Original subtitles

- I-aţi spus lui Edmond? - Nu, rămâne între noi, aici.

- Mai bine să ştie cât mai puţini. - Preşedintele CDL trebuie să ştie.

Nu ne puteţi cere să înscenăm un proces trucat.

Vorbeaţi de renaşterea Republicii, de democraţie.

Suntem încă în război, Antoine. Nu trucăm, luptăm.

Democraţia nu luptă cu armele dictaturii.

Dacă eram mai puţin democratici în '40, poate scăpam de Petain.

Mie nu-mi pasă, atâta vreme cât miliţienii sunt executaţi.

Procesele false cu execuţie pe loc erau specialitatea Miliţiei.

Asta e Republica lui de Gaulle, "ochi pentru ochi"?

- N-aveţi dreptul să spuneţi asta. - Ce ne cereţi e mai rău!

- Miliţia măcar acţiona pe faţă. - Ei ne obligă să facem asta.

În oraşele pe care le controlează, elimină prizonierii: camarazi, evrei.

Şi credeţi că execuţia a 14 miliţieni din Villeneuve îi va influenţa?

- Nici nu e sigur că vor afla. - E ordinul comisarului Republicii.

Nu ştiu ce să spun...

Sincer...

N-o să stăm toată noaptea. Dacă n-aveţi curaj, demisionaţi.

- DI prefect va găsi înlocuitori. - Prefer să evit asta.

Şi eu ţin la democraţie.

Dar la ticăloşia Miliţiei trebuie să răspundem pe măsură.

Degeaba pălăvrăgim. Gândiţi-vă la Marcel, la Marie...

Şi ei iubeau democraţia, iubeau viaţa.

Vă întreb pe toţi trei: îmi garantaţi că veţi vota pentru execuţie,

jurând că nu veţi spune nimănui despre asta?

Dar îi spunem şi lui Edmond. Nu va vorbi, garantez.

De acord. Puteţi conta pe mine.

Antoine?

Cu doi judecători din trei, aveţi verdictul, nu?

Nu mă lăsa singură!

Bine, o să fac ce-mi cereţi.

Reluăm audierea, analizăm două-trei cazuri,

apoi ne întrerupem pentru bal şi dăm verdictul mâine.

Şi execuţia?

În public, în jurul orei 13.

UN SAT FRANCEZ

APUSUL, ÎNAINTEA NOPŢII

Fiule, trebuie să-i mai ascult şi pe alţi camarazi de-ai tăi...

Părinte... Dacă păcătuieşti respectând ordinele, e tot un păcat?

Tu ce crezi?

Dacă ştiam, nu ceream să mă spovedesc.

Dimpotrivă, cred că ai cerut confesiunea tocmai fiindcă ştiai.

Ordinele ţin de justiţia umană.

La judecata despre care vorbim, eşti singur cu conştiinţa ta,

singur cu Dumnezeu.

Am omorât...

Spune totul, fiule. Acum e momentul.

Am omorât doi copii.

De ce ai făcut asta?

- La ordinul naşului meu. - Dar ştiai că era ceva rău, nu?

- Da. - Fără umbră de îndoială?

- Da, ştiam. - Atunci, de ce ai făcut-o?

Nu mi-am cunoscut tatăl.

Naşul meu era...

Trebuie să asculţi fie de tată, fie de naşul tău.

Dacă ar fi atât de simplu, n-ai suferi aşa.

Fiindcă suferi, nu?

- Tot timpul. - Foarte bine!

Durerea arată că simţi.

Dumnezeu va vedea asta.

Da, ai păcătuit. Cumplit.

Nici n-aş şti ce penitenţă să-ţi dau pe lumea asta.

Dar durerea şi mărturisirea ta îţi deschid calea spre iertare.

Te binecuvântez în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh.

Mergi cu inima împăcată la justiţia oamenilor.

- Dle Schwartz... - Dle prefect...

- Nu ne-am văzut de mult. - Ce vă aduce aici?

Aţi fost remarcabil în Rezistenţă, vă felicit.

- Aţi venit să-mi aduceţi o medalie? - Nu azi. Am nevoie de lemn.

Asta e o fabrică de cherestea, nu? Îmi trebuie plăci. 84, mai precis.

