Original subtitles

Septembrie 1944

- Vreo mişcare la mizerabilii ăia? - De o vreme, nu.

- Unde-i Antoine? - Acasă la notar.

Trebuie să limităm pierderile. Deocamdată aşteptăm.

Edmond zice că nu putem aduce niciun autobuz. N-avem carburant.

Pregătim asaltul. Nu e cazul să ne eternizăm aici.

- Şi De Kervern? - Cred că e mort.

- Şefii ştiu că sunt civili acolo? - Da, şi nu le pasă. Nici mie.

Bazooka e instalată la poarta dinspre sud. Pregătiţi-vă de atac.

UN SAT FRANCEZ

O EXPLOZIE

Războiul se termină, Anselme. Hai să nu facem nimic câteva ore.

Să ascultăm păsărelele, să fumăm o ţigară...

Şi miliţienii o să se predea. De ce să mai moară oameni?

Cineva trebuie să plătească pentru moartea lui Marie.

Pe Marchetti nu-I prindem, e deja departe.

Mizerabilii ăştia au participat la spânzurare.

E rândul nostru să-i aranjăm.

Ai spus că amândoi reprezentăm autoritatea. Eu nu sunt de acord.

Eu sunt şeful Rezistenţei. Aşa că mă asculţi!

Sau pleci.

Mă iubeşte... Nu mă iubeşte.

Tipa pe care ai luat-o după tine la gară chiar era nevastă-ta?

- Victor zicea că e soră-ta. - Ce te interesează?

Nu-i frumos să minţi, mai ales când te pregăteşti să mori.

Mă enervezi, Xavier.

Mă iubeşte un pic...

Mult... Cu pasiune...

La nebunie! Deloc.

Nasol să mori cu cineva pe care-I deteşti.

- N-o să murim! - Ce, o să trăim?

O să trăim un pic...

Mult...

Cu pasiune...

La nebunie!

- Are inima foarte slăbită. - Cât mai rezistă?

- Nu ştiu. - Cât să te văd crăpând.

Şefule!

Explozibilul e operaţional.

Instalează un declanşator rapid, în 30 de secunde, să zicem.

- Şefule, chiar o să... - Executarea, Alban!

- Cum se simte? - Uimitor de bine.

Pomada de la dv. face minuni.

Restul lumii e într-o stare mai proastă.

Miliţia nu se predă?

Aşa este, pare mai întremat.

- Tatuajul ăsta... 0? - Mi-a spus că e grupa lui sangvină.

- N-aţi auzit apelurile mai devreme? - Nu.

Miliţia vrea să arunce în aer şcoala,

dacă nu-i facem transfuzie lui De Kervern.

- Nu înţeleg. - De Kervern are grupa 0.

- Ca şi prietenul dv. - Ştiţi că asta o să-I omoare!

- Explozia o să ne omoare pe toţi! - Trebuie să fie altă soluţie.

- Nu vă las să mi-I luaţi! - Nu vă aparţine, Lucienne.

- Aţi auzit? - Kurt, nu-I asculta.

Dacă donaţi puţin sânge, ne puteţi salva pe toţi.

Se vor descurca fără tine. Nu face asta.

Şefule, doctorul a început transfuzia.

Xavier instalează dispozitivul de aprindere. Trebuie legate două fire.

- Crede că va dura 20-30 de secunde. - Perfect.

Dar, nu vă supăraţi, dacă aruncăm şcoala în aer...

- Eu vreau să trăiesc. - Şi eu.

Ca să sporim şansele, te duci cu un steag alb la Rezistenţă.

Spune-le că avem cu ce să aruncăm în aer tot cartierul.

la nişte dinamită, să fii credibil. Spune-le că prefectul primeşte sânge.

Să trăiţi!

Trebuie să eliminăm trăgătorul de pe acoperiş.

Ne trimit un specialist. Cum a mişcat, cum I-a omorât.

Apoi neutralizăm mitraliera. Bazooka va trage asupra ei.

Cei din nord luptă cu grenade şi mortiere.

Cei din sud iau arme uşoare. Miliţienii se vor replia aici.

Anselme, te caută cineva.

Salut, băieţi! Mă bucur să vă văd.

- Salut, băiete! - Raoul...

- Am aflat că mama a fost arestată. - Da, ieri.

Sunt sigur că putem s-o scoatem de-acolo. Unde e?

Îmi pare rău, băiete, nu putem.

De ce?

A murit.

Nu se poate.

- Vino să stai jos. - Stau bine.

Ai văzut-o moartă?

- Da. - Nu te cred, n-ai văzut-o!

Şi eu am văzut-o, Raoul. Chiar a murit.

