Original subtitles

Nu vrem să muncim în Germania! E o crimă?

- Asta nu scuză furtul! - Trebuie să mâncăm!

- Nu poate să ne dea şi nouă ceva? - N-are pentru toată lumea.

N-are decât pentru nemţi!

Cine vorbeşte în numele vostru?

Eu.

- De ce tu? - Vrei să votăm?

Nu, lasă...

Nişte puşti care fură pui nu sunt rezistenţi, ci huligani!

Uşor de zis, mai ales când nu eşti trimisă la muncă silnică.

- Am putea să chemăm jandarmii. - Rezistenţa e mână-n mână cu ei?

Şi faceţi negoţ cu nemţii. Halal Rezistenţă!

Anselme încearcă să le câştige încrederea, n-ai înţeles?

- Şi vă dă mâncare? - Da.

- Pe noi de ce nu ne ajută? - Nu ajută hoţi.

- Nu suntem hoţi! - Bine, sunteţi "refractari".

- De ce refuzi să pleci în Germania? - O rezistentă mă întreabă asta?

Şase băieţi în pădure... larna se apropie, n-o să rezistaţi.

- Voi aţi reuşit. - Noi avem ceva în plus.

Puşti?

O cauză. Poate să ţină de foame şi de frig.

- Sunteţi comunişti? - Cauza noastră e Franţa liberă.

- Te interesează? - Poate.

Hotărăşte-te repede.

Şi vezi care dintre leneşii ceilalţi sunt gata să se angajeze.

Nu pot să hotărăsc pentru ei.

- Cum te cheamă? - Antoine. Pe dv.?

Ascultă, Antoine. N-avem timp de pierdut cu copilării.

Dacă vrei să lupţi pentru Franţa, scapă de cei care nu vor şi caută-mă.

- Cum? - Prin Anselme.

Nu te gândi prea mult. Băieţii tăi o să facă acuşi cine ştie ce prostie.

UN SAT FRANCEZ

Jean!

NAŞTEREA UNUI COMANDANT

Noutăţi despre camionul atacat?

Nemţii nu ne lasă să le interogăm oamenii sau să vedem camionul.

O să ne reproşeze tot nouă.

Am noutăţi despre tipul care a tras în Chassagne.

- Va primi Legiunea de Onoare? - Posibil.

A făcut curăţenie în urma lui. I-am găsit ascunzătoarea unde dormea.

Haine, mărunţişuri...

Dar şi o carte de identitate. Henri Lopez.

Nu-I cheamă Lopez, ci Cohn, Ezechiel Cohn.

- Chassagne avea dreptate, e evreu. - Eşti un fişier ambulant!

Dă-I în urmărire. Servier o să se bucure.

Mai ştii când a fost împuşcat grănicerul german?

- V-am zis s-o lăsaţi baltă. - Dar nemţii vor raportul balistic.

Servier a sunat după aceea. A fost omorât cu un Browning 7,65.

Armă de poliţai!

Am trimis o copie a raportului la biroul de arme pierdute.

- Căutăm martori în Ligny-le-Vieux. - De ce?

- Acolo a fost împuşcat. - Grănicerul?

- N-ai citit dosarul? - Nu, Jean a zis să renunţăm.

- Când s-a întâmplat? - Anul trecut, pe 5 noiembrie.

La doi kilometri de Ligny-le-Vieux. Un glonţ în inimă.

O să redeschid dosarul, pare urâtă treaba.

- Parcă voiai să renunţi. - M-am răzgândit.

- Greu te mai înţelege omul! - N-ai decât să ceri transferul.

Găsiţi-I pe Cohn, că Servier e cu ochii pe noi! Clar?

De ce-I inviţi la cină? Nu vă simpatizaţi reciproc.

Nu, dar avem nevoie unul de altul. E ideal în politică.

Nu văd de ce ai nevoie de el.

Tu ocupă-te de casă şi lasă-mi mie politica.

Nu vorbi aşa cu mine!

De ce te holbezi? Du-te să jumuleşti puii!

Eu sunt stăpâna casei, banii sunt ai mei.

lar legăturile tale de la Paris sunt prin tata.

- Atunci, eu ce sunt? - Eşti ceea ce vreau eu să fii.

Încetează!

Sunt ceea ce vreau să fiu.

Oriunde, întotdeauna, cu toată lumea.

