Original subtitles

11 noiembrie 1943 ora 11 dimineaţa

Mişcaţi-vă!

Cum e?

- Ar trebui să cadă. - Dar nu cade.

Nu cade!

- Hai, cazi! - Ar fi bine să cazi!

O să cazi, nenorocitule!

Ce s-a auzit?

Taci!

Ascundeţi-vă!

La dracu', stâlpul! Să nu cadă!

Să nu cazi!

N-a început prea rău.

UN SAT FRANCEZ

ALSACIA ŞI LORENA

- Cum a fost? - Bine, Villeneuve e rupt de Moissey.

- Cum stau băieţii? - Mi-e greu să-i ţin pe loc.

Trebuie să stea în camioane.

- Eşti sigur că trec pe aici? - E cel mai scurt drum spre Moissey.

- Sper să muşte momeala. - Cu asta nu-mi fac griji.

Atunci pentru ce-ţi faci griji?

Pentru restul.

O să fie bine.

- La ce lucraţi, Marchetti? - La nimic.

- Ce-i asta? - E ceva personal.

Colecţionaţi certificate de naştere?

Un unchi are certificate de deces. E chestiune de temperament.

- Sigur. - Are peste 3 000.

Le ţine pe categorii: bărbaţi, femei, copii, tineri, bătrâni.

A sunat un legionar din Gournay. Sunt flori tricolore pe morminte.

- Le-a luat? - Nu, nu vrea necazuri.

- Trimiteţi pe cineva! - Nu avem mulţi oameni acolo.

- Trebuie să supraveghem peste tot. - Sună la partidul popular.

- Noi supraveghem monumentul? - Da, dar până la prânz.

Trebuie mai mult!

Veţi merge dv., vă veţi aminti de începutul carierei.

La ordinele dv.!

Chemaţi-i pe jandarmii din Seurres şi Poligny şi vreau un raport pe oră.

Să-i dăm drumul!

Anunţaţi-i pe nemţi de florile din Gournay.

O să spună că nu le pasă, dar noi i-am prevenit.

- Daţi-mi ofiţerul de permanenţă! - Toate telefoanele sunt ocupate.

Sunaţi din biroul meu!

Dacă nu se mişcă, îi fac căpitanului un raport de rezistent, e clar?

Să mă ţii la curent!

Locotenentul din Poligny le-a dat oamenilor liber fix pe 11 noiembrie.

Nu înseamnă nimic.

Simt că se pregăteşte ceva, sunt prea multe mici detalii.

- Ai încredere în Blanchon? - Da. Dar miliţia e blocată în sud.

Dacă se dă o lovitură aici, nu mai ajung eu la Paris.

- Când o să devii şi tu bărbat? - N-a fost vina mea.

- Dar a cui, a bunului Dumnezeu? - Ce s-a întâmplat?

A făcut în pat. La 12 ani! I-ai promis lui Daniel că faci un efort.

- E greu să faci eforturi când dormi. - Încurajează-I şi tu!

- Acum tu o să le speli! - De ce-i spui asta?

Nu are nevoie de tine pentru a-i fi ruşine.

Heinrich, e pentru tine!

Teroriştii au atacat comisariatul din Moissey.

- Cum? - Şi poate şi Comandamentul.

Nu reuşim să dăm de nimeni acolo.

- Cine v-a anunţat? - Comisariatul din Moissey.

- Dar s-a întrerupt brusc. - La Moissey nu mai răspunde nimeni.

Nici măcar la Comandament.

Asta nu înseamnă nimic.

Comisarul francez a văzut doi soldaţi morţi sau răniţi.

Nu putea să inventeze!

Nu ne pot ataca trupele aşa.

Nu are niciun sens.

Ne atacă, Muller! Chiar acum, când vorbim noi!

- Şi n-aţi prevăzut nimic! - Trebuie să reacţionăm imediat.

- Cred că nu trebuie să facem nimic. - Poftim?

Nu ştim nimic de un atac, doar că nu răspund la telefon.

Probabil că se trage în soldaţii germani.

Vă cer să mergem acolo cu toţi oamenii disponibili.

