Original subtitles

- O armă. - Nu vreau arme în casa mea.

Aşa că am pus-o în seif. Ar fi trebuit să-ţi spun.

Dar tu ai fi putut să-mi spui că ai adus o armă acasă.

Cât trebuie să aştept?

- Ce e? - Acum, suntem terminaţi.

Ai putea, te rog, să mai rămâi puţin?

Salut, Dicky. Omule.

Dă-i drumul.

Încetează!

Sprijină-ne şi să devină membru VIP pentru a elimina toate anunţurile www.OpenSubtitles.org

Continuă să respiri. Doamnă, mă auzi?

Stai trează.

- Rană împuşcată aproape de inimă. - Tensiune arterială 40/70.

Apăsaţi pe rană.

Domnule? Domnule, aşteptaţi aici.

Dacă îţi suni familia, eu plec. Cu copiii.

Domnule Hartog?

Mi-e teamă că am veşti proaste.

Soţia ta mai are doar câteva ore de trăit, cel mult.

Trebuie să-ţi iei "la revedere".

Domnule Hartog?

Înţelegi ce spun?

Pot s-o văd?

Hei...

Trebuie... Trebuie să mergi mai departe.

Părinţii mei... vor fi aici, în curând. La fel şi Sjon.

Aşa voi face.

Nu mă descurc bine, nu-i aşa? Nu...

Îmi pare rău.

- Nu. - Eu...

Hei...

- Hei. Mor? - Nu. Nu mori.

Nu m-am descurcat foarte bine.

- Nu m-am descurcat. - Ba da.

Ei te iubesc, ai auzit? Şi eu, de asemenea. Bine?

Ce drăguţ din partea ta... să minţi.

Trebuie să pleci de aici.

Cu copiii. Trebuie să pleci de aici.

Promite-mi.

Sau te vor ucide.

VECINII Sezonul 2 - Episodul 10

- Câte valize ai? - Doar o geantă.

Grozav.

Maşina lui Lilly nu e chiar un minivan.

Reşedinţa Lilly Hoogstraten.

Eu sunt.

Ce?

Da... Da, sigur.

Mă tem că nu plecăm.

- Nu am vrut. A fost un accident. - Înţeleg asta.

Am vrut doar să-i opresc. Nemernicii.

Au apărut brusc. Aziz a spus să nu sun la poliţie, aşa că...

De îndată ce vă va fi numit un avocat, voi reveni.

Trebuie să stau aici? Hei...

Îl poţi suna pe Carl? Carl Dijkma.

Hei...

- Credeam că pleci azi. - Nu mergem.

Din nou? De ce nu?

- Eşti supărat? - Da.

Dar e şi bine. Acum putem juca fotbal.

La naiba cu Dicky. Ticălosul.

Nu, Melissa. Asta n-ar fi trebuit să se întâmple niciodată.

E doar vina lui Dicky.

Câinele ăla te-a lăsat aici? Data viitoare, îi voi zbura creierii.

Ce mizeria naibii.

Hei. Ce?

- Nu... - Ştii unde este Max?

- Dacă îl vezi pe Max, nu-i spune. - Nu ştiu unde este.

Vreau să-i spun eu. Îmbrac-o pe Roos, repede, poţi?

- S-o iau pe Roos... Da. - Trebuie să plecăm.

- Am înţeles. - Sunt pe drum.

În regulă.

- Ce s-a întâmplat? - Trebuie să mă ocup de Roos.

- Trebuie să mă ajuţi. - Poftim?

Ne-au găsit. Nu mai sunt în siguranţă.

Trebuie să plec de aici. Să iau copiii şi...

- Unde să merg? - Unde e soţia ta?

- Împuşcată. - Împuşcată? De cine?

De cine crezi?

Iisuse, Melissa...

Asta nu a fost...

Îmi pare rău.

Nu e vina ta. E vina lui Dicky.

- Cum te-au găsit? - Nu ştiu.

- Ea a sunat... - Am spus...

E pe moarte.

