Original subtitles

N-ar putea să se grăbească?

Nu-ţi face griji, nu suntem departe, nu?

Am o presimţire rea.

- Care-i treaba? - Are o presimţire rea.

- Ce ne pasă nouă de simţirile ei? - Termină! Îmi place fata.

Îţi place? E a treia oară când te îndrăgosteşti săptămâna asta!

În dragoste, cine ţine socoteala?

- Despre ce vorbiţi? - Prostii.

- Dragostea nu e o prostie. - Chiar ştii engleză?

Fluent.

Scuze... Da, îmi placi, dar n-am vrut să fiu insistent.

Mă gândeam că eşti logodită sau măritată...

Nu înţeleg nimic! Doar "love".

- Am picat în plasă! - A treia oară săptămâna asta!

la loc, domnişoară...

I-ai văzut pe nenorociţi?

Rahat! E mort.

- Du-mă în port! - E prea periculos! Stăm aici!

Ai înnebunit? Unde pleci?

UN SAT FRANCEZ

FRÂNGHIA

- Scoateţi-le cătuşele. - Sigur?

- De mult te pândeam. - Acum eşti satisfăcut?

Da, e o mică bucurie.

- La cât de puţine avem acum... - Şi zilele voastre sunt numărate.

Ai veşti de la Marcel Larcher? O duce bine?

- Nu ne daţi pe mâna nemţilor? - Te grăbeşti?

O să ne dea pe mâna Miliţiei, jigodia.

Francezii au întâietate.

- Pot să plec? - Nu. Şi tu te grăbeşti?

- Am treabă. - Mai poate aştepta. Bea ceva.

L-ai înlocuit repede pe Marcel. Omul nu valorează mare lucru...

Ce mai aşteptaţi?

Să treacă timpul.

Nici voi, nici eu nu prea mai avem timp.

Savurez momentul. Faceţi şi voi la fel.

V-aş oferi ceva de băut, dar trebuie să fac economie.

Pune-le cătuşele.

Dle subprefect...

- Ce vrei să faci cu ei? - Pentru Antoine putem negocia.

- Cine ştie de arestare? - Informatoarea şi oamenii mei.

Marchetti, dacă Miliţia află că i-ai arestat pe asasinii şefului lor,

şi nu-i predai, o să avem probleme mai mari decât cu Rezistenţa.

Miliţienii pleacă azi, nu?

Acum sunt în oraş, organizează nu ştiu ce cu nemţii.

Dacă negocierile eşuează iar, îi dai pe mâna miliţienilor. Clar?

Te iubesc.

- O să mă iubeşti mereu? - Cât durează "mereu"?

la-mă!

- Te iubesc atât de mult! - Şi eu te iubesc.

- Tună? - Da, e tunetul americanilor.

Bombardează Besancon.

- Ce facem? - Nu ştiu.

Nu putem trece în Elveţia, nu ne putem întoarce la Villeneuve

şi rămânem fără benzină.

Situaţia e albastră.

Şi totuşi, tu zâmbeşti.

Când sunt cu tine, nu mi-e foarte teamă.

- Gravă greşeală. - Nu, tu găseşti mereu soluţii.

Mi-ar plăcea să simt aceeaşi admiraţie faţă de mine însumi.

Trebuie să încercăm să intrăm în Germania.

Poate avem o şansă, cu certificatul de căsătorie. Hai!

- Ce tot fac? - Să ieşim din maşină?

- Ne-au zis să aşteptăm aici. - Măcar nu ne udă ploaia.

Asta-i culmea, să aşteptăm aşa...

Ei nu se grăbesc, ca noi.

În meseria asta, trebuie să ştim să aşteptăm.

- Dle subprefect... - Da, inspectore.

Pe cine reprezentăm la întâlnirea asta? În afară de noi înşine.

Statul francez... este grav bolnav. Dar nu e mort.

E bizar să reprezinţi un bolnav.

Deschideţi geamurile, dacă nu vă deranjează.

