Original subtitles

FEBRUARIE 2020

La o parte! Dă-mi targa! Repede!

Fugi la TI!

Masca de oxigen!

Se răceşte!

Ritm cardiac, 130, în creştere! Saturaţie, 87, în scădere.30/92

Nu răspunde la oxigen. Reflexele încetinesc. O pierdem.

- Hemoragie? Embolie? - Să facem o gazometrie!

Nu e timp. O intubăm.

Dă-mi laringoscopul!

Saturaţia scade.

Respiră, Giulia! Respiră!

DOC ÎN MÂINILE TALE Seria Il, episodul 1

CU DOUĂ ZILE ÎNAINTE

- Bună! Giulia a venit? - Bună dimineaţa!

Da, sunt bine, mulţumesc. Deşi ieri fiica mea a plâns o oră.

12 ani, o furtună hormonală. Tu cum eşti? Bine?

Foarte bine!

- Giulia? - Face vizitele.

Nu hormonii îţi fac fata să plângă, ci mâncarea pe care i-o dai."

- Deja strângi totul? - In 14 zile am avion.

Vreau să vorbim. Mâncăm ceva sau te întâlneşti cu Elisa?

Nu mă mai întâlnesc cu Elisa.

Păcat! Sunteţi deosebiţi împreună.

- Bună dimineaţa! - Bună!

Deranjez? Nu. Mă duceam să mă schimb.

Puţin mai târziu, ai cinci minute?

Trebuie să-ți spun ceva.

- Da, după seminar. - Perfect!

Am primit mesajul tău. Ce voiai să-mi spui?

M-am gândit cum să te ţin aici: să-ţi rup picioarele,

să te acuz de hărţuire, o lovitură de stat în Etiopia...

- A treia variantă e simplă. - Apoi, mi-am spus...

- Nu e mai simplu invers ? - O lovitură de stat în Italia ?

Să plec cu tine.

- Stai putin... Ce?! - Tu pleci.

Eu fac o specializare de un an în boli tropicale

şi vin la tine.

- Sigur? - Da.

- Te-ai gândit bine? - Nu.

E o nebunie, dar mă iubeşti, nu? Da! Da, te iubesc.

Atunci, hai s-o facem! Ce-i iubirea fără puțină nebunie?

Suntem în situaţia asta fiindcă pleacă Gabriel.

- Joi după-amiază! - Nu pot.

Trebuie să prezint cercetarea despre hepatită.

Luna asta, nu am avut nicio zi liberă împreună!

Şi se întreabă lumea de ce ne combinăm la muncă!

Important e să te combini doar cu mine la muncă.

- Nu ştiu... - Ce?

E-n ordine cu treaba noastră? Da, lucrăm la ea.

- Dar nu avem mult timp liber... - Vă rog! Totul se duce de râpă!

Da...

- Cu Lorenzo ai vorbit? - Nu răspunde.

Dă-mi telefonul!

N-a picat în plasă.

Vezi cu mobilul lui Zoe, noua infirmieră.

Cu ea cred că pică.

S-ar putea să ştiu de ce ne evită. Sora lui a zis că ar putea să plece.

- Din secţia noastră? - Nu, vrea să renunţe la medicină.

În 20 de spitale din capitală

s-au amenajat zone speciale de carantinare.

Şcolile şi birourile rămân închise cel puţin până pe 2 februarie.

Scuză-mă!

Acum unde sunteţi? Acasă.

Ne-am întors mai devreme. Eu, cu febră, Stella, de asemenea...

O Păcat de luna de miere! Asta e!

Aici mă gândesc la multe.

- Iar prima eşti tu. - Termină!

Am văzut-o pe Stella cu rochia de mireasă făcută de tine.

Mă gândeam la tine.

Închid acum. Trec să te văd. Nu face asta!

Draga mea...

- Cum te simţi? - Oribil.

O NOUĂ VIAŢĂ

Bună dimineaţa!

Bună, Daria!

- Cine era la telefon? - Nimeni. Oferte.

Cred că ai autorizat ce nu trebuia. Lasă în seama mea lucrurile astea.

- Cum te simţi azi? - La fel

- Arăţi bine în alb. Eşti măritată? - Nu.

Să ascultăm plămânii. Poate îți creez o rochie...