Aşa, Villeneuve va rămâne fără apărare.

- Fără apărare împotriva cui? - Nu ştiu.

Gata cu discuţiile! Sunteţi de acord cu o intervenţie la Moissey?

Putem fi gata în 15 minute. Sper că veţi veni cu noi!

Ar trebui să vă operaţi, Muller. Deveniţi paranoic.

E neplăcut pentru un ofiţer de informaţii.

- Să mergem! - De ce n-am aflat noi înainte?

Poate că aici suna ocupat. Aţi mai încercat la Moissey?

- Cred că linia e întreruptă. - Marchetti şi Delage, rămâneţi aici.

Renunţaţi la paza monumentului. Vă sunăm noi când ajungem acolo.

Nu m-au minţit, vor fi ocupaţi în altă parte.

- Nu mi-a fost niciodată aşa frică. - O să fie bine.

Şi o să le povestiţi nepoţilor.

Aţi văzut ce agitaţie?

- Au plecat aproape toţi. - Dacă ar fi definitiv...

- Mai aveţi nevoie de ceva? - Nu, puteţi pleca pentru azi.

Sunteţi drăguţă, dar mai sunt mereu lucruri de făcut.

- Aş fi preferat să plece. - Nu vă temeţi, mă adoră.

Toată lumea vă adoră.

La dracu', a mers! Ba chiar foarte bine.

O maşină de ofiţeri şi trei camioane. Câţi mai sunt la Villeneuve?

- Între 5 şi 10 oameni. - Şi dacă unul o face pe nebunul?

- Nu ştim. - Să plece comandourile. Fissa!

- Plecăm! - Toată lumea în poziţia doi!

Toată lumea sus!

- Şofer, plecăm! - Mai repede!

Am plecat!

Nu e bine să iroseşti hârtia cu ciornele alea.

- O să-i sun pe părinţii lui Eliane. - Îi cunoşti?

L-am interogat pe taică-său anul trecut. O bătea cu cureaua.

- Dar trebuie să-I sun. - Pot s-o fac eu, dacă vrei.

Nu, măcar atât trebuie să fac.

Mâinile sus!

Nu face prostii, Sorbier! Cu faţa la pământ!

- Cu faţa la pământ! - Nu mişca!

- Ai grijă ce faci, Marchetti! - În picioare!

Hai, mişcă!

Dă-mi cătuşele!

- N-ai auzit? Cătuşele! - Gata, acum.

Ce vrei să faci, Vernet?

Anunţă poziţia 2 că totul e sub control.

Vom sta două ore împreună. Eu o să răspund la telefon.

În afară de asta, o să fie frumos.

Trebuie să curăţăm Franţa de insectele evreieşti.

Trebuie să purificăm Franţa de insectele evreieşti.

Chiar trebuie să vorbeşti cu voce tare? Greşesc la calcule.

Să curăţăm Franţa, să purificăm Franţa...

Mai bine "să purificăm", e mai clar.

Jeannine! Repede! Sunt terorişti în grădină!

Vino după mine!

Au venit teroriştii!

La dracu', mi-am uitat pistolul la uzină! Acolo!

Repede!

- Mi-e frică, Philippe. - Sunt aici.

E cineva aici?

- Poliţia machisarzilor! - Se pare că nu e nimeni.

- Dar uşa era deschisă. - Poate era menajera.

Căutaţi peste tot! Vezi şi la etaj!

Nu e nimeni!

- Ne întoarcem la Antoine. - Rupe firele de telefon!

Doamne!

- Se vor întoarce. - Ce facem?

- Trebuie să-i anunţăm pe nemţi. - Cum? Nu mai avem telefon.

Rahat!

O să fie bine.

- Trebuia să vină până acum, nu? - Probabil s-a dat totul peste cap.

E groaznic ce-i facem lui Reiner.

E război, Lucienne. Deocamdată, nu-i facem nimic, nu e aici.

Îmi pare rău, am fost puţin...

- Când am înţeles că dv... - Nu vă faceţi griji.

E totul în regulă.

- Vă deranjez? - Deloc, Rainer, vă aşteptam.

