Original subtitles

PROFILUL INFRACTORULUI NUME/PSEUDONIM: ECKI

DOMUL DE STICLĂ

- Par tare triști în desen. - Da…

- Poftim! - Mulțumesc.

Cine e aici?

Mămica, tăticul și eu.

Așa, deci… Arătați drăguț.

Ăsta e frumos.

Nu l-am desenat eu.

Bine.

Dar cine?

Ecki.

De ce a desenat Ecki asta?

- Ți-a spus? - Nu.

Ce culoare alegi acum?

Roz? E culoarea mea preferată.

Și a mea.

Și a bunicii.

Dar nu și a lui tati.

- Lui îi place albastru. - Înțeleg.

A lui Ecki care crezi că e?

Știu sigur. E roșu.

De unde știi?

E pictat pe mână.

Aici. Cu roșu.

Arată ca o floare.

- Ai timp să te uiți la ceva? - Da.

Au dispărut foarte multe fete de-a lungul anilor.

De ce le-ai corelat pe ele cu Ecki? N-au fost găsite.

Nu.

Dar pe atunci erai convinsă că avusese cel puțin trei victime înaintea ta,

bazându-te pe desenele pe care le-ai găsit.

Corespund.

Ca vârstă și aspect. Aveau aceeași constituție.

Același păr lung și brunet.

Ați dispărut exact la fel.

De lângă casă. Nicio dovadă palpabilă.

De parcă vă evaporaserăți.

Nu ne-a ales la întâmplare.

Știa cine eram.

Ne știa programul, știa ce viață duceam.

Să explorăm ideea că Ecki e cel care a răpit-o pe Alicia.

În cazul ăsta, a luat o pauză de 20 de ani.

Nu e ceva neobișnuit.

E ca la orice dependență.

Sunt perioade de uz intens și perioade de abstinență.

Dar dependența e cronică.

Însă vădit este că și-a schimbat modul de operare.

Parcă de data asta ar vrea să epateze.

Trebuie să se fi întâmplat ceva recent.

Ceva ce a distrus totul, ceva ce l-a jignit.

- Ce crezi că ar putea fi? - Nu știu.

Știu doar că, dacă nu urmam instrucțiunile

sau nu-i dădeam cumva atenție…

Detesta asta.

O lua ca pe o insultă.

Cum îți dădeai seama?

O lua razna.

Lovea în geam.

Eu țipam la el. De parcă ne măsuram puterile.

Uneori mă foloseam de asta ca să-l destabilizez.

Dar știam cât să întind coarda și n-am întrecut măsura.

Atunci era important să mă supun iar în fața puterii lui.

Să…

Să arăt că mă căiesc cu adevărat.

Îi gâdila orgoliul.

De ce n-ai vorbit niciodată despre asta?

Îmi împrumuți mașina?

Am dus-o pe cea închiriată.

Ia-o pe a lui Ann-Marie.

E ca și a ta.

BUN-VENIT LA GRANÅS

Potrivit poliției, ar putea exista o legătură

între răpirea Aliciei

și sabotajul împotriva minei Svea Vanadin

despre care am relatat anterior.

În 5 martie, Alicia, o fată de zece ani, a dispărut de acasă.

Poliția consideră că dispariția e o infracțiune.

AȚI VĂZUT-O PE ALICIA?

Bună, Tomas!

Ce mai faci?

Păi…

Valter a blocat toate ferestrele din casă, așa că…

O duc ca-n rai.

- E genul lui. - Da.

Nu prea am timp. Ce voiai să discutăm?

Am…

Am schițat profilul lui Ecki.

Bine…

Cât de academic…

„Carențe la capitolul atașament și interacțiune socială.

A fost supus unei puteri totalitare

cu elemente de violență sadică.

Preferințe clare în alegerea victimelor.

O fixație anume sau un fetiș

în legătură cu traume, experiențe sau fantezii din copilărie.”

E bazat pe mine și pe fetele pe care le-a corelat Valter cu cazul.

Ai studiat materialele lui Valter?

Nu.

Cred că nu le-a mai văzut nimeni de cel puțin zece ani.

Ar trebui să le vezi.

Alicia corespunde profilului.

„Fixație sau fetiș”?

Fete cu păr lung și brunet.

Părul e important.

Pentru el a fost un fel de ritual când mi-a tăiat părul.

De unde vine asta?

Poate a avut cineva un impact major asupra lui.

O persoană pe care o crede de neatins.

Pe care vrea să o aibă, să o domine…

S-o pedepsească, poate.

Motivul e sexual?

Nu, e vorba de putere.

