Original subtitles

Ei locuiesc în Sardinia. Să mergem acolo.

Nu mă lăsa să te opresc. Doar pleacă.

Nu suntem aici ca să alegem mobila.

Am un cod personal de criptare.

Un PEC? E al tău?

Am fost cu Olivier. Am dat peste el pe stradă.

- Unde sunt banii mei? - Nu-i pot accesa, jur.

Unde e Roosje? Ea vine cu mine.

Nu-ţi face griji, dragă, e bine.

Spune-mi când ai banii.

Eva!

Nu.

Eva...

Dacă sun ambulanţa, poliţia va veni şi va pune întrebări despre Peter.

Cheamă o salvare! Iisuse.

Watch Online Movies and Series for FREE www.osdb.link/lm

VECINII Sezonul 4 - Episodul 8

- Bună ziua. - Bună, bun venit în Sardinia.

Da, mulţumesc.

Lilly Hoogstraten.

Iată cheia camerei tale.

Iar bufetul cu autoservire începe într-o jumătate de oră lângă piscină.

Nicio problemă, puteţi bea.

Aşteptaţi.

În Sardinia, spunem: "Un băutor nu e niciodată singur."

Mulţumesc.

Mulţumesc.

Noroc.

- Pot să te întreb ceva? - Da.

Îi recunoşti pe oamenii ăştia?

Nu.

Nu i-am mai văzut.

- Îmi pare rău. - E în ordine.

Hei.

- Bună. - Ce faci aici?

- Kik a plecat deja. - Ştiu, am venit să te văd.

Ce se întâmplă?

E mai uşor să vorbim înăuntru.

Nu e un moment bun acum. Altădată?

Nu, îmi pare rău.

Nu poţi să vii la uşa mea şi să te aştepţi...

- Kik ştie despre asta? - E vorba despre Kik. E important.

Bine.

Intră. Mă duc să mă îmbrac. Două minute.

Kik, Dave e bolnav azi. Am mutat întâlnirea ta săptămâna viitoare.

Bine.

Totul e în regulă?

Da, scuze.

Am dormit prost aseară. Sophie se trezeşte la fiecare două ore.

- E un antrenament pentru mai târziu. - Da, e promiţător.

Îţi voi trimite prin e-mail noua agendă.

E chiar enervant că nu e aici. Urma să trimită actualizări clienţilor.

Oricum, sper să se facă bine curând.

Ce crezi?

Frumos, da.

Ai făcut frumos aici.

Da, procesul e în curs.

Dar ajungem acolo. Încet, dar sigur.

Cafeaua o bei tot neagră?

Da.

Ce s-a întâmplat?

- Ce vrei să spui? - Cu obrazul tău.

Asta? Am intrat într-o uşă.

Sunt atât de neîndemânatică, în ultima vreme.

Aparent, e normal.

- Ce ai vrut? - O uşă ţi-a lovit obrazul?

Da, sunt neîndemânatică, nu am spus asta?

- Bună. - Bună.

Aproape că nu îndrăznesc să întreb.

Încearcă.

E atât de stupid, mi-am lăsat cardul de parcare la poartă.

Ai putea să cobori şi să mi-l aduci?

- Trebuie să termin ceva. - Desigur, nicio problemă.

- Deci ai vrut să vorbim ceva? - Da, scuze.

Am primit o propunere ciudată de la cineva.

Ceva criptat de tine. Ţi-am recunoscut semnătura din PEC.

- De la cine? - O femeie, Victoria.

Kik o cunoaşte.

E imposibil.

Mi-a arătat-o chiar ea.

Nu am creat niciodată un PEC pentru ea.

Pentru cine atunci?

E confidenţial, după cum bine ştii.

- Şi asta e tot? - Asta este.

Nu-l pierde, bine?

Avem ceva de sărbătorit?

Mă gândeam la trecut

şi am vrut deodată pâine prăjită.

Ştii ce? Am procedat greşit.

Implicarea lui Kik.

A fost o idee proastă.

Bărbaţii ca ăsta au toţi...

probleme cu ego-ul, probleme la "mansardă".

Mult prea multă bătaie de cap.

Ar trebui să o facem noi înşine.

Să o luăm din nou de la început.

Împreună.