Nu trebuia să vin, s-a dat o alarmă. Nu mai e aproape nimeni în cazarmă.

- Dar am venit. - E foarte drăguţ, Reiner.

- Nu-i aşa, Lucienne? - Da, e foarte drăguţ.

- Unde e problema la ţevi? - E o problemă cu storurile, la etaj.

Veniţi, o să vă arăt.

- Nu veniţi? - Nu.

Fetiţa mea e bolnavă, trebuie să vină medicul.

Dnă Beriot, să nu spuneţi nimănui că am venit azi aici.

Promit!

Comisariatul e al nostru.

La comandament, e linişte, nu se vede nicio santinelă.

Chassagne nu e acasă. Nu-mi place că e liber.

Poate fi la Villeneuve. Avem veşti de la fetele din şcoală?

Nimic!

Am pierdut deja un sfert de oră. Au înţeles că totul depinde de ele?

Să sperăm.

- Ce ai pe tine? - Sunt unul din ofiţerii tăi.

- Şi eu, ce sunt? - Căpitan, Thierry abia ce a cusut-o.

- Nu ne jucăm cu uniformele. - Spectacolul de azi e o paradă.

- La o paradă, sunt şi ofiţeri. - Poate că ai dreptate. Şi el?

Eu sunt în brigada specială. Lucrăm în civil.

Prefer să trag într-o uniformă, nu s-o port.

Dar fiecare cu gusturile lui.

E foarte bine aşa.

Gata... Căpitane!

Treci aici şi nu face prostii!

Mişcă-te! Şi mâinile la spate!

Camioane cu tineri?

- Germani? - Francezi.

Femeia de serviciu a povestit asta când a ajuns la comandament.

- Unde? - Nu ştiu mai multe.

- Ce s-a întâmplat? - Ceva incredibil.

Dar dacă e adevărat, trebuie acţionat urgent,

altfel o să ajung iarăşi în mama Rusie.

Da. Faceţi-mi legătura cu Villeneuve. Da, la comisariat. E urgent!

Răspunde!

- Credeam că răspunzi tu. - Gura!

Dacă spui vreun cuvânt greşit, va fi ultimul.

- Comisariatul, inspectorul Delage. - Heinrich Muller.

Am auzit ceva de tineri în camioane. Ştiţi ceva?

- Nu, aici e linişte. - Aţi făcut rondul de dimineaţă?

Da. Am găsit doar nişte flori pe monumentul din Gournay.

Spune-i că atacul din Moissey a fost confirmat de Blanchon.

Blanchon a trimis un curier. E agitaţie la Moissey.

Oricine se poate înşela.

- Să fii mai convingător! - Atunci o s-o faci tu.

E uşor s-o faci pe durul când eşti înarmat, nu?

Ai deportat evrei, ai torturat oameni cu ţigara şi-mi dai lecţii?

Curând, Franţa va fi eliberată şi veţi plăti pentru crimele comise.

De ce nu mă faci să plătesc acum? Am termina mai repede.

Azi, sărbătorim măreţia Franţei, nu micimea celor care au trădat-o.

Bietul de tine...

Sunteţi un mic ştrengar.

- Sunteţi frumoasă, Marguerite. - Eu sunt o fată romantică.

- Am nevoie de timp. - Eu nu am prea mult timp.

Închideţi ochii! Mă sperii dacă mă priviţi.

Ochii închişi şi eu comand, altfel mă opresc.

De ce?

Pentru că asta îmi doresc, să domin un soldat german.

A meritat să aşteptaţi.

Nicio veste de la fete. Şi nu ne putem întoarce.

- Nu de-asta am venit. - Fără centrală, trebuie să plecăm.

Să ne bazăm pe fete! Oricum, nu riscăm nimic să mergem până la pod.

Dar, dacă nu auzim clopotele, ne întoarcem.

- Mă duc să arunc o privire la pod. - Bine.

Maestre, e rândul tău!

Atenţie, domnilor! Linişte şi adunarea!

Suntem grăbiţi! Aşa că fără discuţii şi ascultaţi ce vă spun!

