Original subtitles

În tărâmul legendelor şi în vremea magiei,

destinul unui regat se sprijină pe umerii unui tânăr

Numele său... Merlin.

Juri să conduci regatul şi pe supuşii săi

conform obiceiurilor

şi legilor create de strămoşii tăi ?

Da, sire.

Promiţi să dai dovadă de milă

şi dreptate în fapte şi judecată ?

Da, sire.

Juri credinţă Camelotului,

atât cât vei trăi ?

Eu, Arthur Pendragon, jur să dau totul în slujba voastră,

pentru a proteja regatul şi pe oamenii săi.

Fiind moştenitorul meu, de acum înainte

vei fi prinţul moştenitor al Camelotului !

Cum e să fii servitorul prinţului moştenitor ?

Spălarea şosetelor lui e un privilegiu.

Eşti mândru de el, chiar dacă te plângi mereu.

- Nu sunt. - Ba da, se vede pe faţa ta.

Sunt mândru de şosetele curate.

Ce naiba...

Eu, Sir Owain, accept provocarea.

O luptă în doi. Mâine, la prânz. Până la moarte.

L-ai mai văzut pe cavalerul acesta negru ?

Nu cred.

Nu i-ai recunoscut blazonul ?

- Din ce casă e ? - Nu ştiu sigur.

N-am văzut bine.

Dar nu-l poţi uita uşor, nu ?

Nu.

Nu crezi că e de pe aici ?

- Aşa se pare. - Atunci, ce face ?

Încrederea în cunoştinţele mele e emoţionantă

şi eronată. Dacă ţi-ai terminat treaba,

culcă-te şi lasă-mă să-mi termin treaba.

Bine, am plecat.

Gaius ?

Merlin.

Crezi că Owain îl va învinge ?

Vom afla în curând.

- Nu trebuia s-o ridice. - Atunci, opreşte-l !

Provocarea a fost acceptată, lupta nu poate fi oprită.

- Luptă în locul lui. - Nu pot.

- De ce ? - Owain a ridicat mânuşa.

El trebuie să lupte, aşa cere codul cavalerului.

Ştia asta.

Dar e o luptă până la moarte.

Ştiu.

Gaius, slavă Domnului !

- Ştii de ce am venit ? - Cavalerul Negru.

El e ?

- Ai văzut blazonul ? - Ai confirmarea ?

E blazonul lui Tristan de Bois.

E singurul cavaler care a avut un asemenea blazon ?

Da, asta spun actele.

- Da ? - Iertare pentru deranj.

Ce e ?

Cavalerul,

străinul.

Poartă blazonul lui Tristan de Bois.

Da.

Dar e mort de 20 de ani.

Ştiu.

Eu l-am ucis.

- Atunci, cum explicaţi... - Morţii nu se întorc.

N-ai mai luptat într-o luptă până la moarte. E altceva.

- Nu e ca în pregătire. - Ştiu.

Ascultă-mă ! Nu l-am văzut luptând.

Să-l măsori rapid.

Dar am şi eu acelaşi avantaj.

Nu m-a văzut luptând.

Aşa e.

- Tu m-ai văzut. - Da.

- Şi ? - Nu ştiu pe nimeni mai curajos.

Nu uita, pentru a ucide un om, ajunge o lovitură bine ţintită.

Lady Morgana m-a rugat să-ţi dau asta.

Vrea s-o porţi, pentru noroc.

Mulţumeşte-i.

Spune-i că o voi purta cu mândrie,

dar n-am nevoie de noroc.

Nu uita,

intră în cursul luptei şi controlează-l.

Lupta se va duce după regulile cavalerului.

Până la moarte.

Să înceapă bătălia !

Hai, Owain !

O lovitură bine ţintită !

Da !

Cine îmi acceptă provocarea ?

Eu, Sir Pellinor, accept provocarea.

Aşa să fie.

Să ne îngrijim de rănile sale ?

