Original subtitles

FILM INSPIRAT DIN FAPTE REALE

Anumite evenimente şi personaje sunt rodul imaginaţiei în scopul romanţării poveştii

10 ianuarie 2005

Subtitrarea: Amos Klein amos_klein@yahoo.fr

Resincronizarea şi adaptarea: SPteam @ www.speedapp.io

Subtitrare descărcată de pe www.subs.ro

JAFUL SECOLULUI

Artele marţiale, artele plastice...

toate acţiunile mele...

vreau să... să fie...

un singur lucru. Vreau să aibă o direcţie naturală.

Un filozof spunea,

că bunul cel mai de preţ al fiinţei umane e găsirea unei vocaţii.

Un adevăr care să fie autentic pentru o persoană.

Un adevăr pentru care să poată, inclusiv, să-şi dea şi viaţa.

Ar fi important, atunci...

să ne grăbim să găsim această vocaţie.

Să nu vă ducă-n margine... să nu vă ducă-n margine.

Forţei nu îi opui o forţă mai mare, ci o tehnică superioară.

Am spus-o de mii de ori: noi nu luptăm împotriva

forţei unui rival superior, ci o utilizăm. Haide.

Mână cu mână.

Aşează-te pe poziţie.

Aţi văzut? Da? Bine. Haideţi.

BANCA RIO

Ştii de ce ai nevoie ca să faci o gaură de dimensiunea asta?

Sebas, la masă, îhm?

Vin imediat, iubito.

Ce zgripţuroaică!

Dacă n-ar exista femeia asta, nu ştiu ce s-ar alege de viaţa mea.

N-am nicio îndoială de asta.

Ce zici?

Dac-ai fi alt tip, ţi-aş spune că ai probleme la scufiţă

şi că eşti un prost.

Tu ai ceva la scufiţă, dar prost nu eşti,

în cazul ăsta prostul sunt eu

pentru că vreau să ştiu în ce rahat ai să te bagi.

O să ai nevoie de maşinării şi echipamente, iar io n-am niciun şfanţ.

Aşa că, primul lucru pe care trebuie să-l faci e să-ţi găseşti un finanţator.

Un finanţator...

Eşti nebun. De unde vrei să-l scot?

Domnul e cu voi.

- Şi cu Duhul Sfânt. - Sfânta evanghelie după Ioan...

Io-n momentul ăsta, n-am nicio leţcaie.

Dar, dacă te pot ajuta, bizuie-te pe mine.

Îţi vine cineva în minte?

Să ne înălţăm inimile.

Sunt înălţate înspre Domnul Dumnezeul nostru.

- Să-i mulţumim Domnului... - Există un tip.

D-zeul nostru.

E just şi necesar.

E just şi necesar. E datoria noastră...

De parcă i-aş duce-n Australia, D-zeule!

O să traversez Rio de la Plata, nimic mai mult. Mă duc la Montevideo.

Pentru ca sărăcuţa de mama să-şi vadă nepoţii

că nu i-a mai văzut de-o grămadă de timp.

- Sigur. - E tare bătrână, sărmana.

Îm, îmbătrânesc...

- Ai, da... - Şi-mi reproşează...

"De ce nu-mi aduci băieţii?" “Da', mamă. Uneori se poate, alteori nu”.

- Trebuie profitat de ocazie... - Exact aşa.

Trebuie să te bucuri de ei.

- Bun, eu v-am adus banii... - Nu, nu, nu.

Mă plătiţi când vă vom preda documentele, da?

O să fie vorba doar de câteva zile, nu mai mult.

Verificăm datele şi vă aparţine totul, îhm?

Ah, bine. Dar eu v-am adus cei 2000 de dolari.

- Nu ştiu acum... - Nu, dar sunt 2000 de pesos!

- Vai. Ce veste frumoasă mi-aţi dat, dnă! - Ai, da!

- Dar atunci v-am înţeles greşit la telefon? - Dar eu v-am spus 2000 de dolari?

- Păi eu am înţeles asta. - Ai, scuzaţi. Nu, aşa de scumpă nu sunt...

Vă rog. Pentru numele lui D-zeu, nuuuu...

Ai, da' ce păcat. Nu mă-ntorc acasă acum...

şi să umblu cu banii ăştia la mine nu mi-ar plăcea. Pot să vi-i las dv, dnă?

- Dacă vă deranjează, nu. Spuneţi-mi... - Nu, nu, nu, nu. Serios!

- Serios? Îmi faceţi un serviciu enorm. - Da.

- Nu, vă rog, nu-i nicio problemă. - Zău aşa.

Am să-i las aici.

Bineînţeles, sigur, c-am s-aduc cei 2000 de pesos.

- Da, şi eu vă returnez cei 2000 de dolari. - Da, vă rog.

Da, sunt ai dv.

Spuneţi-mi, sunteţi căsătorită de mult timp?

- Ai, să vedem. Păstrează-i p-ăştia şi... - Da, 500, da.

- Îhm? - Da, da. Uite ce bine...

- Bun. - N-ai pentru ce, fata tatei...

Dacă tatăl tău nu vine... nu te văd deloc. Aşa stau lucrurile.

- Ciao, un pupic. - Eu muncesc...

din cauza asta.

- Tu în ce ape te scalzi? Ai grijă de tine? - Da. Foarte bine. Totu-i perfect.

Îmi e foarte bine.

În biroul ăsta de avocatură...

mă ocup de toţi debutanţii, c-o mână fermă. Îi trimit când într-un loc când în altul...

Nu erau calculatoare?

Eh, anul trecut a fost asta. Dar n-a mers.

- N-a mers? - Din nefericire, n-a mers.

Gata.

Grozav, ai făcut o treabă minunată.

Şi, Lu, când luăm cina împreună?

- În seara asta. Vino pe la mine. - Ai! Nu pot în seara asta.

Nu te băga-n buclucuri, tăticule.

Ce buclucuri! Am terminat, am terminat... gata cu buclucurile. Te iubesc.

Şi eu.

FRIZERIE

Bună!

PERICOL DE ELECTROCUTARE

Transmite-i salutări lui Larin, da?!

Ciao.

- Ai! D-zeule! - Ai! Ai, D-zeule...

Ai! Mi s-a tăiat respiraţia. Ce sperietură m-ai făcut să trag! Te rog frumos.

Ai! Şi eu m-am speriat.

- Uite că tremur tot. - Ai, da.

Îmi cer scuze, te-am speriat şi eu pe tine.

- Cum te cheamă? - Carmen... şi dv cine...

- Eu sunt Enrique. Enrique Gutierrez. - Enrique. Nu...

- Nu, pentru că-s nou aici. Am început ieri. - Ah...

Sunt la curierat...

Mi s-a spus să las totul pregătit pentru semnarea documentelor de mâine...

Şi nu găsesc pe nicăieri testamentul lui Sananez.

- Tu ştii pe unde ar putea fi? - Ah, nu, nu. Eu mă ocup de curăţenie,

nu de testamente. N-am nimic în comun cu treburile alea.

Normal. Ce ghinion, omule...

Şi de ce n-o sunaţi pe dna Rosa? Dumneaei trebuie să ştie.

Aşa n-am să fac deloc purici aici!

- Păi da. - Asta nu...

Bine, continuă-ţi treaba, că io am să mă descurc.

Ciao, scumpo. Mi-a făcut plăcere.

- Şi mie la fel. - Ciao. Ce frumoasă eşti, Carmencita...

- Enrique, mi-aţi spus... - Gutierrez. Curierul.

Dacă te-ntreabă cine a venit, curierul, seara.

- Ah, bine. E-n regulă. - Pentru cazul Sananez.

- Ciao, scumpo. - La revedere. Baftă.

Da' pe unde-o fi...

Sananez, Sananez...

Salve, Mario. Îţi vorbeşte Fernando Araújo.

Doc Debauza mi-a zis să te sun pentru o treabă.

În momentul ăsta sunt la mine-n maşină, tu eşti pe punctul de a intra într-un bar.

Aş vrea să vorbesc cu tine. Sper că nu eşti violent.

Dacă ne e posibil, ne întâlnim vineri în cofetăria Via Flaminia.

E un loc foarte frecventat de public, vreau să fii liniştit în privinţa asta.

Nu sunt un psihopat.

Am să fiu acolo la 5 după-amiaza.

Îmi cer scuze, dacă te-am deranjat cumva în vreun moment...

Ce naiba ai, idiotule? De ce rahat mă urmăreşti? Cine eşti, eh?

- Araújo. Fernando Araújo. - Ce puşca mea vrei, Fernando? Ai o armă?

- Nu, nu am nimic. Nu am nimic. - Ai o armă?

Nu-ţi face griji, nu am nimic. Stai liniştit.

- Nu, nimic? - Nu.

Nu te pune cu mine, idiotule! Pe mine vrei să mă furi?

