat.

Mama chiar ştie cum să organizeze o petrecere.

Da, a cheltuit destul pentru ea.

- Cum merge cu proprietățile ? - Hai să nu vorbim despre muncă !

De acord.

Spencer a avut o relație destul de dificilă cu tatăl lui, nu ?

Da, şi nu mi se pare că se va schimba prea curând.

Spencer simte adesea că-l dezamăgeşte pe tatăl său.

A spus Marcus ceva despre asta în trecut.

Că veni vorba despre dezamăgirea oamenilor,

mai bine m-aş duce să o salut pe Annabel,

înainte să fiu luată la rost că nu-mi pasă de aniversarea ei.

Şi, dacă fac asta acum, mă pot relaxa tot restul serii.

Sigur. O să te supraveghez de aici.

Sigur nu putem stabili un semnal secret,

în caz că am nevoie de ajutor ?

Du-te ! O să fie bine.

Annabel !

- Jen, putem să vorbim ? - Sigur.

Bine. E un subiect cam sensibil.

Atenție !

Nu ştiam dacă să-ți spun sau nu, dar cred că ai dreptul să afli.

Ce ?

Acum vreo două luni, am lucrat până târziu, la clinică.

Marcus ! Vino încoace ! Trebuie să cunoşti pe cineva !

Bine, da, o secundă !

- Ce spuneai ? - N-ar trebui să vorbim aici.

Pune asta în poşetă !

Nu o arăta nimănui, nici măcar lui Spencer,

până nu am ocazia să-ți explic.

- Ai încredere în mine ! - Ce e asta ?

Nu pot să vorbesc despre asta acum, dar ai încredere în mine !

Se întunecă într-o oră. Ne vedem în spate, da ?

Bine.

- Scuze, eram... - Nu, nu. Michael, Marcus.

Hai să petrecem !

- E totul în regulă cu Marcus ? - Din câte ştiu eu, da. De ce ?

Uite-l pe dr. Clarke ! Dr. Clarke !

Am impresia că m-a auzit, nu zici ?

Poate. Marcus mi-a spus că se pensionează la sfârşitul lunii.

Probabil că sunt una dintre ultimele lui paciente.

Annabel ți l-a recomandat ?

Da, n-am vrut să-i dau satisfacție,

dar clinica lui are rezultate excelente, aşa că...

Când spui că are rezultate excelente, Jen, a funcționat ?

A mers ! Nu-i aşa ?

Bine, dar nu poți spune nimănui ! Nici măcar lui Marcus !

Sunt în săptămâna a şaptea.

Spencer voia să facă anunțul în seara asta, dar eu am refuzat.

- Aşa că, dacă află că ți-am spus... - Îmi pare rău.

Sunt aşa de emoționată ! O să fii o mamă nemaipomenită !

Şi Spencer probabil că e foarte entuziasmat.

Chiar e. Amândoi suntem.

Vino încoace !

Aici erai ! Mă întrebam unde ai plecat.

Cu serviciul. Ştii cum e.

Doamnelor şi domnilor, puțină atenție, vă rog !

Aş dori să vă invit să ciocnim un pahar

în cinstea nepotului meu foarte talentat, dr. Marcus Taylor,

care tocmai şi-a deschis propriul cabinet

la Napa Fertility Solutions !

Este o realizare incredibilă, şi sunt cât se poate de mândru !

Noroc !

- În cinstea lui Marcus ! - Mulțumesc !

Noroc !

Scuzați-mă ! Vă mulțumesc tuturor.

- Am şi eu un anunț de făcut. - Spencer, ce faci ?

Mamă, tată, cadoul nostru

e mult mai interesant decât o simplă vază de cristal.

Eu şi Jen am dori să vă oferim un cadou special.

Veți deveni bunici.

Eu şi soția mea aşteptăm primul nostru copil.

Mulțumesc. Mulțumesc foarte mult.

Unde ai dispărut ? E totul în regulă ?

Păreai destul de ocupat cu marele tău anunț.

De ce le-ai spus tuturor despre sarcina mea,

când ne-am înțeles să nu o facem ?

Îmi pare rău, dragă.

Cred că m-am lăsat dus de val, atâta tot.

Are vreo legătură cu anunțul lui William despre Marcus ?

Ce ? Nu ! Mă bucur foarte mult pentru Marcus.

În plus, nu mi-aş lăsa niciodată egoul

să stea în calea a ce vrei tu sau ai nevoie.

Totuşi, cam asta ai făcut.

Ştiu că am mai spus asta, dar mă bucur foarte mult pentru voi !

- Felicitări ! - Mulțumesc, Vanessa.

Eu organizez petrecerea pentru bebeluş !

Bine, Vanessa.

- E încă destul de devreme. - Sunt atâtea de planificat !

- Nu-i aşa ? - Îmi pare rău.

Mă întorc imediat.

- Unde te duci ? - La toaletă.

Şi asta e abia începutul !

- Ce mult mă bucur pentru ei ! - Da, şi eu.

- Hai să bem ceva ! - Da.

Marcus !

Marcus !

Ajutor ! Ajutor ! William, ajută-mă !

Nu ! Marcus !

Nu cred... Nu cred că mai respiră.

Marcus !

- Nu ! Te rog ! - Rămâi cu mine...

Te rog, te rog...

Rămâi cu mine, Marcus ! Rămâi cu mine !

Chemați ambulanța !

- Te iubesc... - Marcus, nu...

Eşti sigură că nu vrei să rămâi aici ?

Vanessa va rămâne cu mine.

Trebuie să mă duc acasă să-mi sun familia

şi să le spun ce s-a întâmplat.

Îmi pare foarte rău, Carrie.

Suntem alături de voi cu orice aveți nevoie.

Dacă aveți nevoie de ceva, spuneți-mi, da ?

- Mulțumesc. - Mulțumesc, Jen.

Mă duc să chem şoferul.

Îmi pare foarte rău pentru pierderea pe care ați suferit-o, dle Taylor.

Da, mulțumesc.

Aş dori să vă pun câteva întrebări, dacă sunteți de acord.

Familia mea e destul de îndurerată în acest moment.

- Credeți că e momentul potrivit ? - Nu va dura mult.

În acelaşi timp, voi avea nevoie de numele şi datele de contact

ale tuturor celor care au participat la petrecere.