- Credeţi că vor să negocieze? - Vor veni. Ţin la Antoine.

În locul lor, eu n-aş negocia. Ne-aş trimite la dracu'.

Dacă ai fi în locul lor, statul francez ar duce-o bine.

Ploaia se potoleşte.

Şi începe distracţia.

Percheziţionaţi-i.

- Credeţi că am fi venit înarmaţi? - Sunt Toma necredinciosul.

- Marie Germain nu e aici? - Unde sunt camarazii noştri?

- În siguranţă. - Ce înseamnă asta?

- Dacă ne înţelegem, sunt liberi. - Nu se pune problema de înţelegere.

Ţineţi la viaţa lui Antoine şi a tovarăşei lui, nu?

Atunci va trebui să ajungem la un acord.

Auziţi? Besancon cade. Nu mai reprezentaţi nimic şi pe nimeni.

Să mergem.

Lăsaţi-i pe mâna noastră, o să ne zică unde-i Antoine!

- Reprezentăm o putere legitimă. - Trădători colaboraţionişti!

O putere legitimă ce va fi înlocuită cu o alta, de care voi depindeţi.

- Fie discutăm în mod responsabil... - Imposibil!

- Atunci de ce i-am chemat? - Eu m-am opus.

N-o luăm de la capăt!

Nu ştiu dacă va fi un acord, dar vă ascultăm. Ce propuneţi?

- N-ai mandat din partea CDL. - Dacă nu taci, te pocnesc.

Nu vreţi să ne aşezăm?

Rămâneţi doar voi doi, lacheul pleacă.

Dacă nu ne întoarcem în două ore, ştii ce ai de făcut. Du-te!

Da, în noaptea asta. Nu-ţi face griji.

Nu pot chiar acum. Vorbim mai încolo.

Plec imediat ce se întoarce Marchetti.

- De ce nu ne-a predat Marchetti? - Nu ştiu.

Cât timp nu suntem pe mâna Miliţiei, avem o şansă.

- Dacă se întâmplă... - Încetează!

Ziua eliberării se apropie. Ce contează dacă vorbim?

Mi-e frică de ce-mi vor face.

Ştiu ce le fac femeilor înainte să le omoare.

N-am ajuns acolo!

- Cu cătuşe, nu putem face nimic. - Doar să-mi strivesc încheietura.

Bună ziua, şefule.

Ciudat...

În ultimul an, m-am tot gândit la Marcel, în ultimele lui clipe...

M-am întrebat la ce se gândea atunci.

- Dacă se gândea la tine? - Nu.

Ba da, desigur, dar nu doar asta.

Dacă se gândea la Gustave, la Daniel, la soţia lui...

Sau poate la altceva. O amintire...

Un regret.

- Tu la ce te gândeşti acum? - La nimic.

- Oamenii nu se gândesc la nimic. - Eu, da.

- Am înţeles, te gândeşti la Marcel. - Ce enervant eşti!

Fac şi eu ce pot...

Mă gândesc la viaţă, la frumuseţea ei.

La fetiţa mea, la tatăl meu care mă făcea să râd când eram mică.

La ce s-ar fi putut întâmpla între noi doi.

- La o poveste a lui Marcel. - Ce poveste?

I-o spunea lui Gustave seara.

Povestea băieţelului care căuta izvorul de aur. O ştii?

Nu.

Nimeni nu mi-a citit poveşti în afară de Claude.

Marcel mi-o spunea uneori, când nu reuşeam să dorm.

Şi cum era povestea băieţelului şi a izvorului de aur?

Crezi că doare când înghiţi pastila?

Ce vreţi ca să-i eliberaţi pe Suzanne şi Antoine?

O declaraţie care să garanteze siguranţa familiilor noastre.

Şi pentru noi, un proces echitabil, dacă e cazul.

Nu vreţi şi Legiunea de Onoare?

Glumiţi, dar timpul trece. Peste două ore, nu le garantez siguranţa.

- Vreţi un document scris? - Desigur.

- Imposibil. - De ce?