A fost lovit ?

Owain nu l-a lovit.

- Am văzut cum a intrat sabia. - Eşti sigur ?

Am privirea mai ageră decât tine.

Ar trebui să fie mort.

Poate că deja este.

De ce m-ai împiedicat ?

Cavalerii trebuie să arate ce pot.

- Ai văzut cum luptă străinul ? - Sir Pellinor e destul de bun.

Nu şi-a revenit după rănile de la Othanden.

- Nu am ce face. - Îl trimiţi la moarte sigură ?

El a ales să ridice mănuşa.

Nu e vina mea !

Sigur e bine să facem asta ?

Nu ţi-e frică, nu ?

Nu, îmi plac criptele. N-aş vrea să fiu mort în altă parte.

Poate a fost o pală de vânt.

Trebuia să aducem o torţă.

- Ce util ! - Da.

Ce căutăm ?

Adu torţa încoace !

Spargem un mormânt ?

Am ajuns prea târziu.

Deja a ieşit cineva de aici.

Tristan de Bois era fratele lui Ygraine. Soţia lui Uther.

Mama lui Arthur ?

Ygraine a murit la naştere. El l-a acuzat pe Uther

şi a venit la Camelot să-l provoace.

La luptă ?

Uther a câştigat. Dar, când murea,

Tristan a blestemat Camelotul să aibă parte de revenirea sa.

Credeam că sunt bolboroselile unui muribund.

Oamenii nu se ridică din morţi,

oricât de furioşi sunt.

Cred că avem de-a face cu un spectru.

- Un spectru ? - Un spirit trezit din mormânt.

E opera unui vrăjitor ?

Magia poate controla un suflet suferind, furios,

redându-i viaţa.

Cum îl oprim ?

Nu putem. Nefiind viu, armele muritorilor nu-l ucid.

Trebuie să putem face ceva !

Se opreşte doar când îşi atinge ţelul.

- Şi care e acesta ? - Răzbunare.

Pe Camelot ?

- Ce înseamnă asta pentru Sir Pellinor ? - Nu are şanse mari.

Poate că ai greşit.

Sper.

- Sabia a intrat, sunt sigură. - Am văzut şi eu.

Eu, Arthur Pendragon, te provoc.

Aşa să fie.

O luptă simplă.

Mâine, la prânz.

Cum poţi fi atât de prost ? Voi revoca provocarea.

Codul cavalerului trebuie respectat. Aşa mi-ai spus.

- Acum e altceva. - O provocare...

Eşti moştenitorul !

Nu poate fi o regulă pentru mine şi alta pentru ceilalţi.

Îţi interzic să lupţi.

Vrei să demonstrez că sunt demn de tron.

Nu pot face asta fiind un laş.

Nu, ar fi moartea ta !

Îmi pare rău că n-ai încredere în mine.

Arthur !

- Aveai dreptate. - Din păcate.

Arthur va muri.

E cel mai puternic războinic.

El l-ar putea învinge.

Nu poate fi ucis de arme de muritori.

Trebuie să învingem noi spectrul.

Cum facem asta ?

Dacă o sabie de muritor nu-l ucide...

O voi face eu.

Cu magie mortală.

- E prea periculos. - Nu avem de ales.

- Bună seara ! - Gaius.

Vreau să discutăm ceva extrem de urgent.

Te ascult !

Mormântul lui Tristan e gol.

Cred că a fost trezit din morţi.

Cum e posibil aşa ceva ?

Cred că e un spectru.

Un spirit ?

Vrea să răzbune moartea lui Ygraine.

Magia a ucis-o, nu eu.

Dar el pe tine te condamnă.

Nu-l lăsa pe Arthur să lupte.

O armă omenească nu poate ucide un spirit.

Va face orice pentru a-şi atinge ţelul.

Arthur nu poate învinge. Va muri.

Nu mă ascultă !

Atunci, spune-i cine e cavalerul.