Îi place puterea. Și îi place să controleze ancheta.

- La ce te referi? - Hainele.

Sabotajul de la mină. Filmarea. Faptul că mi-a intrat în cameră.

Comunică prin toate astea.

Și cred că vi se adresează vouă. Vrea să împiedice ancheta.

- Un delir al puterii? - Da.

- Mai doriți cafea? - Da, vă rog.

- A fost foarte bună. - Mulțumim.

Așadar, tu crezi că acest Ecki

e responsabil de moartea Louisei și de răpirea Aliciei?

Tu ce crezi?

Că toate nenorocirile din Granås sunt niște coincidențe?

Isla ne-a dat o descriere.

Un tatuaj.

O floare roșie pe antebraț.

Îți sună cunoscut?

Îți pare cunoscut?

Nu. Era mai mare.

Poate așa ceva?

Nu. Era mai roșu.

Era o floare pe care o mai văzuseși?

Nu mi-am dat seama ce floare e.

Mă întorc imediat.

Poți să mai desenezi, dacă vrei.

Cum merge?

E un coșmar.

- Aino? - Da?

Ies puțin, să vorbim.

- Bine. - Ne vedem mai târziu.

- Bună, Isla! - Bună!

Ce desen frumos! Foarte frumos.

- Nu-mi place. - De ce?

Încerc să desenez ca el, dar nu-mi iese bine.

Ba nu. Nu e așa de rău.

Ia să văd! E foarte drăguț.

Dar trebuie să exersezi, cum faci acum.

Cu cât exersezi, cu atât o să desenezi mai bine.

Poftim!

Mulțumesc.

John Wayne Gacy a avut cel puțin două victime nedeclarate.

Da.

Nu a vrut să fie asociat cu ele.

La fel și Gary Ridgway, Bundy și Samuel Little.

Exact.

Pe măsură ce se perfecționau, se jenau de primele lor încercări, nu?

N-au vrut să admită

că fuseseră nepricepuți în cazul primelor victime.

N-au vrut să le includă în lista celor uciși.

Sună logic.

Abia aștept să te văd. Ai grijă de tine!

Și tu, Raúl. Pa!

Valter!

Putem vorbi puțin?

Da. Ce e?

- Cred că mai e cel puțin o victimă. - Nu, nu mi-ar fi scăpat așa ceva.

Ba da, pentru că te concentrezi la asta.

Dar asta e perfecțiune.

Da.

Nimeni nu atinge perfecțiunea din prima.

Dacă există un rateu, trebuie să-l găsim.

Prima victimă spune cel mai mult despre făptaș.

- Adică? - Să explorăm mai departe în trecut.

Toate dosarele cazurilor de crimă și răpire a fetelor din Scandinavia

din 1980 până în 1995.

- Le poți obține? - Păi…

Bine. Bun!

Am găsit o legătură între atentatul de la mină și dispariția Aliciei.

Avem și o descriere,

iar probele din camera Lejlei sunt la laborator.

Dacă are cazier, o să-l găsim.

Și dacă nu are?

- E un lucru bun. - Așa ai spus și despre filmare.

N-a dus nicăieri.

Dar tipul cu care se vedea Louise?

Păi… Ne interesăm și de asta, bineînțeles.

Dar telefonul lui Louise lipsește și nu găsim nimic în desfășurător.

Unde e telefonul ei?

Nu știu, e…

Ultima dată era acasă la voi.

Dacă nu plecam la Stockholm, nu se întâmplau toate astea.

E numai vina mea.

Nu e bine să gândești așa.

Desfășurătorul convorbirilor Louisei…

O să-l verific încă o dată.

- De ce? - În caz că ți-a scăpat ceva.

Ce să-mi scape?

Trebuie să fie ceva care să ne ducă la aventura ei.

Altfel ar fi al naibii de ciudat.

Nu crezi?

Ar trebui să fie relevant pentru anchetă să știm cine e.

Sigur, dar mai sunt și alte piste.

Mi se pare ciudat că n-a ieșit la iveală.

Ție nu ți se pare?

Îmi dă impresia că are ceva de ascuns.

Draga mamei…

E frig. De ce nu vii înăuntru?

FOTO 2 CONTAINERUL DE LA DOC

FOTO 3 CHIPUL FETEI, DEZVELIT

Valter…

Valter!

Uită-te la asta!

Păr lung, brunet.

A dispărut fără urmă.

Da, are aceeași vârstă.

Inas Jović.

Modul de execuție e total diferit.

Asta e ideea. N-a ieșit cum a vrut el.

- Cum adică? A omorât-o. - Da, dar nu i-a plăcut.