Inclusiv cu tine.

Am nevoie de Muller ca să ajung secretar de stat.

Nici tatăl tău, nici tu nu mă puteţi ajuta.

Nu e momentul să intri în politică. Trebuie să câştigi bani, Philippe.

Nu-mi plac banii. Miros urât.

Mie puterea îmi place.

Ca să ai putere îţi trebuie bani.

Nu te opri.

- Ce mai vrei? - Un puşti v-a adus un pachet.

Doamne!

- Mă doare-n cot de Rezistenţă! - Ne trebuie o soluţie de durată.

- N-o să rezistăm aici la iarnă. - Putem să ne ascundem în vale.

- Şi ce-o să mâncăm? - Nu ştiu.

- Dar n-o să ne hrănească Rezistenţa. - Fata mi-a garantat că ne ajută.

- Şi o crezi? - Te-ai culcat cu ea?

- Idiotule! - E frumuşică, aici nu sunt femei...

Întrebarea e de ce a venit.

Înseamnă că au nevoie de noi, cum avem şi noi de ei.

N-am nevoie de nimeni! Să mă lase-n pace.

Eu aş vrea un pat şi o ciocolată caldă.

- De ce n-ai plecat în Germania? - Acolo e război!

- Vrei să mă joc de-a războiul aici? - Nu-i un joc! Nemţii ne ocupă!

- Putem să-i alungăm. - Noi? Fraierul ăsta?

- Şi ăla care plânge după maică-sa? - Du-te dracului!

Gata, băieţi! Hai să nu ne certăm!

Nici mie nu-mi place că nemţii sunt în Villeneuve.

N-avem decât să aşteptăm să plece.

Aşteaptă în Germania! Am auzit că au mâncare bună.

Ştiţi ce fac nemţii când găsesc un refractar?

Îi scot ochii, îi taie boaşele şi i le bagă-n gură.

- Am citit în ziar! - Prostii!

Şi chiar dacă-i adevărat, ne ascundem ca să nu ne taie boaşele?

Asta înseamnă libertatea pentru tine?

Suntem refractari! Laval ne trimite în Germania şi am refuzat!

Nu ne-am supus ordinelor mareşalului. Am făcut o alegere.

Fără să ne dăm seama, am ales Rezistenţa.

- Eu nu. - Eu aleg Rezistenţa.

- Şi eu. - Nu vreau să mă ascund ca gândacii.

Cei care nu vor să se angajeze trebuie să plece acum.

Stai, vin cu tine!

Ai talent, ai fi fost grozav în rolul lui Rodrigo.

Trebuie să plecăm şi noi. Cine ştie cu cine-o să vorbească?

Mă bucur că aţi acceptat invitaţia.

- Astfel de plăceri sunt rare aici. - Categoric.

Cum aţi vrea să vă spun? Dna Larcher? Hortense?

Hortense e foarte bine.

- Umărul s-a vindecat? - Am şi uitat de el.

- Şi spatele dv.? - Ce spate?

Intraţi, vă rog!

Un soi special, pe care-I aduc direct de la Reims.

Fac doar 500 de sticle pe an.

- Dle Muller... - Heinrich! Fără formalităţi.

- Hortense... - Mulţumesc.

Mă bucur că aţi venit. De luni de zile abia dacă ne vedem.

Şi eu mă bucur. leşim foarte rar, eu mă ascund...

E ceva neobişnuit pentru mine.

Nimeni nu vă poate ascunde prea multă vreme.

- Ce-i ăsta? - L-am primit!

- Pot să mă uit? - De ce I-ai păstrat? E sinistru!

Vreau să-I expun, ca să-mi poarte noroc.

E cam mic pentru mine...

E frumos sculptat. Autorul se pricepe să lucreze în lemn.

Şlefuit, lăcuit, vopsit...

- Mirosiţi. - Da, e lucrat frumos. Sănătate!

Noroc!

Supa asta n-are niciun gust.

- N-am pus ceapă, nu vă place. - Nu-mi place nici când n-are gust.

Dacă-mi aduceţi slănină, asta i-ar da gust.

Mama aşa o făcea înainte de război, cu slănină şi ulei de măsline.

De unde să iau slănină?

Mă gândeam că poliţia mai confiscă de la contrabandişti.

Nu mă ocup cu aşa ceva.

Omor oameni, nu fac trafic cu slănină. Am principii.