Să te ajut...

- O - Scuză-mă! - Nu-ţi face griji.

Stai într-o parte...

la să auzim!

Te rog să respiri adânc.

Gata?

Acum!

Din nou!

Aici erai! Te căutam.

Agata, Daria, bună dimineaţa! Bună dimineața!

Nu ai fost în străinătate?

Nu avem timp. Trebuie să facem 200 de rochii pe an.

Un contact cu cineva care a fost plecat?

Nu ştiu. Mă întâlnesc cu surorile mele şi cu miresele.

- Relații sexuale recente? - Nu! Dar tu?

- Agata! Încetează! - Mă plictiseşti!

Tu, Andrea, eşti însurat? Avem şi o linie pentru bărbaţi.

Iart-o. De la febră.

Mi-e bine aşa.

Avem febră, tuse, limfocitoză, dureri articulare şi abdominale.

- Ipoteze? - Gastroenterită.

Explică febra şi durerile.

Nu prezintă vomă sau diaree.

Sindromul Scoenlein-Henoch. Explică febra şi durerile articulare.

Am avea purpură. Pacienta a vorbit de o erupţie cutanată trecătoare.

Altceva?

E un virus De-asta au crescut limfocitele.

După două săptămâni de tratament, febra trebuia măcar să scadă.

Depinde de virus. Poate că nu e unul oarecare.

Să nu fie o tumoare pulmonară. Radiografia nu o poate exclude.

Mama ei a murit acum cinci ani de cancer pulmonar.

- Un CT complet. - Aş trimite-o şi la Infecţioase.

- De ce? - Ştiu totul despre noile virusuri.

- Ocupă-te tu! - Doc!

- Anunţă-mă cum ştii ceva! - Bine.

- Am aflat că ţi-au acceptat cererea. - Peste zece zile mă transfer.

- La Genova. - Incredibil!

Doar aici ai... traficul, ceata... Preferi soarele şi marea Genovei?

- Cum aşa? - Fac mereu alegeri greşite.

Nu ai greşit cu nimic. Uită-te în jur!

Am clădit secţia asta împreună. E viaţa noastră.

- E păcat să se termine aşa. - Îmi imaginam altfel viaţa noastră.

Ştiu. Dar nu renunţ! Mai am 10 zile pentru a te face să te răzgândeşti?

Renunţă. Nu mă mai tine nimic aici.

Consiliul nu va accepta asta!

De când l-au arestat pe Marco, nu mai avem şef de secţie.

Cine e cel mai bun medic? Giulia! Cine să fie şef de secţie? Giulia!

E tânără, nu are relaţii şi e femeie.

E perfectă! Strâng semnăturile celorlalţi şefi de secţie.

Serios? Atunci, nu ai nevoie de mine.

Agnese, ştiu că cer mult. Dar e pentru secţia noastră.

Lorenzo se va întoarce, Gabriel şi Elisa vor rămâne...

Te rog! Bine, o voi propune în consiliu.

Dacă uitam de ce ne-am căsătorit, acum îmi aminteam.

Lasă vrăjeala şi cară-te, fiindcă trebuie să lucrez.

A sunat Caro E agitată cu privire la teză.

Nu, e agitată fiindcă insişti cu specializarea.

Las-o în pace! Trebuie să se simtă liberă să facă ce vrea.

Nu insist. Ii spun care e alegerea corectă.

Te rog să nu uiți de Giulia!

Bună!

Buna!

- Ce e? Am uitat ceva? - Da, să uzi plantele astea.

Ai dreptate, le pun o perfuzie. Bei o cafea?

Nu locuiai aici?

- Bună dimineața, Elide! - Bună!

- Poftim! Astea sunt pentru tine... - Mulţumesc! Cât îţi datorez?

Nu-ţi face griji. Ştii cum se zice: "E timp să mori şi să plăteşti."

Da...

- E iubita ta? - Ar vrea ea, dar...

- Sunt ocupat cu tine. - Prostuţule!

Pe mâine!

- La revedere! - Pa!

La să ghicesc! Doc te-a cerut de nevastă?

- Apă! - L-ai cerut de bărbat?

- Termină! - N-ai venit aici degeaba, nu?

Zahăr? Nu, mulţumesc!

Ce s-a întâmplat aici? E ceva schimbat.

