Original subtitles

Din episoadele anterioare...

De ce ai acceptat ? Parcă renunţam.

Nu vreau să ajung în stradă.

Nu ajutăm răufăcătorii.

Dacă mă mai ajuţi, vei fi foarte bine plătită.

Ţi-a sucit minţile.

- Ce ? - Trafic de falsuri.

Ce ţi-a venit ?

Ştii ce risc m-ai făcut să-mi asum ?

Promite-mi că nu-i spui tatălui tău.

Avocatul cere o expertiză a certificatului de conformitate.

- Surpriză ! - Tată, te-ai externat !

Procesul e revocat. Am câştigat.

Fraţii Garcia ? Mahării parizieni ?

O afacere mare. Interesată ?

Bilet la ordin, imposibil de falsificat.

Ne-am gândit la tine şi la Mozart al falsurilor.

Îmi trebuie un original. Va fi capodopera ta.

Zoltan ! De ce nu mi-ai spus că ai ieşit ?

Nu !

Vic, e musai să vii acasă.

E important !

Ştiu ce-mi veţi spune, că e vina mea.

N-ar fi trebuit să-mi amestec familia. Şi e adevărat.

Nu pot nega. Înainte ca situaţia să degenereze însă...

...m-am simţit foarte puternică.

Invincibilă.

După ce mi-a dat totul, falsificarea urma să mă distrugă.

FALSIFICATOAREA

- A spus tot ? - De la tine vreau s-aud.

M-am temut, Sofiane.

M-am temut pentru noi.

- N-am ştiut ce să fac, şi gata. - Gata ?

Cât e aici ? De când durează ?

- Ce se petrece, Victoire ? - Încetează !

Şi tu m-ai minţit. Dacă n-ai fi făcut-o, poate n-am fi ajuns aici.

Aşa crezi că ajuţi familia ? Uite ce ne-ai adus în casă !

Asta am devenit cât am fost la spital, traficanţi de falsuri ?

De cât timp mă minţi ? Cu cine colaborezi ? Cu cine ?

- Cu nişte oameni. - Care ?

Vorbesc cu tine !

Dacă n-ai fi ipotecat casa, am fi căutat altă soluţie.

Dar nu mi-ai dat de ales.

Şi dacă ai fi avut încredere în mine, poate te-aş fi consultat înainte...

Înainte de ce ? Cum să mă gândesc că nevastă-mea e falsificatoare ?

M-ai minţit şi cu treaba aia cu golful, mincinoaso !

- Nu vorbi aşa cu ea ! - Atenţie ce spui, Jérémie !

A fost ideea mea.

- A fost ideea mea... - Gata, Jérémie ! Gata !

N-a fost ideea lui, ci a mea.

E doar vina mea.

Asta sunt.

Falsific acte: paşapoarte, buletine, permise de conducere, de şedere.

La 20 de ani, am primit un an de suspendare pentru uz de fals.

Eram la Şcoala de Arte. Eu şi Jérémie n-aveam un sfanţ.

Când mi-am dat seama că puteam face asta...

...am făcut-o. Asta-i tot.

- De cât timp faceţi asta ? - De trei luni.

Célestine ştie ce se petrece în atelier ?

Sunteţi bolnavi.

Mai ascunzi ceva ?

Te avertizez !

Te-am considerat mereu un frate.

Dacă minţi ca să-ţi aperi sora, poţi pleca !

Aşa e. Îi spunem tot.

- Am avut un necaz cu Tom. - Ce necaz ?

Ce necaz ?

Nu iei copiii ! Ai tăi sunt la 320 km distanţă !

Aş fi înţeles orice,

dar implicarea băiatului n-o iert !

- Şi i-ai cerut şi să mintă ! - Stai !

Uită-te la mine, Sofiane ! Stai ! Te rog, nu face asta !

Mă ocup ! O să rezolv !

Să aştept până vine poliţia ? Sau mai rău, amicii mafioţi ?

Eşti un pericol pentru toţi !

Dă-mi câteva zile ca să rezolv şi apoi nu mai aducem vorba.

Sofiane ! Nu face asta, nu poţi distruge totul !

Nu-ţi las copiii. Eşti suicidară, cere ajutor !

Ai o săptămână să rezolvi.

Sofiane, te rog n-o face ! Sofiane, te rog !

Ar fi trebuit să aduc banii aici. Ce prost am fost ! Regret, Vic !

- Las-o aşa ! - O să fie bine.

Sofiane se va întoarce.

Nu.

Nu va fi bine, nu de data asta.

De ce spui asta ?

Spune-mi ce se petrece.

Am fost la Velvet aseară.

Zoltan a apărut din senin.

Au început să se bată.