Cum s-a întâmplat?

- Nu asta contează. - Cum?

- A murit ca o eroină. - Vreau să ştiu, mama dracului!

A fost spânzurată.

Cu alţi şapte ostatici.

Doamne...

Mişcare în tabăra Miliţiei!

- Ce faci? Are steag alb! - Ştiu!

- Vrea să discutăm. - Nu discut cu ticăloşii!

Stai pe loc!

- Am un mesaj! - Şi eu am un mesaj!

Aveţi zece minute să vă predaţi, altfel vă facem terci, cum meritaţi!

Ai zece secunde să te întorci! Cară-te!

Unu, doi, trei, patru...

Predare necondiţionată? Ce tâmpenie mai e şi asta?

- Ne lasă zece minute. - Deci suntem morţi.

- Termină! Poate e intimidare. - Nu, ar face-o pe faţă.

S-a terminat. Măcar o să fim scutiţi să ne batem.

Eu propun să mă întorc şi să avansez spre ei.

- N-o să mă împuşte cu sânge rece. - Şi dacă te înşeli?

Nu ziceai că murim oricum?

Nu, ar fi prea de tot să te întorci. Să nu exagerăm.

Xavier, coboară în pivniţă. La semnul meu, declanşezi artificiile.

Să trăiţi!

Vreau un om serios la bazooka, n-avem o sută de încercări.

Cei din sud sunteţi cu mine. Cei din nord, cu căpitanul Anselme.

Aveţi grijă, sunt civili în şcoală. Nu ştiu unde.

Un mortier a luat poziţie la poarta dinspre nord.

Deplasaţi imediat mitraliera, să nu-i ştie poziţia.

Economisiţi muniţiile. Când atacă, ochiţi comandanţii.

În primul rând Antoine.

În 15 minute, raport despre muniţii.

- Xavier, mă auzi? - Da, şefule!

- Fii pregătit! - Să trăiţi!

- Cum să-i spun fratelui meu? - Câţi ani are?

Zece. Nu I-am văzut din '42.

E la o fermă din Ardeche.

Unde e tatăl tău? Marie nu vorbea de el.

Tata? A murit la începutul ocupaţiei. Ucis de nemţi.

Prefectul supleant.

El mai lipsea.

- Dv. îl înlocuiţi pe De Kervern? - Da, aşa mi s-a spus.

Trebuia să fiu inspector în învăţământ,

dar prefectul supleant a fost ucis la Besancon.

- Vreţi să atacaţi? - Da, la ordinul delegatului militar.

- Acum răspundeţi în faţa mea. - Teoretic.

Unde este preşedintele CDL? Vreau să-I văd.

- Hoinăreşte. Nu-I mai aşteptăm. - Sunt civili în şcoală.

Şi mizerabilii care au spânzurat-o pe Marie Germain.

Nemţii şi Marchetti au spânzurat-o.

- Miliţienii asigurau ordinea. - Şi să le dăm Legiunea de Onoare?

Soţia dv. e printre civili, dle prefect.

Viaţa mea personală n-are nicio importanţă.

- Dialogul e posibil între oameni. - Chiar şi cu Miliţia?

- Cu toată lumea. - Trăiască fraternitatea!

Miliţienii au trimis un reprezentant,

dar am refuzat să-I primim.

Trebuie să-i convingem să se predea. Suspendaţi acţiunea.

Trădaţi idealurile Rezistenţei din cauza nevestei dv.

Idealurile Rezistenţei şi ale Franţei libere nu se făuresc cu sânge.

- Poporul vrea sânge. - De unde ştiţi?

Vrea să pedepsim ticăloşii şi trădătorii, începând cu Miliţia.

Îi vom pedepsi, dar nu în pripă.

- Ci respectând legile Republicii. - Porcării de baliverne!

- Ştiţi cine este el? - Fiul lui Marie.

Mi-a fost elev şi apoi subaltern în Rezistenţă.

Condoleanţe, Raoul. Ţineam mult la mama ta.

Poţi conta pe mine pentru orice.

Hai, n-avem ce căuta aici.

- Unde pleci? - Unde am chef. Demisionez.

Nu mai sunt căpitan, nu mai sunt nimic.

Dar vă spun ceva: o să mai auziţi de mine.

Anselme!

Coco! Jean! Gaetan!

- Vedeţi în ce situaţie m-aţi pus? - Poftim?

Aş fi negociat, chiar dacă Lucienne e acolo.

Va spune tuturor că dau înapoi ca s-o salvez.

Trebuia să vă ascund prezenţa ei?

Nu, dar...

- Lucienne e bine? - N-am văzut-o.

