Original subtitles

- Am vrut să-mi iau rămas bun. - Sper că totul va fi bine.

Nu m-am gândit că-ţi doreai aşa de mult un copil,

încât să te culci cu vecinul.

Mă sperie.

A venit Milo după mine? Am impresia că sunt urmărită.

Carl, dacă nu eşti aici în trei zile, voi trimite pe cineva după tine.

O armă. Ai ţinut vreodată una?

Watch Online Movies and Series for FREE www.osdb.link/lm

Machteld, mi-e dor de tine.

Bună! Ai ajuns deja.

Da, tipul ăla a vrut maşina înainte de ora 8:00.

Jasper, soţul meu, spunea mereu:

"Serviciile bune sunt cea mai bună reclamă."

Nu că ar fi oferit un serviciu atât de bun. Unii clienţi îl enervau.

Şi a fost suficient de prost încât să bârfească cu un client despre altul.

- Înţeleg. - La un moment dat, s-a aflat.

- L-ai întâlnit vreodată pe Jasper? - Nu.

Ei bine, a fost...

... un om bun.

Da?

Acum am cunoscut pe altcineva...

Desigur, nu ştiu dacă e din acelaşi aluat ca şi Jasper, dar...

Te doresc...

Cât mă mai laşi să aştept?

Să presupunem că e la fel.

Ştii cum e, Lex?

Azi?

Ce e minunat la cineva la început devine în timp enervant.

- Aziz vine mereu aşa târziu? - De obicei întârzie cinci minute.

În regulă, atunci. Va trebui să remedieze asta.

Ajung la 11:00.

Poţi sta cu Roos? Au sunat de la grădiniţă.

E focar de gripă şi chiar nu vreau să se îmbolnăvească.

Îţi las ăsta pentru după-amiază.

Dacă nu poţi, spune-mi. Fii sinceră.

Stai liniştită, e în regulă.

- S-a trezit devreme? - Pe la 5:30.

Aşa că ar trebui să adoarmă în curând.

- Ne vedem mai târziu. - Distracţie plăcută la muncă.

Pa, Roos.

Roos e la mine. Îţi scriu când adoarme. Las uşa deschisă.

Şi... îmi place încet.

- Bună! - Bună!

- Păreai serios. - Şi chiar sunt.

- Machteld. - Peter.

- Ce e? - Spune-mi ce vrei.

Te vreau pe tine.

Şi după?

- Să mâncăm ceva? - Serios, acum.

- Ce? - Nu vreau asta doar pentru o zi.

- Şi vezi că ştiu karate. - Bine. Vino aici.

Dormi, puiule, dormi...

Tatăl tău duce oile la păscut

Mama ta scutură Copacul din ţara viselor

Să curgă vise frumoase pentru tine

Dormi, iubito, dormi

Tatăl tău păstoreşte oile

E timpul pentru un pui de somn.

Ai băut lăpticul. Acum, mergem la nani.

VECINII Sezonul 2 - Episodul 9

A funcţionat?

- Da. - În sfârşit!

Unde, Lilly?

La naiba.

Eşti nebun.

- Poţi merge la schi la tatăl meu. - Serios?

Super!

Nu pot veni cu tine? E foarte plictisitor aici.

Tata nu mai face nimic cu mine, iar mama se plânge tot timpul,

sau bea vin cu Eva.

Cred că părinţii mei vor divorţa.

- Serios? - Înainte se sărutau, se iubeau...

Şi părinţii mei făceau asta, dar mi se pare scârbos.

Dacă vin, putem schia împreună.

- Nu prea ai condiţie fizică, Nijhof. - Mulţumesc.

Cred că mi-am ieşit din mână.

E diferit de sexul în debara.

De ce locuieşti încă la hotel?

- Îmi caut o casă, dar durează. - Casa nu e proprietate comună?

Ştii...

De când ne-am despărţit, mi-a fost greu să iau decizii.

Atunci, lasă-mă pe mine să hotărăsc deocamdată.

- Lilly? - Poftim?

- Lilly. - La birou.

Acum!

Mă duc să iau nişte piese.

- De ce ai nevoie? - Amortizoare.

- Mai avem câteva. - Am nevoie de unele noi.

- Erai prin zonă? - Nu.

Am venit special să-ţi aduc ceva bun.

- Vrei şi tu? - Nu. E pentru tine.

E cam ciudat să locuim dintr-o dată aşa de apropiaţi...

deşi abia ne cunoaştem. Trebuie să mă obişnuiesc.

De exemplu, nici nu ştiu...

dacă ai încredere în mine.