Am făcut puţină ordine.

Dar e o manieră deosebită, specială. O metodă orientală.

Scoți tot ce ai în dulapuri şi te întrebi pentru fiecare obiect:

"Mă bucură, nu mă bucură?"

Dacă răspunsul e "nu",

îi mulţumeşti obiectului pentru timpul petrecut împreună şi adio.

Habar n-ai de câte lucruri m-am despărţit!

- Medicina e unul dintre ele? - Abia am scos-o din dulap.

Încă mă gândesc.

Dar pe mine?

Unde m-ai pus?

De tine mi-e greu să mă despart.

Dar... acum reuşesc să te privesc fără să sufăr.

- E bine. - Când pleci la Genova?

Curând! Dar voiam să văd ce faci.

Serios? Atâta tot?

Pentru asta sunt prietenii.

China a construit un spital pentru epidemia de gripă.

Cu siguranţă, n-o să-mi lipsească friptura de marți.

- Despre asta voiam să-ţi vorbesc. - Despre friptură?

Despre ce îți va lipsi în Etiopia. M-am gândit.

Cred că ai fi mult mai de folos aici, nu acolo.

Nu înţeleg

Imaginează-ţi un proiect mare de cooperare medicală.

Între oraşul tău şi spitalul nostru.

Cine i-ar putea pune bazele

şi l-ar putea conduce mai bine decât tine?

Acolo ai fi doar un medic. Un medic oarecare.

Dar ai putea face diferenţa rămânând aici,

trimiţând acolo medicamente, tehnologii, alti doctori...

trimiţând acolo medicamente, tehnologii, alţi doctori...

În fine, nu e un lucru pe care să-l putem construi aici, la masă.

Dacă se răceşte, friptura e şi mai rea.

Gândeşte-te!

- Ţi-am spus că nu-i adevărat! - Cum nu? Te-au văzut!

Calmează-te! Ce e?

Nimic, o neînţelegere. Pe dracu'!

Eşti nerecunoscătoare!

Încerci să-mi explici?

M-ar putea ajuta să înţeleg ce are sora ta.

A decis să renunţe la mine.

Când am moştenit croitoria de la mama, erau două lucrătoare.

Acum sunt 20! Pentru noi e ca o familie.

Iar acum Agata a hotărât să se ducă la Rovati.

Cine e?

- Unde aţi fost în ultimii ani? - E o poveste lungă.

E o casă de modă haute-couture. O prietenă lucrează acolo.

Şi mi-a spus că, acum câteva zile, a văzut-o pe Agata la ei.

- Poate că e o întâmplare. - Sigur că da!'

Tot din întâmplare n-a spus nimic?

Eu şi Agata suntem gemene, ne completăm perfect.

Visează mereu cu ochii deschişi, imaginează rochii de vis!

Iar eu mă gândesc numai la cifre, la balanţă şi la buget.

Suntem o echipă. Înţelegeţi ce spun?

Mai bine decât crezi.

O asemenea echipă nu ar trebui despărţită.

Aşa e.

Fă-ţi bagajele, vineri şi sâmbătă mergem la mare.

Şi tura mea? O s-o facă Elisa.

- Şi cum o s-o convingi? - Va înţelege.

Elisa e cea mai romantică! Renunţă la un contract aici!

Refuză o slujbă în cel mai bogat oraş din cel mai frumos loc din lume.

De ce? Ca să se ducă în Etiopia? Şi pentru cine? Pentru Gabriel?

Salut! Scuze, nu te văzusem!

Ai cerut o consultaţie la Infecţioase?

Da, dar mi-au spus că e liberă doar o seminebună abia venită...

Se refereau la mine. Sunt dr. Cecilia Tedeschi.

- Riccardo Bonvegna. - Unde pot vedea pacientul?

Poate exagerați cu precauțiile.

M-aţi chemat pentru un eventual virus, nu?

Dacă e aşa, aţi putea fi cu toţii contagioşi.

Bine, veniţi cu noi!

- Ai făcut o figură frumoasă! - Mulţumesc!

CT-ul nu arată nicio tumoare.

Iar astea sunt analizele de sânge.

- De câte zile durează febra? - Zece.

Am venit! Scuze!

Tu trebuie să fii medicul de la Infecţioase.

