Original subtitles

Subtitrare juliusmad

Downloaded from YTS.MX

Official YIFY movies site: YTS.MX

UN EVENIMENT FERICIT

Totul a început de aici.

Nu... ceva mai înainte.

- Te simţi copleşită. - Poftim?

Filmul ăsta e intens.

Mişto.

De aici a început?

"Nu sunt un înger"

E prea tare pentru tine.

"Chef de dragoste", "Nu sunt un înger"...

Şi?

Ai nevoie de un film porno să înţelegi?

"Un bărbat şi o femeie", "Regulile atracţiei"

"Marile iluzii"

"Din toată inima"

"Întâlnirea"

"Vise"

"Doar un sărut", "Pe buzele mele"

"Bărbaţii se gândesc numai la asta"

"Necruţătorul"

"Dragostea costă"

"Nici măcar pe aproape"

Când începe povestea de dragoste?

Prima întâlnire?

La primul sărut?

La primul...

Te iubesc.

Fericită şi îndrăgostită,

departe de orice.

Un zâmbet îmi poate face inima să bată mai repede.

La fel o simplă privire.

Eram liberi, îndrăgostiţi.

În acea zi, mi-a zis:

Vreau să avem un copil.

Din dorinţa, din dragoste

din nebunie, am răspuns:

Să o facem.

De fapt, aici a început totul.

Eşti bine?

Ce era aşa de important?

Bab...

Ai spus că vrei să vorbim, deci să vorbim.

Trebuie să vorbim, Nico.

Ascult.

Mă părăseşti?

Nu, deloc.

Nu o să o fure nimeni.

De ce te uiţi tot timpul la geanta?

Ştiai că pentru Freud geanta însemna vagin

Atunci de ce te uiţi aşa atent în vagin?

Nu aşa am vrut să ţi-o spun.

Eşti însărcinată?

Eşti sigură?

M-am gândit că următoarele 9 luni,

ne vom gândi la copilul nostru,

îl vom simţi, vom vorbi cu el,

vom avea grijă de el.

Mă simt ameţită.

9 luni de fericire totală.

Inamicii tăi sunt acum

brânză, oule, carnea,

mezelurile, pateurile... Să nu mai zic de:

mama ta, mama soacra,

toată lumea pe care o ştii şi are copii.

Nu ascultă pe nimeni

şi totul va merge bine.

Vei naşte...

la începutul lui Martie.

Pe 5.

Martie. Este bine aşa?

Barbara?

Da, Domnule Truffard.

Mă bazez pe tine, dragă.

Nu putem sta o eternitate.

Ai 9 luni să-mi predai dizertaţia. Cred că e de ajuns.

Dacă totul merge bine, e posibil să devii asistent.

"Celălalt" în tratatul de logica-filozofie a lui Wittengenstein.

Era subiectul tezei mele de doctorat.

Dar îmi puneam alte întrebări.

Eşti bine?

Bineînţeles. Mă simt bine.

Pari ciudată.

Diferită.

Te-ai schimbat şi fizic.

Îmi aduci aminte de Gregor Samsa!

Din "Metamorfoza"?

Spune-mi ce ascunzi.

Nimic, Domnule Truffard... Vă jur.

Totul este în capul tău.

Îţi jur, nu se vede nimic.

Facem cum am zis, da?

Ce? Ce este?

E ceva în neregulă?

Nimic, dragă.

De ce te holbezi aşa?

Frizura nouă?

Nu, de ce?

Ceva e diferit.

Pe bune?

Ai obrajii mai rotunzi.

E suficient.

Crezi că nu am remarcat?

Fără alcool, ţigări, brânză.

Ascunzi că eşti însărcinată?

Te porţi ca o adolescentă.

Mamă, ţi-aş fi spus ţie prima.

Nu mai minţi, dragă. În câte luni eşti?

Ai probleme, puştoaico.

Acum mă crezi?

Patetic. Ai face orice ca să nu-mi spui.

Crezi că mi-aş intoxica copilul?

Intoxica... ce cuvinte foloseşti.

Când eram însărcinată beam şi fumam.

Şi nu doar ţigări. Şi uită-te la tine ce bine arăţi.

Eu fumam la 12 ani. Mai arăt bine?

Nu da vina pe mine pentru asta.

La 12 ani cu bretelele şi cu ochelarii ăia ridicoli,

fumatul era singura cale să atragi băieţii.

Tu ai ales ochelarii ăia.

Erai foarte neîndemânatică.

Dar măcar arătai inteligenta.

Şi îţi acopereau şi coşurile.

Mergem?

Eşti foarte sensibilă.

Iar mama ta...

Bănuiesc că ştie, nu?

Nu ştie.

Bănuiam eu.

Nu-mi vine să cred că i-ai spus.

Ai promis.

Ce puteam să fac? Doar o cunoşti.

M-a citit imediat.

Eu sunt ultima care află.

Dragă, poţi să o rogi pe soacră-ta să aibă grijă de copil.

Oricum nu sunt bună de bunica.

Nu o să-mi văd niciodată nepoata.

Katia mai degrabă ar lega-o de un copac.

Exact.

- Vroiam să-ţi spun. - Când?

După ce năşteai?

Te aştept dincolo.

Sigur eşti pregătită?

Nici măcar nu eşti independentă din punct de vedere financiar.

De ce am insistat să faci şcoala?

Bine că mi-am ars sutienul în anii '70!

Scuteşte-mă. Nici o femeie nu şi-a...

Ce se întâmplă?

E însărcinată.

Felicitări.

De unde ştii, ai fost tu acolo?

Şi noroc.

Tu, mama... Săracul copil.

De asta mi-am ţinut gura.

Poate nu sunt făcută să fiu mamă.

Copiii nu m-au plăcut niciodată.

Cred că copiii sunt gălăgioşi şi enervanţi.

Când eram copil vroiam să mă maturizez cât mai repede.

Eu sunt încă la şcoală. Tu închiriezi filme.