Vom efectua o anchetă completă

şi, până nu vom înțelege pe deplin ce s-a întâmplat în seara aceasta,

nu putem exclude nicio posibilitate.

Voi vorbi cu mama când va fi pregătită.

Desigur.

Ancheta va dura câteva săptămâni, presupun,

având în vedere numărul potențialilor martori.

Dar, pe scurt, când l-ați văzut ultima oară pe Marcus Taylor viu ?

Cu aproximativ 10-15 minute înainte să fie găsit.

Tata a făcut un anunț despre cariera sa

şi... ne bucuram cu toții pentru el.

Şi ați spus că soția dv. era singură când l-a găsit ?

Da, cred că da.

Cum ați descrie relația dv. cu Marcus ?

Eu şi Marcus eram foarte apropiați.

Îl consideram pe Marcus mai mult un frate decât un văr.

Vă vine în minte cineva care ar fi vrut să-i facă rău ?

Nu. Marcus era iubit de toată lumea. Vă rog să mă scuzați.

- Te simți bine ? - Sigur că nu.

Nu, dragă, scuză-mă, voiam doar să spun că...

Te-am auzit spunându-i polițistului că tu şi Marcus erați apropiați.

Nu aşa stăteau lucrurile între voi doi.

Cel puțin, nu în ultima vreme.

Scumpo, ai auzit ce a spus !

Circumstanțele morții lui Marcus sunt neclare. Va urma o anchetă.

Nu am considerat că era momentul să-i spun că eu şi Marcus ne certam.

Ar fi trebuit să fii sincer. Nu ai nimic de ascuns, nu ?

Eram în stare de şoc. Nu gândeam limpede.

Oricum, e prea târziu să retractez acum.

Nu trebuie să ştie totul despre relația mea cu Marcus.

Nu asta spun. M-ai pus într-o situație dificilă.

Eu ce ar trebui să spun,

dacă poliția începe să-mi pună din nou întrebări ?

- Te aştepți să mint şi eu ? - Nu, bineînțeles că nu.

De fapt, e ceva ce nu am apucat să-ți spun.

Marcus voia să vorbească cu mine în seara asta, despre ceva.

Spunea că e urgent. De aceea îl căutam.

Mi-a spus să ne întâlnim în spate.

Ce ? Şi ai aflat despre ce era vorba ?

Nu chiar, dar mă tot gândesc...

Dacă l-aş fi lăsat să vorbească în continuare ?

Nu ar mai fi ajuns lângă scara aia.

Asta credem că s-a întâmplat, nu ? Că... a căzut şi s-a lovit la cap...

Iubito, va afla poliția ce s-a întâmplat.

Orice ai crede, nu ai fi putut să împiedici asta.

Nu trebuie să te gândeşti prea mult la asta acum, da ?

Bine.

Cred că ar trebui să mergem să vedem ce face mama.

Sigur.

- Bună, mamă ! - Aici erați !

- Te simți bine ? - Nu prea.

Putem să facem ceva ?

Mă consolează gândul

că suntem cu toții laolaltă în seara asta.

Dar aş vrea să rămâneți toată săptămâna. Amândoi.

Cred că e important să fim împreună ca familie, într-un moment ca acesta.

Da, cred că putem face asta, dacă tu crezi că va ajuta.

- Desigur. - Bine, perfect !

- Mă duc sus. - Bine.

O să mai stau cu mama câteva minute.

Bună !

Te simți bine ?

Tu ?

Sigur.

Mă duc până la Carrie. Vrei să vii şi tu ?

Te superi dacă o las pe altă dată ?

Am multă treabă de recuperat.

Dar cine ştie dacă o să mă pot concentra ?

Înțeleg.

- Vorbim mai târziu ! - Bine.

Mulțumesc că m-ai scos din casă.

- E puloverul lui ? - Da.

Când văd hainele lui Marcus,

când mă uit la lucrurile lui şi le port,

mă simt mai aproape de el.

Cum se descurcă Vanessa ?

Îşi petrece majoritatea timpului în camera ei.

A sunat poliția azi-dimineață.

Instinctul le spune că s-a împiedicat pe întuneric şi a căzut pe scări.

E clar că asta s-a întâmplat. Ce altceva ar putea fi ?

Cred că trebuie să excludă posibilitatea unei crime.

S-a întâmplat ceva aseară, înainte ca Marcus să moară.

Aşa...

Marcus mi-a dat ăsta.

Mi-a spus să nu-l arăt nimănui, nici măcar lui Spencer.

- L-ai deschis ? - Încă nu.

Mi-a zis să nu-l deschid până nu are ocazia să-mi explice.

Acum mă simt ciudat. Era foarte secretos.

Mi-a spus să ne întâlnim în spatele casei, la petrecere.

Chiar mă întrebam ce căuta acolo.

Rezultatele testelor lui Spencer ?

- Ce ? Ce s-a întâmplat ? - Nu înțeleg.

Nu poate fi steril.

Laboratorul trebuie să fi făcut o greşeală.

Nu se poate să fie adevărat.

Marcus, probabil, a dat peste astea şi s-a gândit că ar trebui să ştiu.

Dar de ce mi le-ar arăta el ? De ce nu dr. Clarke ?

Nu te poți baza pe rezultatele astea.

E evident că eşti însărcinată şi că Spencer e tatăl.

Dar, dacă acest raport e corect, atunci, nu se poate...

- Trebuie să vorbeşti cu Spencer. - Nu până nu aflu mai multe.

- Unde te duci ? - O să vorbesc cu dr. Clarke.

O să-l iau prin surprindere.

- Jen, cu ce te pot ajuta ? - Trebuie să vorbim.

Trebuie să vă pun câteva întrebări despre Marcus.

Ce îmi puteți spune despre acest raport ?

Păi...

Ştiați despre asta, nu-i aşa ?

Jen, te rog, nu te implica în lucruri care...

Ce lucruri ?

E adevărat ce scrie pe această foaie de hârtie ?

Soțul meu este steril ?

Căutam ceva într-un dulap cu dosare, când am dat peste rezultatele

unor teste pe care le-am solicitat pentru Spencer acum câteva luni.

Aceste rezultate ?

Nu am idee cum ai obținut rezultatele acestea,

dar, Jen, îmi pare foarte rău.

Cum să vă scape ceva atât de important ?

Poate că e din cauza vârstei.