Fernando, pe mine vrei să mă furi?

Pe mine vrei să mă furi?

Marito, sunt Doc.

I-am dat numărul tău unui prieten. Un flăcău.

Tratează-l bine, că pune la cale ceva interesant.

Să-mi povesteşti.

Salve, Mario. Îţi vorbeşte Fernando Araújo.

Doc Debauza mi-a zis să te sun pentru o treabă.

În momentul ăsta sunt la mine-n maşină, tu eşti pe punctul de a intra într-un bar.

Aş vrea să vorbesc cu tine. Sper să nu fii violent.

Dacă ne e posibil, ne întâlnim vineri în cofetăria Via Flamínia.

E un loc foarte frecventat de public, vreau să fii liniştit în privinţa asta.

Nu sunt un psihopat. Am să fiu acolo la 5 după-amiaza.

Îmi cer scuze, dacă te-am deranjat cumva în vreun moment...

Ce naiba ai, idiotule?

Ei, Fernandito.

- Mario. - Ce mai faci?

- Bine? - Foarte bine.

Nu ne-am mai văzut de-o grămadă de timp.

- Eşti bine? - Da, da.

- Mătuşa? - Mătuşa, bine.

Bine.

Uite, Fernandito, eu lucrez pe cont propriu.

Nu ştiu de ce Doc ţi-a vorbit de mine.

Pentru că eşti numărul unu.

Ai creier... boaşe...

şi bani.

Ai copii?

Să nu te simţi jignit pentru ce-am să-ţi spun, Mario,

dar ştii de ce ai fost de atâtea ori la mititica tu?

Nu.

- S-auzim, iluminează-mă te rog. - Pentru că mangleşti bani puţini.

Eu nu dau cu jula. Nu sunt manglitor.

- Sunt un hoţ profesionist. - Ai dreptate.

Să spunem lucrurilor pe nume.

Îţi propun ceva.

Un singur furt...

colosal.

Îmi dai voie să-ţi arăt ceva?

Dar, în seiful pentru clienţi, nu sunt banii.

Conform normativei băncii centrale, de-ndată ce se strâng mai mult de 10000 de pesos,

casierul trebuie să-i depoziteze în seiful din camera seif subterană.

- Vrei? - Nu, nu.

Partea substanţială se află în camera seif,

unde banca păstrează toţi banii necesari pentru deschiderea zilei.

Nu mi-am imaginat vreodată că partea

care dă cel mai însemnat profit unei bănci se află în camera seif.

S-auzim, spune-mi unde vrei s-ajungi ca eu să-mi formez o mică idee

legată de ce vrei tu să-mi spui?

Ai să vezi imediat.

Cu permisiunea ta.

Ce faci?

Mărimea 41, nu?

Suntem la 18 metri distanţă de a deveni milionari.

Aici deasupra e Banca Rio.

Până la nivelul ăsta urcă apa?

Da, există două momente ale zilei în care nivelul apei scade.

Începem treaba cu un nivel al apei şi o terminăm cu celălalt.

Dar dacă-ncepe să plouă pe neaşteptate,

aici nu ai semnal la telefon, nimic. Cum procedăm?

Trebuie să fim atenţi la prognoza meteo

şi să ne apucăm de treabă doar când e timp bun.

Nu-i aşa de rău...

nu-i aşa de rău.

Bună, Lu.

Nu ştii ce mi s-a-ntâmplat.

Cât sunt de şucărit: veneam încoace cu aşa un chef să iau cina cu tine,

ştii cum sunt eu strict în privinţa punctualităţii, treaba asta...

am căzut într-o baltă în mijlocul străzii?

Jur, da' poţi să crezi aşa ceva?

- Groaznic. - Da, pac! Şi mă-nghite!

Da' uite ce chestie nebună.

- Îţi gătisem carne cu piure. - Da, bine.

- Da, degeaba. - Nuu...

Am să mă culc pentru că eu mâine muncesc, mă scol devreme.

În ce te priveşte, bea-ţi vinişorul, relaxează-te, că pentru asta eşti bun...

Nu, Lu, nu te enerva aşa, am căzut într-o groapă în plin bulevard Santa Fé,

- ce vrei să fac... - Santa Fé, unde?

- Aici... - S-auzim, spune-mi: Santa Fé, unde?

Bine... acolo cu.. Aona. Da, Aona.

- Santa Fé şi Aona. - Da.

- Gaona. - Da.

Îţi dai seama că nu mă pot bizui pe tine?

Nu, nu, niciodată. Te poţi bizui pe mine întotdeauna. Te rog tare mult.

Ce-ai fumat? Ţigară cu marihuana?

Ce vinzi droguri acum? Ce-ai păţit?

Ai înnebunit? N-am luat droguri niciodată. Ce tot spui, fată?

Miroşi a marihuana!

Ah! Mi-am dat seama de unde. Să-ţi explic.

Nu, am încheiat-o aici. Ajunge.

Cum...?

Lu?

- Luciana? - Închide uşa după ce pleci.

Să zicem că săpăm o gaură şi pătrundem în orice cămăruţă a băncii.

Toate încăperile astea sunt echipate cel puţin cu senzori de detectare a mişcării.

- Fiind primul lucru ce... - Temperatura.

Am instalat acelaşi sistem aici, săptămâna trecută.

Şi deja ştiu cum funcţionează.

Senzorul de mişcare nu detectează mişcările,

ci...

diferenţa de temperatură.

Un moment...

Ce difícilă o să fie treaba asta...

De unde l-ai scos pe zănatecul ăsta? Vine la slujba de la biserică cu tine?

Calmează-te, Mario, dă-i o şansă.

Dacă ce prezintă nu-ţi place, plecăm şi cu asta basta.

Tipul nu-i nicidecum vreun prost.

Vedeţi?

Dacă utilizăm costumele astea confecţionate

din saci de dormit la altitudini mari la munte

senzorul nu detectează...

temperatura corporală, şi nu se declanşează alarma.

Da' tu zici că trebuie să pătrundem în bancă cu saci de dormit, deghizaţi în felul ăsta?

Da.

Cu costumele astea o să putem... să ne mişcăm...

liniştiţi prin toată banca fără să se declanşeze alarma de mişcare.

- Liniştiţi? - Liniştiţi, da.

Şi cum te gândeşti să deschizi camera seif a băncii?

Dă-mi timp pentru asta.

Acum avem nevoie de planul băncii.

PARCARE

Însoţiţi-mă vă rog, dle.

- În regulă, în regulă. Care e motivul? - Însoţiţi-mă.

Sincer, nu-nţeleg de ce.

De ce?

Bănuiţi? Ce anume?

CAMERA SEIF SEIFURI

Greşiţi, nu făceam fotografii.

Mă uitam pe meniu.

Nu făceam fotografii.

Vă rog, sunt artist. Treaba asta-i ridicolă.

Bine, vă cerem scuze, dle.

Şi cine-mi plăteşte mie pentru experienţa asta neplăcută?

- Nu, dar cine-mi plăteşte? - Nimeni, dle.

- E munca noastră, nu? - Da' bine...

Eu ar trebui să sun în momentul ăsta la Biroul pentru Drepturile Omului.

- Eh, bineee... - Vă rugăm, nu ne băgaţi în bucluc.

Parterul.

Aici e canalizarea cu banda de măsurat.

Subsolul. Camera seif a băncii se află aici,

aproximativ la nivelul ăsta.

Şi aici, seifurile. Cu sutele.

Însă poarta noastră de intrare...

va fi asta.

Care dă într-o mică încăpere unde m-au reţinut:

e locul perfect pentru a intra.

Ş-atunci...

adâncimea canalizării, 18 metri.

Acum, ceea ce trebuie să ştim e: care-i distanţa între canalizare şi bancă?

Nu poţi să te duci mai încolo c-un metru în stradă, e cabina de securitate

- şi paznicii băncii. - Ai dreptate.

M-am gândit la altceva.

7 metri şi 10 centimetri de la canalizare la bancă.

18 metri adâncimea până la canalizare.

Avem cele 2 laturi ale unui triunghi şi cu asta putem...

calcula ipotenuza.

- Ipotenuza, ce? - Haide, haide, haide, haide!

Exact.

Tunelul, de aici până aici, aşa. Vezi?

Şi unghiul ăsta, unghi de înclinare,

se calculează cu funcţia arctangentă.

Arctangenta: în anul al doilea la geometrie.

Şi dobitocul ăsta, sosea târziu şi la orele de geometrie?

Era cel mai bun din clasă. Întotdeauna.

Cum îţi mai bagi mizeria aia în tine, ăh?

Mizerie, nu, Mario.

Asta e o experienţă senzorială... da?

Tot ce gândeşti, tot ce produci sub influenţa canabisului

e contrariul stării de tensiune.