Ea mi-a cerut s-o ajut. L-a împuşcat în cap...

...cât îl ţineam.

S-a întâmplat repede, n-am înţeles.

Am rasolit-o rău, aveai dreptate.

Trebuie să anunţăm poliţia.

Nu mai vorbim de falsuri, ci de omor.

Idioata m-a prins în cursă. Acum îi sunt complice.

La naiba ! Nu ştiu ce să fac.

- Cred că am o idee. - Adică ?

Nu ne face ea pe noi. Să-i întindem o cursă !

Vic, eşti în stare de şoc. Nu se poate să gândeşti aşa.

Mi-a venit o idee.

Ea mi-a cerut nişte documente...

...o legitimaţie belgiană de avocat şi un paşaport. L-am verificat

cu un program de recunoaştere facială. Uite !

Tony Garcia, bănuit de patru omoruri. A executat deja 15 ani.

Ai spus-o şi tu, cucoana are şi duşmani în branşă.

Îl convingem că a vrut să-l păcălească...

...şi e terminată.

- Nu înţeleg. - Biletul la ordin comandat...

...sigur e pentru el.

A zis să fie capodopera mea. Miza e mare, pentru ea.

- Sigur îl va expertiza. - Aşa, şi ?

Inserăm o capcană.

Îi va exploda în faţă.

Pare foarte periculos. Eşti sigură ?

Foarte.

Bine, fie.

Regret spusele de data trecută.

Am şi uitat.

Ce-ţi trebuie ?

Întâi, o presă veche, cu braţ mecanic.

Găseşti pe internet, la 2.000 de euro.

Apoi, plăci de cupru, îţi indic dimensiunile.

Biletul la ordin se face prin acvaforte, tehnică măiastră.

Gravura pe placă de cupru e cea mai fină şi complexă...

...imprimare de pe o placă de cupru gravată cu acid.

- Gravezi plăcile cu laser ? - Exclus !

Trebuie să se simtă mână de om.

Desenez manual modelul de pe bilet pe placa de cupru.

Trebuie să exersez, nu-i simplu.

Şi lăcuiesc placa.

După uscarea lacului, reproduc biletul cu o freză-deget.

Apoi, scufund placa în baie de acid,

el corodează cuprul din crestăturile modelului.

După ce acidul a acţionat, modelul e gravat pe placă.

Crestăturile trebuie fixate pe placă extrem de uniform.

- MERGE ? - MĂ CHINUI.

ÎŢI PREGĂTESC UN SENDVIŞ ŞI VIN.

Acum putem imprima.

Şi capcana pentru cei doi ?

Va fi detectabilă doar de către un specialist.

Trebuie doar să recreez biletul la ordin.

- Ţi-am adus haleală. - Nu mi-e foame.

De ce nu răspunzi la telefon ?

Nu-mi iese ! Nu reuşesc !

- De ce nu ? - Uită-te ! Haide, uită-te !

Ce e ? Liniile sunt prea groase ?

E o porcărie ! E cerneală peste tot ! E plin de pete !

Din ce cauză ?

Un astfel de desen e imposibil de recreat.

De zece ori am luat-o de la capăt !

Şi mai am o singură placă, deci o singură încercare.

Vic, ce faci e impresionant.

- Încearcă iar. - Fac hârtie, Jérémie, nu artă !

Nu-mi spune asta mie ! Îţi aminteşti de picturile Basquiat ?

- Le-am fi putut vinde. - Încetează, erau de amuzament.

Aici n-am voie să greşesc.

Vic, măcar o dată-n viaţă, ai încredere în tine !

"Nu ştii cât de puternic eşti până când nu devine singura alegere."

- Sun Tzu ? - Bob Marley.

Vei reuşi.

Modelul, semnătura...

Chiar şi cerneala. Zici că au călătorit prin timp.

Cum ai reuşit ?

Nu era singurul bilet la ordin al firmei.

Am folosit aceeaşi tehnică, acvaforte în cupru, şi aceeaşi hârtie.

Albăstruie, velină, învechită cu ştanţa.

- Îţi convine ? - Nu-mi dau seama.

Am încheiat ?

Ce păcat !

Am fi putut face lucruri mari.

Poate într-o altă viaţă.

Un bonus ! 10.000 pentru cheltuieli. În total, 25.000. Nu-i rău.

- Deci ? - N-a sesizat capcana.

S-o ştergem !

Cine-s rataţii ăştia ?

- Nu i-am mai văzut. - De ce nu ne sună ?

Aşteptăm de trei zile.

Ţi-am zis să n-avem încredere. Haide peste ea !

Nu înainte să luăm biletul la ordin. Întâi verific ceva.

- Da, Tony ? - Bună, Edith !

Suntem în zonă. Dai o cafea ?