Exact! Cecilia?!

Sunt Andrea. Nu mă recunoşti? Soţul lui Agnese!

Mi s-a spus că ai o amnezie. Nu voiam să te simţi prost

Doar ultimii 12 ani. Tu eşti o prietenă mult mai veche.

Mi s-a spus că acum e vorba de prefrontal!

Nu pot să cred!

Mă scuzaţi!

Cecilia... dr. Tedeschi e prietenă cu Agnese.

- Am fost colegi de facultate. - Da.

Vreau să te văd! Nu, e imprudent!

Fără săruturi sau îmbrăţişări!

- Eşti la fel ca acum 20 de ani. - Iar tu eşti tot un lingău!

- Trecem la treabă? - Da. Scuze!

Ce crezi? Probabil că e vorba de un virus.

Ea şi familia să intre în carantină. Şi vreau probe de sânge şi de fluide.

- Poate fi virusul din China? - A avut contact cu China?

Nu... A spus că nu.

Are o meserie riscantă - Creează rochii de mireasă.

Atunci, as spune că nu avem de ce să ne temem de o infectare.

Facem cum am spus?

La revedere! Pe curând!

E Lorenzo!

Ce e de făcut?

Ce mă bucur să te văd!

Bună!

- Mă îmbrăţişează şi ea? - Îți spun eu ce e de făcut.

- Nu mi-ai spus că te întorci. - M-am hotărât când te-am văzut.

- Păreai obosită. - Te-ai întors să mă ajuţi?

Pentru asta sunt prietenii.

Consultaţii neefectuate. Mişcă-ţi funduleţul frumos!

Mulţumesc!

- Ai acum cinci minute? - Da, spune!

Bine. Iți plac animalele, nu? Faci voluntariat la o canisă.

Imaginează-ţi în secția noastră un program de terapie canină.

Cu animalele tale!

Ar ţine companie pacienţilor, ne-ar ajuta să comunicăm cu ei.

Cam cum a fost cu Ernest şi cu Neve. Mai ştii, nu?

Da, sigur că ştiu. Ar fi minunat.

Dar vreau să plec cu Gabriel.

Am vorbit cu Gabriel. O să vezi că nu mai pleacă.

- Cum ai vorbit? - Crede-mă...

Dar nu-mi răspunde acum! Te gândeşti şi-mi spui.

Da, mi-a propus un proiect de cooperare.

Şi ce zici? Nu ştiu. Dar pare logic.

- Ar fi fantastic să rămânem aici... - Da, dar trebuie să mă gândesc.

- Ştii ce-mi place la povestea asta? - Doc face orice ca să nu plecăm?

Nu. Orice s-ar întâmpla, noi doi rămânem împreună.

Pa!

- Elisa? - Da...

- Bună! Azi arăţi foarte bine. - Mulţumesc.

Trebuie să te rog un lucru foarte important pentru mine.

Spune!

Numărul limitat de locuri nu ajută pe nimeni.

Dacă cineva nu a dormit bine sau nu se simte foarte bine,

dă testul şi greşeşte.

Poate că ar fi devenit un doctor foarte bun...

Dar ajunge să fie youtuber. Iar noi, care suntem aici...

- Bine! - Ce?

Fac tură dublă, ca să staţi împreună tu şi Miss Secţie.

Dar vă rog să şi dormiţi putin! Altfel, dau eu test cu tine!

- Mulţumesc! - Pentru putin.

A fost simplu!

Căutaţi pe cineva? S-au terminat orele de vizită.

Tocmai plecam.

- Ce mai faci aici? - Mă uit peste fişele pacienţilor.

De ce? Am făcut eu asta, ca de obicei.

De când ai plecat, m-am dezobişnuit.

Bine. Du-te acasă!

Odihneşte-te!

Mulţumesc! E datoria mea.

- Un bărbat plin de pasiuni. - E muncă.

Mâine văd un copil hiperactiv, dar relaxat de puzzle.

Însă trebuie să mă mişc repede. Şi trebuie să mă antrenez.

Dar de când nu mai ieşi în oraş? Cu o prietenă, vreau să zic.

Ies cu Birillo, câinele meu. Mă face foarte fericit.

Ce-ţi trebuie?

O semnătură, aici. Pentru Giulia ca şef de secţie.