- Dar ce scrie aici e adevărat ? - Da.

Spencer nu poate fi tatăl biologic al copilului tău.

Atunci, cine este ?

Nu ştiu răspunsul la această întrebare.

Cum să nu ştiți ?

Am vrut să te anunț imediat, dar...

- Dar ce ? - Nu contează.

Voi încerca să aflu cine e donatorul.

Dar, ca prieten al familiei şi pentru binele tuturor,

având în vedere ce s-a întâmplat, lasă-mi puțin timp, te rog.

Cineva trebuie tras la răspundere,

şi eu trebuie să ştiu al cui copil îl port în pântec.

Bună !

Cum a mers cu dr. Clarke ?

A confirmat că Spencer nu poate avea copii

şi că nu are cum să fie tatăl copilului meu.

Jen, e groaznic ! Îmi pare foarte rău.

Intră !

Sunt sigură că dr. Clarke ştie mai multe decât spune.

Poate, dacă mă uit în dosarul meu medical,

voi afla ceva.

Când ai de gând să vorbeşti cu Spencer ?

Vreau să adun mai întâi toate informațiile posibile.

O să vrea să ştie a cui probă au folosit în locul lui.

O să vrea să te ajute, Jen.

Şi dacă nu poate accepta

că sunt însărcinată cu copilul altui bărbat ?

Dacă decide că nu mai vrea să fie cu mine ?

Nu ar gândi niciodată aşa ceva. Te adoră !

Cât timp ai fost plecată, am căutat prin lucrurile lui Marcus

şi am găsit ceva. Telefonul lui de serviciu.

Nu l-a luat cu el la petrecere, şi eu uitasem complet de el.

Aşa, şi ?

Am căutat prin mesaje şi am găsit câteva

pe care cred că o să vrei să le vezi.

Clarke ştie ce s-a întâmplat ? Ai vorbit şi cu el ?

Ştie ce trebuie să ştie.

Jen nu merită asta. Are dreptul să ştie.

Ți-ai găsit brusc conştiința, Marcus ? Ai grijă !

Procesul de malpraxis e la un singur e-mail distanță...

Ce nu merită ?

De ce nu mi-a spus Marcus nimic despre asta ?

Îmi pare foarte rău, Carrie. Ți-e şi ție greu...

Ai observat ceva diferit la Marcus în ultima vreme ?

Cred că era puțin mai distant.

Dar, dacă Marcus ar fi ştiut asta, mi-ar fi spus.

Nu crezi că Spencer are legătură cu asta, nu ?

Nu, el şi Marcus s-au tot certat în ultima vreme,

dar n-ar face niciodată nimic care să te afecteze pe tine.

- O să încerc să sun la numărul ăsta. - Nu !

Nu ştim cine este sau de ce e capabil.

Cred că ar trebui să sunăm la poliție.

Întâi să căutăm noi toate informațiile,

apoi să mergem la poliție !

Poate vom recunoaşte vocea.

Orice-ar fi, închide când îi auzi vocea !

Nu-i spune cine eşti !

Oricine ai fi, nu te amesteca, altfel, vei regreta.

"Oricine ai fi, nu te amesteca, altfel, vei regreta."

Ce ai de gând să faci ?

Mulțumesc.

Mulțumesc.

- Cum se simte toată lumea ? - Bună, mamă ! Ai dormit vreun pic ?

Nu prea. Aveți vreun plan pentru azi ?

Carrie îi sortează lucrurile lui Marcus. I-am spus că o ajut.

Înțeleg. Mi se pare cam devreme, nu crezi ?

Aşa am zis şi eu,

dar ea spune că asta o face să se simtă mai aproape de el.

Spune-i că ne gândim la ea !

De vreme ce Jen ia maşina noastră, pot să o împrumut pe a ta ?

Mă întâlnesc cu Andrew Clarke la brunch,

dar pot să te duc întâi pe tine, dacă e în regulă.

Sigur.

Încercați să vă bucurați de ziua de azi !

Mi-ai spune dacă e prea mult pentru tine, da ?

Sigur că da.

Vreau să fac asta,

pentru că, dacă Marcus a fost implicat în ceva,

mi-aş dori să ştiu.

Atunci, să intrăm !

Să recapitulăm ! Eu mă uit prin jur, tu o ții de vorbă pe recepționeră.

Eşti absolut sigură că nu va fi acolo ?

Cu ce vă pot ajuta ?

Bună ziua ! Sunt Carrie Taylor, soția doctorului Marcus Taylor.

Da, desigur. Îmi pare foarte rău pentru pierderea suferită.

Mulțumesc. Am vrut să trec pe la biroul lui

să iau câteva lucruri de-ale lui, dar nu am avut ocazia până acum.

- Credeți că m-ați putea ajuta ? - Desigur ! Vă rog, veniți după mine !

Mulțumesc.

Asistentele au împachetat deja unele lucruri.

Da, o să mă descurc eu...

Îmi pare foarte rău.

Ar trebui să mă întorc la birou, dar, repet, nu te grăbi !

- Puteți să-mi dați asta ? - Sigur.

Mi-a cumpărat-o când ne-am cunoscut.

Eram în Thailanda. S-a întâmplat acum câțiva ani.

La petreceri separate, dacă poți să crezi ce coincidență !

Ce drăguț din partea lui !

M-a abordat într-un bar, cu cea mai banală replică,

dar nu m-a deranjat, pentru că avea un zâmbet frumos.

M-a invitat la cină în seara următoare,

şi ne plimbam pe plajă când am văzut o tarabă cu suveniruri.

Asta mi-a atras atenția.

Sigur că a costat mai mult decât valora,

dar i-am spus s-o țină aici, ca să se poată uita la ea,

să-şi amintească de seara aceea şi... să zâmbească.

Scuze, divaghez.

Ați auzit şi dv. ?

Mi-a scăpat din mâini. Îmi pare foarte rău. Sunt praf.

Nu-i nimic.

Mulțumesc mult pentru ajutor.

- Ai găsit ceva ? - Da.

- Ce sunt ? - Dosare medicale.

Unul e al meu şi al lui Spencer, iar celălalt, al unui donator anonim.

Bine. Credeam că, în zilele noastre, dosarele medicale sunt digitale.

Dr. Clarke s-a opus schimbării.

Crezi că e vreo legătură între cele două dosare ?