Cu plăcere, însă sunt plecată.

Păcat ! Ai ceva pentru noi ?

- Ai întârziat. - M-am pripit cu termenul.

E un proiect măiestru.

E nevoie de elemente pentru pictură, gravură...

Nu mă interesează ! Când e gata ?

Peste vreo două zile.

- Te anunţ. - Bine. Ţine-ne la curent.

Ai dreptate, ne păcăleşte.

Să fie urmărită nonstop, până recuperăm biletul la ordin !

Condu !

Căsuţa vocală a lui Edith Doppel, lăsaţi un mesaj.

Dnă Doppel, sunt domnul Lombardi.

Am primit mesajele. Biletul a fost emis în 1835, la Paris,

de către firma franco-americană Gold.

De obicei, acest act e lipsit de valoare,

dar acesta are un titlu de creanţă imprescriptibil. E o comoară.

Există numeroase falsuri. Dacă însă al dv e autentic, sunteţi bogată.

Cunosc specialişti, pentru expertiză. Sunaţi-mă.

Ţi-am căutat peste tot buletinul. Nu-l găsesc.

Da, peste tot.

Am ieşit la mici cumpărături.

Sofiane, nu mai fi paranoic !

Îl caut şi te sun din nou.

Eşti bine ? Puţin şocată ?

Deci ăsta-i bârlogul tău.

- Eşti o nemernică ! - De ce spui asta ?

Aproape te respect pentru capcană, dar să negi că a fost intenţionat

e dezamăgitor.

Oricine altcineva ar fi fost deja mort.

Nu ştiu despre ce vorbeşti.

- Am făcut ce-ai vrut, nu-i aşa ? - Ba chiar te-ai autodepăşit.

Ai fi păcălit pe oricine. Ştii cu câţi specialişti am vorbit azi ?

Mi-ar fi plăcut să-i vezi. Erau sideraţi.

Unul chiar mi-a oferit un milion, bani peşin.

Apoi, am ajuns la cincilea.

Şi el a fost uimit. Însă l-a privit iar, cu atenţie.

Cu foarte mare atenţie. Şi mi-a explicat.

Biletul la ordin e o capodoperă, o copie perfectă.

Doar că o foaie de hârtie are o latură fină şi una...

...aspră. Din cauza fibrelor.

Şi mereu se imprimă pe partea fină, niciodată pe cealaltă.

Ştii ceva ? Biletul a fost imprimat pe partea greşită.

Geniul care a creat biletul nu s-ar fi înşelat niciodată.

Doar dacă a vrut.

Sunt epuizată, nu mai pot.

N-am fost atentă, serios !

Serios !

Eşti jalnică când minţi, semeni cu ceilalţi.

Însă îţi mulţumesc, mi-ai dat o idee.

Vei reface biletul la ordin, dar cu atenţie, de astă dată.

Şi un paşaport. Mâine-dimineaţă vreau să am o identitate nouă.

Cunosc o droaie de indivizi care s-ar ocupa de fiică-ta,

pentru 300 de euro.

Gândeşte-te la ea.

La treabă !

De ce-a durat atât ? Aveţi biştarii ?

80.000.

După toate, te îndoieşti ?

Cu bine, Edith ! A fost o plăcere.

Cu bine, Tony ! Pe data viitoare !

Adio, Dobbel ! Bună ziua, Durand !

Verifică iar !

- Taci ! - Chem paza !

N-am crezut, aşa că am trecut prin faţa barului, ca să văd.

Nebuno, dacă vă întâlneaţi ?

Îţi dai seama ? A ars tot şi a dispărut. Sigur a plecat.

Imposibil. Plănuieşte ceva.

Ba nu ! Jérém, gândeşte-te !

Paşaportul fals pe numele ei ? Al doilea cerut. Pe care l-a păstrat.

L-a păcălit pe individ şi a şters-o.

Pe de altă parte, asta voiam. Acum ne putem opri.

- Chiar acum ? - Da. Ce să mai aşteptăm ?

Trebuie doar să scăpăm de tot, ca să nu existe probe.

Merg la atelier. Mâine va fi gol.

Apoi, îi dăm cheile Célestinei şi aşteptăm să treacă.

Dacă vrem să scăpăm, acum e momentul.

- Atunci, vin şi eu. - Bine. Pe curând !

Pe curând !

Nenorocita a incendiat barul şi a dispărut.

- Am căutat-o peste tot. - Găseşte-o, Rico ! Ne-a păcălit.

Vreau să sufere ! S-o caute toţi, toţi cunoscuţii sau drogaţii.

La fel şi falsificatorul. Trebuie să plătească !

Lasă pe mine, Tony !

Poliţia a scos vechile dosare. N-or să-mi dea drumul.