- Miliţienii mi-au spus că e acolo. - Şi fetiţa mea?

Nu ştiu! Dacă vreţi să negociaţi, timpul ne presează.

- Pot să încerc eu. - Nu, o să merg eu.

- Dv.? - Ca să le câştig încrederea.

Anunţaţi-I pe Blanchon că De Kervern a scăpat. Şi aduceţi apă.

- Cum vă simţiţi? - Bine. Viu.

- Calm! Veţi fi imobilizat 3 luni. - Ce porcărie!

Dle doctor, putem scoate acul din braţul... rănitului?

- Ce are? - Stop cardiac.

- Aţi spus că nu riscă nimic! - Ba nu! El a ales.

Întoarce-te!

- Cum îl cheamă? Îi datorez viaţa. - Nu ştiu.

- Dar vă rugaţi. Nu vă ştiam bigotă. - Tăceţi!

Puteţi scoate acul.

- Poftim. - Mulţumesc.

Lucienne, are puţine şanse să scape.

Dar nu zero.

Nu ştiu dacă e bine să vă doriţi să scape.

Asta nu vă priveşte. Aş vrea să-I duc sus.

Ajutaţi-o.

- Sunteţi ofiţerul comandant? - Unde sunt autobuzele?

Sunt prefectul Beriot, reprezentantul guvernului provizoriu.

Dv., prefect? Ce democratică e noua Republică!

Am venit să negociez predarea dv. onorabilă.

- Unde sunt autobuzele? - Nu vor veni.

Atunci nu negociem.

Ascultaţi... vă înconjoară 50 de maquisarzi.

Un tun, mortiere... Germanii sunt departe. Nu mai aveţi timp.

Singura voastră şansă este să vă predaţi. Cu onoare.

Putem arunca în aer cartierul, cu maquisarzi şi tunuri cu tot.

Nu vă cred.

Dacă fluier... bum!

- Şi ce câştigaţi? - De la dv. câştig ceva?

Tratament de prizonier de război.

Nu v-au ordonat şefii executarea miliţienilor înarmaţi?

Dacă vă predaţi, nu veţi avea arme.

leri, camarazi de-ai noştri au fost executaţi după ce s-au predat.

Eu sunt acum şeful la Villeneuve.

Dacă vă predaţi şi eliberaţi civilii, veţi merge la închisoare la Besancon.

- Apoi veţi fi judecaţi. - Şi executaţi.

Nu vă pot garanta verdictul.

Dar vă garantez că e mai bine să fiţi judecaţi departe de Villeneuve.

Şi nu acum.

- Trebuie să discut cu subalternii. - Ştiu, dar timpul ne presează.

Am camarazi care vor o acţiune rapidă şi violentă. Înţelegeţi?

- Daţi-mi două ore. - Vă las 20 de minute.

Dacă nu ridicaţi steagul alb în acest interval, ordon atacul.

- Dle prefect... - Dle preşedinte al CDL!

- A trecut ceva timp. - Noiembrie '42.

Întâlnirea pentru unificarea mişcărilor.

- Aţi discutat cu miliţienii? - Cred că se vor preda.

- Protestez oficial. - Deja? De ce?

- Luaţi decizii fără a ne consulta. - Nu eraţi aici.

Acum sunt aici. Atacul este cea mai bună soluţie pentru toţi.

- Bine, v-am consultat. - Ce veţi face?

Voi negocia.

Dacă vreţi ca Eliberarea să aibă succes, ţineţi cont de părerile CDL.

- Desigur. - Îl reprezentaţi pe de Gaulle.

Noi reprezentăm Rezistenţa. E nevoie de un mariaj raţional.

- Cel mai sănătos gen de mariaj. - Nu-mi place tonul dv.

Prioritatea este restabilirea autorităţii Republicii.

A lui de Gaulle.

Să le arătăm tuturor, mai ales americanilor, că putem ridica Franţa.

Nu vom reuşi asta prin masacre.

Miliţienii sunt ticăloşi, dar Republica îi va judeca.

Nu cred în promisiunile lui. N-avem nicio garanţie.

- E cuvântul unui prefect. - Prefect de 20 de minute.

- Îl reprezintă pe de Gaulle. - Aveţi încredere în de Gaulle?

Nu. Dar vrea să impună ordinea.

Va ţine cont de populaţia care ne susţine.

- Mulţi ne susţin. - Nu sunt sigur de asta.

- Sunt mulţi, doar că acum tac. - După masacrul de ieri, ne urăsc.

Eu nu regret nimic. Am făcut-o pentru Franţa, pentru Europa, pentru rasă.