Le-am găsit încuiate în biroul lui.

Trebuie să existe un motiv pentru care sunt ascunse,

când toate celelalte sunt păstrate în fişete.

- Nu le putem deschide aici. - Bine.

Să mergem !

Aşadar, încă nu avem niciun nume pentru al doilea donator.

Dar avem numele asistentei, Beatriz Morales.

O femeie mai în vârstă,

care a avut grijă de mine şi de Spencer.

A fost foarte amabilă. Poate îi găsesc numărul.

L-am găsit ! Poate ştie ea ceva.

Susannah Barclay. Îți spune ceva numele ăsta ?

Nu-mi sună cunoscut.

Spencer a donat proba în aceeaşi zi

şi cam în acelaşi timp cu donatorul 13078.

Se pare că s-au încurcat.

Ceea ce înseamnă că donatorul 13078, oricine ar fi el,

ar putea fi tatăl biologic al copilului meu.

Ce înseamnă "fotografii" ?

Am citit undeva că donatorii trimit fotografii din copilărie,

ca, atunci când clienții aleg,

să-şi facă o idee despre genele cu care lucrează.

Culoarea ochilor, a părului şi aşa mai departe.

Se pare că cineva nu a vrut

ca identitatea acestui donator să fie descoperită.

Dar poți identifica un adult din fotografiile din copilărie ?

Nu, dacă ar fi vorba despre un donator aleatoriu.

Dar dacă ar fi fost cineva pe care îl cunoşti ?

Ce ar face pentru a-şi păstra identitatea secretă ?

Cineva a luat dosarele. Erau încuiate în sertarul meu.

Noi doi avem singurele exemplare. Ale mele sunt în siguranță, acasă.

- Amy ! - Da !

- A fost cineva în biroul meu azi ? - Nu, nu cred.

A trecut soția doctorului Taylor pe la clinică.

- A luat câteva lucruri de-ale lui. - Mulțumesc, Amy. Asta e tot.

Ascultă, cred că le pot găsi. Sunt sigur că ştiu cine le-a luat.

E ultimul meu avertisment.

Dacă insişti să te joci de-a detectivul,

va trebui să te opresc.

Acestea au fost făcute în ziua în care ne-am logodit.

Ce fotografii minunate !

Nu ştiam că Marcus avea părul blond când era bebeluş !

Nu am văzut-o niciodată pe asta. Ce fotografie drăguță !

Încă nu am vorbit cu Spencer despre copil.

Ştii că nu va exista niciodată un moment potrivit să-i spui...

Doar că, în ultima vreme, se poartă cam ciudat.

- Habar n-am cum va reacționa. - Înțeleg.

- Dr. Clarke ! - Jen !

De ce a plecat Beatriz Morales de la clinică ?

Ce se întâmplă între mine şi angajații mei e confidențial,

aşa cum sunt sigur că înțelegi. Nu pot comenta.

Sunt sigură că locuitorii din zonă şi consiliul medical

ar fi foarte interesați să afle ce se întâmplă

în culisele celui mai important centru de fertilitate din regiune.

N-ai face asta ! Ar face familia Taylor de ruşine.

Annabel nu ți-ar ierta-o niciodată.

De ce nu-mi spuneți ce vreau să ştiu şi să lăsăm lucrurile aşa ?

Lucrezi cu Beatriz Morales de ani de zile.

- De ce ați concediat-o dintr-odată ? - S-o concediez ? Nu am concediat-o.

S-a pensionat. Plănuia să facă asta de ani de zile.

- Nu e treaba ta. - Am nevoie de răspunsuri.

Mai întâi, ați încurcat proba soțului meu cu a altcuiva,

apoi, asistenta medicală care se ocupa de dosar

s-a pensionat brusc ?

Tu ai luat dosarele, Jen ?

Cine mai are acces la probe, în afară de dv. ?

Asistenta mea, tehnicianul de laborator...

- Ce legătură are asta ? - E totul în regulă, dr. Clarke ?

Păreți foarte neliniştit.

Cine a înlocuit-o pe Beatriz Morales ?

- Nu văd ce relevanță are asta. - E o întrebare simplă.

Bine. O tânără asistentă medicală şi-a lăsat CV-ul la recepția noastră,

cu câteva săptămâni înainte ca Bea să plece.

Aveam nevoie de ajutor la clinică, iar referințele ei erau exemplare.

Jen, oriunde ai bate, te înşeli. Şi luarea acelui dosar este ilegală.

Aş putea cere să fii arestată.

Aş putea cere să fiți şi dv. arestat ?

Te rog ! Scuză-mă !

Bună !

Ştiu că am spus că vom mai sta câteva zile aici,

dar mă gândeam că ar trebui să plecăm acasă în seara asta.

Nu pot s-o las pe Carrie singură. Nu încă...

Carrie îi are pe Vanessa şi pe alții aici.

Mama e mereu aici. Poate vorbi cu ea. Şi cu tata...

Fără supărare, dar nu mi-o imaginez pe Carrie

vrând să vorbească cu vreunul dintre ei despre ce simte.

Bine. Dar nu trebuie să-ți petreci fiecare clipă cu ea.

Are nevoie de mine, Spencer.

Da.

Tatăl tău petrece mereu aşa de mult timp în biroul lui ?

Da. Aşa face de ani de zile.

Aminteşte-mi să fac exact invers când va veni copilul.

Nu am petrecut prea mult timp cu el când eram mic

şi intenționez să fac lucrurile altfel.

Spencer, stai puțin ! Ai un minut liber ?

Îmi pare rău, scumpo, nu am.

Trebuie să mă duc la showroom să pregătesc o vizionare, aşa că...

Bine, atunci, găseşte-ți timp mai târziu ! E important.

Desigur.

- O să iau o cafea şi ți-o aduc. - Sună bine.

Chiar trebuie să plec.

Sunt de acord. Şi mie îmi place să călătoresc.

Da, mi-a plăcut foarte mult acolo.

Mâncarea era extraordinară, dar mă bucur că m-am întors.

Jennifer !

Bună, Annabel !

Credeam că îți petreci după-amiaza cu Carrie.

Abia mai târziu.

Jennifer, ea este Amy Collins.

Este fiica unei prietene pe care o cunosc de la grădiniță.

Îți dai seama ?

Mă mir că nu ne-am întâlnit până acum.