Delicios.

Voi verifica.

Da.

Cred că ar trebui s-o faci.

Şi nu-ţi face griji, fără noi nu o pot decoda.

Dar mulţumesc.

Ai grijă de tine.

Mă poţi suna oricând. Zi sau noapte.

Tu ştii asta.

Asta este mesageria vocală a lui Peter Nijhof.

La naiba.

Pot să vă întreb ceva? Îi ştiţi pe oamenii aceştia?

Nu vorbiţi engleza?

O caut pe femeia asta...

Pe aici, prin împrejurimi?

- Nu? - Nu, nu...

- Ce ţi s-a întâmplat? - Trebuie să vorbim.

- Kik a făcut asta? - Am vorbit cu Dave.

Mi-a spus că ai un lucru

care nu-ţi aparţine.

Vrei să te aşezi mai întâi?

- Pot să-ţi aduc ceva de băut? - Nu, mai bine nu.

- Dacă Kik a făcut asta... - Nu vorbim despre Kik acum.

Voi doi aveţi codul PEC al lui Peter. Cum l-ai luat?

Poate ar trebui să ne concentrăm mai întâi pe tine.

- Cum ai făcut-o? - Arăţi îngrozitor.

Cum l-ai luat?

Poate suni la poliţie?

Spune-mi cum ai obţinut PEC-ul, sau voi chema poliţia.

Un astfel de cod este unic şi personal,

şi poate fi folosit doar de o singură persoană.

De unde ştii?

Eu l-am creat...

pentru Peter.

Tu?

Am lucrat ca programator de software,

şi eu am dezvoltat programul ăsta.

Hai să... Să stăm jos un minut.

Să stăm puţin de vorbă.

- Unde este Peter? - Poţi decoda acest PEC?

Telefonul lui e închis.

Ştie că ai detaliile lui bancare?

- Nu... - El ne-a cerut să facem asta.

De ce nu o face Peter el însuşi?

Nu e în vacanţă în Italia?

El...

- Peter nu poate acum... - A fost răpit.

Cu Roosje.

- Îmi pare rău, dar asta e o glumă. - Nu!

Sunt serioasă.

Bine.

- Şi când? De către cine? - Tatăl biologic al lui Roosje.

Un psihopat.

Vrea bani din contul lui Peter, de aceea suntem aici.

- Şi unde este Eva? - Eva e în spital.

A fost rănită, în timpul răpirii.

În spital, ea nu poate vorbi, nu se poate mişca...

Ea nu poate confirma nimic.

Bine, haide, povestea asta e prea bizară.

Bizară, dar adevărată, din păcate.

Ok, de ce nu ai spus nimic?

Dar schimbul de casă? Nu erau în vacanţă?

Nu ştim în cine putem avea încredere aici.

Nu cunoaştem pe nimeni.

Trebuie să înţelegi că astea sunt informaţii sensibile.

Nu ştiu.

O răpire, serios?

Convinge-te singură.

Mama?

Mama?

Şi unde e Peter?

El nu e în videoclip.

Am nevoie de acordul lui sau nu pot face nimic.

Am înţeles.

Am înţeles şi, dacă nu ar fi o urgenţă,

nu ţi-am cere niciodată asta.

- Dar e pentru Roosje. - Da, Roosje.

De aceea avem nevoie de bani.

E tatăl ei. N-o să-i facă rău.

Prefer să nu-mi asum riscul.

Un astfel de om e capabil de orice.

Îmi pare rău.

- Te rog. - Nu te pot ajuta.

La naiba.

Eva van der Leek

şi Peter Nijhof.

Da.

Stau în hotelul dv?

Nu? Ok.

Bine, da.

Mulţumesc mult.

Sunteţi aici în vacanţă?

Nu.

Da. Pot să vă întreb ceva? Caut un cuplu olandez...

Un cuplu olandez cu...

- De unde sunteţi? - Olanda.

Da, pot să vă întreb ceva?

Îi caut pe Eva Van der Leek...

şi Peter Nyjhof.

Da. Stau la hotelul dv?

Da, bine.

Mulţumesc.

Scuze, nu, nu vreau...

Ce e cu Eva Van der Leek şi Peter Nyjhof?