- Eu regret. - Eşti un laş!

Vezi cum vorbeşti! Nu trebuia să facem unele lucruri.

Trebuia să facem mai mult. Naşul tău avea dreptate.

Dacă-i omoram pe toţi evreii şi bolşevicii, n-ajungeam aici.

Gata! Fiecare cu conştiinţa lui. În faţa lui Dumnezeu.

- Nu trebuie să ne predăm! - E singura noastră şansă.

Adică a voastră. Eu sunt ofiţer, soarta mi-e pecetluită.

Dar voi sunteţi tineri. Franţa va avea nevoie de voi.

Nu mă supun ordinului de predare. Niciodată!

Au trecut 20 de minute. Niciun semn.

- Acţionăm! - Să mai aşteptăm un minut-două.

- Băieţii sunt pregătiţi? - Da. Dar cred că toţi...

Aproape toţi speră la un acord.

Până se rezolvă asta, unde şi când veţi proclama Republica?

Nicăieri. Republica n-a încetat să existe.

- La Londra, Alger, azi la Paris. - Dar guvernul Vichy...

Era o autoritate de fapt, nu de drept. Nul şi neavenit.

Au ridicat steagul alb!

- E-n ordine. - Câţi oameni aveţi?

Vreo 40. Fără cei care au plecat cu Anselme.

- Peste jumătate. - Pregătiţi 6 oameni bine înarmaţi.

Prezentaţi arm'!

Pe loc repaus.

E timpul să predaţi armele.

Am cuvântul dv. că vom fi trataţi demn, ca prizonieri militari?

Ca ofiţer, vreau să-mi păstrez pistolul, fără muniţie.

Mi se pare normal. Date fiind împrejurările...

Le facem favoruri ticăloşilor...

- De acord. - Mai rămâne o problemă.

Nu mă pot preda decât unui militar. Dv. nu sunteţi.

- Nu chemăm un ofiţer pentru asta. - De ce?

Durează o veşnicie. Şi nu întreceţi măsura!

Nu mă predau unui civil.

Moarte miliţienilor!

Închideţi poarta, să evităm spectacolul.

Nu sunt militar, dar am puteri poliţieneşti.

- Nu e suficient. - Toate formalităţile astea...

Nu sunteţi în poziţie să pretindeţi...

Drepţi!

Luaţi poziţie! Ochiţi!

Lovitura finală, şefule!

Linişte!

Sunt Antoine, comandantul maquisarzilor.

Căpitan, ataşat Primei Armate Franceze a generalului Delatre.

În numele său, pot accepta predarea dv.

Jos armele!

Drepţi!

Doi paşi înainte!

Nu e cazul să-i strângi mâna.

Adunaţi-vă oamenii până vă vom transfera.

- Vom aştepta mult? - Poate o oră sau două.

Nu cred că avem de ales.

Jean-Paul să vină cu două camioane.

Evacuaţi civilii şi pe De Kervern. Convocaţi o şedinţă CDL mâine.

Voi doi, escortaţi-i!

La dreapta! Înainte, marş!

Raymond...

Nu vrei să te opreşti puţin?

Poţi măcar să mă saluţi.

Nu ştiam unde să mă duc. Am fost arestată de două ori.

Ultima oară, ca să scap, a trebuit să...

Doamne!

Cum s-a întâmplat?

Îmi pare rău pentru tine...

- Atât de aproape de Eliberare... - Taci!

- Te ajut. - Nu, mulţumesc.

N-o să poţi singur...

Trage!

Jules! Mă bucur că sunteţi aici.

Şi eu mă bucur că sunt aici.

Intraţi, vă rog.

Francoise nu e acasă?

- E în dormitor, cu tata. Doarme. - Deci tatăl dv. e sănătos.

Am stat la el în ultimul an, de când aţi plecat.

- Când v-aţi întors? - leri.

Nu mi-aţi dat nicio veste în tot acest timp.

Eram în clandestinitate la Lyon, apoi la Londra, la Alger...

E frumos la Alger, nu?

Foarte frumos.

Nu păreţi prea fericită să mă vedeţi.

Ba da... Doar că nu mă aşteptam.

- Sunt prefect pe tot departamentul. - Supleant, nu?

Am putere deplină în Villeneuve, inclusiv asupra poliţiei.

- Mereu aţi vrut să faceţi politică. - E o mare răspundere.

- Normal. - Voi fi foarte ocupat pe viitor.

- Vă cer scuze de pe acum. - Nu face nimic.

Important e că sunteţi aici.

Dacă dormitorul mic e ocupat, pot sta temporar în vechea dv. cameră.

Nu se poate. Cineva doarme acolo.