- Îi rog pe toţi şefii de secţii. - De ce faci asta?

Ce mă întrebi? Suntem o echipă prea specială ca să ne despărţim.

O echipă specială?! Nu! Faci asta fiindcă ți-e frică.

De ce? De tot. E normal.

Amnezia te-a dus în viața altuia: altă casă, alţi prieteni...

lar viaţa aia a devenit coconul tău.

Dar acum trebuie să ieşi.

Lasă-i pe alţii să-şi trăiască viaţa. Şi trăieşte-ţi-o şi tu.

Poate, o altă femeie.

Tu ieşi cu Birillo, şi-mi spui să-mi trăiesc viaţa?

Sunt doctor, nu exemplu.

Semnezi sau nu?

- Pot? - Da.

- Pentru Giulia, nu pentru tine. - Mulţumesc.

Şi pentru sfaturi.

Dar nu vreau altă viaţă. Şi nici altă femeie.

Agnese! O clipă! Scuză-mă, dar mă grăbesc.

- Numai o clipă! - Dacă e vorba de Giulia, am vorbit. O

Mulţumesc! Sincer! Dar voiam să-ţi vorbesc despre asta.

Gripa asta va ajunge şi la noi. E o chestiune de timp.

Spitalele vor fi sub presiune, iar directorii sanitari

vor avea responsabilităţi uriaşe, aşa că voiam să te avertizez.

- Nu mi s-a spus nimic despre asta. - Cecilia e de aceeaşi părere!

- Cecilia Tedeschi. Ţi-o aminteşti? - Da!

- E la Infecţioase. - Ştiam că vine. Nu ne-am întâlnit.

- Ce face? - Foarte bine.

Văzând-o, am plonjat în trecut. Devine sportul meu preferat.

- Mâine vorbesc cu conducerea. - Bine. Pe mâine!

Dacă virusul ăsta e aşa de periculos, te rog să fii şi tu atent!

Am murit deja o dată. Ştiu să mă întorc.

Coronavirus. China e pregătită şi organizată.

- Bună! - Intra!

Deranjez?

Nu... Mă gândeam...

La fata asta care termină facultatea...

E foarte pregătită, perfectă pentru medicină internă.

Doar că ea vrea să se specializeze în altceva.

- Tu ce sugerezi? - Poate, s-o laşi să facă ce vrea?

În adâncul sufletului, vrea să facă medicină internă.

Doar că acolo lucrează taică-su ăla enervant...

- Aşa că ezită. - Exact!

Încă un motiv pentru a o lăsa în pace.

Dar tatăl ei nu se va ocupa de cazurile tale.

- Ca şi cum n-ar fi. - Zi-i să-şi vadă de cazurile lui.

Îi dai tomografiile fetei? Altfel, nu termină facultatea.

- Te-ai descurca perfect! - Ştiu...

Dă-mi... Ştiu!

- Tocmai asta e ideea. - Care?

Merg la spital să lucrez, nu să trăiesc!

- Colegii sunt una, familia, alta! - E corect. Şi eu cred asta.

Da?

Mai ştii când te-am adus aici prima oară, după ce te-au externat?

Te uitai peste tot şi nu recunoşteai nimic.

Iar tabloului ăluia i-ai spus "chestia"!

Problema e că acea "chestie" e tot acolo.

În secție ai schimbat totul, dar aici, nimic!

Şi cred că ar trebui să începi să trăieşti şi în afara spitalului.

Iar pentru a face asta trebuie să ştii cum să schimbi.

Ce-i cu adunarea semnăturilor pentru numirea mea ca şef de secţie?

Meriţi! Nu vreau!

Eşti cea mai bună! Uite ce-ai făcut cu Lorenzo!

- L-ai convins să rămână. - Un motiv în plus ca să plec!

Aştept un copil de la el.

Un copil...

- Un copil! - Nu, Andrea...

Nu!

Nu i-am spus, fiindcă nu vreau să-i fac rău.

Nu vreau s-o stric nici pe a mea.

Nu vrei să-l păstrezi? A fost o aventură de o noapte.

Tu şi Lorenzo nu sunteţi o aventură de o noapte!

E o veste...

Repede! Agata e rău!

Ritm cardiac, 130, saturație, 86. Nu e bine!