Nu.

- Nu poţi ascunde adevărul veşnic. - Sunt regele !

Nu-mi spui tu ce să fac şi ce nu.

E alegerea ta, sire. Spune-i,

altfel va muri.

Doar noi doi

vom şti secretul naşterii lui Arthur.

E matur, trebuie să ştie.

Niciodată !

Ai depus un jurământ.

Te avertizez să nu-l încalci.

Prea bine, sire.

Pleacă !

Merlin, am discutat despre bătut...

- Trebuie să te retragi. - De ce ?

Pentru că te va ucide.

- De ce cred toţi asta ? - Pentru că au dreptate.

Retrage-te ! Eşti prinţul moştenitor.

Nu poţi muri pentru o provocare prostească.

- Nu sunt laş. - Ştiu asta.

Am văzut cum ai depăşit orice temeri.

Asta mi se cere.

Nu eşti doar un războinic,

eşti prinţ, viitor rege. Ai demonstrat că ai curaj.

- Arată că eşti înţelept. - Nu mă retrag.

Ascultă-mă, nu e un cavaler de rând.

Uită-te la el ! Nu mănâncă, nu doarme.

Stă acolo, tăcut.

Asta nu-ţi spune nimic ?

Nimeni nu e de neînvins.

Dacă lupţi cu el, vei muri.

Nu te ascult.

- Încerc să te avertizez. - Şi eu te avertizez !

Trebuia să-mi dau seama.

E mai mult decât aş fi sperat.

În curând, Arthur va fi ucis.

Tu l-ai trimis la moarte !

- Nu te-ai săturat de răzbunare ? - Dar tu ?

Tu ai început războiul, când m-ai alungat de la curte

şi i-ai ucis pe ai mei.

V-aţi făcut-o cu mâna voastră.

Eram prietena ta ! M-ai primit cu braţele deschise.

- Ai trădat prietenia. - Am făcut ce mi-ai cerut.

Am folosit magia pe care o dispreţuieşti

pentru a-i da soţiei tale sterpe fiul dorit.

Să nu mai vorbeşti aşa despre ea !

Era inima mea,

sufletul meu,

iar tu mi-ai răpit-o !

A murit născându-ţi fiul !

N-a fost alegerea mea.

Asta e legea magiei.

Pentru a crea o viaţă, trebuia să moară ceva.

Echilibrul trebuia refăcut.

- Ştiai că va muri ! - Te înşeli.

Dacă i-aş fi prevăzut moartea

şi ce răzbunare îţi vei dori...

Nu ţi-aş fi îndeplinit dorinţa.

Mai bine era aşa.

Îţi doreşti să nu fi avut un fiu ?

Dorinţa ţi se va îndeplini mâine.

Nu te las să-l iei.

Am văzut mulţi oameni dragi ucişi de tine,

Uther Pendragon.

E rândul tău.

Cum ai ajuns aici ?

- Uşa era descuiată. - Nu, am încuiat-o.

- Atunci, a deschis-o altcineva. - Şi ai intrat să te serveşti ?

Căutam o carte.

Pentru Gaius. Crede despre Cavalerul Negru că e spectru.

- Atunci, Arthur e în mare pericol. - De asta sunt aici.

Trebuie să găsesc o armă

care să ucidă ceva ce e deja mort.

- Am citit aşa ceva în cronici străvechi. - Serios ? Ce scria ?

Mai multe poveşti vorbesc despre săbii antice...

Care pot ucide morţii ?

Săbiile din poveşti pot distruge orice,

viu sau mort.

- Poţi să-mi arăţi o asemenea poveste ? - Să mă gândesc... Da.

Mă cam grăbesc.

Da, ca toţi tinerii.

Asta e cronica lui Beltain.

Aşa... Uite !

Sir Marhaus a privit sabia

zămislită din răsuflarea dragonului şi a spus că e bunicică.

- Ce ai spus ? - Sir Marhaus...