La ordinele căpitanului, în marş, în rânduri de câte doi.

Muzicienii în spate! Hai, mişcaţi-vă!

Thierry, ia steagul! Haideţi, mai repede!

În faţă, câte doi! Mai repede!

Machisarzi din Villeneuve, la comanda mea, înainte, marş!

Machisarzi din Villeuneuve! Stai pe loc!

Pe loc repaus!

- Oamenii mei sunt în piaţă. - În cât timp ajungeţi la biserică?

- În 5 minute. - Foarte bine, aşteptaţi semnalul.

- E pentru 11 noiembrie? - Înapoi, domnule!

- E pentru jurnalele de ştiri? - Pentru ei am venit, nu?

Este parada de 11 noiembrie. Şi vom fi în piaţa bisericii peste 5 minute.

E cineva aici?

E cineva aici? Villeneuve e atacat!

- Ce s-a întâmplat? - Teroriştii ocupă comisariatul.

- La Moissey? - Nu, aici, la Villeneuve.

La dracu', e încuiat!

- Ce s-a întâmplat? - Villeneuve e atacat!

- Unde e Reiner? - Nu ştiu, a zis că are o treabă.

- Trebuie trimis urgent un SOS. - Îl trimit eu.

Trebuie să plec!

- Poate e doar un exerciţiu. - Nu! Trebuie să plec.

- Ne mai vedem? - Da.

Dar să nu spui nimănui nimic!

Nu reuşesc să deschid!

- Unde ai fost? - Pregăteam raportul pentru Kollwitz.

- Ce s-a întâmplat? - Ne trebuie cheile tale.

- Unde sunt cheile? - În cealaltă uniformă.

Antoine, e în joc viaţa băieţilor. Trebuie să plecăm.

Trebuie să plecăm!

Ascultaţi-mă!

Am aşteptat până la limită...

- Dar trebuie să ne întoarcem. - Nu!

- Şi mie îmi pare rău. - Nu!

Machisarzi din Villeneuve! În rânduri de câte doi!

Mai repede, domnilor!

Ne grăbim!

La comanda mea... Înainte! Marş!

Staţi!

Ce-i asta?

- Camarazi, vom putea defila. - Da!

Bucuraţi-vă de aceste momente, vă veţi aminti toată viaţa.

Stânga împrejur!

Maquis Villeneuve, la comanda mea... Înainte! Marş!

- E vreo problemă? - Nu ştiu.

- Centrala nu merge. Nu înţeleg. - E sabotaj?

Imposibil! Acum o oră, mergea foarte bine.

- Trebuie să văd ce are. - Ce faceţi acum?

Suntem doar patru, dle primar. Trebuie să anunţăm!

- Dar aveţi şi arme! - Intervenim doar după ordine!

Nu ştim câţi sunt şi ce au de gând.

La o parte!

N-o să obţineţi Alsacia şi Lorena

Şi vom rămâne francezi...

Poate că aţi germanizat câmpurile

Dar pe noi, niciodată!

Copiii noştri îşi vor părăsi casele

Pentru a vă mări regimentele

Pentru a ucide Franţa

Îi veţi înarma fiii

N-o să obţineţi Alsacia şi Lorena

Vom rămâne francezi...

M-am temut atât de tare. Veniţi!

Cum aţi ieşit de acolo?

E o trapă sub sala hărţilor. Uitasem de ea.

- Aţi dezactivat centrala? - Da.

Şi I-am sunat pe preot ca să bată clopotele.

Dar am încurcat-o. N-am apucat să-i înapoiem cheile lui Reiner.

Îi spun că le-a pierdut când era cu mine.

- Trebuie să i le înapoiez, discret. - O să-şi dea seama.

Nu, este îndrăgostit. Cât timp crede că e reciproc, nu riscăm nimic.

E nemaipomenit ce aţi reuşit.

Spaniolii şi grupul Vernet. Exact la fix!

Impecabil! Perfect!

Treci înapoi!

Bravo! La fix.

A fost perfect!

Claude! Plecăm, anunţă-i pe muzicieni!

Thierry!