- Ce mai e nou la cherestegerie? - Nimic.

Doamna îşi face griji pentru fratele ei.

Familia e importantă. Unii spun că nimic nu e mai important.

- Dv. aveţi familie? - Nu.

Familia mea e Asistenţa Publică.

O familie numeroasă, dar nu suntem uniţi.

- Ştiţi... - Ce?

În legătură cu Raoul, mi-aţi promis...

Tot te mai gândeşti la ţărănoiul ăla?

Pune-te în genunchi.

Desfă bluza.

De ce mă deranjezi acasă? Eşti beat?

Sunt curat ca lacrima.

- Grănicerul neamţ... - Ceva nou?

Loriot o să-şi dea seama repede că tu ai fost.

- O să te toarne la Servier. - De ce nu tu?

- Nu-mi plac nemţii. - Nici lui Loriot.

Apără-ţi spatele, Jean.

Dacă-şi aminteşte că ai declarat arma pierdută, o s-o compare cu glonţul.

- Bun, ce vrei? - Cum adică?

- Ce vrei în schimbul informaţiei? - Nimic.

Ţin la tine. la-o ca pe un gest gratuit.

- Ştii ce înseamnă asta? - E ceva pentru care plăteşti scump.

Ne vedem mâine. La revedere!

Piureul, slăbiciunea mea.

Făcut cu unt, consistent şi onctuos. O să vă lingeţi degetele.

Ne răsfăţaţi! N-am mai mâncat din 1940.

- Piaţa neagră? - Evident.

- Hortense, preferaţi pulpa? - Pieptul.

- Dv.? - Mie-mi place totul din pui.

Heinrich, aţi câştigat războiul,

dar n-aţi învăţat să câştigaţi pacea.

Să nu le plictisim pe doamne cu prostiile astea.

Nu mă plictisesc deloc! Politica mă pasionează.

- Dacă eram bărbat, asta făceam. - Eu nu.

Câştigarea păcii, ăsta ar trebui să vă fie ţelul.

- Întâi trebuie să câştigăm războiul. - Aproape că aţi reuşit.

- Dacă spuneţi dv... - Îmi păreţi pesimist.

- Realist. - Pesimist.

Micul lui complex de superioritate.

O să vă explic proiectul meu, la care mă puteţi ajuta.

Aş vrea să deschid la Villeneuve un birou de recrutare pentru Waffen SS.

În Franţa, vă închipuiţi?

- Şi la ce ar folosi? - Ar avea impact asupra populaţiei.

Ar servi intereselor mele la Paris şi v-ar aduce soldaţi în plus.

Philippe, pierdem războiul cu militari germani.

- Ce să fac cu francezii? - Exageraţi.

- Stalingrad a fost un moment dur... - Problema e Kursk, nu Stalingrad.

Dv. ştiţi mai bine. Dar trupele franceze v-ar oferi perspective bune.

Nu câştigi un război cu perspective, Philippe.

Dar e important să le ai în viaţă.

- E bun piureul, nu-i aşa? - Minunat.

- Uitaţi-vă bine. Ce vedeţi? - Piure!

Fireşte, piure. Dar priviţi-I mai de-aproape.

Pare consistent şi onctuos, apetisant, nu?

Îţi închipui cum se simte pe limbă, cum alunecă pe gât.

Un diavol în pantalonaşi de catifea galbenă.

Delicioasă perspectivă, nu?

Dar războiul nu înseamnă perspective, Philippe.

- Ăsta este războiul! - Sunteţi nebun!

Nu invitaţi nebuni la masă, doamnă. Nu vă oferă nicio perspectivă.

lubito, cred că vom pleca acum.

Îmi pare rău...

- Băieţi, putem să ne oprim? - Nu acum, e prea aproape de şosea.

- Nu mai pot. Cred că am febră. - Câteva ore de mers şi gata.

Nu mai suport să te aud dând ordine!

- Nu suntem în armată! - Nu, suntem în Rezistenţă.

E nevoie de un căpitan. Deocamdată, căpitanul sunt eu.

- Dacă ceilalţi sunt de acord. - Eu sunt de acord.

Şi eu, dar putem să stăm puţin, dacă e obosit.

Dacă nu rezişti, poţi să pleci. Nu te obligăm să rămâi.

- N-o să mor câteva ore. - Atunci, înainte!