- Mă doare când respir. - Cortizon! Repede!

- Se sufocă! - Oxigen!

Creşte presiunea!

- A avut o efuziune pleurală. - Deci infecţia a cuprins plămânii.

Ce virus poate grăbi lucrurile în halul ăsta?

E mai bine s-o ducem la Infecţioase.

Nu sunt de acord. Mai bine o ţinem sub observaţie.

Suntem în 1800? Are nevoie de teste avansate!

Agata ne ascunde ceva. Niciun test nu dezvăluie secrete.

De unde ştii? A vizitat-o un bărbat.

Şi? E însurat.

Avea verighetă. Ea a spus că nu are pe nimeni.

Şi poate că el i-a transmis ceva. Şi putem afla despre ce e vorba.

Intre timp, Agata moare.

Dr. Giordano, dv. decideţi!

Dacă nu găsim nimic în 24 de ore, o mutăm la Infecţioase.

Ţineţi-mă la curent!

Bună dimineaţa! Am întâlnire cu dr. Caruso.

- Imediat! Mă duc să-l chem. - Mulţumesc!

Agnese!

Cecilia! Bună!

Andrea mi-a spus ieri că te-a văzut.

Da, ieri, Andrea, azi, tu! Parcă sunt cu 20 de ani în urmă.

Erau vremuri frumoase, nu? Da...

- Îţi aminteşti studioul nostru? - Şi petrecerile cu vodcă!

Şi amândouă, îndrăgostite de Andrea.

Da. Până când te-a ales pe tine.

- Dar nu a durat mult. - Am aflat, îmi pare rău.

- Tu ce-ai făcut în anii ăştia? - M-am trezit devreme.

- Dr. Tiberi! O clipă! - Da...

Dr. Tiberi! O clipă! Da...

- Te sun şi mai dăm o petrecere? - Cu plăcere.

- Mă bucur că te-am văzut. - Şi eu.

- Bună dimineaţa! - La revedere!

- Al dv. sunt! - Bună dimineața!

D Despre ce voiaţi să vorbim? Gripa chineză. Măsuri preventive.

Sigur! Dar nu vă alarmaţi! E o gripă!

Şi e la un milion de kilometri! Vă rog să luaţi loc.

- Cum te simţi? - Bine, Elisa! Lasă-mă!

37,4. Îți scriu un certificat şi stai în concediu medical.

Nici vorbă! Trece cu o pastilă. E nevoie de mine aici.

Eu, nu.

Greşesc sau anul trecut nu spuneai aşa

Prostule!

- Pleci? - Da.

- Elisa! - Vin.

Te simți mai bine?

La nunta mea nu am fost foarte elegant.

Cu o noapte înainte fusese o urgență. Eram sigur ca am costumul la mine!

Cu zece minute înainte, mi-am dat seama că era acasă.

Aşa că m-am dus în blugi şi în tricou.

Cred că soţia ta te-a iubit mult, dacă te-a acceptat aşa.

Aşa cred şi eu.

Bărbatul care a venit aici aseară...

Voia un sfat stilistic?

- Da. - Ciudat, am văzut că era însurat.

Dacă aveţi o relaţie, trebuie să ne spui.

- E posibil să te fi infectat. - E soțul unei cliente.

Şi te vizitează toţi soţii clientelor?

Uite!

E printre ultimele nunţi înainte de a mă îmbolnăvi.

- Agata are COVID-19. - Ce este COVID-19?

Numele gripei din China.

Înainte de boală, Agata s-a ocupat de o mireasă

care locuieşte în Italia, dar e de origine chineză.

E posibil să fi intrat în contact cu persoane de acolo.

Bine că am izolat-o imediat. Dar cum o tratăm?

Trebuie să mi se confirme. Testele sunt experimentale.

Dacă mireasa era contagioasă, invitaţii trebuie carantinaţi.

Trebuie să-i găsim. La treabă! O chem pe Cecilia s-o testeze.

- Dacă e pozitivă, îl facem şi noi. - Bine.

Giulia!

Giulia!

Ai grijă! E însărcinată.

- Ce s-a întâmplat? - Hipotensiune. Te odihneşti aici.

- Asta voiai să-mi spui ieri? - E problema mea, o rezolv eu.

- Ce faci? - Ce trebuie.