- Sub influenţa canabisului? - Exact contrariul. Priveşte...

asta... îmi sporeşte spiritul de observaţie

Eu fumez... sunt super concentrat.

De asta, o incorporez într-o planificare ca asta.

Dacă n-aş fi fumat marihuana,

furtul ăsta n-ar avea echilibrul pe care-l are.

Nu te face să vorbeşti, eh?

Nu-ţi dai seama, dar vorbeşti, vorbeşti, vorbeşti.

Când cineva comite un act imoral, precum jefuitul unei bănci,

cu cât mai mult se gândeşte la efectele secundare pe care le va produce,

cu cea mai mare empatie şi etică personală posibilă,

mult mai bună va fi reacţia socială posterioară.

Treaba asta e aşa.

În cazul ăsta nimeni nu va răbda de foame până va încasa asigurarea.

Inclusiv, unii vor declara mai mult decât aveau

pus de o parte.

Aici nu există pagube reale.

Pierde banca, da. Însă pe oameni asta-i încântă, eh?

- Echilibru... - Natural.

Aşa că, ascultându-te, îţi vine cheful să fii furat, serios.

De ce nu le laşi un bileţel deţinătorilor de seifuri,

în care să le explici toată chestia asta? Îi va încânta. Dar,

acum, eu te-ntreb: cum ai să procedezi ca să deschizi camera seif?

Ai să-i dai în continuare cu echilibrul natural,

eu continui să cheltuiesc bani în van,

zi-mi, ia să vedem: ca să-mi fac şi eu o idee.

Scuzaţi, băieţi: a trebuit să-l duc pe Lolito la o zi de naştere.

Nu voia să rămână acolo. Mi-a făcut scandal!

Bine, să mergem, pentru că mă tem că n-am s-ajung la echilibrul natural.

Nu ştii: vorbeşte, vorbeşte, vorbeşte, cum vorbeşte!

Aici e, am ajuns.

- Trebuie să aducem oameni. - Haideţi, la muncă, băieţi!

- Vezi? - Da.

- Sprijină-l. - Da.

Asta era!

- O dai jos? - Da.

- Ai grijă la muchia ascuţită! - Da.

Cum vă gândiţi să deschideţi seiful?

Cu o rangă, în vechiul stil.

- Eşti un romantic. - Nu ştiu.

Nu ştiu, nu. După ce forţezi al 20-lea seif sau al 30-lea,

cantitatea de acid lactic creşte, muşchii încep să te lase,

posibilitatea producerii unui accident sporeşte.

Nu, trebuie să găsim altă modalitate.

Ce accident? Avem 12 ore ca să deschidem nişte seifuri.

Dac-ar fi vorba de un sfârşit de săptămână am dispune de mai mult de 48 de ore.

Şi o lampă de sudat? Într-un minut deschide un seif.

Estimăm că există mai mult de 400 de seifuri,

c-o lampă de sudat ar însemna 1 minut, un 1 minut şi jumătate în medie, pentr-un seif.

Am rămâne 7 ore în interiorul băncii. E prea mult timp.

Vreau să fim mai rapizi. Trebuie să studiem sistemul de închidere.

Şi cum o s-o studiem dacă niciunul dintre noi nu cunoaşte camera seif?

Trebuie să închiriem un seif.

Vor rămâne înregistrate datele noastre dac-o facem.

Nu la sucursala asta, Mario, în alta.

- Vrea cineva? - Nu, nu.

Termină porcăria aia, că mor!

- Dle Vitette. - Mulţumesc foarte mult.

Pentru puţin.

- Numărul 8-28, dle. - Da.

Perfect.

Gata?

Da, da. Gata pe ziua de azi.

Acum, singurul lucru care probabil lipseşte...

ar fi să direcţionăm tunelul la 69 de grade.

Avem nevoie de un teodolit.

- Un ce? - Un teodolit.

Ca să putem excava în unghiul corect,

dacă nu, o să ieşim în videoclubul din faţă.

Trebuie să cumpărăm unul.

- 3000 de dolari. - Bine.

- Eh! De ce să nu-l furăm? - Nu putem să-l furăm.

De ce nu putem să-l furăm?

Am discutat deja de asta, Mario: echilibrul natural.

- Păi continui cu stupizenia asta? - Nu e nicio stupizenie.

Până când o să mai trebuiască să cheltuiesc? Îţi baţi joc de mine?

- Ai rezolvat tot restul, Fernando? - Ţi-am zis că mă ocup de asta.

- O s-o rezolv imediat... - Se poate să m-ascultaţi o secundă, vă rog?

Un tripod, un transportor cu curea...

şi un cursor cu laser.

Teodolit.

Plecăm? I-am spus nevesti-mii că mă duc la pescuit.

Bine, în regulă. La mai mult de 100 nu poate s-ajungă.

Unde rahat e tipul ăsta? Las-o-n viteză.

- Consumăm benzină degeaba, Mario. - Uite, amice: tu eşti nou.

Ştiu c-ai venit cu referinţe foarte bune, dar eu nici măcar nu te cunosc.

Am să-ţi explic un pic cum arată tabloul situaţiei, ca să-nţelegi mai bine panorama.

Ne aflăm într-o camionetă ciordită, şi-n plus ai furat una foarte pitorească,

aşteptându-l pe un idiot care ar trebui să fie aici şi n-a venit încă,

şi-n plus în cartierul ăsta de rahat...

Aşa că las-o-n viteză, în caz că avem vreo surpriză...

- să putem să plecăm rapid, bine? - Ok.

Fă ce-ţi spune.

Ah, suntem futuţi complet. Ia uitaţi cine vine.

Ce porcărie, te rog frumos!

- Salutare. - Salutare.

Ce faceţi aici, băieţi?

Aşteptăm un prieten, dar se pare că ne-a tras ţeapă.

- Îmi puteţi prezenta actele maşinii? - Da, bineînţeles.

Care e problema, om bun? Suntem o democraţie!

Nu există nicio îndoială în privinţa asta, dle.

Talonul...

asigurarea...

Cine e Walter Galarraga?

- Unchiul meu, dle agent. - Unchiul dv.

Salutare, vreo problemă?

- Salve, băieţi. - Salutare.

- Sunt prietenii noştri. - Ah! Da.

- Chela, tu ai fost? - Ai, Mami, da. Eu am sunat.

Treaba e că eram îngrijorată.

Ştii, am văzut camioneta asta,

feţele astea... oamenii ăştia.

Scuzaţi, dle agent, eh? Scuzaţi, băieţi. Scuze.

- Ai, Chela... - E-n regulă, e-n regulă, e-n regulă.

Foarte bine, dnă. Sunt încântat de genul ăsta de atitudine.

- Aveţi grijă de cartier. Vă felicit. - Îmhî.

- Atunci, suntem în regulă? - Da, suntem.

- Vă mulţumesc, dle agent. - Bine...

Şi...

cum o simţi, vere?

Ambreiajul accelerează rapid. Şi un pic scurt, îmi pare.

Nu poţi să-l retragi?

Piciorul n-o să mi se lungească.

E greu.

Cum o simţi?

Bine, ce să zic. O simt cu forţă.

Am să reglez carburatorul ca să demareze un pic mai repede.

Bine.

Începem.

- Dacă poţi. - Cred că da. Da, da.

Ai să vorbeşti sau va trebui să te întrebăm noi?

- Să vorbesc despre ce? - Ce naiba caută nevastă-ta aici?

- Şi unde vrei s-o duc dacă locuim aici? - Nu ne-am înţeles c-o să fim singuri?

- Nu ne-am înţeles deloc. - Cum?

Nu ne-am înţeles în nicio privinţă.

"Turcoaica" n-o să vorbească.

E şi ea băgată-n treaba asta. Nu m-a trădat niciodată, o să mă trădeze acum?

Nu, ce spun eu e că tu ai un viciu, e viciul futărelii.

- Şi asta-i rău? - Da, e rău.

Ce au în comun fetele cu credinţa?

Dar fututul e şi el o dovadă de credinţă, sau nu e?

Aveţi grijă! Aveţi grijă!

Cacho?

Daniel?

Tito e făcut praf.

Da... da...

s-au desprins nişte bucăţi, dar deja nu mai există pământ de forat.

Şi s-a obţinut lărgimea tunelului.

Aşa că a rămas doar porţiunea asta.

- Maşina de găurit e făcută praf. - Nu, am terminat pe ziua de azi.

- Mâine, cumpărăm alta. - Nu, ajunge, ne oprim aici. Destul.

Mario, am săpat mai mult de jumătate din tunel, suntem la 7 metri de bancă.

Spune-mi doar cum ai să deschizi camera seif.

Mă chinuie mai mult decât credeam, dar am s-o rezolv în curând.

Îţi dai seama că tot ce facem e inutil, Fernando.

Nu există soluţii imposibile.

Există probleme prost formulate.

Termină odată cu stupizeniile. Debitezi prostii.