Citeşti benzi desenate.

Nu sunt doar benzi desenate. Este "Strânge".

Cu Silver Surfer.

Cel mai nobil şi mai chinuit super-erou din galaxie.

Pe bune, uită-te la noi.

Suntem iresponsabili.

Putem avea grijă noi de un copil?

Eşti imatura.

"Survivor" te face să plângi.

Datorită locului tău de muncă,

poţi face conversaţie folosind dialoguri din "Back to the future".

Foarte bine Scott, ai dreptate!

Te rog, Nico... Vorbesc serios.

Tu ce crezi?

Cred că e bine.

Spaţiul.

Ultima frontieră. Acestea sunt călătoriile navei Enterprise.

Misiunea de 5 ani:

Să descopere noi lumi.

Să caute noi forme de viaţă sau civilizaţii.

Să meargă cu îndrăzneală în locuri necunoscute!

Embrionul,

Polul cefalic, corpul,

sacul amniotic...

şi organele genitale.

Asta dacă vreţi să ştiţi sexul copilului.

Spune-mi la ureche, okay?

Eşti nebun? Crezi că va merge dacă ştii doar tu?

Aveţi câteva săptămâni să vă gândiţi.

Ce este chestia aia mică care se mişcă?

Este inima care bate.

De aia port eu 2 prezervative.

Tony! Suntem primi care vedem asta.

Încearcă să fii politicos.

Puneam puţină alifie între ele.

Scuteşte-ne.

Sau nu, ia spune. De ce făceai tâmpenia asta?

Este evident.

Gândeşte-te că primul prezervativ se rupea.

Ea ţipă: membrana e iritată.

Este ca o alarmă.

Gentlemanii spun, "membrana iritată".

- Credeam că tu o să spui... - "Păsărică fierbinte?"

Pe bune, nu te înfricoşează?

Să ştiu că am ceva în burta

m-ar înnebuni.

E adevărat, eram speriată.

Mă simţeam posedată,

locuită de ceva,

un alien.

Un străin care îmi făcea ordine în corp.

O entitate cu propriul gust şi dorinţe, conducându-mă din interior.

Mă trezea în fiecare dimineaţă.

Mă făcuse să uit că sunt vegetariană.

Mă făcea să mă deschid...

sau să plâng fără motiv.

Se juca cu ceasul meu biologic.

Eram veveriţă pe timpul zilei, liliac noaptea.

Nicolas a suportat fără să zică nimic.

Bărbaţii sunt surprinzători de capabili

să lase lucrurile să alunece pe lângă ei, ca apa.

În a 4-a lună: mă simţeam superb.

Mă gândeam numai la sex. Hormonii erau în punctul culminant,

Am atins vârful feminităţii.

Îmi pare rău. Mă simt ca şi cum ne-ar privi.

Ca şi cum s-ar alătura şi el.

Te rog... fă dragoste cu mine.

Trage-mi-o.

Nu pot.

Mă simt... conştient.

Ai stricat dizertaţia?

Nu, am făcut un experiment.

Am citi un studiu despre mărimea penisului în funcţie de profesie.

Spune că cele ale muncitorilor atârna.

Opreşte-te.

Am nevoie de sex. Vreau mulţi bărbaţi!

Poţi să strigi mai tare? Tipul ăla nu a auzit.

Bărbaţii se uită la mine şi zic că sunt fecioara Maria.

Dacă ar şti ei despre uraganul hormonal

din trupul unei femei însărcinate...

s-ar mai gândi odată. Inclusiv Nicolas.

Vezi râşniţa asta de piper?

Se numeşte Rubirosa.

Este numită aşa după Porfirio Rubirosa,

un playboy sud-american din anii '40.

Foarte înzestrat.

Opreşte-te. Nu mai suport.

Cred că te pot ajuta.

- "Degetul magic". - O călătorie cu multe hopuri!

Dacă nu îţi plac hopurile...

încearcă asta. Pentru fetele lacome.

- Doar ce am mâncat. - Acum câteva secunde.

Voi două păreţi apropiate. Ce aţi spune să împărtăşiţi asta?

Nu aveţi răţuşte în loc de asta?

Ştiţi, o răţuşcă mică de cauciuc...

Nu avem răţuşte aici.

Dar s-ar putea să vă placă Snoop.

E de import, din Japonia.

Vibrează şi se mişcă.

Şi dacă fluieri

scoate limba.

Dacă poţi să fluieri.

- Ce este? - S-a mişcat.

- Ce e câinele ăla? - Copilul s-a mişcat!

Pe bune?

Nu simt nimic.

Pur şi simplu nu vrea.

Vedeţi?

Labia majoră, labia minoră...

şi aici... clitorisul.

Nu vroiam să ştim sexul copilului.

- Nu? - E fata.

Mai devreme sau mai târziu îl aflaţi.

Uterul tău este înclinat şi flexat. Este perfect.

Un receptacul ideal pentru copil.

Nu îmi vine să cred.

Uter perfect, asta e bine!

Ce, vroiai un băiat?

Nu vroiam să ştiu ce este.

Nu ţi-am spus asta?

De ce nimeni nu mă ascultă şi pe mine?

Nu sunt doar un uter, la naiba!

Nico, nu aveai o întrebare de pus?

Ba da, aveai.

Copilul înghite tot ce fac?

Cordonul ombilical şi placenta sunt filtre.

Mâncarea este transformată în nutrienţi.

Copilul nu înghite nimic în mod direct.

Spermă, de exemplu. Asta vroiai să ştii?

Ei bine...

Sunt o multimne de nutrienţi buni în sperma.

Ea va fi transmisă fetusului, şi va fi de folos.

Dar, doamnă...

asta nu ar trebui să fie sursa primară de hrană pentru copil.

Să întrebi pe "celălalt" înseamnă să te întrebi pe tine.

"Celălalt", alter-ego.

Ce este o fiinţă umană?