E vreun motiv anume pentru care nu ar trebui să am încredere în tine?

Nu prea ştiu la ce te referi.

Vreau să spun...

Dacă te gândeşti la ceva... Ai putea să spui.

Cred că ar trebui să-mi spui. Fii cinstită cu mine.

Sigur.

- Da, ar trebui. - Desigur.

Sau dacă te gândeşti la ceva care te face să spui...

- Sau dacă ai găsit ceva? - Ce să găsesc?

- Nu ştiu. - Ar trebui să-ţi caut prin lucruri?

Şi dacă găsesc ceva legat de droguri sau bani murdari...

Dă-i drumul. Nu vreau să am nimic de-a face cu asta. N-am nevoie.

- Nu fac trafic. - Ce vrei să spui?

Nimic.

- Să-l tai în două? - Nu.

- Trebuie să plec. - Acum?

Da. Plec.

Ai venit.

Eşti frumoasă.

Îmi pare rău pentru ţinută...

Nu mă aşteptam să vii în costum.

De fapt, nu mă aşteptam să vii deloc.

M-am gândit: "E aşa de nebunesc! Nu e genul tău."

- Atunci, te-ai gătit degeaba. - Corect.

Am cicatrici.

- E ca la club aici. - Drăguţ, nu?

- E plin. - Ce nebunie. Toată ziua?

- Ce vrei de la mine? - O tăvăleală pe patul de bronzat.

Mă urmăreşti. Nu sunt proastă.

- O faci pentru Milo? - Cine?

- Milo Marcanter. - Nu-l cunosc.

Serios? Vezi uşa aia? Cară-te!

Ai dreptate. Te urmăresc. Dar e doar o coincidenţă.

Te-am văzut la magazin şi te-am recunoscut...

M-am gândit să încerc. Nu poţi câştiga dacă nu încerci, nu?

Altfel ratezi orice ocazie.

Ieşi cu mine la masă!

- De ce nu? Mâncăm, mai povestim... - Eşti nebun?

Sunt măritată. Am copii.

Era doar o idee. Am putea face altceva.

Bem o cafea, un ceai sau un suc...

Prefer să merg la film cu un câine,

decât să ies la cafea cu tine. Ne-am înţeles?

Steffi?

- Te cheamă Steffi? - Las-o baltă!

- M-am gândit că eşti Eva. - Nu te mai gândi. Ai înţeles?

Ieşi!

Pleacă! Nebun ce eşti!

- Dar e un client bun. - Serios?

Nu mai e.

- Ai de gând să uiţi şi asta? - Nu, prostuţule.

Mi-am pierdut parţial memoria, dar momentele cu tine rămân.

- În orice caz, încă mă pricep. - De asta poţi fi sigură, Eva.

Şi acum?

Suntem terminaţi. E greşit ce facem.

Dacă am fi făcut asta la o petrecere, după nişte sticle de vin...

Dar nu-mi pare rău.

Adică, nu cred că aş fi făcut ceva.

- Lex, o iubesc pe Stef. - Păi...

Se simte mai bine cu tine decât cu mine.

- Treceţi printr-o perioadă grea. - E aiurea.

Ne-am înstrăinat, de mai bine de un an.

- Totul se va rezolva. - Nu ştiu.

Chiar vrei să vorbim despre asta?

Ce coordonare...

Prost, prost...

Cât de prost poţi fi, Sjors!

Programare la clinică

Carl?

Ţi-am găsit pistolul.

- Nu e ce crezi. - Serios?

Nu arată a pompă de bicicletă, Carl.

Nu-mi trebuie aşa ceva. Nu vreau arme în casă.

- L-am încuiat în seif. - Ar fi trebuit să-ţi spun.

- Puteai să-mi spui că ai o armă. - Cum?

Pur şi simplu.

Ştiu că tocmai ai ieşit din puşcărie, deci nu eşti vreun sfânt.

Ce pui la cale? De ce ai nevoie de armă?

Pur şi simplu. Nu pun nimic la cale.

Ne protejez. Pe amândoi.

Ne protejezi de ce? Sau de cine?

De Steef... Blok.

Îl cunoşti.

A avut grijă de mine în puşcărie.

Nu sunt chiar genul de băiat rău, aşa că am nevoie de protecţie.

Şi de atunci...o mână o spală pe cealaltă.

L-am ajutat la rândul meu să fugă.

A vrut să-şi ia fiul, dar n-a putut.

Eu trebuia să protejez copilul.

Ştia că tu îl aveai pe Sem în grijă şi cauţi pe cineva.

- Aşa, deci... - Da. Exact aşa.

Dar acum totul s-a schimbat, Lil.