Ce dobitoc!

- Nu te ambala! - Îi pun pielea pe băţ!

- Ce idiot am fost! - Nu stârni scandal degeaba.

Tipul e nebun, nu trebuia să-I inviţi. Las-o baltă!

- Nu mă las umilit aşa! - Crezi c-o să trâmbiţeze peste tot?

Şi tu, şi madam Larcher m-aţi văzut cu capul în piure!

- Şi ce-ţi pasă de ea? - Era acolo!

Indiferent cât o să dureze,

găsesc eu un mijloc să-i bag piureul pe gât!

Ne oprim aici.

Nu te aşeza pe pământ, ai să te îmbolnăveşti.

- Moartea mă pândeşte deja. - Ce comic eşti!

- E o critică sau un compliment? - Nici una, nici alta.

Întindeţi-vă sacii de dormit, dar peste ziare.

N-am putere decât să mă culc.

- Stai să te ajut. - Nu încuraja leneşii!

- Chiar intrăm în Rezistenţă? - Nu ştiu, probabil.

- O să avem o carte de membru? - Carte?

N-am nicio poză la mine.

O să mă duc la fermier.

- Te întâlneşti iar cu fata? - Nu ştiu, poate că da.

- Poftim. - Mulţumesc.

Ce să fac cu refractarii? N-avem mâncare nici pentru ai noştri.

- Trebuie să-i ajutăm cumva. - N-au pic de experienţă.

Nici noi n-aveam, la început.

Pot fi spioni care se dau drept refractari de 21-22 de ani.

Nu înţeleg. Planul e să formăm o armată secretă, nu?

Da, în teorie.

După ce-i selectăm, putem să facem din ei soldaţi.

Soldaţi fără arme, fără instruire, fără comandanţi.

Comandanţii putem fi noi.

Cred că băiatul acela m-ar asculta. lar de arme vom face rost, nu?

După povestea cu camionul, nu cred. Tipii de la Lyon ne cred neglijenţi.

- Şi cine-a fost? - Comuniştii, probabil.

Vezi ce faci cu refractarii, dar nu te angaja să-i hrăneşti.

- Ai ascultat Radio Londra ieri? - Nu, mă feresc la şcoală.

"Debarcarea, abia la anul".

Sper că e doar o minciună pentru urechile nemţilor.

Actele de identitate, vă rog!

Carte de identitate, bonuri de raţionalizare, foi de demobilizare.

Mai repede, n-avem toată ziua!

Actele, doamnă.

Ai şi venit?

- Îmi pare rău c-am furat puiul. - O să mi-I plăteşti cândva.

- Cum o cheamă pe fata de ieri? - N-are nume.

- Ţi-ai ales băieţii? - Da, am rămas patru.

Patru din şase vor să intre în Rezistenţă? Cam mulţi.

Nu ştiu, dar au venit cu mine.

Mergeţi într-un loc pe care ceilalţi nu-I ştiu.

- Am făcut deja asta. - Unde?

E bine să fii prudent, dar trebuie să şi ai încredere.

Acum suntem în munţi, lângă pădurea din Echets.

Mutaţi-vă cel puţin o dată pe lună.

Şi ce facem?

Când intrăm în Rezistenţă, ce misiune avem?

Calmează-te! Întâi vă instalaţi, stabiliţi cine stă de pază,

faceţi sport, verifici să n-ai turnători şi cauţi de mâncare.

- O să ne ajutaţi cu asta, nu? - Deocamdată, nu.

- Când? - Când o să mi se spună.

- Cum iau legătura cu fata? - Te contactează ea.

Bun venit în Rezistenţă, flăcăule!

- Ne e foame! - Potoliţi-vă! Mai ales tu, Gustave.

Cu grijă, că frige! Suflaţi.

- Degeaba, am citit în ziar. - Acum citeşti ziarul?

- Şi ce-ai citit despre supă? - Trebuie s-o laşi să se răcească.

- Şi dacă nu vrei să aştepţi? - Te frigi!

- O fi vreun pacient. - Mă duc să văd.

- Dle doctor Larcher... - Ce vrei?

- Am nevoie de ajutor. - Ne aşezam la masă.

N-am unde să mă duc.

Ce-ai păţit?

- Mâncaţi fără mine. - E vreo problemă?

Cum ai ajuns să fii împuşcat?

