Original subtitles

- Ce căutăm aici? - Nu vom deveni parveniţi.

Tată, Eva a născut. Are o fetiţă.

Lieve are insuficienţă renală din cauza unei infecţii.

Oamenii nu ar trebui să-şi bată capul cu donatori şi inseminare.

Dacă Dumnezeu crede că e greşit, de ce mi-a dat-o pe Lieve?

A făcut asta pentru a-ţi da o lecţie.

- Le este atât de greu, Eva. - Ar trebui să se obişnuiască.

Voi fi mamă.

- Ea e Rebecca, vecina noastră. - Bună.

Bună, sunt Steef, soţul Rebeccăi.

- Steef nu vrea să aibă copii. - De ce nu?

Habar nu am. Aşa că m-am asigurat că rămân însărcinată oricum.

- Suntem swingeri. - Ei bine, uneori.

Adică, suntem.

Abia aştept.

Ce contează mai mult: fericirea ta sau un spermatozoid rătăcit?

- Nu trebuie să facem asta. - Cred că ne face bine.

- A mers. - Serios?

- Sunt însărcinată. - Pe bune?

Peter...

Sunt infertil?

Pe baza istoricului tău, pare improbabil.

- Al cui e copilul acesta? - Al meu şi al lui Peter.

- Peter, ce naiba, omule? - Eva, vino cu mine.

Nu te mai iubesc.

- Peter... - Nu o face. Nu.

Watch Online Movies and Series for FREE www.osdb.link/lm

Lasă-l în pace!

Tată!

- Tata! - Doamne, iartă-mă.

Tata!

DOI ANI MAI TÂRZIU

Unitatea Penitenciară Almere

Hei.

Uşurel. Hai, mergi. Lasă mâinile jos.

Aşa. Continuă să mergi.

Biroul Central. Ce statut aveţi?

Deschide uşa.

Mâinile sus!

Pune arma jos!

Bună, Sasha.

Vrei, te rog, să-mi deschizi uşa?

Steef, ce faci?

Te voi întreba frumos încă o dată. Sasha, vrei, te rog, să deschizi uşa?

Deschide uşa, acum.

Mulţumesc.

Ce părere ai?

Da, bine. Ar putea funcţiona.

Desigur. Ar putea funcţiona.

Dar ar putea fi şi mai simplu, Steef.

Cum aşa?

Majoritatea evadărilor sunt mult mai simple decât crezi.

Îl cunoşti pe Jeremy?

E fratele celui care vopseşte închisoarea.

E un tip de treabă.

VECINII Sezonul 2 - Episodul 1

Zonnewijk era cartierul ideal pentru familii.

Case, toate noi, la fel.

Copaci pe fiecare stradă.

Animale de companie, orice tip şi mărime.

Totul era la fel.

De parcă toată lumea avea aceeaşi viaţă.

Dimineaţa se pleacă la muncă, seara se vine acasă.

Femeile aveau locuri de muncă cu jumătate de normă.

Copiii mergeau în cartier la şcoală.

În weekend, se făceau grătare sau se bea o bere cu vecinul.

Noi am mai împărtăşit ceva cu vecinul.

Dar era un secret.

Erau doar secrete acolo.

În primul rând, secrete păstrate faţă de cartier.

Apoi, faţă de vecini.

Apoi, unul faţă de altul.

Şi dacă aş putea să o iau de la capăt...

Nu aş mai păstra secrete faţă de ceilalţi.

Da.

Asta e dragostea, nu?

Îndrăzneşti să fii tu însuţi.

Vorbeşti despre dorinţele tale.

Cât de rău a fost că vecinul a lăsat-o însărcinată?

Chiar contează?

Ar fi fost copilul meu. Copilul nostru.

Cu o mătuşă şi un unchi de treabă peste drum.

Un frate vitreg.

Max!

Nu va fi nevoie să-ţi amintesc de fiecare dată, nu?

Nu te îndepărtezi ca să te caute mama peste tot, bine?

- Bine. - Pa.

Dacă aş putea să o iau de la capăt, promit...

Vecinii mi-ar fi cei mai buni prieteni

şi aş face orice pentru partenera mea.

Ar avea tot ce şi-a dorit.

La naiba.

- Lasă-l în pace. - Asta fac.