Brusc, nu mai trebuie să-l protejez. Acum vrea să-l răpesc.

Şi care e problema? Du-te şi ia-l!

Deci jucai teatru. Cu toate complimentele tale...

La naiba!

- Lil, m-am prefăcut doar la început. - De parcă nu e destul de rău şi aşa.

Iubito, eşti cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat în ultimii zece ani.

Dintr-o dată, mă simt... Am tot felul de sentimente. Eu...

Vreau să fiu cu tine.

Şi acum?

- Dacă nu faci ce-ţi cere Steef? - Va trimite pe cineva.

Să-i ia fiul. Şi pe mine.

Iar dacă fac ce vrea...

Atunci devin complice la răpire.

Şi nu mă mai pot întoarce aici. La tine.

Mă duc după Roos. Porneşti cuptorul?

- Luăm pizza. - Din nou?

Da. Exact.

- Bună! - Bună!

- Nu merge soneria. - Da, ştiu.

Am oprit-o, să n-o trezească pe Roos.

N-o răsfăţa chiar aşa. E destul de linişte aici.

- Îţi pun un pahar? - Da, te rog!

Poftim.

- Ai avut o zi plină? - A venit un ciudat.

Mai ştii când credeam că Milo a trimis pe cineva după mine?

- A scornit o poveste aşa de aiurea. - Adică?

Chiar dacă nu era trimis de Milo.

- L-ai întrebat? - Da, sigur.

Cred că ar trebui să te lămureşti ce e între tine şi Milo.

Să nu ajungi să regreţi că a trecut viaţa pe lângă tine.

Căsătoria mea se va destrăma.

Căsătoria ta oricum nu e minunată.

Trebuie să plec. Altfel, Lex se va plânge că sunt o mamă rea.

Mulţumesc.

- Hei. - Ce e?

- Miroşi ca el. - Ce?

- Miroşi a Lex. - Eu?

Cum ţi-a venit ideea asta? Sigur miros a Roos.

- Mersi! - Cu plăcere!

Steffi bănuieşte ceva...

Ai grijă...

Văd că nu te poţi hotărî unde să stai, aşa că m-am gândit...

Ai putea sta cu mine.

Apartamentul e scump şi deprimant.

- Nu ştiu la ce te gândeşti, dar... - Nu stau prea mult pe acasă.

Nu e niciun apropo.

Bine, dar să nu-ţi pară rău.

- De ce mâncăm din nou pizza? - Pentru că nu a gătit nimeni.

Don cauza asta.

De ce te dai cu parfum, când o duci pe Roos la Eva?

Poftim? Abţine-te!

- Ar fi posibil. - Dar nu e. Sunt căsătorit cu tine.

Ai uitat?

Căsnicia noastră e nasoală.

Nu e distractivă.

Dacă asta crezi...

- De ce nu găseşti o soluţie? - Crezi că n-am încercat?

Mă tot gândesc, dar...

Toată povestea asta e prea...deprimantă.

- Mereu există o soluţie. - Care?

Crezi că exagerez? Că sunt tristă?

Că de fapt e distractiv că trăieşti aici şi ne iubim la nebunie?

Mie îmi place aici. Îmi place slujba, Sal, uneori chiar şi Lilly.

- Îmi plac cartierul, casa, şcoala... - Vecina?

Şi pe mine nu? Nici nu sunt pe lista asta.

Nu terminasem.

Dar n-ai fost prea distractivă, în ultimul timp.

Pur si simplu nu ştiu.

Înţelegi?

Eu... nu mă simt ca acasă. Nu-mi prieşte aici.

- Era mai bine când eram Melissa, nu? - Da.

Cred că nu mă prea descurc să fiu Steffi.

Hei, ascultă-mă!

Nu te înşel.

O s-o facem împreună.

- Ce? - Să-l luăm pe Sem.

- Te voi ajuta. - Lilly...

- Dacă faci asta, vei fi complice. - Atunci, voi fi!

Şi nu te mai gândi să revii acasă. Vom pleca pentru mai mult timp.

Ne luăm o vacanţă lungă.

- Facem înconjurul lumii. - Lilly, tocmai ai o slujbă nouă.

Şi eu n-am niciun sfanţ.

Dar am eu.

Nu sunt aşa cuminte pe cât crezi.

Milo, sunt Melissa. Vreau să te văd.

Lucrez la Sunline Hawaii din Almere, cinci zile pe săptămână.

Bună seara. Poliţia din Flevoland caută un fost deţinut

care nu a fost la întâlnirea pentru evaluare psihiatrică.