Da, îi caut pe oamenii ăştia, credeam că stau aici, dar nimeni nu-i ştie.

Poţi lua o pauză.

Bine, cinci minute.

Doar cinci minute.

Noroc.

Noroc.

Ai vrut să vorbeşti cu mine?

Stai jos.

Pari serios.

A murit cineva?

Nu, doar verific.

Cred că totul merge grozav.

Clienţii sunt fericiţi, nu-i aşa?

Sau nu sunt?

Acasă?

Cu Sophie?

Şi asta. Se îngraşă în fiecare zi. Se pare că aşa se întâmplă.

Şi e bine?

Cum adică?

Ce e?

Voi sunteţi bine?

Unde vrei să ajungi, Dave?

S-a întâmplat s-o văd azi-dimineaţă.

- "S-a întâmplat"? - Nu arăta bine.

- Mi-ai vizitat soţia? - Ce s-a întâmplat?

Te-a chemat ea?

- Nu, m-am dus eu. - Doamne...

Eşti incredibil.

- Nu renunţi niciodată? - Stai jos.

- De ce? - Stai jos.

Ai lovit-o?

Cum îndrăzneşti?

- E o întrebare. - Trebuie s-o uiţi, Dave.

E însărcinată în 8 luni, da?

- Dacă ai lovit-o... - Nu am lovit-o.

- Nu, a intrat singură într-o uşă. - Da.

Da, a intrat în uşă. Lasă-mă să trec.

Sophie merită mai mult.

Sophie?

Ce?

Ce faci?

Nimic.

Ascultă, ştiu că sună ciudat.

Da, doar un pic.

Trebuie să ne crezi.

Trebuie să mă crezi pe mine.

De ce?

Pentru că mereu am fost sincer cu tine.

Am nevoie de tine.

Eva şi Roosje îţi vor fi veşnic recunoscătoare.

Ce naiba?

Asta este pagina potrivită?

- Da, dar nu e nimic acolo. - Putem vedea asta.

- Cum e posibil? - Tot ce ştiu e că nu e nimic acolo.

Vezi cine i-a scos? Când? Cu siguranţă poţi.

Acesta este conceptul, banii nu pot fi urmăriţi.

Şi nu există uşa din spate în acest program.

- Ce naiba? - Vic, calmează-te.

Să mă calmez? Cum? Cum poţi fi calm?

Asta nu ajută.

Bine.

Ce putem face?

Chiar nu vezi unde s-au dus banii?

Nu.

Eşti sigură?

Da, sunt foarte sigură.

Bine.

Scuze, nu e vina ta. Dar ăsta a fost singurul nostru indiciu.

Ea stă acolo şi mă minte şi crede că şi eu o fac.

Ce vrei să spui?

Ea crede că toţi suntem ca ea.

Manipulatori şi înşelători.

La fel e şi Kik. El a minţit despre toate, în ultima vreme.

Nu le-am trimis eu. Ce pot face în privinţa asta?

Nu contează. Mă voi gândi la ceva.

Adu-i înapoi.

Eu i-am adus.

Ştii ce se întâmplă?

De ce aş şti ce se întâmplă?

Aceşti clienţi nu se vor întoarce, Dave.

Janna?

Dave?

Dave?

Da.

Toate cele bune.

Dave?

Cine ar fi putut s-o facă?

Ar fi putut altcineva să folosească codul?

Crezi că Eva ştie ceva despre asta?

Poate că deja mutase banii.

Sau tu ai făcut-o.

Ce ai spus?

Sau ai făcut-o tu.

Ce vrei să spui cu asta?

Tu şi Kik.

Aveţi amândoi codul.

Ce?

E absurd.

Este?

- Nu vorbeşti serios, nu? - Nu e atât de absurd.

În această dimineaţă, brusc nu ai vrut să fie implicat Kik.

Poate ai vrut să-ţi acoperi urmele.

La naiba, Olivier.

Chiar crezi că Kik şi cu mine...

Cel mai bun prieten al meu Kik şi cu mine am luat banii împreună?

Sau ai făcut-o tu.

Poate ai folosit codul.

Cu Sophie.

Ieri, când voi doi aţi fost la o plimbare minunată.

Pentru că nu ai încredere în mine, dar ai încredere în Sophie.