Băiatul nu poate juca fotbal fără să-l baţi tu la cap.

Are nevoie, pentru orice eventualitate.

Sigur, suburbiile sunt foarte periculoase.

- Da... - Nu cumva să-l lovească un leagăn.

Ne vedem mai târziu.

Ei nu ştiu că suntem aici, realizezi?

Haide.

- Hai. Locul ăsta e mişto. - Nu, hai să jucăm fotbal.

Vino cu mine.

Hei, ce faceţi?

Acolo e interzis cu un motiv.

- Hei, ciudatule. - Poftim?

Nimic, domnule.

- Bună. - Bună ziua.

- Acestea două. - Vă costă 34 de euro şi 70 de cenţi.

Aveţi şi fierbătoare?

- Trebuie să întreb. - Bine.

- Marcia? - Da?

- Avem fierbătoare? - Nu, nu cred.

Nu, îmi cer scuze.

- Bine. Poftim. - Mulţumesc.

Bună ziua. Liftul pentru scaunul cu rotile...

- Da. - Haideţi înăuntru.

Uşurel...

- Doriţi o ceaşcă de cafea? - Nu, mulţumesc.

În regulă, atunci.

Acesta este.

Am platit 3.500 de euro pe el, nou.

Deci m-am gândit să cer 1.500 de euro.

Aşa îl poate folosi altcineva. Eu nu mai am nevoie.

Am scăpat de toate problemele mele, slavă Domnului.

Am un şold nou şi soţul meu nu mai e.

Ei bine, nu că soţul meu ar fi fost problema de care am scăpat...

- Ei bine, ştiţi ce vreau să spun. - A fost expus la umezeală?

Nu, a fost mereu aici, în garaj.

- E puţin zgâriat. - Da?

Da... Dar funcţionează perfect.

Aţi spus că e ca şi nou.

De ce să nu...

las preţul la 1.400 de euro?

A fost 3.500, ştiţi.

- Nu. Nu faceţi asta. - Cred că ar trebui să fie ataşat.

- Nu, dacă e ataşat, se blochează. - Nu, trebuie ataşat.

1.250.

- 700. - Şapte...

- 800. - Opt...

- Şi 50. 850. - 850.

- Vin mâine să-l iau. - Da.

Bună, maimuţică.

Tata?

Ce cauţi aici?

Ce caut aici?

Hei...

Vino aici, amice.

- Erai la închisoare. - Da...

- Îţi voi explica totul. Haide. - Dar locuiesc cu Jessica acum.

Ştiu că e din scurt, dar chiar trebuie să plecăm.

Sem!

Sem, ce faci?

- Lucrurile mele... - Haide.

- Lucrurile mele! - Ce? Le luăm mai încolo.

Ce naiba?

Bine. Sem, ascultă. Uită-te la mine. Du-te acasă. Adună-ţi lucrurile.

Ne vedem diseară la 20:30, bine?

La lacul unde mergeam mereu să înotăm.

- Unde? La ce oră? - 20:30, la lac.

- Foarte bine. - Tată? Ai evadat?

Ne vedem diseară.

Deci? Care e situaţia?

În două săptămâni, judecătorul decide dacă prelungeşte tratamentul tău.

Ce şanse am?

Judecătorul dă verdictul pe baza sfatului tău, nu?

Da.

Atunci spune-mi ce şanse am.

- Vom vedea, Peter. - Ce vom vedea?

Dacă înnebunesc în următoarele săptămâni?

- Ce? - Eşti mama lui Max?

- Da. Ce e? - Sunt mama lui Sem.

Ei bine, sunt... În fine, nu contează.

Nu te panica, dar a avut loc un mic incident.

- Ce anume? - Un bărbat voia să ia băieţii cu el.

Dar fiul tău a avut această alarmă.

- Cum arăta? - N-am nicio idee.

- Ascultă... - Nu ştiu.

- Cum arăta? - Nu ştiu. Eram departe.

Vino cu mine. Haide. Intraţi.

Stef?

Ce ai spus?

Calmează-te. Ce s-a întâmplat?

Vin acum.

Normal că vin. Unde eşti?

- Ce s-a întâmplat? - E vorba despre copilul meu.

Hei, Becky.