Bărbatul aparţine familiei "hominidae".

Genul 'homo', specia 'sapiens'.

O primată similară maimuţei.

Deşi o creatură a naturii,

bărbatul devine cultural odată ce intră pe tărâmul limbajului.

Amandine?

Linişte!

Anouk?

Îţi place chelneriţa noastră?

Prea apropiat de cuvântul "anus."

ElĂŠanore.

Ai decis că nu va funcţiona!

ElĂŠanore?

Da, e drăguţ.

Imposibil. Nu cred.

- De ce? - Nu merge cu numele meu?

- Cum? - ElĂŠanore Malle.

"Elly Anormală."

Mamă, ne e anormală.

Era o glumă.

Aşa e.

Elly Anormală. Te-ai prins?

Da, e aici.

Am să-i transmit.

Te sun. Te iubesc.

Te iubesc, mama.

Nu o să-ţi vine să crezi.

Uterul tău...

înclinat şi nu-mai-ştiu-cum...

Al mamei este la fel. Exact la fel.

Extraordinar!

- Nu mănânci? - Nu îmi mai este pofta.

Mănâncă şi în timpul ăsta îţi povestesc despre prostata tatălui meu.

Oricum m-am cam îngrăşat.

- O să ţin dieta. - Eşti însărcinată, nu grasă.

Mi-am dat seama. Copii mănâncă ce depozitează mama.

Femeile depozitează grăsimi aşa că rasa omenească dăinuie.

Dacă mănânc mai puţin, copilul va mânca grăsimea.

Ca o tenie.

Să compari copilul nostru cu o tenie nu e drăguţ.

Putem să o strigăm Tania.

Ştii, iubesc casa noastră.

Este bun apartamentul pentru noi doi.

Dar prea mic pentru trei. Ştiu.

Şi apartamentul cu trei camere de la primul etaj?

Ne permitem să-l luăm?

Nou, dar dacă mi-aş schimba locul de muncă, dacă mi-aş găsi unul mai bun...

Să zicem...

la costum şi cravată, geantă diplomat... toate astea.

Am un interviu astăzi.

Da?

Mai ţii minte când ne-am cunoscut...

ai spus că vrei să faci filme.

Ai spus că Tarantino a început tot într-un magazin de închiriat filme.

Tarantino nu are copii.

Acesta este Pleyo.

O afacere foarte bună.

Trebuie să fii inginer.

Are şi instrucţiuni.

Asta arată bine.

Asta e cel mai bun.

Se numeşte "Bebesta Rosa".

Trei în unu':

cărucior, de pus în maşină şi leagăn.

Antiderapant, frâne ABS, ghidon cu mânere.

Se strânge...

aşa... şi se desface aşa.

Asta ce este?

Kilometrajul.

Aveţi şi gri metalizat?

Vino puţin.

- Ce? - "Cărucioarele morţii".

Părinţii victimelor ale accidentelor de cărucior.

Au făcut un crash tests.

Este al nostru. Bebesta Rossa.

Nota 2 din 10.

Ştii cum l-au denumit?

"Sicriul copilului."

Îl dăm înapoi.

Pleyo a luat nota 9 din 10.

Să cumpărăm un Pleyo.

"Celălalt" este similar şi diferit în acelaşi timp.

Poate fi un inamic,

un pericol.

"Celălalt" este blestemat să nu fie înţeles.

Dialectic vorbind, "Celălalt" devine în curând

iadul.

Ai primit pachetul?

Mama noastră cea retardată mi l-a trimis deja.

Mama ta retardată ţi-a dat ediţia din 1970.

Pe care mi l-a dat mama mea tâmpită.

Pariez că nu l-ai citit niciodată.

- L-am citit. Am luat şi notiţe - Şi totuşi pe noi ne-ai educat aiurea!

Aminteşte-ţi că orice ai face,

copilul tău va spune întotdeauna că nu l-ai educat cum trebuie.

Citeşte-l... de preferat pe al meu.

Notiţele mele sunt...

comice.

Citeşte-le pe amândouă!

Pot face şi un studiu comparativ dacă vrei.

Laurence Pernoud în 1970 era mult mai liberal

decât în 2010. Ţigările, de exemplu.

În anii '70 fumatul la femeile însărcinate nu era o problemă etică.

În 2010 este o crimă împotriva umanităţii.

O nebunie, nu-i aşa?

Luptă-te. Refuza să devii ascultător.

Nu face parte din mulţime.

Fii absenta.

Joacă pinball.

Fugi de grămadă.

Continuă să fugi.

Trândăveşte.

Plictiseşte-te.

Şi aşteaptă, aşteaptă...

aşteaptă...

Ajutor!

Ai fost la cursurile mele de naştere?

Eşti sigură?

La toate?

Este foarte important.

Multe femei nu au fost. Mai târziu regreta.

Nu te mai încordă ca să te pot examina.

Am dureri, nu mă încordez.

Doar ce au început.

Poţi opri durerile?

Nu, dar pot opri femeile agresive.

Nu sunt agresivă. Tu eşti.

Tu eşti agresivă. Vezi? Toate sunteţi.

O bonetă în plus.

Alea sunt pentru picioare.

Voi fi dincolo. Strigă-mă dacă e nevoie.

Dr. Malle nu o să întârzie prea mult.

- Eşti bine? - Ce idee proastă!

- Care? - Unchiul tău mă ajută să nasc.

Care e faza? Naştere în familie?

E bun. O să-ţi placă de el.

Mai puţin când îmi îndepărtez picioarele şi încep să împrăştii sânge.

Nu mai luăm masa cu el.

E o greşeală.

Putem merge acasă?

Nu mă atinge.

- Ce am făcut? - Taci.

- Lasă-mă în pace. - Plec.

- Stai! - Stau!

- Vino aici! - Aici sunt.

Îmi ajunge...

Ce este?

Ce se întâmplă?

- A murit. - Poftim?