A devenit prea reală pentru el. Prea umană.

A trebuit să-i acopere fața cu o pungă de plastic. De asta m-a tuns.

De asta ne-a ținut închise ca pe niște gândaci în borcan.

- Bine. - Ne-a dezumanizat.

Ca să ne poată ucide.

- Înțeleg. O să cercetez. - Mulțumesc.

- Pa! - Trimit rezumatul pe e-mail.

Da, te rog. Pa!

Doamne! Lejla…

Mănânc pe drum. Fac niște cumpărături pentru Aino.

Auzi? Ai făcut o treabă excelentă.

Mersi.

Dă-mi de veste pe unde ești!

Fata din cutie!

Ce mai faci?

- Bine. Tu? - Bine și eu.

Dar Adde, nu prea bine.

E în arest.

Criminalii și pedofilii umblă liberi.

Sper că ești fericită.

Turnătoarea dracu'!

- Ai terminat? - Salut!

E totul în regulă?

Da, ce dracu'? Normal.

Salut! Jim.

Martin.

Ce caută Martin în Granås?

Ajut la căutări.

Să-mi fut una! Pe bune?

Tare! Faceți o treabă grozavă.

Vin oameni din toată țara să ne rezolve problemele.

- Cum să nu le mulțumești? - Păi…

Contribuim cum putem.

Nici nu poți să ceri mai mult. Nu-i așa?

Salut!

- Cine dracu' era ăla? - Jim.

Am copilărit împreună.

Nu-l lua în seamă!

Cum îți merge?

Am auzit că iar ați ieșit la căutări.

Mă tem că n-am noutăți.

Dar s-au reluat, în sfârșit, căutările, iar asta e…

Azi mă ocup de gustări.

Tu ce mai faci?

Sincer, nu prea știu.

- Mi-e frică să-mi pun problema. - Da.

Dacă vrei…

Dacă vrei să vorbim, putem merge la o cafea.

Nu beau cafea.

Atunci, la o bere.

La localul unde merg toți.

Nici bere nu beau.

Dar mi-ar plăcea să stăm un pahar cu apă, să zicem.

Fac eu cinste.

- Diseară, la 18:30? - Bine.

- Eu poate beau o bere, dacă e voie. - Sigur.

- Bun. Bine. Grozav! Pa! - Pa!

Mi-a pus degetul așa și m-a fixat cu privirea.

Închipuie-ți!

Ar trebui să-l închidă înainte să facă rău cuiva.

Isla, poți, te rog, să nu mai sari pe canapea?

Nu era om normal pe vremuri?

Nu fusese cu Louise?

Nu. N-au fost niciodată împreună.

Tu erai cu Adde.

În clasa a noua!

Era îndrăgostit lulea de tine. Mi-a spus. Toți erau.

Le păreai foarte interesantă. Erai foarte deosebită.

Eu nu-mi amintesc așa.

Isla!

Te-ai lovit?

Ce ai făcut?

Am deschis fereastra, să poată veni Ecki să deseneze cu mine.

Ce tot spui? Ecki?

N-ai voie să deschizi fereastra!

- Uită-te la mine! A fost aici? - Lasă-mă!

Uită-te la mine! L-ai văzut? Nu! Am zis să te uiți la mine!

De ce ai deschis fereastra?

- Ați văzut ceva neobișnuit? - Nu, nimic.

- Nimic? - Nimic.

- Dumneavoastră ați văzut ceva? - Nu, nici eu.

Din relatarea ei, e greu să stabilim dacă el a fost aici sau nu.

Puștoaica are o imaginație bogată.

Dar tot o să ne sporim prezența aici.

Du-te să vorbești cu Aino. Pare zdruncinată.

Bine.

- Auzi? Nu cred că o vrea pe Isla. - Nu?

Nu corespunde profilului și, cât e Alicia, nu va răpi alt copil.

Nici nu știm dacă fata mai trăiește.

Trăiește.

Bine, atunci putem să stăm liniștiți.

Te-ai interesat de fata din container? De Inas Jović.

- Ea corespunde. - A venit în Suedia în '92.

A dispărut dintr-un centru de refugiați de lângă Sundsvall.

Am vorbit cu toți localnicii și angajații. I-am găsit părinții.

Nu există informații noi pe lângă ce e în dosar.

Pot să mai sap.

Ascultă! Dă-mi acces la arhivă!

Ca să vă pot ajuta!

Alo!

Dă-mi drumul!

Alo!

Trebuie să trecem.

- E cordon. - Ne strecurăm.

- Ea a lipsit la numărătoare. - A mai dispărut până acum?