Ajunge!

Treaba asta-i pentru profesionişti, băiete.

Riscăm cu toţii: siguranţa personală, timpul şi, în cazul meu, banii.

Te-am sprijinit până aici, Fernando. Nu-ţi mai acord credit.

Vrei să trăieşti o aventură? Bine, trăieşte-o, sari cu paraşuta,

îmbată-te, fă tot ce ai chef,

pur şi simplu zi-mi dacă ştii cum să deschizi camera seif. Răspunde-mi.

Dintre astea toate, pe care eşti tu?

Sírius.

Ochiul cerului.

Îmi place Sírius. Îmi place numele.

E foarte nebunesc, pentru că dacă-ncepi să te gândeşti...

suntem martori acum ai trecutului stelelor.

Luminii îi trebuiesc ani de zile ca s-ajungă până aici,

aşa că unele nici măcar nu există.

E adevărat.

Credem că există, dar ele deja nu mai există.

"Credem că există..."

"dar ele deja nu mai există."!

- Cine e? - Fernando.

- Am invitaţi. - Mario, trebuie să vorbesc cu tine.

Fernando, te sun mâine. Nu mă călca pe nervi.

Aştept.

Bine, urcă. Dar să nu baţi la uşă, eh?

Mario. Deschide-mi.

Mario.

- Erai ocupat. - Ce vrei?

- Am rezolvat deja. - Ce-ai rezolvat?

Totul.

- Ai tras pe nas? - Nu are legătură cu asta.

Să vedem: ce-mi spui? - Mario, băncile

au măsuri de securitate bune atunci când sunt închise,

şi măsuri de securitate bune atunci când sunt deschise,

dar sunt măsuri de securitate diferite.

Există sisteme de securitate bune pentru a evita furturile din casierie.

Şi există sisteme de securitate bune pentru a evita "tunelul".

Dar, niciodată, nimeni nu a creat până acum un sistem de securitate,

pentru cazul în care s-ar produce...

ambele situaţii în acelaşi timp.

"Tunel" şi "jaf armat".

Ş-atunci, noi...

intrăm în bancă...

când e deschisă publicului.

- Camera seif va fi deschisă... - Fără alarme.

Pentru políţie...

trebuie să fie ceva de rutină,

un jaf armat, hoţi ce intră ca să devalizeze seifurile clienţilor.

Dar lucrurile-n interiorul băncii se complică...

şi noi, ce facem în acel moment?

Facem "cu-cu'".

Ceas "cu-cu"...

Le arătăm că nu dorim să fugim pe uşa de la intrare.

Şi dacă poliţia crede că nu dorim să fugim pe uşa de la intrare,

pentru că e un jaf armat,

n-o să le treacă nicicând prin cap că am săpat un "tunel"!

"Tunel" pe care-l vom utiliza nu ca să intrăm în bancă, ci ca să...

Ieşim!

Cum te numeşti? Ăh?

Tensiune...

relaxare.

Tensiune...

relaxare.

Tensiune...

PARCARE

Doamnelor, domnilor, acesta este un jaf armat.

Vreau ca toată lumea să stea culcată cu faţa la podea! Haideţi, toţi!

- Toţi! - Toţi cu faţa la podea!

Cuminţi acolo sau o să se sfârşească rău!

Şi tu culcat cu faţa la podea. La podea!

Nu ridicaţi privirea.

Am zis să stai cu faţa la podea sau te omor!

Comisariatul Acassuso?

Serrano, de la Banca Rio. Banca e jefuită!

Dă-mi banii! Umple-o, umple-o! Umple-o toată!

Umple-o, umple-o! Ţi-am zis s-o umpli!

Şi tu, idiotule! Haide, haide!

Haideţi!

Nu fi idiot, umple-o. Umple, umple toată servieta. Haide, haide!

Haide, pune mai mult! Mai mult. Ia-i de acolo!

- Nu mai e nimic. - Aici, la naiba.

- Nu mai e nimic! - Nu fi idiot!

Continuă s-o umpli. Şi tu la fel!

Etapa 1: "Cu-cu".

Vino, vino, vino! Vino, tu. Ridică-te.

Fă ce-ţi spun şi n-o se-ntâmple nimic.

Cu-cu!

Continuă s-o umpli!

- Nu te mişca, poliţia! - Nu! Nu, nu, nu trageţi.

Nici tu. Pleacă de acolo.

Aruncă arma!

Eliberează-l!

Intră.

- Nu, nu te uita. - Ce s-ar întâmpla?

Aşa.

Etapa 2: "Bunker". - Bunker.

- Vino tu, vino. Vino. - Eu?

Tu, haide. Haide!

Haide, vino-ncoa. Haide, haide, haide.

Haide, haide, vino-ncoa.

Haide, haide.

Pe scări. Păşeşte încetişor, că nu se va-ntâmpla nimic.

Haide! Vino. Taci.

Haide, vino, taci.

Amice, priveşte.

Haide.

Haide!

Ieşi afară, sau am s-o ucid!

Martin, te rog, ieşi!

Martin, deschide, Martin!

Martin, te rog, deschide!

- Nu mi-am cunoscut nepoata, Martin! - Haide, Martin!

Nu ne mai încurca atât de mult. Nu vezi că suntem pierduţi.

Poliţia e afară.

Nu mai complica situaţia. Haide, haide, haide. Ieşi de acolo.

Îţi spun să n-o complici şi mai mult... haide.

- Ieşi pentru c-am s-o omor. - Ţi-o omoară. Îl cunosc, ţi-o omoară.

Încetează sau o să se enerveze şi mai mult.

N-o să ţi se-ntâmple nimic, dar ieşi de acolo. Haide.

Ieşi.

Bineee... ai făcut-o pe dificilul, grăsunule, eh?

Poftim.

Cuminţi, că altfel se duce totul pe apa sâmbetei, eh?

Predaţi-vă!

Nu faceţi rău nimănui. Sunteţi înconjuraţi!

- Poftim, ia-l. - Nu.

Nu-i nicio problemă. Haide, haide, haide.

Dă-mi celularul tău.

Toată lumea mâinile sus!

Dacă vor să ia legătura cu mine, spune-le că suntem pe aici, ne-am înţeles?

E destul ca să mă răzgândesc. Haide. Haide.

Predaţi-vă!

Nu s-a predat nimeni! Că banca e plină de ostatici, ne-am înţeles?

- Tu, cel de acolo. - Mai întâi mă duc la celălalt.

Te mişti de aici şi te omor.

Etapa 3: "Camere de supraveghere".

Etapa 4: "Sparge, Pepe".

Salut.

Etapa 5: "Tunul Power".

- Cum se numeşte fiara asta? - Tunul Power.

Dă-i drumul.

Timp.

7 secunde!

Etapa 6: "Timp".

L-am văzut că încerca să fugă c-un ostatic, l-am somat să se oprească

şi flăcăului nu i-a rămas altă opţiune decât să se-ntoarcă înapoi în bancă.

Câteva minute mai târziu, l-au eliberat pe Serrano.

Da, au intrat 4 sau 5 tipi.

4 sau 5?

Eu am văzut 4, dle.

Au pistoale, o puşcă...

Apoi şi-au pus cagulele, au încercat să jefuiască seiful de la primul etaj,

dar la un moment dat şi-au dat seama că sunt înconjuraţi şi bine...

Câţi ostatici sunt?

Ţinând cont de personalul băncii şi de clienţi,

- circa 30 de persoane, cu aproximaţie. - Camere de supraveghere?

Au pătruns în bunker, dar există un nou sistem de securitate

ce salvează informaţia într-un hard disc al băncii centrale.

- Bine, şi altceva? - Mi-au cerut telefonul mobil...

- şi mi-au înapoiat arma. - Arma dv din dotare.

Da.

Poate că v-au făcut un serviciu,

ca să vă evite o sancţiune disciplinară pentru că v-aţi pierdut arma.

Şi dacă sunt nişte colegi?

Nu-i cunosc, dle.

Ce se-ntâmplă, băiete?

Fac pipi.

Nu te aud.

Fac pipi.

Nu te poţi ţine?

Du-te şi fă în vasul ăla.

Ce se-ntâmplă, băiete? Nu vrea să iasă?

Nu-l privi, Doc.

Ce naiba se petrece deasupra? Auzi?

Ui! Urcă pe acoperiş. Nenorociţii vor să pătrundă-n bancă.

O să-i ciuruim.

- Alo? - Alo, mă ascultă cineva acolo?

Sunt Miguel Sileo,

responsabil cu rezolvarea la tot buclucul ăsta.

O să vorbesc cu tine?

Alo?

Poftim.

Ce-i asta, Fer?

E manualul de negociere al Grupului Şoimul.

- De unde ai făcut rost de el? - Un amic judecător.

De-ndată ce poliţia o să afle despre jaf, ne va-nconjura în câteva minute.