- N-ar avea nicio valoare. - Semnătura dv. n-are valoare?

Doar a prefectului contează, iar el nu e aici.

E De Kervern, nu?

N-ar putea confirma ce aţi semnat?

Ba da, dar n-ar fi obligat.

- Deci n-avem nicio garanţie. - Vedeţi, jucăm cinstit.

E nevoie de mai mult.

Nu înţeleg.

Dacă nu rezolvăm nimic, prietenii voştri vor fi torturaţi şi executaţi.

De ce naiba acceptăm să discutăm cu mizerabilii ăştia?

Întrerupem întâlnirea câteva minute, să ne răcorim.

Raymond!

- N-aţi auzit un strigăt? - Nu.

Un strigăt de femeie.

- Parcă mă striga. - O voce de femeie?

- Raymond aude voci. - Te crezi loana d'Arc?

Raymond, îţi cer să salvezi Franţa din ghearele opresorului englez!

German, idiotule!

Avem nevoie de frânghii, ştiţi unde putem găsi?

Noi nu suntem de-aici, nu ştim unde să căutăm.

- Frânghii solide. - Ce să faceţi cu ele?

- la uite! - Cine sunt ăştia?

- Nu ştiu. - Râzi de mine?

Mi s-a cerut să-i păzesc.

Au semnalmentele teroriştilor care I-au omorât pe şef.

Nu ştiu nimic.

Cine sunteţi?

De ce sunteţi aici? De ce v-au adus?

Ce căutaţi aici?

Îi luăm cu noi, poate îi identifică Alban.

Dă-mi cheile de la cătuşe.

- Mai repede! - Ce se întâmplă?

- Cine sunt aceşti oameni? - Nu e treaba dv. Aici e poliţia.

- Refuzi să ajuţi Miliţia? - Îmi ascult şeful.

Toată lumea trebuie să ajute Miliţia.

Puştiule, sunt poliţist de dinainte să te naşti. la-ţi fratele şi valea!

O să ne întoarcem.

- Mulţumim. - N-aveţi pentru ce.

- Eu vă mulţumesc pentru vizită. - Te rog, lasă-ne să plecăm.

O să ne descrie celor care ne pot recunoaşte.

Ţie pot să-ţi dau drumul, dar lui, nu.

- Acceptă propunerea, pleacă! - Să te las să mori aici?

Moartea nu foloseşte la nimic. Asta am învăţat de un an încoace.

Să abandonezi pe cineva e mai rău decât moartea. Rămânem împreună.

Mereu m-am întrebat de unde vine acest A.

- E foarte important, chiar vital. - Adică?

Ghiceşte.

Amor...

Amorul se face, nu se scrie.

A de la... argint?

Hortense, îţi reamintesc că sunt german.

Noi spunem "geld", adică "bani".

Atunci... "achtung".

Posibil. E un cuvânt important din vocabularul meu.

Dar nu e asta.

Atunci nu ştiu.

- E grupa mea sangvină. - Serios? Grupa ta sangvină?

Noi, cei din SS, suntem foarte importanţi.

Dacă avem nevoie de o transfuzie şi nu putem vorbi...

Eu nici nu-mi ştiu grupa sangvină.

Vrei puţin?

Acesta e sângele meu.

Ne-am gândit şi suntem gata să vă dăm o garanţie scrisă

în schimbul eliberării camarazilor noştri.

- Garantează siguranţa familiilor. - Pentru cei care au.

Pentru funcţionari, adăpost supravegheat şi un proces echitabil.

- Credeam că semnătura n-are valoare. - Ne-am interesat.

Îmi asum autoritatea prefectorală.

- Pare acceptabil. - Staţi!

Sunt excluşi miliţienii, RG, brigăzile speciale, SPAC.

Nu există la Villeneuve.

Şi cei care au omorât sau au provocat moartea unor camarazi.

- Adică şi eu, printre alţii. - Da.

Dar nu puteţi să... Comisarul Marchetti a venit neînarmat.