Dacă are probleme, scoatem fetusul.

Uite-l...

E bine.

Giulia...

Orice ai hotărî...

Sunt alături de tine.

Personalul hotelului e în carantină. Tu cum stai cu invitaţii?

Vrei să ştii? Sunt aici. Şi mai sunt ăştia.

Noi facem o nuntă mică. Promite-mi!

Tata are cinci fraţi şi o mulţime de nepoţi!

- Doamne, ce panică! - M-aş panica alături de Rovati.

Cine e? Patronul casei de modă.

- Acel Rovati? - Da.

El a vizitat-o pe Agata.

Au venit rezultatele. Pacienta nu are COVID-19.

- Deci nici noi? - Atunci, ce o omoară?

Aşa cum spuneam, putem afla ducând-o într-o secție specializată.

Îmi pare rău, trebuie să te mutăm într-o secție specializată.

Şi scuză-mă pentru ce am insinuat în legătură cu Leonardo Rovati.

E interesat de tine, dar de talentul tău.

Vrea să lucrezi pentru el şi ai de gând să accepţi, nu?

Greşeşti, - Ai fost văzută în birourile lor.

M-am dus să-i refuz propunerea. Nu vreau să-mi părăsesc sora.

Şi nici pe ceilalți. Suntem...

Suntem o echipă specială.

Agata, respiră profund!

Vezi dacă are apă în plămâni! Alba, oxigenul!

20 ml de diuretic!

Nu are un virus! Aţi văzut pielea când avea febra cea mai mare?

- S-a înroşit. - Mai exact?

Era de culoarea somonului. Plus febră, tuse, limfocitoza...

Efuziune pleurală, şi niciun virus. Deci ce e?

Boala Still. Adesea apare pe fondul stresului, nu?

Suferinţă, o criză sau o alegere foarte grea, cum a făcut Ağata.

- Care? - A refuzat propunerea lui Rovati.

A fost o alegere dificilă. Stresul i-a putut declanşa boala.

Cum procedăm? Cortizon şi imunosupresoare.

Sperând că nu e prea târziu.

- Acum am înţeles. - Ce?

De ce eram aşa de liniştită aici.

Fiindcă erai cu mine în fiecare clipă.

Şi s-a întâmplat asta.

Mi-am spus că a fost o aventură şi că nu ne putem complica viaţa.

Dar nu avem doar o aventură. Şi aş vrea să fie ca tine.

Ochii, vocea... Un bărbat care să fie mereu acolo.

Dar nu se poate.

Fiindcă e fetiţă.

Se vede foarte bine!

Are... ochi albaştri...

Are un zâmbet... incredibil...

Şi iubeşte tagliatellele cu smântână.

Uită-te! Exact ca mama ei. Bucăţică ruptă!

Iată-mă! Asta sunt!

Trebuie să hotărăşti dacă... Mai pot să-ți ofer bucurie...

- Dacă vrei să-mi spui "adio"... - Giulia!

Te caut de o viaţă.

În sfârşit, te-am găsit.

- Nu te protejezi. - Nu, fiindcă nu ai un virus.

- Atunci, ce e? - Ce au cam toți. Frică.

Doar că a ta era aşa de mare, încât corpul s-a inflamat puternic.

- Se numeşte boala lui Still. - Există tratament?

Se pot trata simptomele.

Agata!

- M-ai speriat - Mi-e mai bine. Medicii ştiu ce am.

Am aflat.

Şi e vina mea! Vom rămâne întotdeauna surori!

Văzându-te e ca şi cum m-aş privi în oglindă.

Dar tu eşti altcineva. Găteşti mai prost decât mine...

Uiţi întâlnirile...

Nu trebuia să te opresc. Trebuie să-ţi trăieşti viaţa.

Oriunde te-ar duce. Fiindcă eşti mult mai talentată decât mine.

Ai decis să vezi pacienta? Din curiozitate.

E primul caz de boala lui Still.

A fost bine că am ţinut-o sub observaţie.

Fiindcă am exclus toate virusurile.

Mă bucur că te-am întâlnit. Poate mai avem ocazia să colaborăm.

Nu cred avem abordări prea diferite.

Dar te-aş vedea cu plăcere în afara spitalului.

Dacă vrei, ştii unde sunt.