Dar mor, dacă rămân aici, Rico ! Ai auzit ? Mor ! Scoate-mă !

Te scot, fratele meu !

Căutaţi-o şi găsiţi-o ! Azi ! Vie !

Haideţi !

Nimic ! Sună-i pe ceilalţi, vezi dacă au aflat ceva.

- Nu răspund. - Au altceva mai bun de făcut ?

L-am mai văzut pe prostovanul ăsta.

Pleca de la Edith data trecută.

Haide ! Ne spune el unde-o găsim.

Salut ! Sunt Jérém. Nu sunt disponibil, lasă un mesaj.

Jérém, eu sunt. Ce naiba faci ? Te aştept.

Sună-mă, te rog !

- Jérém, unde eşti ? - Vic, nu veni ! Nu veni !

Ce se petrece ? Unde eşti ?

Îl am pe frate-tău. Într-o oră, îţi dau adresa.

Jérémie ?

Jérémie, eşti aici ?

Jérémie ? Jérémie ?

Jérémie !

Unde mergi ?

Dă-mi drumul !

- Ce i-aţi făcut ? - Unde e Edith ?

- Cine ? - Nu-ţi spune nimic ?

- Nu ştiu. - N-o cunoşti pe Edith ?

- Nu. - N-o ştii ?

- Nu, nu ştiu. - Deci nu ştii.

N-o atinge, nenorocitule !

Deci tu eşti noua falsificatoare. Bravo ! Frumos lucrat !

Sper c-a plătit bine ca să intre frate-meu la bulău.

Jur că nu ne-a spus. Ne-a comandat două bilete la ordin, nimic altceva.

Jur că e adevărat. Lasă-l să plece, e nevinovat.

Ai terminat ?

Ai spus tot ? Fiindcă nu-mi pasă.

Aşteaptă ! Aşteaptă !

Şi eu am un frate.

Sunt amabil şi-ţi dau zece secunde ca să-ţi iei rămas-bun de la el.

Aşteaptă !

Aşteaptă ! Aşteaptă !

Ştiu cum să-ţi eliberez fratele.

Am auzit odată că nişte corsicani au eliberat pe cineva cu un fax.

- Cu un fax ? - Da.

- Faci mişto de mine ? - Aşteaptă !

Aşa se întâmplă, de obicei.

Ei încă folosesc faxuri. Nu mă costă nimic s-o fac.

Te rog, ascultă-mă !

Îţi dau fratele, îl dai pe-al meu.

Ai până mâine, la ora 10:00.

Apoi, îl tai.

PIRATARE LINIE FAX

- Alo ? - Mamă ? Eu sunt.

- Ce faci ? - Nu-mi place la hotel.

Stai liniştită, sunt doar câteva zile.

Nu cred, tata e furios. Voiam să-ţi spun că desenul tău

face furori online. Toţi îl apreciază.

Grozav.

Mamă, nu-ţi dai seama, ce nebunie !

Am 40.000 de aprecieri. Sigur, cele 10.000 false de început au ajutat,

datorită amicului hacker al lui Tom. În rest...

Stai, ce-ai spus ?

- Tom are un amic hacker ? - Da, blondul amuzant.

- Nu-l ştiu. - Romain, tocilarul.

A fost deja la noi.

Tom e lângă tine ?

Mulţumesc că ai venit aşa devreme ! Ce vrei să faci ?

Piratez faxul, pătrund în procesor şi schimb numărul care sună.

Bun aşa !

Stai liniştită, e profesionist. Vinde MDMA pe net de mult.

- Poftim ? - Nu vă faceţi griji.

- Eu nu folosesc. - Poftim ?

Nici eu. Relax, o să funcţioneze.

Scuză-mă, dă-i bătăi !

- Începem ? - Da.

Începem !

- Să te întreb ce ai la faţă ? - Nu.

- Am pătruns în fax. - Serios ?

Schimb doar o linie de cod...

Gata ! Am terminat !

Ai reuşit ? Asta-i tot ?

Da, trimiteţi faxul.

Bun aşa !

Da !

- Ce e... ? - Nu contează !

Într-o zi, vom vorbi despre asta. Şi sper că nu mă vei urî.

Te iubesc !

Nu voi uita niciodată ajutorul dat !

- Maică-ta e bestială. - Ştiu.

- Alo ? - Am spus ora 10:00.

Am trimis faxul, nu mai durează mult.

- Îmi iroseşti timpul. - Nu, aşteaptă !

Va funcţiona, sunt convinsă !

Ţi-am dat o şansă.

Aşteaptă ! Va funcţiona ! Stai !

Păcat ! Omul nepotrivit la locul nepotrivit.

Traducerea: Corina Covaci Iyuno