Deţinutul e eliberat de ceva timp,

dar e obligat să se prezinte la clinică săptămânal.

Personalul clinicii a aşteptat 24 ore

înainte să anunţe poliţia.

În decursul anului, alţi doi deţinuţi nu au revenit la consiliere.

Aceşti deţinuţi au fost arestaţi după câteva zile...

Doamne

N-am vrut să te îngrijorezi.

Sjors nu s-ar duce după Eva. E exagerat.

- E doar imaginaţia ta. - Las-o baltă!

- Se va ocupa Poliţia. - Dacă îi provoacă vreo zgârietură...

Nu mai e treaba ta. Ea îşi vede de viaţă.

- Şi nu mai e iubita ta! - Lasă-mă!

- Dacă pleci acum... - Ce?

Ai idee cât de nebun e Sjors?

- Ce-a făcut? - Du-te naibii!

Deţinutul nu revine la consiliere

Bună!

Te-am visat. Stăteai întins lângă mine.

- Poţi să intri puţin? - Max e în maşină.

- Îmi pare rău. - E în regulă.

Trebuie să fim atenţi. Poate vin mai târziu, bine?

Şi eu mă gândesc mereu la tine.

Ia te uită...

Te mişti repede.

- Arăţi bine. Sunline... - Da. Exact ca originalul.

Ce-ar trebui să facem?

- Mergem la o cafea în oraş? - La cafea?

Desigur.

Am venit tocmai de la Hillesluis, ca să beau cafea.

- N-am putea merge undeva şi să... - Hai să bem o cafea!

Aia e maşina?

La naiba! Ce înseamnă asta?

- Fraţii tăi şi asociaţii mei. - Iisuse, Milo!

N-am chef de asta. Am vrut doar să vorbesc cu tine.

Fir-ar să fie!

Atunci, vorbeşte cu mine.

Pot să te ascult toată viaţa, dar întâi vreau să-i asculţi pe ei.

- Dă-i drumul! - Unde ţi-e bărbatul? Dicky?

- Lasă-l in pace. - Unde e?

- Scuteşte-mă! - Bine.

Hai să facem o plimbare cu maşina.

Cine e acolo?

- Bună ziua. - Bună! Nu funcţionează soneria.

Aşa e. Am oprit-o...

- Te doresc! - Mai tare!

Te vreau!

Hei, pari... Frumoasă.

Nu te aude nimeni.

Fir-ar!

- La naiba! - Te pot duce eu.

Steef, sunt Carl. Am veşti bune. Venim. Pornim în seara asta.

Ştiu că lucrez aici doar de puţin timp,

dar uneori apar oportunităţi,

pe care nu le poţi rata.

Aşa că m-am gândit, îmi voi lua zilele de concediu.

Idiotule!

E tatăl copiilor mei. L-am trădat şi pe tata.

Mergi în continuare.

Şi dacă e ceva urgent, mă găseşti oricând pe mobil.

Hei!

Deci, Dicky...

Îmi pare rău.

- Ce ai să-mi spui? - Ar trebui să sun la poliţie?

Mai bine nu.

Nu mai putem avea o discuţie plăcută. Tata e mort.

Închisoarea l-a distrus. Ar fi trebuit să fii tu în locul lui.

- Tu trebuia să fii acolo, Sjon. - Vin băieţii.

- Nu e cazul să afle poliţia. - Adică? Ce-i asta? Extorcare?

- Tu eşti de vină, nu eu. - Mai mult sau mai putin.

- Ascultă, toţi am făcut greşeli... - Taci!

Urcă. Ai grijă la cap.

Stai aici, mă ocup de tine imediat.

Roos.

Hei...

Roos.

Mulţumesc.

- Cine e ea? - Ea e Roos.

Ce bebeluş drăguţ.

Ai putea să mai rămâi puţin?

Nu!

Opriţi-vă!

Nu.

Terminaţi...

Opriţi-vă!

Nu!

Nemernicule!

- N-ai nimic să-mi explici? - Ba da. Era şi timpul.

Pot să o văd?

Nu mai plecăm.

- Unde eşti? Nu veni aici. - M-au găsit.

De ce nu rămâi cu el? Nu mai fac asta, Eva.

- Ce? - Să te împart cu vreun vecin.

- Ajutaţi-mă. - Am spus...

Mă vei ajuta! Ai înţeles? Chiar acum.

Sfârşitul episodului 9

Subtitrare: Retail COBILANSCHI

Varianta în limba română pentru FOCUS SAT TV: DIGITALBROADCAST

Do you want subtitles for any video? -=[ ai.OpenSubtitles.com ]=-