Bine. Nu omiteţi niciun detaliu. Spuneţi-mi exact ce s-a întâmplat.

- Ei bine, era un bărbat... - Nu s-a întâmplat nimic.

Cum adică nimic?

- Un bărbat a vrut să mergi cu el. - Dar nu m-am dus.

- Deci nu s-a întâmplat nimic. - Scumpule...

Cine ştie ce s-ar fi putut întâmpla? Ai fi putut...

Lasă-ne pe noi să decidem dacă s-a întâmplat ceva, bine?

Bine, băiete.

- Cum arăta? - Înălţime normală.

- Greutate normală. - Altceva?

- Chel. - Cum?

Era chel.

- Ce? - Trebuie să mă ajuţi.

Da. Nu avea mult păr.

Bine. Vârsta?

- 50, aşa ceva? - 50?

- Purta ochelari? - Cred că da.

Dacă găsiţi un partener, va apărea: Ping, potrivire.

Să nu credeţi că e doar pentru tineri.

O mulţime de oameni îl folosesc.

Şi dacă apăsaţi aici, puteţi vedea întregul profil

al bărbatului sau femeii şi toate informaţiile despre ei.

O potrivire poate fi palpitantă.

- Haide. - Nu putem avea încredere în el...

Asta ce mai e?

- Unde ai spus că locuieşte tipul? - Strada Jan van Goyen.

- Hei. Îţi vei păstra calmul? - Nu-l voi rupe imediat în bătaie.

Nu?

Iau băieţii să văd dacă el a fost. Voi avea o discuţie politicoasă.

Doar atât. De ce nu te duci acasă cu Roos?

- De ce trebuie să mergem şi noi? - Ca să ne spuneţi dacă el a fost.

Nu s-a întâmplat nimic. Putem să jucăm fotbal?

Nu, sigur că nu.

Cât timp el e în libertate, nu ieşi din casă.

- Pot să te întreb ceva? - Cine eşti? Ce se întâmplă?

Ai vorbit cu fiul meu, în după-amiaza asta?

- Nu ştiu cine e fiul tău. - Nu?

Îl chem acum. Max!

Max, vino.

- Scuze, dar ce se întâmplă? - Calmează-te. Doar vorbim, nu?

- Ai avut treabă cu aceşti băieţi? - Treabă? Nu.

- Doar am trecut pe lângă ei. - Stai aici un moment.

- Stai. - Hei!

- Tata... - Uşor, omule. Calmează-te.

- Tata! - Calmează-te.

- Cheamă poliţia. 112. - Ce?

112.

Deci?

Te-ai gândit unde vei locui?

Nu.

- De ce nu? - Ai văzut expresia lui Wolkers.

Există un motiv pentru care nu spune nimic.

El va fi împotrivă.

Ştii cât aduc acestei clinici în fiecare lună?

- Ei nu pot face bani fără pacienţi. - Sună puţin...

- Ce? Ca o teorie a conspiraţiei? - Da.

Recunoaşte.

Altfel de ce nu ar spune imediat că mă va sprijini?

Singura persoană pentru care aş fi ucis nu mai e.

Deci cum pot fi un pericol pentru societate?

- Dar Eva nu a murit. E în comă. - S-a dus.

Nu vreau să înnebunesc, Machteld.

- Voi vedea ce se întâmplă. - Bine.

Ei bine... E rezonabil.

Pas cu pas.

- Deci, băieţi. Ce zi. - Da.

Şi dv sunteţi mama cui?

- Sunt mama lui... - Mama vitregă.

- Bine. Cu puţin ajutor de la... - Lex, tatăl lui Max.

Nemernicul ăla aproape că i-a luat pe băieţi.

- Ştiţi că nu puteţi fi un justiţiar? - Aţi putea mulţumi pentru ajutor.

Ei bine, spuneţi-mi ce s-a întâmplat, băieţi.

Păi ne jucam.

Şi Sem a sărit peste gard pentru a lua mingea.

Apoi a apărut Marten.

- Cine? - Marten. Asta a spus.

- Marten Versteeg. - A vrut să merg cu el.

- Ei bine, asta spune totul. - Dv vorbiţi pentru el.

Staţi puţin. Cu tot respectul, noi facem presiuni asupra copiilor?

Nu.

E doar... Nu suntem proşti.