- Ce tip de lemn? - Nu contează. Să fie solid.

- Primesc brad peste o săptămână. - Îmi trebuie mâine, înainte de 10.

- Secretarul meu va veni cu camionul. - Ce veţi face cu plăcile?

Sunt pentru consolidarea unor pereţi şubrezi la şcoală.

Dimensiunile?

28 de plăci de 2 metri pe 40 cm. 28 de plăci de 2 metri pe 60 cm.

Şi 28 de plăci mai mici, de 40 pe 60 cm.

- Interesant "peretele" dv.! - Nu mă ocup de detalii.

Dar dv. daţi comanda.

Ce veţi face cu plăcile mici? Sunt prea mici pentru susţinere.

- Nu sunt dulgher. - E o comandă ciudată.

O puteţi onora sau nu?

- Cum plătiţi? - În bonuri bancare.

Vreau benzină. Cinci litri pe placă, deci 500 de litri.

- N-am rezerve de benzină. - Va trebui să faceţi rost.

E o comandă specială, care necesită o plată specială.

- Şi discreţie maximă. - Fireşte.

N-aş vrea să circule zvonuri că se prăbuşesc pereţii şcolii.

Tac ca mormântul. Cu o condiţie.

- Spuneţi. - Jeannine. Care e situaţia ei?

- Va fi judecată. - Asta nu-mi place.

A fabricat material militar pentru nemţi.

- Vă vreţi plăcile? - Nu cu orice preţ.

Vreţi să anunţ că daţi comandă de 14 sicrie înainte de verdict?

Jeannine a ajutat Rezistenţa în '43, v-a dat numele unui colaboraţionist.

Asta o să vă ajute să-i curăţaţi dosarul.

- O să văd ce pot face. - Nu e suficient.

Dv. controlaţi comisia de epurare. Vreau să nu fie judecată.

În cel mai rău caz, o mică amendă. Clar?

- Aveţi cuvântul meu. - Să vină secretarul la ora 10.

Cu benzina, desigur.

- Mă bucur că v-am revăzut. - La fel.

- Ai auzit? - N-am încredere în el.

Şi-a dat cuvântul.

Un tip care comandă sicrie înainte de sfârşitul procesului...

- Îşi vrea plăcile. - O să-şi asmută câinii asupra mea.

- Beriot nu vrea scandal. - Dar vrea ţapi ispăşitori.

- O să găsească alţii. - Sigur, nu e viaţa ta în joc...

Biata Jeannine, victima inocentă!

- Aşa vorbeşti cu mine? - Nu te-am obligat să vii.

M-am săturat de spectacolul ăsta de victimă. De 4 ani calci pe cadavre.

Ai decorat ticăloşi, între două partide de sex cu Chassagne,

iar acum suspini aici? Roata se întoarce, Jeannine.

Du-te la taică-tău!

Nu suspin.

Dar mi-e frică. Vreau să trăiesc! Poţi să înţelegi asta?

Tocmai de-aia ţi-am negociat o viaţă nouă.

la-o şi nu mă mai enerva!

Trăiască domnul prefect!

Vă rog, nu pe mine mă sărbătoriţi, ci Republica!

- Dle prefect... - Dv. vă datorez această primire?

- Puţină popularitate nu strică. - Am oroare de acest spectacol.

- Când începem balul? - De 4 ani aşteptăm să dansăm!

Imediat! Republica e tânără, daţi-i timp să se organizeze.

- De unde vine miracolul ăsta? - Din pivniţele subprefecturii.

- Servier era amator de vinuri. - Aţi gustat?

Vin nobil! Cadou de Crăciun din partea SS.

Amintiţi-mi să-I decorez pe Servier.

În aşteptarea muzicii, să bem în cinstea Republicii!

Dle prefect, aş vrea să vorbim între patru ochi.

Serviţi-vă.

- Cum a mers cu Schwartz? - Vor fi gata. Ne trebuie benzină.

N-am discutat despre execuţii. Cum procedăm, cu cine?

Nu ştiu. Mai vedem mâine.

- Avem vreun muzicant? - Un acordeonist.

Mă gândeam la Radio TSF. Seara se difuzează muzică de dans.

- Excelentă idee! - Dacă merge.