Bineînţeles că nu... doar s-a mişcat.

Mama ta vrea să asiste la naştere.

Spune-i să plece.

- A insistat. - Cheamă paza.

Am eu grijă de ea.

Arcuieşte-ţi spatele ca o pisică.

Ţine.

Ce este asta?

Dacă zici că ai venit la cursurile mele de naştere,

ar trebui să ştii.

Nu înţeleg. Ai tras chiulul?

Unde ai fost?

Unde?

La cafenea, ce dracu!

Eşti de la CIA?

Lasă-mă în pace!

Leşin.

Mă duc să-mi iau o cafea.

Mă bucur să vă văd.

Să veniţi la cină într-o zi.

Bineînţeles. Oricând.

Ţine-mă...

Ce nume o să-i puneţi?

Îţi place Martha?

- Ca pe mătuşa Martha? - Exact.

De ce nu? E frumos.

Lea... Vreau să-i punem numele Lea.

O să fie Lea, okay?

Ţine, asta o să ajute.

Nu, pentru ea.

Din nou.

Contracţii... acum!

Hai, împinge!

- Mă doare. - Foloseşte pompa.

Nu ştiu să o folosesc.

Opreşte durerea.

Hai... ia-o.

Aşa.

De asta nu e bine să lipseşti la cursuri.

Târfă!

Eşti o târfă!

Să continuăm.

Împinge.

Concentrează-te.

Foloseşte cordonul. Aşa.

Respiră. Trage aer în piept.

Întinde braţele. Împinge!

Aşa.

E bine aşa... Perfect.

Continuă, încă odată...

Ţine-ţi respiraţia.

Inspiră. Trage de cordon...

Împinge. Încă odată.

Hai, încearcă.

Să o luăm de la capăt.

O să fac o incizie.

Împinge.

Eşti bine?

O luăm de la capăt.

O mulţime de spasme şi convulsii.

Nu mai există sentimentul timpului său ce făceam acolo.

Nimeni nu mă atenţionase,

nici chiar mama mea.

Creierele noastre trebuie să distrugă durerea.

Mai târziu, totul va fi şters din memoria mea,

ca prin magie.

Dar adevărul este: când naşti, te sfâşie înăuntru

apoi te coase la loc cu ac şi aţa.

La control.

Uitaţi-vă la cusături. Mai aproape. Ele se dizolvă.

Durează cam 4 zile.

Nicio vânătaie sau umflătură.

Vânătăile pot apărea pe cicatrice.

Se vindecă bine. O treabă bine făcută. "Haute suture".

Până acum. Să aveţi o zi bună.

Trebuie să dormi.

O să fie bine. Nu-ţi face griji.

Am să ţi-o dau mâine dimineaţă.

Ce s-a întâmplat?

Încă eşti aici?

Lea şi cu mine mai stăm aici. Încă nu suntem pregătite.

Nu spune prostii.

Grăbeşte-te. Te ajut.

Uită-te la tine!

Care e problema?

- Nu poţi să înţelegi. - Teamă? Nu ai de ce.

Hormonii tăi sunt în cădere liberă.

Şi e normal să te temi.

Nu pot face faţă.

Poţi, cu siguranţă!

Ai încredere în tine. E ceva natural. Ai să vezi.

Şi dacă nu o să fiu în stare?

Dacă nu ne înţelegem?

Crede-mă.

Te va cuceri.

Doar câteva femei rezista.

Hai, plângi.

Îţi va face bine...

- Mulţumesc. - Nu ai pentru ce.

Poţi să o faci să râgâie?

A vomitat pe mine.

Mama

De ce plânge copilul?

Poţi să mă ajuţi?

Dr. Marcaurel, puteţi răspunde

la o întrebare pe care o pun toate mamele hartuite:

cum să îţi omori copilul?

Şi să nu fii arestată.

Bineînţeles.

Lapte fals, plin de microbi... E foarte eficace.

O alună. O jucărie. Bomboanele sunt bune şi radicale:

cu siguranţă se îneacă.

Ce se întâmplă?

Alo, domnul Truffard. Vroiam să vă sun.

Diferenţa trebuie să fie abordată fenomenologic.

Alintul lui Levina care duce la invizibilitate...

În afară de asta?

Trebuie să vorbim, domnule.

Hello!

Mă numesc Lea. Am o lună şi vorbesc.

Cine este? E cumva mămica care vine acasă?

Mişto! Mămica a venit de la cumpărături!

Ce faci?

Înregistrez primele momente cu Lea.

- Camera video? - Doar ce a venit.

E un bileţel pentru ţine înăuntru.

"Trimite filmuleţe cu nepoata. Cu dragoste, tata"

Concis ca întotdeauna.

Poate veni oricând. Altfel, care l-a îmbrăcat.

Hai iubito... Eşti gata?

Ţi-e somn?

Eşti dură.

Este tatăl tău.

Nu-mi ţine prelegeri despre el.

Ne-a părăsit când aveam 4 ani. Nu a fost lângă noi.

Dacă ar fi fost mort ar fi fost acelaşi lucru.

Nu, nu ar fi fost.

Nu am vrut să spun asta.

Îmi pare rău.

Asta e a mamei.

Ce faci?

Vrei asta?

Doarme nopţile. Asta e bine.

Doarme nopţile?

O singură persoană doarme noaptea. Şi nu este ea.

Ar trebui să mă trezesc eu noaptea să-i dau sân?

A mâncat?

Nu este evident?

Ba da, este.

Se vede pe tricoul tău toată mâncarea de când s-a născut.

Ai un singur tricou?

Ai un singur neuron?

Am timp de ceva?

- Vrei să o schimb? - Nu, o schimb eu.

Am eu grijă de ea.

- Am spus că mă duc eu. - Am plecat!

Ia să vedem care e problema.

Ce rău miroase.

Mă ustura ochii!

Vezi să nu devină constipata ca tatăl ei.

Pe bune,

mama ta ţi-a dat un complex al rahatului

când erai copil.