Ştiţi că băieţii s-ar putea confrunta cu întrebări mult mai grele?

Nu doar de la mine.

Ce vreţi să spuneţi? Că ar trebui să renunţăm la asta?

Că ar trebui să-l lăsăm în pace pe pedofilul ăla?

Băieţi, înţelegeţi că e esenţial...

... să-mi spuneţi voi exact ce s-a întâmplat?

Dacă acuzaţi pe cineva, trebuie să fiţi siguri că el e vinovat.

Deci, ca să mă asigur, voi întreba încă o dată:

Marten a fost cel care a încercat să vă ia în maşina lui?

- Da, el e. - Bine.

Ei bine, Max?

Scuze, ce a fost asta?

Da, el era.

Bine. Vom vorbi cu Marten Versteeg.

- O discuţie? Ce credeţi că va spune? - O să-l arestaţi, nu?

Mulţumesc, băieţi.

Bine, asta ar putea merge...

Pare distractiv. Foarte distractiv.

56.

O potrivire.

O potrivire.

Tu şi Anton vă plăceţi unul pe altul.

Scuză-mă. Bună. Caut numărul salonului Evei van der Leek.

E salonul B54. Mergeţi în capătul holului.

- E a treia uşă din stânga. - Mulţumesc.

Deci...

- A fost palpitant, nu-i aşa, băieţi? - Da. Hai să avem o noapte liniştită.

Ei bine, asta vom face şi noi.

- Vreau să beau un pahar mare de vin. - Bună idee.

Vii, Sem?

Da... Avem un grup al cartierului pe Facebook.

Şi pentru astfel de lucruri. Şi m-am gândit că aţi putea...

Nu avem Facebook.

- Nu aveţi Facebook? - Nu.

Păi bine, atunci.

- Nu auzi asta prea des. - Nu, nu prea.

Trebuie să mergem. Haide.

Hei, Eva.

Tocmai am vizitat-o pe Rebecca.

La cimitir.

Şi apoi m-am gândit: E groaznic că ea e sub pământ,

iar tu eşti aici, într-un pat frumos şi confortabil. Nu ţi se pare?

În timp ce ai distrus totul pentru Becky. Pentru mine.

Şi pentru Sem.

Eva...

Mă poţi auzi?

Eva?

Ar fi trebuit să fii tu, Eva. Sub acea piatră funerară mare.

Spune-i domnului doctor să se grăbească.

- Sem, nu uita de meditaţii. - Nu, mă duc.

Bine.

- Trei, patru, cinci, şase. - Hai.

- Unu, doi, trei, patru, cinci, şase. - Hai.

Unu, doi, trei, patru, cinci, şase, şapte.

Haide.

Ai auzit ce am spus?

- Da. - Da?

Îţi faci griji din cauza acelui pedofil?

Trebuie să mă asculţi, Sem, altfel nu vei reuşi nimic.

Bine, uite:

Jesse, Cas, Job, Meike şi Jasmine merg împreună la un circ.

În total, trebuie să plătească 130 de euro.

- Cât plăteşte o persoană? - 26 de euro.

Exact. Dar Jasmine a găsit un cupon în ziar.

Cât trebuie să plătească Jasmine, dacă are o reducere de 20%?

Mergeţi undeva?

De ce întrebi? Pentru că m-am dat cu ruj?

- Da, Sem. Merg la o întâlnire. - Cu cine?

- Nu e treaba ta. - Doar întrebam.

- Eu sunt cea care pune întrebările. - Întrebări stupide.

Atotştiutor. Eşti la fel ca tatăl tău.

Deci cât plăteşte Jasmine?

Ne vedem la ora 20:00, la Happy Garden.

Trebuie să plecaţi?

- Veţi întârzia. - Revenind. 20% din 26.

Adică 26 împărţit la cinci.

- Cât înseamnă asta? - 5,20 euro.

Foarte bine. Bravo. Hei, stai puţin.

- Nu am terminat. - Trebuie să plec.

- Şi apoi trebuie să scazi asta. - Din ce?

Din cei 26 de euro, pentru că asta e reducerea.

- 20,80 euro? - Fantastic. Vrei un fursec?

- Nu, mulţumesc. - Hai, ia unul. Sunt deja plătite.

În regulă.