Ai distrus şi sistemul imunitar al infecţionistei!

Te aşteptăm, totul e pregătit. O Să mergem!

De ce ieşim pe terasă pentru o alarmă de incendiu?

Gura şi mişcă-ţi fundul!

Sunteţi cu toţii!

Vă răpesc un minut.

Ceea ce vedeţi aici e jalnica mea încercare

de a vă convinge să rămâneţi.

Îmi pregătisem şi un discurs, tot jalnic.

Ca să vă spun că fără voi nu pot să fac nimic.

Apoi, m-am gândit...

Ştiţi cine poate trăi doar datorită altora?

Rezidenţi! Nimeni? Virusurile.

Nu au o viaţă proprie.

Trebuie să se lipească de cineva ca să existe.

Aşa că m-am gândit că nu vreau să devin un virus pentru voi.

Aşa că Giulia şi Lorenzo pleacă la Genova...

Elisa schimba secţia... Gabriel, continentul...

Fiica mea a terminat azi facultatea

şi probabil că va face rezidenţiatul într-un spital oribil...

Dar e bine aşa.

Fiindcă... nu mă mai tem! Şi nu trebuie să vă temeţi nici voi.

Orice ne-ar aştepta.

Şi vă iubesc!

Dar tot trebuie să ciocnim!

- De ce mă eviți? - Eu?!

- Cum adică? Nu... - Te gândeşti la ceva. Ce e?

Ascultă... E fantastică ideea ta de a pleca împreună.

Dar nu vreau.

În ce sens?

Acolo e un infern, iar aici ai toate astea.

Nu vreau să-ţi distrugi viaţa pentru mine.

Fac ce vreau cu viaţa mea! Da, dar acolo o să-ţi pară rău.

- Nu vreau să suferi pentru mine. - Adică nu-s destul de puternică?

- Asta spui? - Spun că aici ai fi mai fericită.

Fără un nemernic ca tine, cu siguranţă!

Mă scuzaţi!

Te-ai descurcat bine!

N-am făcut decât să-ţi urmez sfatul.

Aş vrea să pot face asta şi eu.

Despre ce vorbeşti?

Peste noapte, s-au gândit să ne dea un copil.

Şi am reînceput să-l visez pe Mattia.

Eram sigură că am trecut peste, dar nu reuşesc... să-i dau drumul.

Şi mă tem că nu mai sunt o mamă bună pentru altcineva.

Uită-te la mine!

Copilul din adopţie nu are nevoie de o mamă perfectă.

Îi trebuie o mamă adevărată, care, poate, greşeşte, dar nu renunţă.

Una care nu abandonează.

Mama care ai fi fost pentru Mattia.

Dacă uitam de ce ne-am căsătorit, acum îmi aminteam.

Iartă-mă!

Nu trebuie să ceri iertare. Nu trebuie să faci asta!

Mai mult! Dacă vrei, mai e timp.

- Davide?! - Te sun de o oră. Sunt la Adopţii.

Ce e?

Voiau să ne dea un băieţel pe care l-au luat de la mama lui.

- Când ni-l dau în adopţie? - Acum! Sunt deja aici.

Mi-au spus că îl cheamă Manuel.

Vin acum!

Ajutor!

La o parte! Dă-mi targa! Repede!

- Ritm cardiac, 130, în creştere! - Saturaţie, 87, în scădere.

O intubăm.

Aici sunt.

Respiră!

Are o tahicardie ventriculară. Inima cedează!

Îi facem o cardioversie.

Încarcă la 150!

La o parte!

1, 2, 3!

1,2,3!

1, 2, 3!

1,2,31

Respiră!

Bună, iubito!

Nicio grijă. Copilul e bine.

- Ce-am păţit? - Incă nu ştim.

- M-am lovit la cap? - Nu. De ce?

Nu simt mirosul alcoolului. De fapt, nu simt niciun miros.

- Giulia are COVID-19. - Aşa ziceam şi de Agata.

- Are toate simptomele. - Dacă e aşa, suntem terminaţi.

Toţi am fost în contact cu ea. Toţi!

DUPĂ CÂTEVA LUNI

Fanti? Am terminat!

Cheamă pe cine a rămas. Spune-le că se pot întoarce.

Subtitrare: Retail