- Putem face tot ce dorim. - Refuz să individualizez situaţiile.

Marchetti are prea mult sânge pe mâini. Este simbolul ocupaţiei.

Nu poate fi salvat. Dv. hotărâţi dacă pieriţi toţi împreună cu el.

- Nici nu mi-aş putea închipui... - Lăsaţi.

Cred că are dreptate. Nu pot fi salvat.

O să fie bine.

Promiteţi că acest document va fi respectat pentru toţi oamenii mei:

poliţişti în civil, personal auxiliar?

Dacă-i primim pe Suzanne şi Antoine în viaţă, da.

- Ţineţi la viaţa dv., doamnă? - Ca şi dv.

Când vor americanii să arunce podul în aer?

Câţi oameni au?

Câte arme?

Nu vă omor imediat, întâi vă trag un glonţ în rotulă.

Pe următorul în cot.

Vă garantez că veţi vorbi.

Şi eu vă garantez că nu veţi trage, suntem prea aproape de pod.

Aveţi noroc.

Dar nu scăpaţi aşa.

- Loriot, se întorc miliţienii. - Ce fac?

- Vorbesc la intrare. - Pleacă, încă mai poţi!

- Dacă scăpăm, o să plăteşti! - Va fi o ocazie să ne revedem.

Au venit doi cu mitraliere. Discută şi arată spre geamurile noastre.

- La ţanc! - Avem un acord.

- Trebuie să-i scoatem de-aici. - Cred că miliţienii s-au prins.

Am văzut. Scoateţi-le cătuşele.

O iei prin subsolul grefierilor, idioţii ăia nu ştiu drumul.

Îi duci prin Arcade şi îi predai Rezistenţei, la intersecţia Tilleuls.

Ce presupune acordul?

Adăpost supravegheat, proces echitabil. Nu pentru toţi.

- Aţi semnat un acord cu ai noştri? - Oamenii civilizaţi se înţeleg.

- Tu ce-o să faci, Jean? - Nu-ţi face griji, avem acordul.

Grăbeşte-te, să nu ratăm totul!

- Jean, mai ai nevoie de mine? - Nu, poţi pleca.

Trebuia să plec în Elveţia cu soţia mea. Crezi că merită?

Dacă ai o filieră bună, tu hotărăşti.

Vrei să vii cu noi? Cumnatul meu nu mai vine. Am acte pentru trei.

Nu, mulţumesc. Du-te.

Mareşale, suntem aici,

În faţa ta, salvatorul Franţei.

Jurăm, noi, oamenii tăi,

Să te urmăm fără ezitare.

- Unde sunt prizonierii? - Nu ştiu, abia am venit.

Sunt asasinii şefului Janvier! Ce-aţi făcut cu ei?

V-am zis, nu ştiu. Vedeţi că e debandadă aici.

Îşi bate joc de noi! Luaţi-I!

Nu puneţi mâna pe mine!

Blanchon va hotărî ce facem cu el.

A plecat de prea mult timp. 20 km, chiar şi cu pauze...

- Să trimitem pe cineva după ea? - N-are rost.

Nu trebuia s-o lăsăm să plece.

Marie, pe unde eşti?

Se descurcă ea. Noi trebuie să păzim podul.

Şefule! Poliţia i-a prins pe asasinii lui Janvier.

I-au eliberat şi nu ne-au anunţat. Vi I-am adus pe mizerabilul ăsta.

- E adevărat ce spune? - Da.

De ce aţi făcut asta?

Ca să negociem cu noile autorităţi. Eu sunt singurul "nesalvabil".

- E timpul să intraţi în Miliţie. - N-aş merge până acolo.

Lasă-I în pace, avem alte treburi.

- Înţelegi un ordin direct, Xavier? - Da.

E în aceeaşi tabără cu noi şi nu mai sunt mulţi. Restul nu contează.

- Colonelul Schneider vrea să-nceapă. - Ce?

- Şefule, trebuie să participăm? - Evident, Alban.

Dacă nu, adio tren! Nici mie nu-mi place, dar suntem obligaţi.