A fost un control al actelor la gară, mai devreme.

Rana asta e de câteva zile!

- Eu am tras în primar, la şcoală. - Şi vii aici? Eşti iresponsabil!

- Ca şi dta, iubita mea e evreică! - Nu m-a urmărit nimeni.

- Crezi că poliţia te-a anunţat? - Vă jur!

Anul trecut ai promis că nu evadezi.

O să-mi reproşaţi acum? Unde sunt cei de la şcoală?

Nu ştiu.

Cum poţi să comiţi un act terorist când ai o fetiţă? Unde e acum?

A fost deportată săptămâna trecută, cu toţi copiii de la UGIF.

Era acolo din ianuarie. Şi pe adulţi i-au luat, francezi şi străini.

Dacă regret ceva în legătură cu actul terorist, cum spuneţi dv...

Este că nu I-am nimerit pe ticălos, înţelegeţi?

- Ce are? - Febră. A răcit noaptea trecută.

Ţi-am zis c-o să mor, dar nu m-ai crezut, deşi nu minţeam.

Drama actorilor!

- Arde! - E grav, doctore?

Trebuie să bea ceva. Mai avem apă?

Câteva guri, în plosca lui Thierry.

Îi trebuie aspirină, să scadă febra.

Nu-ţi face griji, o să treacă.

E de-adevăratelea sau se preface?

Câte puţin din ambele.

Trebuie să facem un adăpost.

E destul lemn, dar n-avem unelte.

Ştiu eu unde găsesc.

Mă întorc... în zori.

Dacă nu vin până la prânz, improvizaţi ceva.

L-a întrebat: "Moşule, unde-i izvorul de aur care aduce fericirea?"

lar moşul i-a răspuns: "Micuţule, izvorul de aur e-n inima ta."

E-n inima ta! Înţelegi?

Nu-i uşor de explicat.

Nu putem să-I ţinem, sigur e căutat.

- Şi unde să se ducă? - Nu ştiu...

- Uneori trebuie să fii egoist. - Spuneai că nu sunt în pericol.

La Moissey nu sunt nemţi.

Pe tine nu te caută nimeni, pe el, da.

Poliţia o să-i afişeze poza peste tot.

Poate că nu I-a văzut nimeni venind, aşa a spus.

- Şi ce schimbă asta? - E suficient să nu iasă deloc.

Aranjamentele astea nu merg.

Anul trecut trebuia să stai la etaj şi veneai mereu la parter.

- Îţi pare rău? - Nu spune prostii.

Daniel, eram cu el când şi-a pierdut fiul.

E urmărit, n-are unde să se ducă.

Problema la Villeneuve este Heinrich Muller.

Un german blochează cooperarea franco-germană, asta-i culmea!

- Păreaţi buni amici acum două zile. - Cu cei 300 de ostatici?

Glumeam! Sper că nu m-aţi luat în serios.

Muller v-a luat în serios. 300, dintre care 50 de la noi.

E un dezastru! Cum să convingeţi opinia publică acum?

lar serviciul obligatoriu e cea mai mare prostie din lume.

- Nu exagera, draga mea! - Are dreptate.

Prefectura era împărţită

între partizanii lui De Gaulle şi ai lui Petain.

Oamenii lui Petain se cam fac nevăzuţi.

- Şi gaulliştii avansează? - Nu.

- Tot e bine. - Deocamdată.

- Ce putem face? - Să aşteptăm şi să sperăm.

- Ce să sperăm? - Că va fi pace.

Şi că prizonierii se vor întoarce.

Dar e nevoie de colaborare şi cu Muller e imposibil.

Relaţia cu dna Larcher îi complică situaţia, bănuiesc.

Bănuiesc. Cartofii sunt foarte buni.

- Sunt cartofi noi. - Cred că piureul e minunat.

Desigur.

- Sunteţi prieten cu Kollwitz? - Ne tolerăm reciproc.

- Îi puteţi cere capul lui Muller? - Muller îl poate dărâma pe el.

Wehrmacht e supus Gestapo-ului.

Trebuie să i-o tragem cumva lui Muller.

lertaţi-mi limbajul, sunt un om din popor.

Muller trebuie să obţină rezultate în afacerea cu atacul camionului.

- Şi dacă nu obţine? - Nu va fi bine pentru el.

lar dacă-i aducem direct lui Kollwitz vinovaţii, Muller s-a ars.