O să mă ajuţi. Vreau nume noi, un loc nou, ca data trecută. Repede.

- Ce? - Nu putem. E prea greu.

Cum adică "nu putem"?

Ce vrei să spui cu asta?

Dacă a luat legătura cu familia ei, asistenţa noastră se termină aici.

Chiar dacă aş vrea să te ajut.

Regulile au fost mereu clare: joci cu noi sau ne retragem.

Da? Şi acum ce fac?

- Unde să mă duc? - Nu ştiu.

Tu nu ştii?

Ştii unde sunt părinţii mei? Am ajuns acasă şi nu e nimeni acolo.

- Şi nu pot să dau de ei. - Vor fi aici curând.

Voiam să mai joc puţin fotbal.

Dă-i drumul.

Dacă întreabă cineva de tine, îi spun că eşti pe terenul de fotbal. Du-te.

- Am venit pentru dna Hoogstraten. - Blocul celular B.

Bună ziua. Sunt Carl Dijkma, prietenul lui Lilly Hoogstraten.

Lilly n-ar răni nicio muscă. Trebuie să fie o mare neînţelegere.

Ella Staring. Tocmai am aflat că victima a murit.

Lilly nu ucide oameni.

Sunt martori care depun mărturie că prietena ta avea o armă şi a tras.

Mi-e teamă că va trebui să rămână aici deocamdată.

Dar mai întâi, mă voi duce să aud ce are de spus.

- O să fac tot ce-mi stă în putinţă. - Dar... Spune-i că sunt aici. Carl.

Bună ziua. Ella Staring. Sunt avocatul desemnat în cazul dv.

Lilly Hoogstraten.

În regulă, atunci.

Povesteşte-mi.

Steef, îmi pare foarte rău, omule.

La naiba.

Nu e timpul să-mi explici câteva lucruri?

Da, e timpul.

Ştii, Pete...

E o minune că m-am trezit.

Era cineva lângă patul meu.

Cineva furios.

Nu ştiu sigur, dar cred că a fost Dumnezeu.

Să nu crezi că sunt nebună sau confuză.

Dar era ceva divin.

Şi chiar dacă nu am simţit asta atunci, când am venit acasă,

un bebeluş foarte dulce mi-a fost pus în braţe. Micuţa Roos.

Mama ei o lăsase cu Max. Un băiat de numai 12 ani.

Habar nu avea ce să facă. Ea plângea.

Dacă nu aş fi fost acolo atunci...

Dacă nu m-aş fi trezit...

Şi deodată, mi-am amintit de ce exist.

Şi mama ei e o scumpă, dar pur şi simplu nu e o mamă adevărată.

- Are un tată, nu? - Da, are.

Uite-l că vine.

Peter, ar fi mai bine să te duci sus.

- La etaj? - Te rog.

- Eva. - Lex...

Lex, totul e groaznic.

Trebuie să plecăm de aici. Chiar acum.

- Noi? - Eu şi copiii.

De ce? Unde?

Şi cu mine cum rămâne?

Eva, asta...

Are legătură cu trecutul tău?

- Steffi mi-a spus câteva lucruri. - Taci, la naiba. Linişte.

- Mă vor ucide, Eva. - Uite, dă-mi-o.

- Du-te. Ia-ţi lucrurile şi pleacă. - Nu, nu-i pot lăsa pe Roos şi Max.

Iisuse. Trebuie să-i spun lui Max. Unde este?

Nu ştiu. Nu l-am văzut pe Max.

Fir-ar să fie.

Dacă ce spui e adevărat, n-ar trebui să mai stai.

Trebuie să pleci. Hei, te voi ajuta.

Max?

Mama va avea grijă de tine. Totul va fi bine.

Nu cred că e o idee atât de bună.

- Nu cred că ar trebui să mă implic. - În ce?

Nu eşti implicat. De ce ai crede aşa ceva?

- Nu pleca. Am nevoie de tine. - Pentru ce?

Pentru mine. Pentru copii.

Ei nu sunt copiii tăi.