Scuze, ce se întâmplă?

O fetiță din clasa nepoțelului meu a venit aici la un curs de înot.

Acum a dispărut.

Elma!

Trebuie să aștepți aici.

- Elma e fata care a dispărut? - Din păcate, credem că da.

El e? El a luat-o?

VALTER 8 APELURI RATATE

APĂ CU MARTIN AZI, 18:30

- Salut, Björn! - Salut!

Lejla a fost aici?

Nu, de ce… Nu.

Am văzut-o lângă cordon, dar e ceva de atunci.

- Tomas e aici? - E într-o ședință cu criminaliștii.

La dracu'! A dispărut încă o fată.

Da, știu.

Va trebui să aștepți aici.

- Ia loc! O cafea? - Da, te rog.

- Salut, Antonsson! - Salut!

- Salut, Peter. - Salut, Valter!

Pot să mă uit puțin?

- Sigur. - Mulțumesc.

AȚI VĂZUT-O PE ELMA?

- Aveți șapte mesaje noi. - Șapte apeluri ratate.

- Primit azi la 15:04. - Hopa!

Sunt Jakobs-Jan. Animalele pot să bea apă? Dă-o dracu'!

Faceți bine și sunați-mă!

Primit azi, la 16:05.

Primit azi, la 16:30.

Fata e cu Ecki.

Elma, spune ceva!

Mami, tati, vreau acasă.

Mami, tati, vreau acasă.

Ce se auzea în fundal?

Mina?

O turbină eoliană?

Mami, tati, vreau acasă.

Pare a fi apă, nu?

Da. Dă înapoi, să mai ascult o dată.

- Un baraj. - Da, asta e.

- Pare a fi un baraj. - Da.

- Mami, tati… - Când a dispărut fata?

În jurul orei 16:00.

Da…

Controlați stațiile de tratare a apei pe o rază de 50 km.

- Bine. - Nu mai stați!

- Sigur. - Îl sun pe Tomas.

- Vii, Antonsson? - Sigur.

Peter? Sună!

Eram sigură că nu răpește alt copil cât o are pe Alicia.

Iar acum avem altă victimă dispărută fără urmă.

Ce înseamnă asta? Că fata e…

Bună!

Încă o bere?

Nu, e-n regulă. Mulțumesc oricum.

- Mă chemi când vrei. - Da.

Ce e?

Te place.

Încetează!

Nu ai observat?

Dacă m-ar cunoaște, ar fi dezamăgită.

De ce?

Pentru că sunt un ciudat

care cutreieră țara căutând oameni dispăruți.

Și-s încă student la aproape 40 de ani. Nu-s tocmai o partidă bună.

De ce faci asta?

Fac un curs la distanță, la Universitatea Linneaeus.

De ce cauți oameni dispăruți?

Sora mea a dispărut când eram mici.

Avea doar șapte ani. Eu aveam zece. Locuiam într-un sătuc.

O duceam și o aduceam de la școală zi de zi și…

Într-o zi, prietenii mei făcuseră o rampă nouă de skateboard.

Am vrut să mă duc cu ei…

Ea știa drumul. Știam că o să ajungă acasă.

Dar…

Atunci am văzut-o pentru ultima dată.

Îmi pare rău că ai trecut prin asta.

Acea vinovăție a stârnit ceva în mine.

Am dezvoltat o obsesie.

Cum să-i faci așa ceva altui om?

Care a fost concluzia?

A fost, cumva, o resemnare.

În lume există rele de care nu te poți apăra.

Chestia asta pe care o fac…

Mă gândesc că, dacă măcar o dată pot ajuta pe cineva

să se întoarcă acasă, o să-mi umplu un gol din suflet.

Salut!

Cred că am găsit ceva.

Uite!

La 16:30, camerele de supraveghere au surprins o mașină la Hälledammen.

E ora la care am primit mesajul.

Se distinge numărul de înmatriculare?

Din păcate, nu. Dar…

E un Peugeot 205.

Mai exact, ediția Roland Garros. E o raritate.

Mă pasionează mașinile.

Am verificat și e doar una în tot comitatul.

E înregistrată pe numele unei anume Vanja Frick, 84 de ani.

- Optzeci și patru? - Da.

Are demență și s-a mutat la un azil acum șase luni. Dar fii atent!

E înregistrată la o adresă din Mora, din zonă.

Un apartament unde s-a instalat internet de două săptămâni.

Asta e adresa.

Bergsätravägen 3A, în Mora.

Atenție! Avem o adresă din Mora.

Sunt șanse mari ca ambele fete să fie acolo.