Am călătorit prin Asia aproape tot anul acesta.

Mă bucur că te-am cunoscut, Amy.

Mă duc să mă întâlnesc cu Spencer. Aştept cafeaua.

Ar trebui să plecăm. N-ar trebui să stai mult în picioare !

E în regulă.

Ar trebui să stai jos. Eşti gata ?

Eu şi naşa mea preferată

"Eu şi naşa mea preferată" ?!

Prima zi la noua slujbă !

Bună ! E totul în regulă ?

Noua asistentă a doctorului Clarke, Amy Collins, e fina lui Annabel,

iar cele două sunt foarte apropiate.

Ştiai în ce te bagi. Acum e prea târziu să te plângi.

Spencer !

Trebuie să închid. Vorbim mai târziu.

Bună ! Ai fost mai rapidă decât credeam.

Despre ce era vorba ?

Unul dintre agenții mei imobiliari

are probleme cu încheierea unei tranzacții...

Nu părea că vorbeşti cu unul dintre angajații tăi.

Iubito, e... totul în regulă ?

Îmi fac griji pentru Carrie, atâta tot.

Înțeleg. Îmi pare rău pentru ea. Sincer !

Dar n-ar trebui să te concentrezi asupra ta şi a copilului ?

De ce nu te întorci acasă ?

Se pare că mama şi tata sunt plecați, aşa că ai toată casa la dispoziție.

Şi, dacă nu sunt prea ocupat, o să vin şi eu să stau cu tine.

Bună idee ! Cred că aşa o să fac.

Jen ! Jen, eşti acolo ?

Da. Da, sunt aici...

Iubito, ce s-a întâmplat ? Te simți bine ?

E cineva în camera noastră şi ne cotrobăie prin lucruri.

- Cum ? Ți-a făcut ceva ? - M-am ascuns aici ca să scap.

Bine, ridică-te !

Dacă nu l-ai văzut, poate a fugit.

Bine. Totul e în regulă. Acum respiră...

E în regulă. Hai să mergem să vedem, da ?

Jen, cred că putem spune că a plecat.

De ce ar face cineva asta ?

Probabil, pentru bani şi obiecte de valoare.

Se pare că toate bijuteriile mele sunt încă aici.

Crezi că a fugit de pe balcon ?

Se prea poate.

Eşti sigură că nu lipseşte nimic ?

Din câte văd, nu.

Mai bine o sun pe mama. Să-i spun ce s-a întâmplat.

Te rog, curăță totul !

Nu lipseşte nimic din lucrurile mele, dar alarma a fost deconectată.

Aşa se explică de ce nu s-a declanşat.

Şi dacă e aşa de uşor de manipulat, atunci, nu e bună, nu-i aşa ?

Ce nu înțeleg e de ce s-a deranjat să intre, dacă nu au luat nimic.

Evident, Jen l-a întrerupt.

De ce s-ar fi dus direct la etaj ? Nici măcar nu s-a oprit la parter.

De parcă ar fi ştiut exact ce caută.

Poate că nu ar trebui să exagerăm, Annabel,

şi să zicem mersi că nu s-a furat nimic.

Sun la poliție.

Să vedem dacă ei consideră că exagerez.

Da, că n-au venit destul pe aici în ultima vreme...

Poliția ? Aş dori să raportez o spargere.

Niciuna dintre celelalte camere nu a fost atinsă.

Căuta dosarele.

Cineva e disperat să pună mâna pe ele.

M-am tot gândit,

şi ultimul lucru pe care mi-l doresc e să ți se întâmple ție ceva.

Ai trecut prin destule.

Poate că nu ar fi trebuit să te implic în toate astea.

Jen, e în regulă. Nu te las să faci asta singură.

Şi trebuie să aflu ce s-a întâmplat cu Marcus.

Vom merge până la capăt împreună, orice-ar fi.

- Eşti sigură ? - Faci parte din familie.

Bineînțeles că sunt sigură.

Bine, pe curând !

Ce naiba ?

Dosarele furate.

Şi astea ce sunt ?

O altă copie.

Annabel Barclay va participa la un concurs internațional de balet

Îți spune ceva numele ăsta ?

Bună !

Ce frumoasă eşti ! Vii la cină ?

Nu mă simt prea bine. Cred că sunt grețurile...

Dacă nu te superi, cred că o să sar peste cină.

Da, desigur. Vrei să-ți aduc ceva ?

O să-mi revin după ce mă întind puțin.

Bine, cheamă-mă dacă ai nevoie de mine, da ?

Bine.

Mama ta are şi un al doilea prenume ?

- Da, Susannah. De ce întrebi ? - Mă gândeam la nume de copii.

Ar fi frumos să-l folosim dacă vom avea o fetiță.

- Chiar te-ai gândi la asta ? - Sigur.

M-ar putea ajuta să-i intru în grații.

Ce gând frumos, scumpo ! Cheamă-mă dacă ai nevoie de mine !

Bine.

- E totul în regulă ? - Vin la tine.

Annabel e Susannah Barclay. Numele scris în dosarul donatorului.

Şi-a folosit al doilea prenume şi numele de fată

ca să-şi creeze un pseudonim.

Adică donatorul anonim e cineva apropiat de Annabel.

Stai puțin ! Îți trimit ceva.

E poza lui Marcus de când era mic.

E şi fotografia care lipsea din dosarul donatorului 13078.

Cineva trebuie să fi făcut o fotocopie

înainte ca fotografia să fie ruptă

şi, cumva, un exemplar a ajuns ascuns într-un compartiment secret

din biroul lui William.

Aşadar, William este în spatele acestui lucru ?

Nu ştiu. Poate...

Dar, în orice caz, trebuie să duc aceste dosare de aici

înainte să-şi dea seama ce am făcut.

Ca să ne lămurim, donatorul tău secret este Marcus ?

Aşa se pare.

Dar voiam să începem să ne planificăm o familie şi...

Îți aminteşti mesajele

de pe al doilea telefon al lui Marcus ?

Nu cred că Marcus ştia.

Încurcătura de la clinică a fost intenționată.

Să fi schimbat cineva accidental proba lui Marcus cu a lui Spencer ?

Pentru că, dacă Spencer nu putea avea copii,

el şi Marcus fiind veri,

ar fi avut o parte din acelaşi material genetic.

Exact.