Mmm, ce bine miroase!

Aş putea să-l mănânc!

Lea, te rog...

Nu mai avem scutece!

Du-te la magazin.

Am nevoie şi de un şampon

şi de cremă.

Pachet mare.

Înainte eram romantică...

Cumpără şi nişte supozitoare.

Luate-ar dracu de căruţ!

Înainte eram filozofică.

Eram fără griji, inocenta.

Erau lucruri de care nu eram conştientă.

Perineul tău e un dezastru.

Balonat de la naştere.

Imaginează-ţi un hamac în care stă un elefant.

Suferi de incontinenta?

Normal.

Perineul este un muşchi.

Aşa că o să-l lucrăm.

Asta măsoară puterea contracţiilor perineale.

Înţeleg.

E haios.

Când am vorbit cu secretara am crezut că eşti femeie.

Din cauza numelui, Camille Rose...

Destul de inteligent.

Nu o să-mi facă rău?

Deloc. În afară de asta, te-ai vindecat bine după naştere.

Relaţiile sunt dureroase?

Relaţiile?

Da... relaţiile sexuale.

Nu, de fapt... Nu am avut...

De când ai nacut nu aţi mai...

Fără relaţii sexuale.

Vei fi fericită în camera ta!

Copilul ăsta a venit cu un detector de sex. E o nebunie.

Ne faci şi nouă loc?

Crezi că e o idee bună?

Excepţională.

Ce glumă e asta?

Nu e o glumă. E pentru frigider.

Era singură dată disponibilă.

Duminică dimineaţa? Cum îndrăzneşti?

Îţi arde de glume?

Eu fac totul în casa asta şi tu te plângi.

Mă plâng pentru că este duminică şi vreau să mă odihnesc.

- Depanatorul. - Primul etaj.

Şi ea... asta trebuie să se oprească.

Patul ăsta este pentru doi nu pentru trei.

Situaţia asta durează de câteva săptămâni.

Sunt obosit.

Sunt la pământ. Vreau să dorm. Muncesc ca un cal!

În bucătărie.

În bucătărie...

Am înţeles.

Ce original.

Care e problema?

Nu merge.

Eu nu muncesc ca un cal?

Da, umblu că proasta toată ziua.

Nu am timp liber.

În fiecare zi, aceiaşi rutină.

Este ca în "Ziua cârtiţei".

Nu îţi organizezi timpul cum trebuie.

Normal... este vina mea.

Şi eu sunt obosită, Nico.

Ai luat-o razna.

Să chemi depanatorii duminică nu e în regulă.

Am luat-o razna! Fac totul de una singură şi nimeni nu mă ajută.

Vreau şi eu să fiu îmbrăţişată.

Să fac dragoste, la naiba!

Nu mai pot.

Nu mai fac faţă. Mă scufund.

Cred că ştiu răspunsul.

Hello, Edith.

Probleme cu Martha?

Nu o cheamă Martha. O cheamă Lea.

- Pot să intru? - Poftim.

Ţine-o de ceafă.

- Nu trage cumva aer? - Crezi?

Nu cred.

Dă-mi să o bat pe spate.

Dă-mi baveţica.

Încă îi este foame.

Nu ai lapte îndeajuns. Dă-i sticlă.

Prefer să o hrănesc la sân.

Mâine aduc pompa pentru penis.

Adică pompa pentru sân.

Să extragem mai mult lapte.

Vreau să o hrănesc la san, înţelegi?

Vrei, am înţeles...

Dar nu poţi.

Sunt aici să te ajut.

L-am hrănit pe Nico la san timp de 5 ani.

Ştiu totul.

Tu ai fost hrănită la sân?

În niciun caz!

Mi-a stricat sânii. Tortură. Şi am încercat...

3 săptămâni cu Katia.

Durea aşa de tare încât am început să înjur.

Şi te înjuram şi pe tine.

Înţelegi, dragă?

Nici un ajutor pentru tăierea cordonului ombilical.

- De ce vrei să o hrăneşti la sân? - Pentru că...

Pentru că societatea te obligă.

Nu există mama perfectă.

Hotărăşte să fii o mamă mediocră, ca mine.

Vreau să o fac pentru că sunt mamifer.

Nu începe cu prostiile despre natură.

Am citit un articol unde CĂŠline Dion spunea că hrănitul la san este o artă.

"când bebeluşul RenĂŠ suge, eu devin o artistă."

Încă un triumf pentru "clubul lăptăreselor".

Cred că i-au spălat creierul, biata Celine.

Clubul lăptăreselor?

Dacă te duci, considera că te-am avertizat:

Nu o să te salvez din secta aia.

Eu sunt Barbara iar ea este Lea în vârstă de 5 luni.

Bună, Barbara! Bună, Lea!

O hrăneşti la san pe Lea?

Da, dar nu am mult lapte. Aş putea să folosesc sticlă?

Sticla este inamicul tău.

Evită sticlele orice ar fi.

Îl legeni?

Dormiţi?

Dormi cu copilul?

Noi suntem pentru legănat şi dormit cu copilul.

Okay.

Da, dorm cu ea câteodată.

Dar soţul meu şi cu mine nu prea mai avem viaţa sexuală.

Dormitul împreună îi schimba copilului destinul.

Este mai uşor de hrănit la san dacă dormiţi împreună.

Te deranjează dacă mama mănâncă cu noi?

Nu.

Dar o hrăneşte pe Lea din sticle pe la spatele meu.

Mă sabotează.

Sticlele sunt duşmanul, înţelegi?

O să doarmă aici la noapte. Toate drumurile astea au obosit-o.

Gata pentru băiţa, iubito?

E totul bine?

Ai nevoie de ceva?

A adormit repede.

Se simte bine în pătuţ!

Şi eu m-am gândit la tine...

Ce este asta?

Pompa pentru sâni.

M-a ajutat mult când era Nicolas mic. Îmi aduc aminte cu drag.