Şi cineva trebuie să-i ţină ocupaţi în timp ce noi deschidem seifurile.

- Tu trebuie s-o faci. - Cum eu?

Eşti nebun.

Eu sunt un hoţ. Mă cocoţ pe balcoane, îmi ies din fire,

fac pe răul dacă-i necesar, dar asta-i altă treabă, nuuu, nuuu...

Mario?

Trebuie să dai o reprezentaţie actoricească.

Nu e aşa de groaznic.

Tu eşti cel care trebuie s-o facă.

Tensiune, relaxare, tensiune, relaxare.

E ceva ce vreau să faceţi tot timpul,

cât timp facem exerciţiile.

A interpreta un rol înseamnă a acţiona, sau nu?

Conectaţi-vă cu cei care au venit la curs, da?

Şi începeţi să înţelegeţi încotro ne îndreptăm. Haide, Mario.

Savuraţi! Împărţiţi spaţiul!

Expiraţi! Tensiune, relaxare.

Amintiţi-vă să nu-l reţineţi în mintea voastră!

Care e animalul tău, Mario? Haide, eliberează animalul tău interior. Haide.

Tensionat! Acum!

Tensionat! Şi...

eliberaţi-l!

Uau, uau, uau! Asta e foarte important! Nu părăsiţi niciodată scena,

mereu în cadrul scenei, pentru scenă, cu celălalt.

Inventaţi forme. Fiţi imaginativi.

A interpreta un rol înseamnă a-ţi imagina. Acum!

Alo, mă ascultă cineva?

Alo? E cineva acolo?

Retrage-i pe toţi cei aflaţi pe acoperiş.

Nu vreau să văd niciun nenorocit de sticlete pentru c-am să omor un ostatic în direct,

m-ai auzit?

Dă-mi un minut.

Soseşte un elicopter al grupului Şoimul,

în ce sector poate ateriza?

Bine, gata. Eşti mai liniştit acum?

- Acum da, suntem bine. - De ce nu luăm totul de la capăt?

Numele meu e Miguel Sileo... îhm?

- Care e al tău? - Zi-mi Walter.

Salve, Walter, îţi cer să fii calm,

şi spune-mi de ce ai nevoie. Cum te pot ajuta?

- Cine eşti tu? Negociatorul? - Da, sunt negociatorul. Da.

Ia să vedem, ia să vedem. Unde eşti? Vreau să te văd.

Apropie-te, te rog. Apropie-te, vino, haide.

Ah, ia uite.

Acela eşti tu.

Dacă ai vreo persoană în vârstă sau pe cineva nervos, de ce nu-l eliberezi?

Ţi-am eliberat un sticlete acum puţin timp, nu i-am făcut niciun rău, ce mai vrei?

Stai liniştit, n-o să se-ntâmple nimic.

Dacă aici nimeni nu face nicio porcărie, n-o să păţească nimic.

Tu ocupă-te de ce se petrece afară că eu mă ocup de tot ce se-ntâmplă aici înăuntru.

- A sosit procurorul? - Mai e puţin şi vine.

Spune-i să se grăbească. Îi dau o oră. Haide.

Tensiune...

relaxare.

Tensiune...

relaxare.

Tensiune...

relaxare.

Tensiune...

În partea din faţă a băncii e totul păzit

aşa că avem 2 intrări, dlor,

uşa de acces principală şi parcarea.

Nu ştim unde se află ostaticii acum, unde sunt ţinuţi.

Poate că sunt repartizaţi pe cele 3 etaje sau poate

sunt mutaţi dintr-un loc în altul. Nu ştim unde se află.

- Ce avem, dle procuror? - Deocamdată, vorbim de furt calificat,

în grad de tentativă.

Pot să merg la toaletă, vă rog?

Din nou, băiete?

Ştii că eşti sâcâitor? Da, o ştii.

- Ridică-te. - Nu, e-n regulă.

Ridică-te, ridică-te. Vino cu mine. Haide, haide, haide!

Vino, nu-i nicio problemă. Vino, vino, vino!

Calm, calm. Faci pe tine? Faci pe tine?

Nu-i nicio problemă. Linişteşte-te, linişteşte-te. Linişteşte-te.

Nu îl grăbi, Sileo.

Walter?

Salve, Miguel. Ce se-ntâmplă cu procurorul?

- Dă-mi timp. Vine-ncoa. - Da' cu ce vine? Cu triciclul?

Îţi dau cuvântul meu. Îţi jur, fac tot ce pot,

îns-am nevoie de ajutor... un ostatic.

Eliberează un ostatic, aşa lumea va crede că şi tu vrei un final fericit.

Înţelegi?

Stai liniştit, băiete. E totu-n regulă. Cum ai să faci pipi acum, nu?

Pişă-te-n maşina poliţiei, haide. Pişă-te peste tot, du-te, du-te!

- Vino, vino. - Vino, vino aici!

- Vino aici, vino! - Haide! Repede, repede!

E cu noi, haideţi, haideţi! Haideţi!

Haideţi.

Bună, eu sunt Miguel Sileo de la Grupul Şoimul.

Trebuie să-ţi pun nişte întrebări. Spune-mi, câţi delincvenţi ai văzut?

Arme, ce tipuri de arme?

Ostaticii sunt toţi împreună sau sunt separaţi?

Linişteşte-te...

Walter, mulţumesc că l-ai eliberat pe puşti.

Pentru puţin.

Poate data viitoare îmi trimiţi unul care să-mi poată povesti ceva, nu?

- Şi, cum stau lucrurile pe acolo? - Bine.

- Mă descurc. - Sunt cu procurorul:

privare ilegală de libertate... tentativă de furt...

astea-s lucrurile pe care le avem împotrivă, dar voi nu aţi rănit pe nimeni,

nu au existat răniţi, aşa că prin urmare...

dacă angajezi un avocat relativ bun ieşi imediat din închisoare.

Acum, dac-ai să rămâi acolo atât de mult timp şi treaba se-mpute...

Să presupunem că moare un bunic... îţi vor arunca vina-n cârcă ţie.

Şi atunci eu nu te pot ajuta.

Ştii ce se-ntâmplă, Miguel, băieţii care-s cu mine sunt dobitoci şi...

îmi scapă un picuţ din frâu trupa: nu vor să se-ntoarcă la pârnaie. Mă-nţelegi?

- Vrei să vorbesc cu ei? - Nu, stai liniştit...

Am să-i calmez eu.

Haide, Marciano. Că au mai rămas şi altele...

Al cui e celularul ăsta?

- Al cui e telefonul ăsta? - E al meu.

Scuzaţi. Ceea ce se-ntâmplă e că... e ziua mea de naştere.

Staţi liniştită, bunica. Staţi liniştită.

Nu, nu trebuie să vă faceţi griji.

Nu vă fie frică, bunica.

- Nu-i nicio problemă. E ziua dv de naştere? - Da...

Ce frumos... Cum vă numiţi?

Susana.

La mulţi ani, Susy.

- Hei, Doc? - Da.

De ce nu faci rost de ceva dulce ca să punem o lumânare?

Are cineva vreo prăjitură?

Ca să putem sărbători ziua de naştere a Susanitei?

Eu, eu am.

- Dă-mi. - Staţi liniştită.

Situaţia asta se va termina-n curând.

Sunt Ramirez, am noutăţi.

Am 2 corbi şi un canar şi o dnă-n vârstă.

Aduc nişte turtă dulce cu o lumânare aprinsă.

Se pare că sărbătorim o zi de naştere.

Faci mişto, Ramirez?

Mulţi ani fericiţi...

Ce se-ntâmplă? E un priveghi? Haideţi, haideţi!

Mulţi ani fericiţi

Mulţi ani fericiţi, Susanita

Mulţi ani fericiţi!

Bineee!

Iar acum există un cadou din partea noastră, Susy.

Mergem acasă.

Da? Mergem acasă acum. Haideţi.

5, 6, 7, 8, haideţi!

Poftim poşeta, iubito.

- Haide. Mergem acasă, Susy. - Da...

Ca să sărbătorim ziua de naştere cu nepoţii...

- Da. - Am să-ţi cer un serviciu, iubito.

Ăsta e un mic cadou pentru poliţistul care o să te preia.

Spune-i: "Ţi l-a trimis Walter". - Walter.

Şi dacă te-ntreabă: "Cum te-a tratat, Walter?", "Ai! Divin!", să-i spui.

Îi spui: "Ne-am purtat aşa de bine".

Asta... ciao, iubito, ciao.

Dnă, dnă! Veniţi mai aproape!

Ciao, petrecere frumoasă, iubito! Du-te, du-te.

Gata. Veniţi, dnă.

Ciao, iubito!

Staţi liniştită, staţi liniştită. Veniţi.

- Haideţi, haideţi. Gata, gata. - Gata, cu grijă.

Miguel, ţi-am eliberat o bunicuţă.