Şi doctorul Clarke ştia că Spencer e steril.

Dar să fie capabil să orchestreze ceva atât de perfid ?

Urma să se pensioneze.

De ce să-şi rişte reputația de medic respectat şi pentru ce ?

Dacă nu e el în spatele tărăşeniei,

atunci, cine mai ştie că Spencer nu poate avea copii ?

Şi dacă e Spencer ?

Dacă el e în spatele tuturor acestor lucruri,

într-un plan elaborat pentru a-şi ascunde sterilitatea ?

Nu se poate ! Vorbim despre soțul tău.

Sper să ai dreptate. Dar dacă nu ai ?

L-am prins... cu minciuna de câteva ori, în ultima vreme.

Nu-mi vine să cred că spun asta,

dar nu ştiu dacă mai pot avea încredere în el.

Jen !

Dacă i-a cerut ajutorul lui Marcus, iar Marcus a refuzat,

şi de aceea s-au certat ?

Ne-am străduit să găsim un motiv pentru care nu se mai suportau

în ultima vreme.

Dacă ăsta a fost motivul ?

Jen, trebuie să existe şi altă explicație.

Poate, dar nu reuşesc s-o găsesc.

Nu mai pare a fi bărbatul cu care m-am căsătorit.

Dacă ne-a trădat pe amândoi ?

Vino încoace cât poți de repede ! Pa !

Carrie ! Carrie !

Mă auzi ? Te rog, trezeşte-te ! O să te faci bine...

Ambulanța e pe drum. O să-ți revii, da ?

Vă voi anunța dacă mai avem întrebări.

Mulțumesc.

De ce îmi pari atât de cunoscută ?

Amy Collins.

Te-am avertizat să nu te amesteci !

Dacă vei continua, cineva drag va avea de suferit...

Ați sunat la detectivul Matthews. Lăsați un mesaj !

Dle detectiv Matthews, vă rog să mă sunați când primiți mesajul.

Am găsit un bilet pe care cred că ați vrea să-l vedeți.

Ce a făcut Carrie ca să merite asta ?

Ştiu... După tot ce a pătimit ! Doctorii cred că va supraviețui, nu ?

Trebuie să-i mai facă nişte teste,

dar e conştientă şi răspunde la stimuli,

iar asta e cel mai important.

A sunat poliția ieri.

Au declarat moartea lui Marcus accident, oficial.

Ce ?

Parcă spuseseră că au nevoie de câteva săptămâni

înainte să ia o decizie finală.

Ştiu. Dar cazul e acum închis şi putem merge mai departe.

Oricât de greu ar fi... Trebuie să ne gândim la copil.

Şi el sau ea le va oferi mamei şi tatei ceva frumos

la care să se concentreze.

E nepotul pe care şi l-au dorit dintotdeauna.

Părinții tăi te presau să ai copii ?

Da, un pic.

Dar ce părinte nu vrea să devină bunic ?

Asta înseamnă că familia poate continua să existe

după ce nu vor mai fi ei.

Şi nu te-ai gândit niciodată să ai copii cu Maddie ?

- Ați fost împreună zece ani, nu ? - Sigur că ne-am gândit la asta.

Dar nu a fost niciodată momentul potrivit.

Cred că, în adâncul sufletului,

am ştiut întotdeauna că lucrurile nu vor merge.

Dar între noi e totul în regulă, nu ?

Desigur. S-au întâmplat multe, dar ai dreptate,

trebuie să profităm la maximum de situație.

Să rămânem cât mai optimişti posibil.

Da.

Bună, Beatriz !

Am câteva întrebări despre clinica doctorului Clarke.

Putem vorbi ?

Te sun mâine. La ora zece fix. Într-un loc retras.

Mai putem vorbi ?

Maddie, sunt Jen Taylor. Soția lui Spencer.

Bună ! E totul bine cu Spencer ?

S-a întâmplat ceva ?

S-ar putea spune şi asta...

Te superi dacă te întreb ceva personal ?

Depinde de cât de personal e.

Ai putea să-mi spui de ce nu ați vrut tu şi Spencer

să aveți copii ?

Nu ți-a spus el ?

Nu...

Nu e că nu şi-ar fi dorit, dar nu poate avea copii.

Aşa cum sunt sigură că ştii...

Vreau să ies din asta.

Nu am vrut nicio clipă să rănesc pe cineva.

Aş putea ajunge la închisoare pentru asta.

Trebuie să închid.

- Scuze, nu v-am auzit. - Acum am intrat.

- Dr. Clarke este disponibil ? - Sunteți Jennifer Taylor, nu-i aşa ?

Îl aşteptăm, dar probabil că întârzie.

Vă rog să luați loc şi să aşteptați.

Nu-i nimic. O să mă întorc mai târziu.

Detectiv Matthews !

Sunt Jen Taylor. Ştiu că urmează să închideți cazul lui Marcus,

dar înainte să faceți asta...

Dnă Taylor, cazul este încă deschis,

mai ales după ce i s-a întâmplat lui Carrie Taylor.

Aşadar, nu i-ați spus soțului meu

că ați închis deja cazul ca fiind moarte accidentală ?

Nu.

Şi cum rămâne cu spargerea pe care Annabel Taylor a raportat-o

acum câteva zile ? Se mai anchetează cazul ?

Ce spargere ?

Mulțumesc, domnule detectiv.

E cineva ?

E cineva acolo ?

Ce faci aici ?

Nu... Nu !

Nu, nu, nu, te rog. Nu am spus nimănui. Pe cuvânt !

Am făcut tot ce mi-ai cerut. Te rog ! Nu !

Beatriz Morales a fost atacată cum a fost şi Carrie.

Lucrurile au ajuns prea departe. Sun la poliție.

Nu... Nu...

Ce urgență aveți ?

Am nevoie de o ambulanță.

Vanessa ! Vanessa !

- Jen ! - Iartă-mă că vin aşa...

Nu eram sigură dacă eşti aici sau la spital, cu Carrie.

Tocmai mă întorceam acolo.

Am trecut pe aici să-i iau câteva lucruri.

Vanessa, nu ştiu în cine să mai am încredere.

- Pot să intru ? - Da, desigur. Bineînțeles.

Marcus ar putea fi tatăl biologic al copilului meu.

Ştiu. E greu de crezut,

dar acum câteva zile am aflat că Spencer nu poate avea copii.