Dar monstrul ăsta lacom poate răni!

Sfârcurile mele erau foarte iritate.

Maşinăria asta mi-a salvat pieptul.

Poţi să mă ajuţi?

A adus-o pentru mine.

Eşti paranoică!

A venit să ajute iar tu o critici tot timpul.

Încearcă să o chemi pe mama ta.

Să vedem cât rezişti.

Am să o chem pe mama când nu o să mai am nicio altă soluţie.

De ce atâta dramă?

Pentru că viaţa mea este o dramă.

Ai încredere în mama. Se pricepe la copii

Uită-te la mine.

Mda, te văd.

Eşti băiatul mamei. Am nevoie de un bărbat, de unul adevărat.

Îi era foame.

În seara asta dormi în patul tău, da? Cu jucăriile tale.

Pândi Pândă.

Îl punem aici.

Ăsta cine e? Zaza girafa în extaz...

Uite şi păturica.

Îmi doream să-l iubesc şi să mă simt iubită,

dar era dificil.

Trupul meu devenise insensibil.

Tot ceea ce simţeam era un fel de jenă.

Doare?

E bine. Fii blând.

Asistente, doctori, nevste, obstreticieni...

aşa de mulţi oameni mă atinseseră mecanic,

din acel moment, mă simţeam profanata.

Vaginul meu nu mai era organ sexual.

Era doar o... conductă,

sfâşiată...

cusută...

descusuta...

dar niciodată vindecată cu adevărat.

Trăiam pentru ea.

Ea era totul.

Absolut nimic nu mai conta.

Te iubesc.

Vreau să te muşc.

Împărţeam momente frumoase,

de contopire.

Momente de dragoste absolută.

Dar Nicolas şi cu mine eram în derivă,

ca două continente...

Îmi dau seama acum că hrănitul la san este foarte satisfăcător,

plăcerea este intensă şi simbiotica,

că efectul asupra mea este senzual... emoţional...

Orgasmic?

Vinerea viitoare la aceiaşi oră?

Va fi ultima noastră şedinţă.

Aş putea să mai cer câteva şedinţe?

Bineînţeles.

Ştiai că predau terapie fizică?

Vrei să le arăţi elevilor mei?

Ce perineu!

Îmi cer scuze.

Nu te simţi obligată.

Îmi pare rău...

Doar că...

e primul compliment pe care l-am primit după naştere.

Încearcă să ai mai multă grijă de tine.

Ieşi afară, cu prieteni, disteaza-te.

Începe să trăieşti.

Cine o să aibă grijă de ea?

Nu are un tată?

Angajează un babysitter.

Fă-mi şi mie o favoare. Nu mi-am mai văzut de mult prietenii!

Promit că am să folosesc şi pompa industrială de sâni a mamei tale.

- Eşti aşa de egoist! - Încetează!

Ştii că vreau, dar nu în seara aia.

Nu pot rata aniversarea lui Tony.

Nici eu nu mi-am mai văzut prietenii de mult.

Trebuie să reuşim să desfacem şi noi căruciorul!

Ce contează. E bine şi aşa.

Măcar va vedea şi altceva în afară de tine.

De unde ştii că e bine şi aşa?

Ai întrebat-o?

Las-o şi tu liberă.

Dacă o las, va cădea.

Ce zici de creşa?

Am fost, dar nu ne-au acceptat.

Nesimţita mi-a zis că suntem pe lista de aşteptare.

Ştiu, m-am dus prea târziu.

Ar fi trebuit să mă duc la ea înainte de a o concepe.

Putem să o rugam pe mama mea.

Sau pe a ta.

Atunci să o sunăm pe bona.

Ce e asta?

Bona-mea-este-un-monstru.com

Vecinii păr de încredere.

Bună idee.

Dulceaţă...

deseară stai cu o doamnă drăguţă.

Mămica se duce să se matolească.

Am să fiu vrednică de milă şi am să uit cum mă cheamă.

Dar am să-mi văd prietenii.

Intraţi...

Nu ducem lipsă de copii aici.

Sunt toţi ai voştri?

Mai mult sau mai puţin: nicio diferenţă.

Cum te descurci? Nu e prea mult?

Trebuie să fie obositor.

E bine.

În cele din urmă, totul revine la normal

Revine la normal...

dar ce este normal?

Este normal ca atunci când eşti nefericită

să-ţi eviţi familia cu orice preţ?

Sau să ai un copil sperând că lucrurile se îndreaptă,

doar pentru a divorţa mai târziu?

Sau să stai împreună

pentru că nu ai curajul să divorţezi?

Toate sunt feluri de normalitate.

Dar nu cunosc cupluri cu copii care au reuşit să rămână îndrăgostite

Nici măcar unul.

- Bună seara. - Bună dimineaţa.

Am venit după fiica mea.

A luat-o soţul dumneavoastră... acum 6 ore.

Scuze!

Fără supărare...

Cine s-a trezit? E mămica?

Mămica vrea să vomite.

Mă simt groaznic.

Bea din sticlă?

Îi dau eu de mâncare.

- Gata cu hrănitul la sân. - Cât e ceasul?

E amiază.

Am cântat cântecul purceluşului...

şi aproape de final a făcut cacuta.

Ne-am jucat şi cu iepuraşul.

Ai mâncat frumos.

Ce burtica ai făcut.

De ce eşti aici?

Unde e Nico?

Cumpără mâncare. M-a sunat, era confuz.

Am vrut să sun la 112.

Săracul copil, abandonat de mama alcoolică.

Seamănă cu tine.

Parcă am 30 de ani din nou.

O iau eu.

Eşti prea apropiată de ea.

Şi asta nu e bine.

O să devină dependenta de tine.

Şi asta o să te coste.

Nu mă simt bine...

Îmi închipui. Cum ai reuşit să te îmbeţi aşa?

A fost un gest nesăbuit!

Ascultă-te puţin!