Veniţi, avem nevoie de oameni ca să asigurăm ordinea.

Va vorbi comandantul, faceţi linişte!

Linişte, vă rog! Va vorbi comandatul german.

Linişte!

Soldaţi germani au fost asasinaţi în mod laş de către terorişti.

Am oferit şase ore populaţiei ca să ni-i predea.

Ultimatumul a expirat. Priviţi!

Priviţi cu atenţie, locuitori din Villeneuve!

Povestiţi şi altora care este preţul pentru agresarea armatei germane.

Următorul!

Fata asta e cu teroriştii de pe pod.

Am putea s-o legăm cu ceilalţi.

Nu spânzur femei. Ţine de civilizaţie.

- Tu, ca bavarez, nu poţi înţelege. - Avea un detonator la ea.

La interogatoriu, s-a dovedit a fi o teroristă cu experienţă.

Da, dar azi e important să executăm doar nevinovaţi.

Nu impresionăm mulţimea executând vinovaţi.

- În plus, nu spânzur femei. - Şi ce facem cu ea?

Nu mă interesează. Plecăm imediat după aceea.

Dă-o francezilor, să facă ce vor cu ea.

Comandantul vă trimite această teroristă.

Ce să facem cu ea? Plecăm.

- Unde? - Cu trenul, spre Belfort.

- Vă cheamă Schneider. - Vin acum.

Sunteţi mai răi decât îmi închipuiam.

- N-aveţi imaginaţie. - Nemţii ne sunt duşmani, dar dv.?

Francezi care acceptă moartea altor francezi nevinovaţi!

Cum puteţi suporta? Spuneţi-i lui Schneider că trei ajung!

Patru.

Tot restul vieţii vă veţi aminti de momentul ăsta. Sunteţi inuman.

- V-am zis să tăceţi! - Altfel ce? Oricum o să mor.

Cum puteţi rămâne de piatră? Ce v-a făcut omenirea?

Adu o scară şi o frânghie.

- Dacă vreţi să mă speriaţi... - Nu mă cunoaşteţi deloc.

N-o să mergeţi până la capăt, n-aveţi acest curaj.

E nevoie de curaj ca să omori, Marchetti.

Tu ştii doar să vânezi şi să torturezi, ascuns în biroul tău.

Pune-o să urce.

Hai, mai repede.

- Acum o să taci. - N-o să mergi până la capăt!

Laşitatea îţi iese prin piele!

Nu eşti un luptător, un om, doar un lacheu jalnic!

Ce tot face?

Mă scoate din minţi cu mania asta de a controla totul.

Dar e camarada pe care o admir cel mai mult.

Curajul discret e foarte rar. Mulţi fie n-au curaj, fie nu sunt discreţi.

Sau nici una, nici alta.

Nemţii!

- Câţi sunt? - Mulţi!

Adică?

Trei camioane, o motocicletă şi o maşină blindată.

- Îi putem opri? - Două minute. E sinucidere curată.

- Doar nu-i lăsăm să fugă! - Uite ce e, eu nu mor pentru Franţa.

Suntem la un pas de a câştiga războiul. Plecăm!

Părăsiţi poziţiile!

Să mor eu! Schneider! Trei camioane.

Sunt toţi. Nemţii pleacă din Villeneuve!

- Când o să afle Marie! - Ne va certa că n-am distrus podul.

- Vreo veste de la Max? - Nu, de ieri.

Sunt slabe şanse să fi supravieţuit.

Max e nemuritor. Aşa sper.

Fără tine, aş fi înghiţit pilula.

Fără mine, nu I-am fi ucis pe Janvier şi n-ai fi fost arestată,

deci n-ai avea nimic de înghiţit.

De ce-ţi minimalizezi rolul?

Îmi plac bărbaţii salvatori.

Nemţii au plecat din Villeneuve!

Villeneuve este eliberat!

S-a terminat, suntem liberi!

Traducerea: WORDNET MEDIA www.wordnet.ro