Alta: Domnul Schipper pleacă 8 săptămâni în Austria cu familia.

O şeptime din timp, el face camping.

Câte zile face camping?

N-am idee. Trebuie să plec.

Distracţie plăcută la întâlnire.

Să comandăm ceva de băut sau vrei să vezi mai întâi meniul?

Eu cred că voi bea un pahar de vin. E deja destul de târziu.

Glumesc.

Scuze. La naiba. Fir-ar!

Obişnuieşte-te. Se va mai întâmpla de cinci ori în seara asta.

Sunt foarte neîndemânatic.

Mama spunea mereu: Anton, ai o inimă mare,

dar abilitatea ta de a o da în bară e şi mai mare.

- Sunt sigură că e în regulă. - Eşti optimistă.

Esti de păstrat.

- Meniul. - Mulţumesc.

Ei bine, îşi ajută prietenul. Şi ce dacă? Pentru asta sunt prietenii.

- Sigur. Cineva e în închisoare. - Bine, Iisuse.

Devii mai sfânt ca Papa.

Şi dacă nu era el, cine era?

- Max? - Da?

Ei bine, ne întrebăm dacă spui adevărul.

Da, Max, e în regulă dacă ai minţit. Serios. Dar...

Aş vrea să ştiu dacă e adevărul.

Dacă nu era Marten, era altcineva şi aş vrea să ştiu asta.

Poţi să ne spui.

Nu mint.

- Nu vreau să te mai vezi cu Sem. - Ce?

- Nu mai sta cu el. - Fii serios.

- Băiatul ăla aduce necazuri. - Nu mă poţi obliga. E prietenul meu.

- Şi eu sunt tatăl tău. Mă asculţi. - Urăsc locul ăsta!

Vreau să merg acasă!

Şi eu.

Aşa că i-am spus poliţistului: Ei bine, poate am băut cinci. Da.

Cinci? Şase, poate?

Dar tremuram pe scaun, pentru că eram mort de beat.

Dar, bine, tipul acela nu şi-a dat seama. Nu şi-a dat seama deloc.

- Trebuie să merg la baie. - Bine.

- E în regulă? - Desigur. Dar eşti pe cont propriu.

- Cu asta nu te pot ajuta. - Nu.

Să-ţi mai comand un pahar de vin?

- Sigur. Ar fi drăguţ. - Bine. Un vin roşu, pe drum.

- Ce se întâmplă? - Nu ştim.

Ţine aia închisă!

Steef?

- Trebuie să pleci. - Am înţeles. Fiul meu este pe drum.

Ei ştiu că ai evadat.

În 15 minute, autostrăzile vor fi închise.

- La naiba! - Calmează-te.

- Încă mă ai pe mine. - Fără mine, ai fi fost mort deja.

- Îţi aduci aminte? - Mă asculţi sau nu?

Urcă în maşină şi pleacă.

Şi nu-l vom uita pe fiul tău.

Ai înţeles?

Bine...

Fir-ar!

Bună.

Îmi pare rău pentru mai devreme.

Am fost puţin neliniştit în după-amiaza asta.

Bine?

Dacă spui că aşa a fost, atunci aşa a fost.

Bine?

- Hei, tata. - Da?

- De ce nu pot avea Facebook? - Ştii deja.

Da, dar dacă mi-aş pune alt nume sau...

- Să fiu vizibil doar prietenilor... - Nu, nu poţi. Îmi pare rău.

Poate peste câţiva ani, dar nu acum. Bine?

Bine. Somn uşor.

Hei, vecină.

Noapte bună.

În episodul următor...

E protecţia martorilor, nu ajutor social.

Da, şi noi v-am ajutat.

Şi noi pe voi.

Poţi să mergi acasă, Eva. Ţii minte?

- Ce loc frumos de locuit. - Hai să rămână aşa.

Eva!

Iisuse.

- E o recădere. - Nu, nu este.

- Trebuie să raportez asta. - La naiba! Judecătorul va alege...

- Nu-ţi înrăutăţi situaţia. - N-o fac. Dă-mi drumul!

Varianta în limba română pentru FOCUS SAT TV: DIGITALBROADCAST

Sprijină-ne şi să devină membru VIP pentru a elimina toate anunţurile www.OpenSubtitles.org