Tu te-ai drogat şi te-ai urcat la volan cu copii până la Goa.

Asta nu a fost nesăbuinţă?

Nu-mi poţi reproşa asta toată viaţa.

Şi până la urmă nu s-a întâmplat nimic.

Mulţumită poliţailor care te-au tras pe dreapta.

Ce ingrată eşti.

După tot ce am făcut...

Cine a insistat pentru facultate?

Iar începem.

Cine te-a susţinut

chiar şi atunci când greşeai?

Cine te-a aplaudat la recitalurile tale plictisitoare?

Când erai copil,

cine a traversat Nepalul ca să-ţi cumpere lapte?

Te simţi bine?

De ce ai sunat-o pe mama?

Tu ai spus să o chem dacă simţi că te scufunzi.

După părerea mea, ai atins fundul.

Vacanţă.

Singurul lucru care salvează un cuplu.

Pentru Baby Club!

Pentru cine l-a inventat!

Merită un premiu Nobel pentru pace.

El? Eu cred că e o femeie.

Pentru a salva umanitatea.

Vrei să guşti?

Vrei o gură?

Până Colada fără alcool?

Prefer Mojito.

E superb aici... o insulă paradis.

Vrei să zici insula tentaţiilor.

Poftim?

Încetează să te mai uiţi după gagici.

Sau îţi arunc Pina Colada în faţă.

Nu mă uitam după ele. Mă uitam în direcţia aia...

Să te înveţi minte.

E bună Până Colada.

Păcat că nu are şi alcool.

Te iubesc.

Arată-mi cât de mult.

Stai!

- Nu pot. - Poţi!

Stai aici!

Uită-te în fişierul MĂŠnatte.

L-am băgat la "netrimise".

Aşteaptă-mă. Ajung acolo în câteva minute.

În actul naşterii, experimentam despărţirea,

devotamentul pentru "Celalat", responsabilitatea.

Trecem de limitele corpului nostru.

Deasemenea trecem şi de limitele minţii noastre.

Cea mai importantă trăire este explozia,

extinderea conştiinţei către "Celălalt".

Ceea ce s-ar numi, Infinitatea.

Intră...

M-ai dezamăgit, Barbara.

Erai unul dintre cei mai buni studenţi. Îţi respect inteligenta.

Fragmentele pe care mi le-ai trimis... sunt nimic.

Fragmente.

Nu ştiu ce ai vrut să zici, dar asta nu e filozofie.

Am să-l aranjez.

Ideile tale sunt în dezordine.

Sfârşitul contrazice începutul, ca şi cum ai fi schimbat subiectul.

Schimbă-ţi teza de doctorat.

Sau profesia.

Ar fi o crimă să te las să predai.

Domnule Truffard... vă rog...

Mai daţi-mi o şansă. Mai aşteptaţi-mă puţin.

Ai timp, dragă.

I-am dat slujba colegului tău, Jean-Baptiste Leroux.

Încă nu am primit imagini cu nepoata?

Aştept...

Uite, Tata. Asta este nepoata ta, Lea.

Seamănă cu mine?

Ce se întâmplă?

Sau seamănă cu Nicolas, pe care nu l-ai întâlnit niciodată?

Nu a adormit?

Refuză. S-ar putea să folosesc formol.

Multă baftă.

Nouă luni.

Plânge încontinuu, nu doarme nopţile. Nu ştiu de ce.

Poate e genetic.

Mama îmi spunea că şi eu am plâns mult când eram copil.

Îţi aminteşti?

Oare fetele plâng pentru că le lipsesc taţii?

Nicolas lucrează mult, mă întreb dacă duce viaţă dublă.

Sună familiar, tata?

A adormit. Dar pentru cât timp?

În curând se va trezi şi o voi pune să doarmă din nou.

Şi tot aşa.

Îi cânt cântecele alea stupide.

Despre foci, ponei, vidre

şi alte miliarde de animale.

S-a trezit.

Pe curând.

Poftim, tata. Acum o cunoşti.

Nu trebuie să traversezi pământul să o vezi.

Pe curând. Ne vedem în curând.

Vestea bună e ca Moş Crăciun există şi că a venit la timp.

Nu ca alţii.

E timpul pentru cadouri.

Îmi pare rău.

Te aşteptam.

Crăciun fericit.

Îţi este foame?

Avem curcan şi prăjitura şi o mulţime de băuturi.

Foarte bună prăjitura.

Pe bune?

- Cât e ceasul? - E amiază.

La naiba...

Trebuie să mă întâlnesc Tony. Puteai să mă trezeşti!

M-am săturat să nu dorm în patul meu.

Ar trebui să mă duc la hotel.

Nu vii ca la hotel aici?

Pot să chem room service pentru o cafea?

Formează asta.

- Cine e? - Tony!

Poţi să deschizi uşa?

E mizerie. Şi nu sunt pregătită. Să aştepte.

Are un cadou pentru copil.

Urcă.

Nici măcar nu mi-ai deschis cadoul.

M-am săturat de reproşuri.

Crăciun fericit.

Vrei să ai tu grijă de ea?

Las-o să plângă puţin.

Ce vârstă are?

Nouă luni. E fetiţă.

Las-o să plângă nouă minute.

Minutul şi lună. Ori una ori alta.

Uită-te la indieni.

Îşi lasa copiii singuri.

Cad în apă, se ard...

Se învaţa repede cu realitatea!

Încearcă asta cu copiii tăi.

Stai aşa că tu nu ai copii. E împotriva poligamiei.

Fii cuminte...

Uite micul monstru...

Uite.

Lucrurile sunt tensionate.

O vezi cum vorbeşte cu mine?

Îmi vine să plec.

Nu poţi să o părăseşti.

- Nu azi. E Crăciunul. - Idiotule...

Să mergem.

Îi e foame. Vrea sân.

Ai vrut să o vezi.

E minunată.

Trebuie să plecăm.