Dacă nu, cântăm la acordeon.

O veste proastă: americanul Bridgewater e afară

şi nu e deloc mulţumit.

Comandantul Bridgewater, dl prefect Beriot.

Scuze, nu vorbesc bine engleză.

Nicio grijă, ştiu eu franceză.

- Mulţumesc că aţi onorat invitaţia. - Nu-mi pasă de balul dv.

Nu există ordine la Villeneuve. Oamenii sunt atacaţi pe stradă,

aşa-zise miliţii patriotice arestează fără mandat, magazinele sunt jefuite.

- De Gaulle ne-a promis ordine. - Ne vom ţine promisiunea.

Vom raporta toate incidentele, care vor influenţa atitudinea armatei.

Pot conta pe dv. pentru benzină, de care am mare nevoie?

Vrea benzină.

De ce să-i ajutăm pe aceşti aşa-zişi francezi liberi?

Nu vorbesc, dar înţeleg.

Fără benzină nu este ordine. Ştiţi asta.

Dă-le 900 de litri.

Sper că statul de drept va fi reinstaurat curând.

Sigur nu vreţi să gustaţi nişte vin bun?

Suntem în război, dle Beriot. Pierd zece oameni pe zi.

Nu vreau petrecere, vreau ordine.

Stai aici şi fă-mi un raport.

Găsiţi-i o fată drăguţă, să ne lase-n pace.

Înaltului? Nicio grijă.

- Ce-i cu miliţiile patriotice? - Sunt vreo zece, bine înarmaţi.

- O lovitură a bolşevicilor? - Nu. Pare ceva spontan.

Trebuie să refacem poliţia. Ce poliţişti mai putem folosi?

Sunt de negăsit. Fie au murit, fie fug.

În afară de inspectorul...

- Loriot. - A intrat târziu în Rezistenţă?

Nu, doar un poliţist oarecare, şi-a făcut meseria.

În sfârşit!

- Loriot a ucis camarazi? - Din câte ştim, nu.

- A arestat evrei? - Permiteţi-mi...

Toţi poliţiştii au arestat evrei în '42. Dacă ţinem cont de asta...

Aduceţi-mi-I rapid.

Nu mai suport procesul.

De ce ai acceptat târgul lui Beriot fără să vorbim?

Trebuia să dă răspunsul pe loc. Eşti supărat pe mine?

- Ştii să dansezi? - Nu prea.

Te învăţ eu.

- Sora mea a încercat să mă înveţe... - Nu dansezi cu rudele.

Uită-te la mine.

- Pune mâinile pe şoldurile mele. - Poftim?

Ăsta e dans?

- Aţi găsit lapte! - Da.

- Scump? - Preţul normal, în acest context.

Am adus-o pe Sophie la balul Eliberării.

- Nu-mi place muzica tare. - Dar e o ocazie unică.

- N-am chef. - Dv. nu vreţi?

- Poftim? - Să dansaţi.

- Nu, sunteţi amabil... - Refuzaţi prea repede.

- Sophie poate să stea cu David. - Sigur că da.

Suntem doi supravieţuitori, Rita. E balul Eliberării!

Avem dreptul să sărbătorim. Trebuie s-o sărbătorim!

Sunt sigur că dansaţi bine şi că vă place.

Un dans durează doar 5 minute.

- Ai grijă, Sophie! - Şi tu.

Nici nu ne ascultă la proces. Ca şi cum totul ar fi hotărât.

Trebuie să avem încredere. Unii vor supravieţui.

Tu ai o mică şansă.

- Nu cred că o merit. - Nu spune asta.

Într-un haos ca ăsta, nu trebuie să ratezi nicio şansă.

O cunoaşteţi pe Solange?

- Tom e locotenent şi adoră Franţa. - Dar are verighetă.

- Şi ce dacă? - Nu dansez cu bărbaţi însuraţi.

- Solange, e Eliberarea! - Nu dansez cu bărbaţi însuraţi!

E încă război, sunteţi în misiune. Dansaţi pentru Franţa!

Bine, am înţeles.

- Ce-a zis? - Că sunteţi foarte atrăgător.

Dar e timidă. Trebuie să fiţi un gentleman.

Gentleman? Exact asta sunt.