Cred că îţi place.

- Îţi aminteşte şi ea de Eva? - Poate ar fi trebuit.

Atunci măcar aş şti că banii vor ajunge la locul potrivit.

- Locul potrivit? Milo? - Da. Roosje trebuie salvată.

De ce? Ea nu e copilul nostru.

Ea e cu tatăl ei biologic. Şi, aşa cum a spus Sophie, el nu o va răni.

- Ar trebui să fie cu mama ei. - Cu Eva?

Care a răpit-o. Mult mai bine, da.

Gândeşte-te, pentru cine vrei cu adevărat acei bani?

Pentru Roosje sau pentru Eva?

Am ajutat-o să i-o dea ciudatului. Am de gând să o iau înapoi,

să i-o dau Evei.

Îmi pare rău.

Nimeni nu ştie unde s-a dus.

A dispărut.

Da...

Poate fi oriunde, peste tot.

- Te bucuri de privelişte? - Da.

Foarte mult.

Ai vorbit cu Anabert?

Cu cine?

Ee un fel de primar olandez al Sardiniei.

Mereu îi invită pe toţi olandezii acasă la ea.

Aş vrea să vorbesc cu primarul olandez. Mă poţi duce la ea?

Da, vino cu mine.

- Da. - Haide, vino cu mine.

Ce faci?

Mă întorc în Sardinia.

- Fără bani? - Da, fără bani.

Ar fi trebuit s-o fac cu mulţi ani în urmă.

Ce-i vei spune Evei?

Poate tu o iubeşti pe Eva, dar ea te iubeşte cu adevărat?

Încă era interesată de Peter. Poate că Eva nici măcar nu te aşteaptă.

Ce faci atunci? Gândeşte-te la asta.

- Mă duc, Vic. Orice ai spune. - Nu poţi.

Îmi pare rău.

Îţi aminteşti când ai fost transferat pentru a suta oară?

Şi am venit să te văd în fiecare seară.

- Nu mai vreau asta. - Nu poţi pleca.

Dacă pleci, voi veni cu tine. Mereu, oriunde te duci.

Ar fi trebuit să te gândeşti la asta mai devreme. Înainte voiai doar bani.

Pentru noi. Am vrut banii pentru noi.

Pentru noi? Faci doar ceea ce ţi se potriveşte.

Am vrut bani ca să putem fi liberi,

fără griji legate de bani sau de casă,

ca să nu mai fac compromisuri din nou. Merităm asta.

Rămâi!

- Vic. - Stai. Nu poţi pleca, te rog.

Aici Olivier, lasă un mesaj după semnal.

Aici Olivier, lasă un mesaj după semnal.

Tu ai trimis mailurile de pe computerul meu.

Mai câştigi, dar mai şi pierzi.

Nenorocitule, te omor.

Viaţa mea...

Viaţa mea, ticălosule.

Nu!

Nu! Ce faci?

Lasă-l. Opreşte-te acum.

Nenorocitul dracului!

Lasă-l în pace. Opreşte-te acum, omule. Încetează.

- Fugi... - Calmează-te. Iisuse.

Kik?

Kik?

Da.

Cine altcineva?

Mai are cineva cheie?

Doamne sfinte.

Ce s-a întâmplat?

Fostul tău.

- Să-ţi aduc ceva. - Adu-mi o bere mai bine.

Poftim.

Ce ai văzut vreodată la tipul ăla?

Nenorocit de labagiu.

Nenorocitul ăla a dat informaţii concurenţei.

Idiotul.

Va câştiga mulţi bani din asta.

Dar a încercat să dea vina pe mine.

Ai grijă!

De ce nu spui nimic?

Îmi pare rău.

Dave a fost aici ieri.

Îmi pare rău.

Pentru ce?

Pentru ce îţi pare rău?

- Bună. - Bună ziua.

Eu sunt Lilly.

Mă întrebam dacă îi cunoşti pe doi prieteni de-ai mei.

Eva şi Peter.

Intră.

Sfârşitul episodului 8

Subtitrare: Retail COBILANSCHI

Varianta în limba română pentru FOCUS SAT TV: DIGITALBROADCAST

Watch Online Movies and Series for FREE www.osdb.link/lm