Mulţumesc, Walter. Ai vorbit cu băieţii? Cum e situaţia pe acolo?

Rău. Cum s-a mai complicat acum.

Paştele mă-sii.

Treaba se poate termina mai bine decât ne-am imaginat, ăh?

Am ieşit să facem ceva rapid,

ne-a luat atât de mult că s-a ales praful de tot. Păcat.

Ceea ce trebuie să faci e să te predai.

Ce uşor e să vorbeşti, Miguel.

Uite, am să-ţi spun...

Sunt 2 săptămâni de când am ieşit după ce-am fost închis 15 ani, Miguel.

Apuci să înţelegi ce vreau să-ţi spun?

Da, te-nţeleg. Dar cu cât trece mai mult timp,

treaba se complică şi mai mult, pricepi? Trebuie să te predai.

Divin, divin, nu pot să cred, nu pot.

Dle comandant, Lunetistul 1, vreo noutate?

- Îl ochesc pe corbul în costum gri. - Am priceput, Sniper. Rămâi pe poziţie.

Nu, că nu mai vreau s-ajung din nou în pârnaie, nu.

Walter, tu eşti inteligent. Da?

- S-a terminat. - Da, ştiu bine că s-a terminat.

Îţi cer insistent să mi-l aduci aici pe procuror,

să-mi garanteze c-am să ies viu de aici

şi că nu mă vor rupe-n bătaie. Tu ştii că se face asta.

Eu am să ţi-l aduc pe procuror,

dar după ce vorbeşti cu procurorul, ce ai să faci tu... e, să ieşi afară din bancă.

Să te predai.

- Să ştii că puterea mea e doar până aici. - Da. Da, da.

Există persoane cu mult mai multă putere deasupra mea, ei sunt cei care decid.

Ştiu bine. Ştiu asta.

- Ascultă-mă. - Ce porcărie.

Suspectul în afara razei de vizibilitate.

Ciao, Miguel.

Ole!

Spune că se va preda.

Şi tu ce crezi?

Există ceva ciudat.

Ce rahat?

Ce s-a-ntâmplat?

S-a supraîncălzit unitatea centrală. Trebuie s-o lăsăm să se răcească.

- Alo? - Walter, sunt aici cu dl procuror.

- Ţi-l dau la telefon. - Bine.

Mario, avem nevoie de mai mult timp.

Ce s-a-ntâmplat?

Bună ziua, Walter, la telefon procurorul Chester.

Tunul Power s-a supraîncălzit. Avem nevoie de mai mult timp ca să-l utilizăm din nou.

Alo? Alo, alo. Walter?

Walter?

Miguel, eşti acolo?

Da, sunt aici cu dl procuror. Ce se-ntâmplă?

Ah! Ce nume a zis procurorul? Chester?

Da.

Supernenorocitul ăla?

Uită, Miguel! Ultima oară când am fost arestat mi-au rupt toate oasele.

Şi canalia aia împuţită n-a ridicat niciun deget.

- Te pot asigura că eu... - Taci din gură, delincvent de rahat!

Încă-mi mai amintesc cum mureai de râs

când comisarul mă călca pe cap? Îţi aminteşti, nu?

Te înşeli, Walter.

Mă-nşel eu? Eu mă-nşel?

Nenorocitule! Rahatule! Ai să mă-nchizi din nou? Tu pe mine?

Tu pe mine?

Am să-ţi spun doar un singur lucru: predarea mea

o discutaţi exclusiv cu avocatul meu.

În caz contrar, cade orice înţelegere. Să se ducă dracu' totul!

Calmează-te, Walter.

Să mă calmez eu? Fascist de rahat!

Dă-mi-l pe Miguel.

Walter, dă-mi numărul avocatului tău că-l sunăm să vină imediat.

Atunci să terminăm odată cu asta. Dă-mi numărul.

Îţi dau imediat nr de telefon al avocatului meu, ţi-l dau imediat.

- 15-4... - 15-4...

- 6-5-9... - 6-5-9...

2-8-1-1.

28-11, şi numele?

Juan Carlos Mendizabal.

Spune-i că sunt "bărbatul în costumul gri".

Vă îndoiţi de mine? Eu sunt o persoană c-o reputaţie imaculată.

A pornit.

Rămâneți la telefon.

Sonia, nu ai înțeles?

Pui numele tribunalului, locul și data.

și "Domnului Judecător".

Da-i aşa de dificil, eu ţi-am spus, povestea lui... da, cine e?

- Dl avocat Mendizabal? - Da, spuneţi?

Sunt procurorul Chester de la Procuratura 1 din San Isidro.

Aici, în acest moment sunt luaţi ostatici în Banca Rio din Acassuso,

iar unul dintre delincvenţi solicită prezenţa dv.

După cât se pare e clientul dv.

Da, însă am atâţia clienţi, spuneţi-mi măcar numele lui. Cine e?

S-a identificat ca "bărbatul în costumul gri".

Dar ce treabă ciudată. De abia ce-a ieşit din închisoare!

Dle, acest om a luat o grămadă de ostatici, mă-nţelegeţi?

Bine, daţi-mi adresa şi vin imediat într-acolo.

Eliberator şi Peru.

Bine. Mulţumesc foarte mult, am plecat deja.

Vă aşteptăm.

- Sonia, plec. - Bine.

Vine imediat.

S-a oprit din nou.

Cât timp mai avem?

Dă-mi 5 minute.

- Haide, Fer. - Încearcă din nou.

Ce se-ntâmplă? Cum merge?

Am terminat?

Toate-n regulă?

Dar pe tine nu te interesează banii!

Nu, nu-i vorba de bani, nu.

Brecht se întreba ce-i mai rău: să jefuieşti o bancă sau s-o înfiinţezi?

Te justifici.

Nu. Nu...

Nu, nu sunt un Robin Hood.

Ceea ce se-ntâmplă e că sunt absorbit complet de gândul ăsta.

Mă trezesc şi mă culc, gândindu-mă la plan.

Cred că-i perfect.

O planificare, Fernando, începe să dea rateuri atunci când creatorul ei

îşi închipuie că are un plan perfect.

Asta n-a spus-o Brecht.

O spun eu.

Etapa 7:

"Arme şi dat din mână în mână".

Arme şi dat din mână în mână!

Haide, idiotule.

Doc.

Haide.

Etapa finală: "Fuga şi Întâlnirea".

Ok.

Walter?

- Aţi vorbit cu avocatul meu? - Da, e pe drum.

Ştii la ce mă gândeam, Miguel? Că suntem de destul timp aici.

Şi înainte de a ne preda, am vrea să mâncăm ceva.

Apel în desfăşurare

Şi ce vreţi să mâncaţi?

Comandă-ne 5 pizza fugaccia.

Foarte bine, 5 pizze. Şi de băut?

Nişte Coca-Cola.

N-o lungi prea tare, că nu vreau s-aştept toată după-amiaza ca să vină comanda asta.

Ne-am înţeles?

Walter.

Walter?

Ce nenorocit...

Erau pregătiţi să iasă. Câştigă timp. De ce?

- Sau pentru ce? - Blochează intrările.

Sau se pregătesc pentru o confruntare. Şi asta.

- Bine... - Despre ce altceva poate fi vorba?

- Sileo? - Ce-i?

- Dl, e directorul băncii. - Sunt directorul.

Spuneţi-mi un lucru, banca dispune de vreo ieşire

diferită de intrarea principală, acoperişul şi parcarea?

- V-am spus deja suficient? - Răspundeţi-mi.

- Nu, nu mai există şi alte ieşiri. - Sunteţi sigur?

Da. Vă rog.

- Aveţi grijă de oameni. - Ce facem aici?

- Vă rog, retrageţi-vă! - Vă rog, veniţi cu mine.

- Eh, cine mă plăteşte? - Te plătesc imediat.

Şefu', au sosit pizzele.

Numărul de telefon apelat nu se află în aria de acoperire.

Numărul de telefon apelat nu se află în aria de acoperire.

Ce nemernic.

Daţi-vă un pic la o parte.

Bine.

Cine a ciripit? Îhm?

Cine a deschis gura? S-auzim.

Cine a fost?

Despre ce vorbeşti, Mario?

A-nceput să se răspândească vorba în stradă, Doc.

Se vorbeşte deja şi de Banca Rio.

Păcat, credeam că suntem profesionişti. Ce s-a-ntâmplat?

Aici nu deschide nimeni gura.

Bine, e frumos că spui asta.

E ceea ce vreau să aflu.

Poate că lumea vorbeşte de altă "treabă".

Tu spui că e aşa? Se vorbeşte de altă treabă. E posibil.

- Calmează-te, Mario. - Calm? Sunt calm, Fer. Sunt calm.

Vreau doar să ştiu pe cine l-a luat gura pe dinainte.

Fer.

Mario, spui prostii.