- Ce spune? - Că e în divorţ. Vă las.

- Îmi permiteţi? - Nu, Solange!

- Ce e? - Fata aia îmi aminteşte de cineva.

- Te uiţi la altele când dansăm? - Nu se face asta?

Nici gând! Vreau un gaj.

- Spune-mi că mă iubeşti. - La comandă, nu se pune.

- Nu e comandă, e un gaj. - Bine, te iubesc.

Fir-ar al naibii!

Ce păcat!

Ce se-ntâmplă cu muzica? Era frumoasă!

Calm! E grav, doctore?

O să găsim ceva.

Felix! Instrumentul dv.!

- Ştii "Francezi de soi"? - Da.

Aşteptând să revină transmisia radio, mă sacrific.

E singurul cântec pe care-I ştiu pe de rost, nu-mi cereţi bis.

Ăştia cine mai sunt?

Am venit să vorbim cu ei.

- El e şeful. - Ţineţi-I!

- Ai zis că vreţi să vorbiţi. - Eu vorbesc cu mâinile.

- Tu ai spânzurat-o pe mama? - N-am spânzurat pe nimeni.

Nu suport mincinoşii.

Încetează, Raoul! Marchetti a fost.

- Ziceai că-i aici, nu? - Hai, nu rezolvăm nimic.

- N-aveţi dreptul! - Un miliţian vorbeşte de drepturi?

Potoliţi-vă, ce dracu'!

Dacă nu voiai asta, de ce ne-ai adus?

Gata, şi-au încasat-o. Haideţi!

Scuze...

Care-i situaţia?

- Ziceaţi că nu vă daţi în spectacol. - Doar dacă decid eu.

- Inspectorul Loriot vă aşteaptă. - I-aţi făcut instructajul?

- Oarecum. E cam timorat. - Mă duc la el.

Am doi prieteni.

Unde găsesc o fată pentru negru?

- Inspectore! - Dle prefect...

- O gură de vin? - Nu, mulţumesc.

Nu ştiţi ce pierdeţi.

Ce ne-am face fără vinul bun?

Republica e gata să uite de perioada ocupaţiei dacă-i veţi fi loial.

- Întotdeauna am încercat să fiu. - Republica poate conta pe dv.?

- Dacă şi eu pot conta pe ea. - Timpul ne presează. Întindeţi mâna.

Juraţi să slujiţi guvernul provizoriu al Republicii?

Juraţi că n-aţi vărsat sânge în timpul ocupaţiei?

Jur.

N-o să am nicio problemă? Cu miliţiile patriotice?

Sper că ele vor avea probleme cu dv. Poliţia trebuie să impună ordinea.

Mâine, la 9, vă prezentaţi la comisariat.

- Aşa! Vă place să dansaţi? - Da, dar nu în timpul serviciului.

- Nu vreau să se sperie David. - Abia am început!

Vă rog! Mi-a plăcut să dansăm, dar dacă se trezeşte?

Aveţi dreptate. Poate vom avea alte ocazii să dansăm.

Vedeţi, doarme. Cred că fiul dv. îi aminteşte de frăţiorul ei.

Cum îl chema?

David.

- Unde veţi dormi la noapte? - Nu ştiu. Găsesc eu.

În apartamentul care ni s-a dat, sunt două paturi mari şi un paravan.

Va fi ca şi cum aţi avea colţul dv. Casa e curată, am făcut curăţenie.

- Dar nu e prea mare. - Vrei ca David să doarmă în frig?

Nu. Dar nu e aşa frig.

Acceptaţi, vă rog! Măcar câteva zile, până găsiţi altceva.

De acord. Sunteţi foarte amabil.

- Îţi vine să crezi? - Ce?

Că suntem liberi. Că s-a terminat!

Am impresia că o să mă trezesc mâine lângă camarazi,

cu Claude care scrie piesa de teatru şi Thierry făcând piure de smochine.

Uneori îmi închipui că Marcel o să iasă din închisoare.

- Te deranjează că spun asta? - Nu. Dacă la asta te gândeşti...

- O iau ca pe un dar. - Am putea să ajungem departe...

Christine! Nemernica...

Nenorocito!

- Eşti nebună! - Vară-ta ne-a vândut poliţiei!