Muzicienii! Fiţi atenţi aici!

Haideţi, mai repede!

Fiţi atenţi aici!

Un', doi, trei!

- Vreau un costum al soţului tău. - Ce vrei să faci?

Vreau să văd istoria în direct. Vino!

Rezistenţi din Villeneuve, la ordinele mele...

Prezentaţi arm'!

Azi, 11 noiembrie, sărbătorim victoria părinţilor noştri,

în aşteptarea victoriei noastre.

Coroana!

Acum, vă rog să ţineţi un minut de reculegere pentru morţii noştri

din cele două războaie.

Pentru morţii noştri!

Vă sun de la Besanson. Ni s-au semnalat probleme la Villeneuve.

- Teroriştii ar fi ocupat oraşul. - Sunt zvonuri, aici e linişte.

Daţi-mi-I pe Marchetti!

Inspectorul Loriot la aparat. Comisarul Marchetti e la Moissey.

Blanchon mi-a spus că a rămas acolo. Cu cine vorbesc?

Trebuie s-o ştergem! Legaţi-i de scaune şi distrugeţi telefoanele!

Trăiască Franţa!

- Trăiască Rezistenţa! - Să trăim cu toţii!

Trebuie să plecăm!

Antoine!

Nemţii şi poliţiştii ştiu că suntem aici. Trebuie s-o ştergem!

Plecăm! Adună băieţii! Claude!

- Nu arde, avem oraşul, nu? - Adună-i lângă biserică pe toţi!

Domnule... Mulţumim.

Ne adunăm cu toţii lângă Claude!

Juan, plecaţi înspre nord. Noi îi adunăm pe-ai noştri.

- Se ocupă altcineva? - Da.

Thierry, plecăm!

Băiatul meu! Tatăl tău e mândru de tine.

De unde ştii?

Ai văzut ce scrie pe coroană?

- Trebuie să plecăm. - Nu!

Ce s-a întâmplat? Mergeţi la Claude!

E Chassagne, primarul.

Ce faceţi?

- Daţi-i drumul! - L-am prins când pornea o maşină.

O să vă arăt cum moare un francez adevărat!

Gata, lăsaţi-I!

Opriţi-vă, n-am venit pentru asta!

- Şi nici nu avem timp. - Ne facem timp!

- Nemţii ajung aici în 20 de minute. - O să vă masacreze pe toţi!

- Pe soţiile şi copiii voştri! - Îi dau eu ce merită.

Trebuie să plecăm, nemţii ajung aici în 20 de minute.

Nu am fost eliberaţi?

la-I de aici, du-I în spate!

Du-I în spatele bisericii şi dă-i drumul!

Şi apoi plecăm, la dracu'!

E frumos fiul meu în costumul ăsta!

Ce face Claude? Ceilalţi au plecat. Ai noştri nu se mai mişcă.

Renunţă, nu se aude nimic! Ridică-te!

- Ce faci? - Avem timp.

Ţi-a ieşit defilarea...

- Vin nemţii! - Nemţii!

- Vin nemţii! - De unde?

Strigă şi tu ca mine! Nemţii!

- Vin cu tancurile! - Mergeţi la casele voastre!

Rainer!

- Putem vorbi puţin? - Nu trebuie să fim văzuţi împreună.

Ţi-a căzut o cheie din buzunar, mai devreme, când... Ştii tu.

Îmi face tare bine să-ţi simt mâna. Vreau să fii lângă mine.

O vreme, nu ne mai putem vedea.

Mai devreme, am avut o problemă cu centrala.

- M-am gândit chiar că... - Ce?

Nu contează.

- Cred că m-am îndrăgostit de tine. - E prea periculos.

- Pentru amândoi. - Putem fi discreţi.

Trebuie să plec.

O să iau eu legătura cu tine.

Şi eu mă gândesc la tine.

"Învingătorii de mâine pentru cei din 1914"

Cine sunt cei care au fost azi aici?

N-a fost nimeni aici, domnule ofiţer.

Vreau să spun...

- Ce ţii în mână? - Nimic.

Traducerea: WORDNET MEDIA www.wordnet.ro