Tatăl lor e urmărit de criminali. Nu se va termina bine.

În curând, nu vor mai avea pe nimeni.

De ce nu mergi cu el?

- Nu voi mai face asta, Eva. - Ce?

Să te împart cu vecinul.

Pete.

Pete, nu.

Dicky, ticălosule. Dicky!

Dicky...

Hei.

Ei bine, noi... Noi... Ne cunoaştem,

dar nu suntem prieteni. Suntem vecini.

Toate astea sunt atât de confuze.

Bună, asta e mesageria vocală a Evei.

Lăsaţi un mesaj sau trimiteţi un sms. O zi plăcută. Pa.

Eva, ascultă.

Conduc spre IJmuiden, spre port.

Eu iau un vapor spre Anglia, apoi vom vedea.

Adu copiii la docuri. Întreabă-l pe Max.

E locul în care mergem mereu să privim vapoarele.

Bună.

Pot să vă ajut cu ceva?

Ştiţi unde sunt oamenii care locuiesc aici?

- Despre ce e vorba? - Suntem antreprenori.

Trebuia să venim să vorbim despre o seră.

Înţeleg. Ne gândim şi noi la una.

Cred că domnul Hartog are o întâlnire în IJmuiden.

Lângă docuri.

Vă ajută asta?

Da.

La naiba.

La dracu'.

- Eva. - Unde eşti?

- Ce vrei să spui? - Nu veni aici.

- Unde? - La ecluze.

- M-au găsit. - Dar cum te-au găsit?

Habar n-am cum.

Iisuse, Eva. Tu esti singura care...

Eva?

La naiba. Târfă.

Poate au uitat să-ţi spună unde se duc.

Niciodată nu au plecat atât de mult. Şi am sunat-o la serviciul mamei,

dar nu au văzut-o toată ziua.

- Bună. - Hei.

Ştii unde sunt părinţii mei?

Ea e uitucă.

De fapt, nu ştiu cine sunt părinţii tăi.

Eva sunt.

Bună ziua. Aici poliţia IJmuiden Velsen.

Sun fiindcă am găsit un telefon care a sunat la numărul dv recent.

A avut loc un accident mortal.

Maşina înmatriculată pe numele Lex Hartog a fost lovită de un camion.

Şi... Să vedem. Cine sunteţi?

Vecina lui.

Doamnă, vom trimite o maşină. Vă rog să staţi acasă.

- Vom veni cât de repede putem. - Da, bine. În regulă.

Trebuie să asculţi cu atenţie, Max.

Ştii că vă iubesc foarte mult, nu? Pe tine şi pe Roos.

Şi că nu te-aş abandona niciodată. Ştii asta, nu, Max?

Bun.

Bine...

S-a întâmplat ceva groaznic.

... accident de maşină în zona industrială din IJmuiden.

Victima era moartă la sosire. Poliţia...

Să mergem.

Da, da...

Mort.

Mort.

Iisuse... Idiotul.

Am spus-o. Am ştiut imediat. N-ar fi trebuit să luăm această familie.

Tragic pentru copii.

Veţi informa Serviciile Sociale?

Cred că ar fi mai bine să nu fie plasaţi cu familia lor.

Ar creşte în legătură cu puşcăria.

Să sperăm că vor găsi o familie drăguţă pentru ei. O familie stabilă.

O relaţie? Da, asta este.

Şi o minune. Este şi asta.

E ca şi cum totul ar fi fost menit să se întâmple.

Cartierul ideal.

N-am ştiut niciodată că pot fi atât de fericit.

Şi Eva e atât de naturală cu aceşti copii.

Suntem o familie.

Dacă îţi port pică?

Nu.

Deşi cred că...

Imaginează-ţi că ai fi plecat să-l cauţi mai devreme pe Sjors.

Atunci nu m-aş fi dus niciodată la Eva.

Poate nu aş mai văzut-o pe Eva.

Poate aş fi fost cu altcineva.

Poate aş fi fost fericit, dar nu aşa cum sunt cu Eva.