- lată! - Dar n-avem şanse.

Nemţii nu cooperează, iar Marchetti e un tip dificil.

Schimbaţi-I!

Vreţi să scăpaţi de Muller, de Marchetti, acuşi şi de mine!

Glumesc...

- Ce faci acolo? - Îmi trebuie nişte chestii.

De trei zile nu ştiam nimic. Sora ta e moartă de grijă!

- Ce faci? - lau nişte chestii.

- Unde-ai fost? - A venit poliţia la uzină, am fugit.

- Trebuia să ne spui! - Era complicat, eram mai mulţi.

Important e că te-ai întors. Plecarea e mâine.

Nu plec. Dacă aţi plătit călătoria, o să vă dau banii înapoi.

- Unde vă ascundeţi? - În munţi.

- Ce faci cu astea? - Trebuie să ne construim un adăpost.

- Puteam să vă ajut. - Josephine n-ar fi vrut.

Puteai să ne anunţi, nu s-o laşi pe sora ta să sufere!

Vorbesc cu cine vreau, când vreau!

Dar să furi unelte de la cumnatul tău, asta vrei, nu?

Ce-i spunem lui Jo?

Cum să te întorci în pădure pe frigul ăsta? E o nebunie!

Spune-i!

- Cine sunt tipii cu care umbli? - Sunt refractari, ca şi mine.

- Sper că nu bolşevici. - Rezistenţi?

Nu, băieţi care nu vor să meargă nici în Germania, nici în Elveţia.

Nu pricep. Raymond a aranjat tot, erai de acord. Ce te-a apucat?

Vreau să-mi urmez calea.

Madrier Alban, refractar.

- Urma să plec, dar... - Erai convocat acum o săptămână.

- Aveam treabă. - La munte? Eşti alpinist?

Te-au prins în pădurea Mareuil. Ce făceai acolo?

Vânam. Vânam iepuri.

Ascultă, Alban, avem informaţii că grupuri de refractari

se adună în păduri, la munte, şi ne interesează.

Ori vorbeşti şi pleci la muncă, ori taci şi intri la zdup.

Rapid, nu stau toată noaptea!

- N-am făcut nimic rău. - Eu decid asta. Zi!

Eram vreo şase, ca într-o tabără de cercetaşi.

- Erau şi comunişti? - Nu.

- Nu voiam să plecăm în Germania. - Şi?

Este unul... Nu e comunist, dar are idei anti-naţionaliste.

Cum îl cheamă?

- Antoine. - Şi mai cum?

Nu-i ştiu numele de familie.

Cumnatul lui are cherestegeria din Villeneuve.

Sorbier!

- Du-I la judecător. Pedeapsa maximă. - Dar aţi zis...

Nu suport trădătorii.

Jandarmii din Seurres au dat de urma lui Ezechiel Cohn, în zona sud.

- Care ar fi variantele? - Seurres, Gournay sau Moissey.

Loriot...

Dosarul grănicerului neamţ. Vezi dacă găseşti vreo pistă.

După un an, n-o să mai găsim mare lucru.

Arma o să ne spună multe. Un 7,65 furat e ceva rar.

Bine, redeschid ancheta.

Sora ta te iubeşte mult, ar suferi mult dacă te-ar pierde.

- O să se obişnuiască. - Se vede că nu cunoşti femeile.

- Ai fost vreodată cu o femeie? - Nu.

- Şi n-ai vrea? - Ba da, ca oricine.

- Pe unii nu-i interesează. - Am văzut o femeie interesantă ieri.

- Povesteşte-mi! - Ce să-ţi spun?

- E frumoasă? - Da. Dar nu ştie să se aranjeze.

- Măritată? - Nu ştiu.

Asta-i secundar.

- Tu ai înşela-o pe Jo? - Nu, vreau să spun...

- Cu ce se ocupă? - Nu ştiu.

Nu ştii mare lucru.

- E important cu ce se ocupă o fată? - De obicei femeile nu fac nimic.

Dar dacă una face ceva, e important.

- Ce face Claude? - E mai bine.

- Doarme, dar zicea că-i e foame. - E semn bun.

E un prieten care o să ne ajute.

- Cine sunt ăia? - Nu ştiu, au venit adineauri.

- Aşteaptă-mă puţin. - Putem aduce restul materialelor.