Ce ?

Nu putea fi proba lui

cea care a făcut tratamentul să aibă succes.

Am găsit această fotografie a lui Marcus

într-un dosar al unuia dintre donatorii anonimi ai clinicii.

Dosarul donatorului era laolaltă cu dosarul meu şi al lui Spencer.

Asta s-ar putea să nu însemne nimic.

Lucrurile nu mergeau bine între Spencer şi Marcus,

iar eu şi Carrie nu ne dădeam seama de ce.

Spencer ştia de ani buni că e steril.

Fosta lui iubită a confirmat lucrul ăsta.

Marcus era un om bun, Jen.

Nu ar fi făcut niciodată rău cuiva la care ținea.

Nu sunt sigură dacă Marcus ştia că e copilul lui.

Din câte îmi dau seama, voia să-mi spună ceva,

dar cineva l-a oprit.

L-a oprit ?

Doar nu crezi că soțul tău a avut ceva de-a face cu asta, nu ?

- Nu văd cine altcineva ar putea fi. - O să fac nişte ceai.

Am fost căsătorită cu fratele lui William

până la moartea lui, acum aproximativ zece ani.

Am avut o căsnicie dificilă.

Pe atunci, William era foarte... fermecător.

Mi-e ruşine să spun că am avut o scurtă aventură.

Şi ai rămas însărcinată.

M-a obligat să-l prezint pe Marcus ca fiind al soțului meu

şi mi-a spus că, dacă zic adevărul cuiva,

va avea el însuşi grijă să nu-l mai văd niciodată pe Marcus.

- Annabel ştia despre aventură ? - Din câte ştiu eu, nu.

Dar orice e posibil când vine vorba de ea.

Da, aşa zic şi eu.

Carrie: Uită-te la ştiri ! Beatriz Morales a murit !

Ce este ?

Mă întorc la familia Taylor să-mi iau lucrurile.

Nu mă mai simt în siguranță acolo.

- Mai bine vin cu tine. - Nu, tu rămâi aici.

Spencer probabil că e la serviciu.

O să plec înainte să-şi dea seama că am fost acolo.

Trebuie să iau dosarele. Mă duc la poliție şi spun totul.

Întoarce-te aici când termini !

- E Spencer. - Măcar vei şti ce-i cu el.

Bună !

- Bună ! Tocmai mă gândeam la tine. - Serios ?

Unde eşti ? Eşti la spital, cu Carrie ?

Nu.

Jen, am auzit ce a pățit dr. Clarke şi ştiu că, probabil, crezi că eu...

Tu i-ai făcut ceva ? Tu l-ai ucis pe Marcus ?

Tu ai aranjat să fie atacată Carrie ?

- Jen, eu... - Tu ai ucis-o pe Beatriz Morales ?

Ce ? Nu, Jen... trebuie să mă crezi. Nu am fost eu.

Nu am vrut niciodată să fie cineva rănit.

Aş vrea să te pot crede.

Hai să ne întâlnim undeva !

Sau pot veni la tine. Unde eşti ?

Ştiu că am fost distanți săptămâna asta,

dar ştiu şi că voiai să vorbim. Aşa că hai să vorbim !

Te iubesc, Jen !

Trebuie să înțelegi că am făcut asta pentru noi.

Ce ai făcut, Spencer ? Ce anume ai făcut ?

- Nu, nu la telefon. - Atunci, unde ? Acasă ?

- Nu, nu veni la... - Spencer !

Spencer !

- E totul în regulă ? - Da, sigur.

Fii cât poți de rapidă !

Cu cine vorbeai ?

Era doar... cineva... de la serviciu.

Dar nu te voi plictisi cu detalii.

Vino la piscină ! Îți pun ceva de băut.

Mamă, situația a scăpat de sub control.

Am făcut ce trebuia să fac pentru a-ți oferi ce-ți doreşti:

un copil.

O familie a ta.

Da, dar nu trebuia să moară nimeni.

Dacă aş fi ştiut, nu aş fi venit să-ți cer ajutorul.

Ce-a fost a fost. Nu mai putem da timpul înapoi.

Ne vedem jos !

Nu veni acasă ! Aşteaptă următorul meu mesaj.

Îți voi spune unde ne putem întâlni în siguranță.

Jennifer !

Iată-te !

Bună, Annabel ! Îmi pare rău, dar nu pot vorbi acum.

Mă aşteaptă Spencer.

Cred că îl vei găsi în birou, împreună cu tatăl lui.

Pleci undeva ?

Te rog...

Trebuie să recunosc, eşti mai inteligentă decât credeam.

Nu a fost Spencer. Tu ai fost !

Te-am avertizat de mai multe ori să te opreşti. Te-am avertizat.

Şi ai refuzat.

Mesajele acelea amenințătoare tu le-ai trimis...

Ar trebui să-mi mulțumeşti, Jen.

Ai obținut ce ai vrut, nu-i aşa ? Un copil.

E singurul lucru de care ți-a păsat vreodată.

Şi, dacă nu ai fi insistat atât că vrei să întemeiezi o familie,

nu ar fi fost nevoie să facem atâtea eforturi

ca să-ți îndeplinim dorința.

Dacă l-a presat cineva pe Spencer, aceia ați fost voi, tu şi William.

Spencer nu a văzut lucrurile aşa.

A spus că nu-ți poate oferi singurul lucru la care visai,

un copil al tău.

Şi ce ai făcut în privința asta ?

Credeam că tu ai toate răspunsurile.

Ai încercat să-l omori pe dr. Clarke ?

Din păcate, nu mi-a lăsat de ales.

Nu e nevinovat. Ştia foarte bine ce face.

Ajutându-te să schimbi proba lui Marcus

cu cea a lui Spencer ?

- Marcus ştia ? - Marcus nu ar fi trebuit să afle.

Dar Clarke era un idiot aşa de dezorganizat,

că-şi lăsa dosarele împrăştiate peste tot.

Nu ar fi trebuit să am încredere să-l las să păstreze copii.

Dar Amy Collins ? Ai pus-o să le bată pe Carrie şi pe Beatriz.

Fina mea are propriile secrete. Secrete care presupun bani.

Şi, pentru suma potrivită, ar face aproape orice pentru mine.

Dă-mi drumul ! Lasă-mă !