Da?

- Eu spun prostii? - Da, spui prostii.

Încetează, încetează, încetează.

Vezi ce zice nemernicul ăsta. Că spun prostii?

Ei! Încetează, încetează, încetează!

- Spun prostii? - Spui prostii.

Încetează, Mario, lasă jos arma.

Mario, lasă jos arma.

Cine paştele mă-sii a ciripit?

E de jucărie, fraiere.

Pizda mă-tii, uruguayanule.

Scuze, scuze, scuze, băieţi, însă doream să vă fie clar

un punct important: n-o să intrăm în bancă cu arme adevărate,

- vom utiliza arme false. - Arme false!

Ce-i asta? O glumă?

Dacă aţi înghiţit-o voi, o înghite toată lumea.

N-avem nevoie de nimeni căruia să-i tremure mâna şi să tragă vreun glonţ din greşeală.

Şi dacă trag ei din greşeală şi trebuie să ne apărăm?

După masacrul din Ramallo, niciun sticlete n-o să-şi inima-n dinţi

şi să pătrundă-n bancă.

Atât timp cât vor exista ostatici, nu se trage niciun glonţ.

Şi-n plus, dacă ne prind...

armele false...

vor evita să încasăm nişte ani la răcoare.

Credeţi-mă, planul e perfect aşa cum e acum.

De asemenea, dacă cineva are vreo îndoială, e momentul s-o exprime.

Da, eu. Cum vor afla sticleţii că utilizăm arme false?

Toată lumea calmă, da? Uşurel unde sunteţi.

Haideţi, haideţi. Priviţi în jos, priviţi în pământ.

Haideţi, haideţi. Aşa.

Staţi liniştiţi, deja sosesc pizzele...

Nu ştiu cum au făcut, dar au ieşit din bancă.

Prin canalizare. Ştiţi ce trebuie făcut?

Chemaţi echipa lui Ramirez să intre prin canalizare,

noi intrăm pe deasupra şi aşa îi blocăm.

- Nu. - Cum nu?

Nu ştim dacă sunt înăuntru sau nu.

Dar nu le puteţi da mai mult timp tipilor ăştia!

Nu vedeţi că au venit pentru asta? Nu răspund la telefon,

nu au luat pizzele. I-am sunat, dar mi se spune că nu e nimeni în bancă.

- De ce dovadă aveţi nevoie? - Nu mă înnebuniţi.

- Nu vă înnebunesc. - Mă-nnebuniţi.

Vă spun nu şi eu reprezint autoritatea!

- Da... - Am să vă sancţionez!

- Nu vedeţi realitatea! - Nu avem suficiente dovezi ca să intrăm.

Dacă se va produce alt Ramalho, ce cap o să cadă?

- Da' ce Ramalho?! - Ce cap o să cadă, Miguel? E clar?

- Sora mea sună din interiorul băncii! - Vă puneţi în pericol viaţa, dnă!

- Alo? - Vă rog, lăsaţi-mă să trec.

Vă rog, închideţi-i telefonul!

Vă rugăm, închideţi telefoanele!

- Sună dinăuntru! - Sună dinăuntru, şefu'.

Vă rugăm, închideţi cu toţii telefoanele, pentru binele rudelor dv!

- Pregătiţi-vă de intrare. - Închideţi toţi telefoanele.

Regrupaţi-vă! Avansaţi!

Intrăm! Poliţia!

Poliţia!

Ieşiţi afară! Ieşiţi afară! Ieşiţi afară! Ieşiţi afară!

- Ce rahat se-ntâmplă cu asta acum? - Se-ntâmplă,

pentru că ne-am zgârcit la motor. Paştele mă-tii.

Când ţi-am zis cât costa un motor nou nu ţi-a plăcut.

Mi-ai zis c-o să-l faci să fie ca nou. Avem milioane de dolari,

- ce-nseamnă două mii de pesos? - Asta o spui acum, Felício.

Gata. Haideţi să dăm la rame.

Şi cu banii? Cum o să procedăm?

Sunt mulţi kilometri ca să-i ducem pe jos.

Da, ne-ar lua mai mult de 3 ore, da.

M-am gândit să utilizăm o şalupă gonflabilă.

- Cu motor? - Nu e apa atât de adâncă.

Şi-n plus, dacă e descoperit planul nostru cu canalizarea,

ne vor aştepta la gura de deversare.

În cazul ăsta, am încurcat-o.

- Ai dreptate. - Putem construi un baraj.

- Gata? Putem pleca? - Haideţi! Haideţi! Haideţi!

Aşa, aşa! Drept înainte, drept înainte!

Haideţi, haideţi, haideţi!

Haideţi, repede! Haideţi, haideţi, haideţi!

Aşa. Continuăm! Continuăm.

La stânga, la stânga.

Ajută-mă!

- Continuăm! - E o cursă!

Continuăm!

Haide, haide! Cu mai multă forţă! Haide!

Haideţi, haideţi, haideţi...

Haideţi, haideţi.

Foarte bine, Mario, bine.

Dle, am noutăţi.

Armele găsite sunt de jucărie. Repet, sunt de jucărie.

Nutria1, către Nutria2, mă auzi?

- Nutria1, către Nutria2, mă auzi? - Te aud.

Haide!

- Poliţia! Legitimaţi-vă! - Sunt Sileo!

Nu, nu...

Asta trebuie să fie furgoneta cea mai scumpă din lume.

BANCA RIO

Ce nenorocit!

ÎNTR-UN CARTIER DE BOGĂTAŞI FĂRĂ ARME, FĂRĂ RESENTIMENTE

E VORBA DOAR DE BANI ŞI NU DE POVEŞTI DE DRAGOSTE

Ce grozav!

Felicitări, băieţi.

Felicitări. Serios.

Acum, ne dăm la fund.

Şi fiţi discreţi.

De-a lungul istoriei poliţiei argentiniene nu-mi amintesc de vreun grup

care să fi acţionat atât de organizat, cu atâta tehnică şi cu atât de mult noroc,

precum cea care a acţionat la jaful asupra băncii Rio.

Evident, un grup foarte bine pregătit, dar fiţi siguri...

cu toţii, că-n scurt timp vor bea mate în închisoare.

Mai târziu vom continua să vă informăm de la sediul unităţii noastre exclusive...

Nume?

- Al meu sau al soţului meu? - Al lui.

Alberto de la Torre, bărbatul meu.

E cel care a jefuit banca. Banca Rio.

- Cum a jefuit banca? - Da.

Toţi banii sunt la mine acasă, în tavan.

- Vreţi să vă notaţi adresa? - O secundă, o secundă, vă rog.

Un minut.

Dle comisar!

Nu te mişca! Nu te mişca!

- Haide, nemernicule! - De ce m-ai oprit, în pizda mă-tii?

Calmează-te, nenorocitule!

Duceţi-vă naiba toţi!

Nenorociţilor!

- Ieşi din maşină! - Nu m-atinge!

- Nu te mişca! - Nu m-atinge!

Du-te-n paştele mă-tii!

Paştele mă-tii!

Ruben "Beto" de la Torre tocmai ce a fost capturat,

după o urmărire ca-n filme.

Se presupune că este vorba de unul din membrii bandei ce a jefuit banca Rio.

Îl caută pe tipul care a organizat

jaful de la banca din Buenos Aires.

Se află pe aici?

Pe tipul ăla nu-l vor găsi niciodată.

Am cunoscuţi în Buenos Aires ce mi-au povestit cum a fost făcută toată treaba.

Cum a fost?

A plecat spre Montevidéo, a trecut prin Brazilia.

Mălaiul e tot investit acolo.

Creierul loviturii nu e un fiştecine.

E un politician foarte, foarte cunoscut din Buenos Aires.

În momentul ăsta trebuie să fie prin Miami

sau prin vreo insulă unde nu-l cunoaşte nimeni.

Nu se va afla niciodată identitatea lui.

Cu fierătania aia compactezi o apărătoare.

- Pot s-aduc maşina diseară? - Da.

Ei, rămâi pe loc! Nu te mişca, nu te mişca!

- Haide! Haide! - Haide!

Haide.

Au fost foarte bune, eh? M-ai surprins, ăsta-i adevărul. Foarte bine.

Ce?

Ce? Zi, ce?

Haide...

Nu-ncepe meciul? Pune pe canalul cu el, haide.

Vrei să vezi un film? Mie mi-e indiferent.

Pune meciul.

Şi dacă mai bine închid televizorul?

Închide-l.

Aşa vorbim. Mai bine, nu?

ŞTIRE DE ULTIM MOMENT

SUNT DEJA 3 PERSOANE ARESTATE PENTRU JAFUL ASUPRA BĂNCII RIO

Ce s-a întâmplat? Tăticule...

- Vino, Lu. - Ce s-a-ntâmplat?

- Vino, nu-i nimic. - Ce s-a-ntâmplat?