Ajută-I!

- Cine-s tipii? - Sunt ca şi noi.

Cum au ajuns aici?

Ne-a văzut un tăietor de lemne, care a povestit la cafeneaua din Mareuil.

Nu vorbi cu nimeni de Ezechiel. Nici cu copiii, nici cu părinţii lor.

- E prieten cu Sarah? - Nu.

- E doar un evreu? - Da.

E urmărit, mai rău ca Sarah.

- O să mai ascundem mulţi? - Nu ştiu.

- Nu cred. Te deranjează? - Riscul creşte dacă sunt mulţi, nu?

Nu-ţi bate capul cu riscurile şi ţine-ţi gura, da?

Nu te zgârci, avem destule funii.

- Cum te cheamă? - Charles.

Uite cum zboară asta! Bate cuie, la 10 cm distanţă.

la o buturugă şi taie drept.

Chestia asta se dărâmă la prima adiere de vânt.

După ce termini, pui traversele aşa.

Antoine! Fata de zilele trecute.

- Care fată? - Continuaţi, mă întorc repede.

Vreau s-o văd şi eu.

O cunoşti?

- Ce cauţi aici? - Asta voiam să-ntreb şi eu.

- Ştii că m-am însurat? - N-am avut ocazia să te felicit.

Antoine e fratele soţiei mele. Ai minţit că nu eşti în Rezistenţă!

N-am voie să vorbesc!

- Îl recrutezi pe băiat? - E major.

- Putem vorbi un pic? - Dacă doreşti...

- Nu te-ai schimbat. - Tu porţi pantaloni acum.

Măcar soţiile colaboraţioniştilor se îmbracă-n fustă!

- Ca soţia ta? - Soţia mea e fosta menajeră.

Evident.

Îşi iubeşte fratele mai mult ca pe mine.

E un băiat deştept, sincer, idealist.

Acum câteva zile nici nu-i păsa de Rezistenţă.

Te rog din suflet: nu-I băga în povestea asta.

- E fata de anul trecut? - M-ai auzit?

Nu hotărăşti tu pentru Antoine. Dacă vrea să fie rezistent...

- De patru zile? - Fiecare începe de undeva.

Dar e un gând care te macină, nu te apucă aşa, ca o urticarie.

Dacă el... cumnatul tău? Dacă ni se alătură, e decizia lui.

- Vino cu mine. - Cine-i femeia asta?

Are mulţi morţi pe conştiinţă.

Am cunoscut-o cu mult înainte să mă însor cu sora ta.

- Cum o cheamă? - E căutată de toate autorităţile.

Anul trecut, camarazii ei terorişti au fost împuşcaţi, fiul ei e la zdup.

- Vrei să pleci cu ea? - Da.

- Ca să ne enervezi pe noi? - Fiecare îşi alege tabăra, Raymond.

Între bine şi rău?

Între cei care suportă ocupaţia şi cei care n-o suportă. Tu poţi, eu nu.

Îţi dai seama că vei fi în afara legii?

Nu mai putem ţine legătura. Ar trebui să te denunţ la poliţie!

- Asta o să faci? - Mă dezamăgeşti.

E-n regulă?

- Îl cunoaşteţi bine pe Raymond? - Nu.

Ai grijă cu recrutările, poliţia va încerca să se infiltreze în grup.

- Şi misiunea? - N-ai niciuna acum.

Nu înţeleg.

Mişcările Unite ale Rezistenţei vor să creeze o armată secretă.

Frumos nume! Vedeţi, numele e important.

Armata asta secretă, formată din băieţi ca tine şi camarazii tăi,

va intra în acţiune când Aliaţii vor debarca în Franţa.

- Când? - Nu se ştie. Nu foarte curând.

- Cât ar mai dura? - Luni de zile.

- O să stăm degeaba luni de zile? - O să vă antrenaţi, faceţi sport.

Băieţii mei vor misiuni, nu sport!

Parcă voiaţi oameni gata să se angajeze.

N-avem arme, n-avem cadre!

Duşmanul este puternic, violent şi capabil de orice.

- N-o să meargă. - Sunt ordine de la nivel înalt.

- Nu suntem obligaţi să ne supunem. - Ba da, dacă vrei să ni te alături.

O să ne găsim singuri arme! O să găsim şi obiective!

Traducerea: WORDNET MEDIA www.wordnet.ro