Nu despre el. Dragonul.

Sabia zămislită în răsuflarea dragonului

şi a spus că e bunicică.

Merlin ! Ce cauţi aici ?

- Vreau să te rog ceva. - Da ?

Nu ştiu cum să spun...

Spune, ştii că aş face orice pentru tine.

Nu chiar orice.

Evident, nu orice.

Ce vrei ?

Am venit să cer o sabie. Cea mai puternică făcută de tatăl tău.

De ce ?

Ca să-l salvez pe Arthur.

Nu vreau să lupţi mâine.

- Îţi faci griji pentru mine ? - Nu ştiu ce e.

Te rog !

Trebuie s-o fac.

E datoria mea.

Înţeleg.

Iartă-mă.

Ştiai că treaba aia se va întoarce împotriva mea.

Nu la propriu.

Trebuia să te ascult.

Ai spus că nu va fi bine

să folosim vrăjitorie la naşterea lui Arthur.

Voiai un moştenitor, nu vedeai altă cale.

Nimueh mi-a spus că preţul e mare.

Nu puteai şti că preţul va fi viaţa lui Ygraine.

Nu-l pot lăsa pe Arthur să moară.

Atunci, opreşte lupta.

Nu, îi voi lua locul.

Înţelegi ce spui ?

Ygraine şi-a dat viaţa pentru el.

- O voi face şi eu. - Uther...

N-am de ales.

Trebuie să fie altă cale.

Moartea mea va opri spectrul, iar Arthur va trăi.

Şi vei fi singurul rămas

care să ştie adevărul despre naşterea lui.

Vreau să juri că vei respecta jurământul.

Îl voi lua cu mine în mormânt.

Mi-ai fost mereu un prieten bun, în ciuda temperamentului meu.

Mereu am crezut că asta te va ucide.

Mai vreau să te rog ceva.

Tata o păstra.

Spunea că e cea mai bună din câte a făcut.

E perfectă.

M-ar ucide dacă ar afla că am luat-o.

Ar înţelege.

Ai făcut-o pentru Arthur.

Ştiam că eşti mândră de el.

Merlin !

Ştii de ce am venit ?

Vei fi surprins,

dar nu ştiu totul despre viaţa ta.

E vorba de Arthur. E în pericol.

Moare,

dacă nu fac o armă care să ucidă morţii.

Ce ai venit să-mi ceri ?

Vrei s-o căleşti, ca să-l salvezi pe Arthur ?

Morţii nu se întorc fără motiv.

- După cine a venit ? - După Uther.

Atunci, lasă-l să se răzbune.

Iar spectrul va muri fără ajutorul meu.

Dar Arthur va lupta cu el. Trebuie să-l salvezi.

Ăsta e destinul tău, nu al meu.

Dacă Arthur luptă şi moare, Camelotul rămâne fără moştenitor.

Nu voi mai avea un destin.

O armă creată cu ajutorul meu va fi foarte puternică.

Ştiu.

Nu ştii. Poţi doar să presupui.

Nu ai văzut ce am văzut eu.

Dacă vedeai, poate că nu-mi cereai asta.

Cum adică ?

Pe mâinile cui nu trebuie, sabia poate face mult rău.

Trebuie mânuită doar de Arthur.

Înţeleg.

Nu ajunge să înţelegi.

Trebuie să promiţi.

Promit !

Ascultă-mi vorbele !

Sabia a fost creată pentru Arthur,

doar pentru el.

Ţi-am adus ceva, să dormi mai bine.

Nu am nevoie.

Poftim !

Te vei relaxa.

Te va mai calma.

N-as bea-o de plăcere.

Stai un pic jos.

Vezi, dacă...

Dacă ignori gustul, efectul e

foarte plăcut.

Întinde-te !

Ce lamă bună !

- E pentru Arthur. - Nu-i trebuie azi.

Îi iau eu locul.

Dar, sire...