Eva şi cu mine suntem împreună.

Împreună putem face orice.

Bun venit la această adunare tristă.

Suntem adunaţi azi aici să ne luăm rămas-bun de la Lex şi Steffi Hartog.

Copiii au atâta nevoie de noi. Vorbim cu Protecţia Copilului.

Ei pot vedea că suntem buni cu copiii.

Calzi, stabili...

Teoretic, e o şansă mică ca ei să rămână cu noi, dar există o şansă.

Şi m-am gândit, cu sprijinul tău...

Dacă ar fi să vorbeşti cu Serviciile Sociale...

Am putea avea mai multe şanse. Aşa e?

Îmi datorezi asta.

Zonnewijk - primăria Almere Bine aţi venit!

- Unde sunt bărcile mele? - Băieţilor le place fotbalul, nu?

Strâmb. Partea stângă mai sus.

Aşa?

- Mă duc să iau restul lucrurilor. - Bine.

Bună, Sem.

Hei, Sem. Ce părere ai?

- Cine este? - E Marco van Basten.

Îmi plăcea mai mult vechea ta cameră.

Sem, nu e frumos să spui asta.

Bine, vă jucaţi puţin şi apoi mâncăm. Bine?

- Sem poate mânca cu noi? - Nu.

Altădată. În seara asta, suntem doar noi patru, bine?

- Nu eşti mama lor. - Nu eşti. De ce aş face cum spui?

Fiindcă avem grijă de voi acum, Max. Ştii că asta şi-a dorit mama ta.

Pun pariu că ai ucis-o şi pe ea.

Căţea.

- Sem? - Hei...

Sem, aşteaptă.

Îmi pare rău.

Îmi pare rău. N-am vrut să fac asta.

Eu... nu ar fi trebuit să fac asta.

- Dar nu poţi să mai spui aşa ceva. - Dar e adevărat.

Nu, nu este.

Eva?

Sem crede că i-am ucis mama şi pe a lui Max.

Dacă asta crezi, Sem, poate ar trebui să nu mai vii.

- Dar Sem e prietenul meu. - E păcat.

Lasă-l pe Max în pace pentru o vreme.

- Bună. - Hei.

Am adus ceva pentru tine. Le-am spus. Îl vei primi mai târziu.

- Eu nu fumez. - Nu sunt pentru tine.

Sunt pentru colegii tăi prizonieri. Credite telefonice, orice.

Nu pot să-ţi dau numerar, dar e practic acelaşi lucru.

Alte sfaturi?

Folosteşte-ţi capul.

Şi sună-mă des.

Mai ştii ceva de Steef?

Probabil o va lăsa aşa.

Are copii peste tot.

El nu va risca.

Încă mă mai vrei?

Acum, că sunt aici.

Totul se va rezolva.

- Mulţumesc. - Sigur.

- Te iubesc. - Te iubesc.

- Hei, Carl. - La dracu'.

La dracu'.

Pot să fac o plimbare?

Nu. Eu... Uite.

Uite ce am cumpărat. E pentru Lilly. Am de gând să...

Ce? Arată-mi.

Planurile s-au schimbat.

Porneşte.

Hei, tata.

- Ce acorduri cunoşti? - Ăsta... îţi arăt.

Hei...

Hei, maimuţică mică.

Lasă-mă să te văd. Hei. Te-ai antrenat? Doamne.

- Nu. - Serios? Nu te mai pot învinge.

Hai să mergem. Haide.

- Asta e maşina lui Lilly. - Da, o putem împrumuta. Tare, nu?

Al cui e ăsta?

Al nimănui.

Semmy... Hei.

- Pot să mai aştept cinci minute? - Nu.

Poţi să te uiţi în altă parte?

Mă duc eu.

Hei.

Roos. Bună, Roos. Bună...

Subtitrare: Retail COBILANSCHI

Varianta în limba română pentru FOCUS SAT TV: DIGITALBROADCAST

Watch Online Movies and Series for FREE www.osdb.link/lm