Da, duceţi-vă la masă în timp ce eu muncesc ca o sclavă.

După masă ce aţi zice de un sex oral?

Eşti patetică.

Eu cobor.

Să nu mă mai umileşti niciodată.

Te-ai umilit singură.

M-am săturat de observaţiile tale, de pesimismul tău. Gata.

Plec.

Da, pleacă.

Atunci s-a rupt totul.

Nu ai s-o mai vezi pe Lea niciodată.

Am să mă duc la poliţie!

Nu atunci, acum s-a rupt totul.

Vrei să ne despărţim din cauza asta?

Ce se întâmplă? Nu te recunosc.

Mă simt singură aici, Închisă aici toată ziua.

Ca şi cum aş fi arestată la domiciliu.

Ies afară foarte rar.

Nici măcar nu ai remarcat asta.

Plâng tot timpul.

Ca şi cum aş fi plină cu apă.

Sunt confuză...

Nimic nu mă mai face fericită. Mă simt dată la o parte.

Mă simt secata.

Nu plină cu apă?

Vreau să ies de aici.

Am nevoie să respir. Şi tu la fel.

Chiar vrei să ne despărţim?

Am nevoie de puţin timp singură.

Vrei să ieşi?

Eşti invitata mea.

Dar Lea rămâne aici. Nu e negociabil.

Vrei ceai cu "ierburi"?

Bărbaţii sunt buni-de-nimic.

Nu te poţi baza pe ei.

Dacă accepţi asta, lucrurile merg bine.

Aşa îmi spui tot timpul.

Ce ar trebui să fac? Să renunţ, ca tine?

Asta e motivul pentru care nu te-ai măritat niciodată?

Nu e uşor cu două fete.

Deci e vina noastră.

Tot vina noastră a fost ca tata ne-a părăsit?

Deloc.

Cum poţi să crezi asta?

Numai tatăl tău şi cu mine suntem de vină. Am vrut să zic că e greu...

cu două fete mici. Ştiu.

Nu mai suntem tinere.

Sincer,

nu vrei să mori singură, nu-i aşa?

Eşti o pacoste!

Mereu ai fost o pacoste. Şi sora ta la fel, dar tu eşti mai rea.

De ce să ai copii dacă e aşa o pacoste?

L-am iubit mult pe tatăl tău.

Cel mai frumos lucru pe care îl puteam face cu el

era să avem copii.

Vrei să mai fac ceai?

Da, dar cred că nu şi-a făcut efectul.

Ai primit imaginile?

Nepoata mea este superbă.

Îmi aminteşte de cineva: de tine.

Cuvinte ca "vârf" sau "despărţit".

Banană.

Oh da.

"Născut mut" din 6 litere.

E pentru mine.

Casa mea a devenit din nou hotel?

Nu eşti încă gata?

Sunt. De ce?

Nu mergem la Disneyland.

Las-o baltă. Sunt de când aveam 17 ani.

Dar arătai bine la 17 ani.

- Nu cred. - Ba da.

Nu e prea mult?

Prea mult ce?

Arăt ca o uşuratică.

Pentru că trebuie să-ţi faci părul.

De ce nu mi-ai zis dinainte?

Nu pot să fiu nefericită. Sunt mama.

Cum să mă plâng?

Ar fi indecent.

Să ai copil ar trebui să fie un lucru frumos.

Bab, asta e doar teorie...

Deci cum e perineul tău?

Destul de bun...

Cred.

La fel de sănătos ca întotdeauna?

Asta e ceva obişnuit.

Să te desparţi după naştere.

Poţi să o întrebi pe nevasta mea.

Adică...

Fosta nevastă.

Tipul cu care eşti... ar trebui să ştie cât de norocos este

Scuze.

Nu pot să zic acum.

Numărul 17?

O să întreb asistentul.

Creion la numărul 17, te rog.

E timpul să mergi la culcare.

Husserl, Kant,

Heidegger...

I-am citit degeaba.

În loc să-mi deschidă ochii, filozofia m-a legat de concepte.

În viaţă, nu este de ajutor.

În acea zi,

când am deschis ochii...

Eram ca o ţestoasă întoarsă pe spate.

Atunci am început...

Am simţit că exist, că am fost în derivă...

"Nu ne naştem mame. Devenim."

Responsabile pentru alţii...

Soţii ar trebui să vadă cât de greu e să naşti.

Un film horror cu mine în rolul principal...

Fundul ei păros deasupra mea.

Viaţa mea nu îmi mai aprtinea. Eram o prăpastie, vid, nimic...

Acum eram mama.

Un Eveniment Fericit

... roman.

Cu ea, totul s-a schimbat.

M-a trezit la viaţă.

M-a băgat la colţ,

şi m-a forţat dincolo de limte.

M-a făcut să înfrunt absolutul:

dragoste, sacrificiu,

tandreţe, abandonare.

M-a dislocat,

m-a transformat.

Te-ai descurcat?

- Cu ce? - Să desfaci căruţul.

M-a ajutat un cuplu pe stradă.

Trei oameni care pot face minuni.

Mi-a fost dor de tine...

Vino aici!

Simt de parcă ar fi trecut un an.

Spune-mi totul, monstru micuţ.

Tot ce aţi făcut voi doi.

Ora cu oră, minut cu minut.

E pregătită pentru creşa.

Da?

Începe în Ianuarie.

Cum ai reuşit?

M-am dus la director şi am făcut aşa...

Cine poate să reziste?

Uite!

Ce e asta?

E zăpada.

Ningea în ziua în care te-ai născut.

Frumos, nu-i aşa?

Uite-ţi păturica, iubito.

Nu ar trebui să vorbim?

Ba da.

Mi-ar place să cred că o privire este

deajuns ca să ştii că eşti încă îndrăgostită,

că suntem încă îndrăgostiţi.

Totul dispare cu timpul.

Dar ceea ce rămâne, ceea ce dăinuie ca un mare mister

este viaţa.

Da, viaţa.