Pregăteşte-mă de luptă.

- Arthur trebuie să lupte. - Problema lui e cu mine, e bătălia mea.

- N-am armura voastră. - E bună asta.

Oricum nu va conta.

- Vă aduc sabia. - Asta e bună.

Nu înţelegeţi.

A fost făcută special pentru Arthur.

Cine a făcut-o ?

Tom, fierarul.

E demnă de un rege.

Vă e mai bine cu sabia de încredere.

Nu, echilibrul e aproape perfect.

Tom nu e fierarul regal.

Mă mir că Arthur s-a dus la el.

Eu m-am dus.

M-am gândit că-i trebuie o sabie mai bună.

Îi eşti foarte credincios.

Asta mi-e meseria.

Dar tu mergi mai departe.

Se poate spune...

Că există o legătură între noi.

Mă bucur.

Să ai grijă de el !

Poţi primi ce ţi-ai dorit.

Tatăl, nu fiul.

Parcă spuneai că un spectru nu poate fi ucis.

Da, a fost remarcabil.

E o sabie nouă, sire ?

E cea mai bună cu care am luptat.

Pot s-o văd ?

Mă interesau însemnele.

Pe o latură scrie "ridică-mă".

Pe cealaltă, "alungă-mă".

Ce înseamnă ?

Cine a făcut-o ?

Merlin mi-a dat-o. A fost făurită pentru Arthur.

Se va vindeca repede. Schimb bandajul mâine.

Mulţumesc pentru tot, Gaius.

L-ai pus pe Gaius să mă drogheze !

- Eu trebuia să lupt cu el. - Ba nu.

- Codul cavalerilor... - Să se ducă naibii !

Credeam că vei muri.

Nu voiam să-mi asum riscul. Eşti prea de preţ pentru mine.

Însemni pentru mine mai mult decât orice.

Mai mult decât tot regatul,

mai mult decât viaţa mea.

- Mereu am crezut că... - Ce ?

Că sunt o dezamăgire pentru tine.

Asta e vina mea, nu a ta.

Eşti singurul meu fiu.

Şi nu mi-aş dori altul.

- Am auzit că ai luptat binişor. - Mulţumesc.

Ar trebui să te antrenezi cu noi.

Să-ţi îndrepţi jocul de picioare.

Îţi arăt eu joc de picioare !

- Ştii de ce mă uit la tine. - Nu.

Uther mi-a spus că i-ai dat sabia.

Trebuie să fi fost una puternică, dacă a ucis un mort.

- Ai fermecat-o ? - Nu.

Dar cine ?

Nu eu.

Păcat !

L-a salvat pe rege. Aş fi fost foarte mândru de tine.

- Păi... - Nu contează.

Merlin !

Merlin...

Merlin !

Arthur trăieşte ?

Da, sabia l-a ajutat. A fost incredibil.

- Aşa cum am promis. - Dar...

Da ?

Lucrurile n-au mers conform planului.

Adică da, dar...

Nu Arthur a mânuit sabia.

Ci Uther.

Am încercat, dar a luat-o.

- Uther e regele, nu-l puteam opri. - Sabia e născută din magie străveche.

Nu ştii cât de puternică e.

În mâinile lui Uther, va aduce doar rău.

O voi recupera.

M-ai trădat. Nu pot avea încredere în tine.

Ţi-o voi întoarce.

Poţi s-o distrugi.

Ce e făcut nu poate desfăcut.

Ce vrei să fac ?

Du sabia cât mai departe !

Du-o unde n-o va putea găsi niciun muritor.

AVENTURA CONTINUĂ...

Mă întorc la Ealdor.

Dacă ai folosi magia, n-ar muri nimeni.

Sunt prea mulţi.

Dacă e să aleg între a salva oameni

şi a dezvălui cine sunt, e uşor.

Arthur nu trebuie să ştie de harul tău.

Subtitrare: Retail

Sincronizare: zildan