Un soldat grav rănit. Trebuie să rămână aici o vreme.

Dar cine este?

Ce mult durează!

E greu de organizat un transport spre Besancon.

- Ne organizează execuţia! - Încetează!

- Nu trebuia să ne predăm. - Am făcut-o deja.

Unele lucruri se pot desface.

Deocamdată n-au verificat pivniţa.

Trăiască Eliberarea, ce naiba!

Unde I-aţi ascuns?

Sistem B.

Nu beţi?

Mă aşteptam la orice, doar la asta nu.

Aţi fost plecat mult timp.

Când laşi femeia singură, face prostii.

Nu plecarea mea e motivul. Mai degrabă invers.

Trebuie să sărbătorim Eliberarea!

Sper că o să organizaţi un bal de neuitat.

Da, o mare serbare populară. O explozie de bucurie.

- Ordinele delegatului militar. - Chiar nu beţi?

Poftim.

Şi cu situaţia de aici ce aveţi de gând?

Fără prostii.

Lucienne a mea nu-i perfectă, dar numai pe ea o am.

Prostiile nu sunt specialitatea mea. Sunt între ciocan şi nicovală.

Dacă se află că soţia mea...

Important e să nu se afle. Sistem B.

Neamţul nu poate vorbi, corzile vocale sunt kaput.

Nu scrie "neamţ" pe pielea lui. E făcut tartar.

Cine ştie?

Lucienne, neamţul, fireşte...

Dumneavoastră şi eu.

Dar eu sunt ca mormântul.

O să plec, fiindcă aveţi nevoie de camera mea.

Sus!

Te înlocuiesc eu. Du-te să dormi.

- Îţi dai seama? Suntem liberi. - Da, dar războiul continuă.

- Aţi convocat membrii CDL? - Mâine la 10.

Edmond a cerut să fie prezenţi consilierii municipali.

Exagerează.

Vin două camioane. O să se ocupe adjunctul meu, Hector.

- Îi îmbarcaţi şi drum bun! - Ce escortă aţi pregătit?

N-am pregătit.

Cei de la Besancon ştiu că vin 15 miliţieni de aici?

- Cred că da. - E nevoie de escortă.

- Ca să nu fie linşaţi acolo. - Câţi oameni?

- Trei pe fiecare camion. - Vă ocupaţi dv.?

Eu?

Sper că nu refuzaţi să lucraţi pentru general, pentru Franţa.

Terminaţi cu discursul, dle Beriot. Sunt obosit.

Dar puteţi conta pe mine. Băieţi, vă ocupaţi de transport!

- Nu vrem să ratăm balul! Când e? - Nu în seara asta. Poate mâine.

- Uite-I pe Hector. Fiţi gata! - Plecăm?

- În câteva minute. - Băieţi, mergem!

Ascunde cuţitul!

- Antoine, căpitanul maquisarzilor. - Hector Dupuis.

Am veşti proaste.

S-a aflat că evacuăm miliţieni şi au spart cauciucurile camioanelor.

- E greu să găsim un mecanic auto. - Deci suntem blocaţi aici?

- Măcar până mâine la prânz. - N-o să-i ţinem aici toată noaptea!

- N-o să moară. - Le-aţi promis un tratament demn.

Compensaţie pentru evreii ţinuţi aici trei zile în 1942.

- Mulţi nu erau aici în '42. - Şi ce? Ideea contează.

- Camioanele vin sigur mâine? - Nu e sigur. Dar sper.

- Şi ce facem dacă nu vin? - Vom raporta situaţia.

Miliţienii vor dormi aici. Trebuie să-i anunţăm.

- Spuneţi-le dv. - Ce să le spun?

Ce se întâmplă?

Lucrurile nu merg conform planului.

Nu vă putem transfera, autobuzele sunt în pană.

- Cauciucurile au fost sparte. - De cine?

Nu contează. Veţi dormi aici.

Moarte miliţienilor! La spânzurătoare, ca Marie Germain!

- Dormim aici şi apoi? - Mâine, autobuzele vor fi reparate.

- Şi veţi fi transferaţi. - În cel mai bun caz.

- Şi dacă se întâmplă ceva? - Nu vă faceţi griji. E o amânare.

- Unde e prefectul? - E ocupat să rezolve problema.

- Mi-a dat cuvântul de onoare! - N-are ce să facă.

Nu e mecanic!

Aveai dreptate, Xavier... Unde e?

Nu ştiu.

- Doamne, pivniţa! - Poate e mai bine aşa.

Alban, lasă-I!

Stai!

Traducerea: WORDNET MEDIA www.wordnet.ro