Plecăm în cinci minute. Vă informez pe drum.

Jorun, tu rămâi pe baricade.

Haideți!

A fost plăcut.

Da, așa e.

Unde e cabana pe care o ai închiriat-o?

E lângă Åsarna.

- Da. - O cabană frumoasă, din secolul XVIII.

Chiar lângă râu. E superbă.

Vrei s-o vezi? Sau trebuie să te întorci?

Hopa!

Așa.

Ai grijă pe unde calci.

E superbă!

Nu-i așa?

M-aș putea muta aici.

Avem fasole, ton…

Mai avem…

cafea instant în oferta de azi.

Nu, stai! Ce zici de o supă caldă?

Sună bine.

Ia să vedem… E aici…

Așa. Nu, stai!

Pot să-ți ofer și un păhărel.

Dacă vrei.

Da, dă-o naibii!

Dă-mi unul. Doar o dușcă.

Bine.

- Așa. Zi când mă opresc! - Doar un strop.

Mai puțin!

- Mai puțin. Așa. - Eu vreau un pic mai mult.

- Așa. Noroc! - Noroc!

Ce intim!

Auzi, când…

Când erai închisă…

Ce făceai? Cum îți petreceai timpul?

Iartă-mă. Poate că nu… Nu ai…

- Hai să vorbim despre altceva. Scuze. - Nu, e în regulă.

- Ești sigură? - Da.

Îmi dădea mici sarcini de făcut.

Câteodată mă punea să-i citesc dintr-o carte.

Mereu îmi oferea câte ceva.

Gumă de mestecat, bomboane, creioane.

Presupun că era un fel de troc.

Îți dădea mici recompense, adică?

- Da, eu făceam ceva și… - Da.

Nu asta face și acum?

Ce vrei să spui?

Mă gândesc la ce mi-ai spus despre haine, filme și desene.

Poate sunt pentru tine.

Vrei să spui că vrea să fac ceva pentru el acum?

Habar n-am. Era, așa… Ceva ce mi-a trecut prin cap.

Mai toarnă-mi unul!

- Sigur? - Da! Mai toarnă-mi unul!

Bine.

Mulțumesc.

Ce scârbos!

E posibil să nu fie el?

Ci altcineva care vrea să fie ca el?

Un imitator?

Am citit ceva despre asta și…

Știi mai multe decât mine, dar nu vor doar să imite,

ci și să-și lase cumva amprenta, nu?

Da, dar vor mai ales să li se dea atenție.

Dacă nu te poți gândi singur cum răpești sau ucizi pe cineva,

nu te mai apuca!

Așa…

Scuze, am umor negru.

Hopa!

Trebuie să răspund.

Răspunde, e în regulă.

Eu mă duc să… Rămâi aici!

- Sigur? - Da.

Termin repede.

- Da? - Unde ești?

La Martin.

Din echipa de căutare.

Într-o cabană lângă Åsarna.

Ai auzit că a dispărut încă o fată?

Da, am auzit.

Au o adresă.

- Poftim? - Da.

Sunt siguri?

Așa se pare.

Au plecat spre Mora, la un apartament de acolo.

Eu sunt încă la secție, ca să știi.

- Bun. Sună-mă când afli mai multe! - Sigur.

- Pa! - Pa!

S-a întâmplat ceva?

Au aflat cine e.

Poliția! Ieși la vedere!

Poliția!

- Liber! - Liber!

Liber!

LEJLA CAIET DE TEME

„O SĂ ÎL OMOR”

EȘTI VALOROASĂ

Tomas!

Vino aici!

Fii atent, proprietara apartamentului, Vanja Frick…

Nepotul fratelui ei

a fost internat acum trei ani la psihiatrie judiciară,

după ce a încercat să răpească o fetiță de 11 ani.

Ce tot spui?

A fost externat acum patru săptămâni,

dar n-a luat legătura cu asistentul, așa că spitalul Säter a dat alarma.

Cum îl cheamă?

Daniel Frick.

Ăsta e.

39 de ani.

Încarcerare ilegală, maltratarea unei fete…

M-am simțit foarte bine, dar…

- Trebuie să plec. - Bine.

- Trebuie să mă duc la Valter. - Da, bineînțeles.

A mai spus ceva?

Nu, doar că se duceau la…

Falun.

Îmi dai un pahar cu apă?

Mulțumesc.

De ce la Falun?

Nu, la Mora. La Mora se duceau.

Așa…

Îl am de la naștere.

Acum te dezgust?

Seamănă cu o floare.

Da, probabil.

Subtitrarea: Liana Oprea