- Vino, intră aici! - Dar, tăticule!

- Rămâi înăuntru! - Tăticule, ce s-a-ntâmplat?

Închide uşa, Lu, te rog! Rămâi înăuntru! Rămâi înăuntru, îţi spun.

Dacă vor pune întrebări, rămâi înăuntru.

Poliţia!

Întoarce-te! Cu faţa la podea!

La podea, ţi-am spus, întinde-te. La podea!

Dă-i drumul, nemernicule!

Dă-i drumul! De ea nu te atingi!

- Tăticule! - Scoate-i cătuşele!

Recepţionat, bazo. Altceva?

Bărbat de 38 ani şi-a luat soţia drept ostatic.

În 5 minute suntem acolo.

Şefu', a fost prins Walter, de la jaful de la banca Rio.

Mi se rupe-n două.

Cu mine, mami!

Mi-e dor de-o femeie, bruneto!

Cum te simţi?

Uite, am vorbit cu avocaţi...

Iartă-mă, Lu.

Iartă-mă.

Iartă-mă pentru toate.

Iartă-mă pentru toate porcăriile pe care le-am făcut, pentru...

toate prin câte te-am făcut să treci încă de când erai micuţă.

Pentru toate dăţile-n care te-am minţit, iartă-mă.

Eu ştiu că...

asta ai auzit-o de multe ori, Lu...

dar gata.

Gata.

S-a terminat.

Nu se va mai repeta niciodată.

Serios.

Îmi doream să te văd azi...

pentru că voiam să te privesc în ochi şi să-ţi spun asta.

Şi ca tu...

să ai încredere...

că ce-ţi spune tăticu'...

azi, e adevărat. Îhm?

Înţeleg totul, eh?

Înţeleg totul.

Furia ta...

supărarea ta...

- ştiu că ai chef... - Să-ţi sparg faţa?

Să-mi spargi faţa, da.

Când începi să te gândeşti la oamenii cei mai importanţi din istorie

la familiile cele mai influente,

ai să dai întotdeauna de ceva dubios, ceva obscur.

Ca şi cum ar fi înţeles că pentru a ieşi în evidenţă, mai întâi,

trebuiau să se "murdărească".

Dar tu te simţi "murdar" pentru ceea ce ai să faci?

Nu.

Ar trebui să-mi fac griji?

Tu ce crezi?

Ai făcut o treabă bună.

Nu, nu, nu! Întrucât va fi ultima noastră şedinţă, ţi-o spun, Daniel,

ai făcut o treabă foarte bună.

De ce ţi se pare c-am făcut o treabă bună cu tine?

Pentru că la o săptămână de la comiterea jafului secolului,

mă simt omul... cel mai "curat" din lume.

- Salutare. - Salutare.

- Ce faceţi pe aici? - Un refugiu spiritual.

Vreo problemă?

Actul de identitate?

Ai, ce idiot! L-am lăsat la motel.

Ce idiot. Nu pot fi mai idiot de atât. Iertaţi-mă.

Vă deranjează dacă aruncăm puţin o privire?

Am de ales?

S-o ia naiba... ce pot să fac.

Comando, atenţiune. Cred că l-avem pe suspectul pe care-l căutăm.

- Mulţumesc. - Araújo. Luaţi totul!

Ciao, Luis.

Slavă Domnului.

Ieşi curat, eh?

Şi femeia?

Femeia? Femeia a rămas înăuntru, femeia.

Priveşte.

ELIBERAT AZI CREIERUL JAFULUI ASUPRA BĂNCII RIO

Ah, ia uite.

- Te felicit. - Mulţumesc.

Îmi plăcea cum îţi stătea cu sacoul, eh?

Dar asta, nici cu asta nu-ţi stă rău.

Eu nu pot să spun acelaşi lucru, eh?

- Ce cauţi aici? - Nu, nu-ţi face iluzii.

Sunt eliberat temporar. La 8 seara trebuie să mă-ntorc înapoi.

Consideră că ţi-am zis la revedere.

Deja, aşa de rapid?

Ştii că noi putem să facem un dezastru, nu, Mario?

- M-am retras, Fernando. - Da.

Şi eu.

- Prin bunăvoinţa gardienilor. - Tot te mai ţii de porcăria aia, D-zeule!

- Mă ajută să mă concentrez. - Mă ajută să mă "concentrez"...

- Concentrează-te. - După cât ai insistat, ia să vedem...

Trage adânc în piept.

- Şi? - Ah, te concentrează, eh?

- Ai văzut? - Te ajută să te concentrezi, da, da.

Ui, şi cum te mai ajută să te concentrezi! Ce tare!

Du-te naiba, idiotule!

A fost o lovitură plănuită cu multă grijă.

Delincvenţii au fugit cu banii şi bijuteriile din seifuri

printr-un tunel pe care-l săpaseră în subsol, şi unde amplasaseră

bombe artificiale pentru a evita să fie urmăriţi.

Şalupa gonflabilă a fost găsită într-o scurgere ce trece practic pe sub bancă.

Un lucru cert este că înainte de aducerea în instanţă,

poate se va clarifica ce s-a întâmplat cu "jaful secolului".

Şi de ce încă din toţi banii

nu au mai rămas nici măcar monezile.

5 PERSOANE

AU FOST CONDAMNATE PENTRU AŞA-NUMITUL

JAF AL SECOLULUI

SENTINŢELE AU FOST

ÎNTRE 7 ŞI 15 ANI de închisoare.

Eu eram în Montevidéo atunci când a fost jefuită banca!

TRIBUNALUL DE CASAŢIE A REDUS CONDAMNĂRILE

PENTRU CĂ

NU S-A DOVEDIT CĂ ARMELE UTILIZATE ERAU ADEVĂRATE

ACTUALMENTE

TOŢI SE AFLĂ ÎN LIBERTATE

ANTONIO BEBAUZA "DOC"

NU A FOST LOCALIZAT NICIODATĂ

SE ZVONEŞTE

CĂ A DECEDAT ÎNTR-UN ACCIDENT DE MAŞINĂ LA DOI ANI DE LA COMITEREA JAFULUI

Ruben de la Torre, Beto, 8 ani de închisoare îşi cumpărase o maşină de teren potentă 4x4,

şi un apartament în Flores.

STUDIAZĂ JURNALISM

Presupusul inginer Sebastian Bolster, "MARCIANO"

avea 20000 de dolari, ascunşi în frigiderul de acasă.

1 AN ŞI 9 LUNI DE ÎNCHISOARE

ÎŞI CONTINUĂ ACTIVITATEA LA ATELIERUL SĂU MECANIC

LUIS MARIO VITETTE SELLANES, delincvent uruguayan,

cu antecedente penale,

A PETRECUT 7 ANI ÎN ÎNCHISOARE

A FOST EXTRĂDAT ÎN URUGUAY UNDE ŞI-A RECĂPĂTAT LIBERTATEA

I S-A INTERZIS SĂ SE ÎNTOARCĂ ÎN ARGENTINA

E PROPRIETARUL UNEI BIJUTERII ÎN URUGUAY

5

FERNANDO ARAÚJO

CREIERUL JAFULUI SECOLULUI A FOST ÎNCHIS 1 AN ŞI 7 LUNI

E ARTIST PLASTIC

Evident, programaseră

perfect planurile A şi B,

ca să poată realiza evadarea.

MIGUEL ÁNGEL SILEO, ÎN 2019, S-A PENSIONAT CA NEGOCIATOR,

DUPĂ CE A CONDUS MAI MULT DE 60 DE NEGOCIERI

ŞI A SALVAT 168 DE PERSOANE

NICIUNUL DIN CAZURILE SALE NU S-A SOLDAT CU VICTIME MORTALE

NU S-A PUTUT CUNOAŞTE NICIODATĂ VALOAREA TOTALĂ A BANILOR JEFUIŢI

ESTIMĂRILE VARIAZĂ ÎNTRE 8

ŞI 25 de MILIOANE DE DOLARI

Hoţii, cu acest jaf, au acţionat ca adevăraţi profesionişti,

sau pur şi simplu şi-au realizat un vis din adolescenţă?

AU FOST RECUPERAŢI DOAR 1.172.000 DE DOLARI

ŞI 8 KG DE BIJUTERII

TOŢI CLIENŢII PREJUDICIAŢI ÎN URMA JAFULUI

AU FOST DESPĂGUBIŢI DE BANCĂ

ÎNTR-UN CARTIER DE BOGĂTAŞI FĂRĂ ARME, FĂRĂ RESENTIMENTE

E VORBA DOAR DE BANI ŞI NU DE POVEŞTI DE DRAGOSTE

Subtitrarea: Amos Klein amos_klein@yahoo.fr

Resincronizarea şi adaptarea: SPteam @ www.speedapp.io

Subtitrare descărcată de pe www.subs.ro