Nu vei scăpa aşa, Annabel.

Poate ar trebui să te mai gândeşti...

Vasăzică tot ce bănuiam despre tine şi mama ta e adevărat.

Dacă spui tu...

Mă ajuți sau nu ?

Te rog, nu face asta, Annabel ! Nu face asta !

Annabel !

- Ce naiba faci ? - Mamă, te rog, nu face asta !

- Lasă arma jos ! - Nu vă apropiați !

Iubito, te rog, fii rațională ! E clar că nu te simți bine.

Mă simt uşurată că nu trebuie să mă mai prefac

că am o căsnicie perfectă.

- Despre ce vorbeşti ? - Pentru că e obositor.

Mamă, te rog, hai să discutăm despre asta !

Nu e nevoie să lăsăm situația să scape şi mai mult de sub control.

Ba da.

Ascultă-mă, dacă se întâmplă ceva cu Jen sau cu copilul...

Totul se reduce la copii, nu-i aşa, William ?

Nu sunt pe cât de proastă mă crezi tu.

Ştiu despre aventura ta cu Vanessa. Şi ştiu că Marcus era fiul tău.

Ce ?!

- Ce ai făcut ? - Nu ți-ai dat seama ?

Chiar atât de nepriceput eşti, William ?

Ea l-a ucis.

Tu l-ai ucis...

Aştepți pe cineva ?

Am terminat-o cu asta.

Mai ales că Spencer a anunțat pe toată lumea că e însărcinată.

Jen are dreptul să afle adevărul.

Şi care ar fi acela, mai exact ?

Pentru că există documente care atestă că tu eşti un donator

la fel ca orice alt donator anonim care trece prin clinica lui Clarke.

Iar acea mică încurcătură a fost doar un accident nefericit.

Era pentru familia mea. Nu aveai dreptul să iei mostra.

Nu te pripi, Marcus ! Avem o înțelegere, mai ştii ?

Şi tocmai ți-ai început afacerea.

Ar fi un proces foarte mediatizat,

şi afacerea ta ar fi distrusă înainte să înceapă.

Asta nu e înțelegere. E şantaj. Dar ştii ce ? Nu-mi pasă !

Aşa că fă ce naiba vrei !

- Te avertizez ! - Da ? Sau ce ?

O să fac ce ar fi trebuit să fac acum câteva săptămâni.

Nu poți spune nimic care să mă oprească.

Marcus, nu !

Mi-ai ucis fiul.

- Nu ! - Mamă, opreşte-te ! Ce faci ?

- Spencer, nu te apropia ! - Mamă...

Jen !

Mamă !

- Cred că glonțul doar m-a zgâriat. - Ambulanța e pe drum.

- O să te faci bine, tată. - Mulțumesc, Spence.

Jen, te rog să mă ierți. Mi-era teamă că o să te pierd.

N-am vrut nicio clipă să te rănesc.

- Ai trăit o minciună luni întregi. - Mă simțeam ca un ratat.

Mereu m-am simțit aşa.

Şi, cu cât se înrăutățea situația mea mai mult,

iar Marcus se transforma în fiul perfect,

pe care tata şi-l dorise mereu, cu atât mi-era mai greu.

Presupun că schimbarea mostrelor a fost ideea lui Annabel...

Încerca să mă protejeze.

Nu am ştiut ce se întâmplă până când totul era deja rezolvat.

Dar cum rămâne cu faptul că nu poți avea copii ?

Ştiu că ai aflat cu ani în urmă, cu mult înainte să ne cunoaştem.

Am sperat că e o greşeală.

Că mai exista posibilitatea ca noi doi să putem avea copii.

Dr. Clarke a insistat să fac toate aceste teste,

şi nu am ştiut ce să fac.

Aşa că i-ai cerut ajutorul mamei tale ?

Da.

De ce nu ai venit direct la mine ? Marcus ar fi putut fi încă în viață.

Cred că mama a intrat în panică.

Niciunul dintre noi nu voia ca Marcus să moară.

Ştiai fapta ei şi n-ai făcut nimic.

Asta te face la fel de vinovat ca şi ea.

Mă bucur că au reuşit să oprească hemoragia.

O să fie bine, mulțumesc.

- Ce o să le spui ? - Totul.

- Există vreo posibilitate... - După tot ce ai făcut ?

Să lămurim un lucru: căsnicia noastră s-a terminat.

Nu pot să ajung la închisoare ! Trebuie să mă ajuți !

Trebuia să te gândeşti la asta

înainte să începi să distrugi oameni.

Uită-te la tine !

- Ce drăguț eşti ! - Ce mult a crescut !

Poate pentru că nu vrea să renunțe la alăptat.

Şi Marcus era la fel.

Bine, e rândul meu. Am nevoie de îmbrățişări.

Bună !

- Dormi vreun pic ? - Sunt epuizată.

Dar sunt fericită.

Ai auzit ? Amy Collins a fost arestată.

Da, am auzit.

E bine.

Acum putem, în sfârşit, să mergem mai departe.

Şi să facem tot posibilul să o luăm de la capăt.

Eşti cel mai scump băiețel, Lucas.

- Seamănă perfect cu Marcus. - Aşa-i.

Şi ar fi fost topit după mititelul ăsta.

- Aş vrea să fi fost şi el aici. - Da, da.

- Pune-l în pătuț ! Nu-i nimic... - Bine.

Aşa...

Doamnelor, mai am un motiv pentru această vizită.

- M-ai făcut curioasă. - Da.

Ştiu că n-a fost uşor,

dar mi-ar plăcea ca Lucas să aibă familia unită

pe care am visat mereu s-o am.

Aşadar, Vanessa, tu eşti bunica lui.

Vreau să faci tot ce-ți pofteşte inima.

Asta include şi schimbarea scutecelor.

Nimic nu mi-ar plăcea mai mult.

Şi, Carrie, ai fost o prietenă adevărată în ultimul an,

chiar şi după tot ce ai pătimit. Vrei să fii naşa lui Lucas, te rog ?

Desigur !

Vom fi alături de tine orice s-ar întâmpla.

Are dreptate. Nu mai poți scăpa de noi acum.

Înseamnă foarte mult pentru mine. Suntem noi patru împotriva lumii.

Da !

Vino încoace !

Ați urmărit filmul artistic AL CUI E COPILUL ?

SFÂRŞIT