- Nu cred că ea a fost. - De ce nu mă susţii?

- Ticăloaso! - Nu eu am fost!

Marchetti ne-a aşteptat la fix!

- Îmi vine să vomit! - Încetaţi!

O dezbrăcăm la piele!

O să ajungă la închisoare, asta merită! Ridic-o!

- Tu ce cauţi aici? - Prefectul m-a numit poliţist.

- Nu ea v-a trădat. - De unde ştii?

Eu am preluat apelul. O vecină v-a văzut intrând.

L-a recunoscut pe Antoine.

Am fişa la comisariat şi procesul verbal al apelului.

- Scuză-mă... - Nu mă atinge!

Gerard, totul părea s-o acuze. Am greşit.

Mă duc cu ei, vreau s-o văd şi pe Leonore.

- Doar nu vine cu noi! - S-a scuzat.

- Mâine plec! - Am greşit, a fost vina mea.

- E grozav, nu? - Ce?

- Toate astea! - Da...

Hai cu mine.

- Ce-au păţit? - S-au bătut.

- Cine i-a tăbăcit? - Anselme şi fiul lui Marie.

- Erai de gardă! - Anselme e şeful nostru...

Prefectul e şeful tău! Republica e şeful tău! Cară-te!

Dansează, bea ca ceilalţi, dacă nu pricepi ce ai de făcut!

Deschideţi.

Rene, îi iei locul. Nimeni nu mai intră în ţarc.

- Cum vă simţiţi? - Sunteţi mai răi ca noi.

Să nu exagerăm!

Ţine!

- Ştiu unde v-am mai văzut. - Ce abordare originală!

Făceaţi baie în lacul Maupertuis anul trecut.

Cu un neamţ.

O să mă denunţaţi?

N-am chef de asta acum. Dar îmi datoraţi un dans.

- Nu vă datorez nimic. - Atunci, vă invit la dans.

Sunt obosită.

Şi eu, altfel n-aş îndrăzni să vă invit.

În cinstea prietenilor noştri americani, puţin swing!

Schimbaţi postul, Maxime. M-am săturat de muzica asta de sălbatici.

- Asta e de-a noastră! - E Pierre Dac!

Hai să ieşim, mi-e cald.

Ce mai vrei? Nu mai e nimic de băut!

- Aici stă familia Schwartz, nu? - Şi ce?

Maurice zice că madam Schwartz ar fi ascunsă aici.

Cucoana a plecat în Elveţia, doar nu-i ţicnită.

Vărul ei, care are o cabană pe-aici,

a văzut-o ieri pe bicicletă.

Zău?

Raymond!

Dacă o ascunzi pe nemernica de Jeannine Schwartz Chassagne,

nu te văd bine!

O să fie...

Lupta finală!

E lupta finală, Să ne adunăm!

Internaţionala...

Nu, asta e pentru bolşevici!

Pe madam Schwartz, ticăloasa,

o s-o perpelim cu ceapă, o tăiem rondele,

iar rondelele le dăm la lilieci!

- Mai sunt lilieci aici? - Căutăm doi lilieci...

- Acum? - Da! Justiţia nu aşteaptă!

Alinierea, unul câte unul!

Mai repede! În război, trebuie să te supui!

Nu e destul zgomot afară? Gândiţi-vă la Francoise!

- S-a trezit? - Nu, dar s-ar putea trezi.

Credeam că dormiţi dincolo.

Dorm prost pe scaun. Dacă sunt obosită, nu pot avea grijă de el.

Aşa că dorm puţin aici, ca să mă odihnesc.

Sunteţi frumoasă, Lucienne.

- Ca în amintirile mele. - Mă duc la culcare. Noapte bună!

- Sunt încă soţul dv. - Daţi-mi drumul.

- E Eliberarea! Vă doresc! - Eu nu.

Nu v-am dorit niciodată, credeam că ştiţi.

- V-am lăsat o carafă cu apă la pat. - Aş fi preferat vin.

- N-aţi băut destul? - Nu.

A mai rămas o sticlă de la tata, în bufetul de pe hol.

Noapte bună!

Eu sunt, Beriot.

Traducerea: WORDNET MEDIA www.wordnet.ro