Original subtitles

Nivelul oxigenului la 20%.

Încă două minute și apoi intrăm.

Recepționat?

BROOKLYN, NEW YORK, 2039

Tată, ești în garaj sau unde?

Tată?

Băiete, nu mai țipa.

Am trecut pe la bibliotecă.

Am o mică treabă.

Tată, urăsc când te aventurezi așa.

Consider-o antrenament pe când ajung bătrân și senil.

Ești deja așa.

Ce-ai spus? Nu te-am auzit bine.

Ce faci acolo?

Iau ceva pentru Zora.

Vin imediat.

NIVELUL OXIGENULUI PE PĂMÂNT: NELOCUIBIL

FLORĂ: INEXISTENTĂ

Nivelul oxigenului compromis.

- Darius! - Epuizarea oxigenului.

Conectați sistemul de respirat.

Darius, ajută-mă!

Tată.

Nivelul oxigenului compromis.

- Ajutor! - Epuizarea oxigenului.

Conectați sistemul de respirat.

Ajutor!

Nivelul oxigenului compromis.

Epuizarea oxigenului.

Conectați sistemul de respirat.

Epuizarea oxigenului.

- Conectați sistemul de respirat. - Tată!

Nivelul oxigenului compromis.

Epuizarea oxigenului.

Conectați sistemul de respirat.

Nivelul oxigenului compromis.

Epuizarea oxigenului.

Conectați sistemul de respirat.

Nivelul oxigenului compromis. Epuizarea oxigenului.

Conectați sistemul de respirat.

Nivelul oxigenului compromis. Epuizarea oxigenului.

Conectați sistemul de respirat.

Tată! Trezește-te!

- Nivelul oxigenului compromis. - Nu mă părăsi. Tată!

- Epuizarea oxigenului. - Tată, sunt aici.

- Te rog trezește-te. - Conectați sistemul de...

Zora.

Îmi distragi atenția și nu-i igienic.

Ușa pneumatică deschisă.

E tatăl tău.

Unde-i bunicul?

Tată?

Ușa pneumatică închisă.

Știu că încerca să vorbească cu mine

și eu...

Îl voi îngropa mâine.

Te voi ajuta.

Nu, îl duc lângă mama.

Mama ta-i într-un cimitir la 8 km distanță, Darius.

Acolo-i locul său.

Nu-i sigur.

E lucrul corect pe care-l pot face.

- Vino aici. - Ce?

Suntem aici de trei ani.

Când ai văzut ultima dată pe cineva?

Pot veni cu tine, tată.

- Ce? - Nu. Zora, rămâi acasă.

Nu! În niciun caz!

E un drum de șapte ore. Nu mergi!

Merg în camera mea.

Chiar trebuie să mergi mâine?

Ești sufletul meu.

Știi asta.

Da.

Și tu ești totul meu.

Știi asta, nu?

Avem nevoie de tine aici.

- Bine? - Sunt aici.

Mereu.

O zi întreagă afară pare foarte periculos.

Mă întorc cât de repede pot.

Te iubesc.

Și eu te iubesc.

Tată.

Tată?

De ce-a mers bunicul acolo?

Nu știu, Zora.

Dar vreau să-mi faci câteva favoruri.

Unu, verifici nivelul generatorului.

Doi, o verifici pe mama ta.

Și trei...

încercați să nu vă omorâți între voi.

Bine. Unu, da.

Doi, da.

Trei...

Poate?

Tată, știi cum poate să fie uneori.

Știu cum poți să fii și tu uneori.

I-am spus mamei tale același lucru.

Trebuie să vă ajutați.

Te iubește.

Și eu vă iubesc pe amândouă mai mult decât orice.

Am tot vrut să-ți dau ceva.

Vreau un rezumat până la sfârșitul săptămânii.

Se rezolvă.

Te iubesc, bărbat negru.

Și eu te iubesc, femeie neagră.

Hai aici.

Ușa pneumatică închisă.

Depresurizarea camerei pneumatice.

Sistem de viață portabil necesar.

Dacă știam atunci că-i ultima dată când îmi voi vedea tatăl,

aș fi încercat mai tare să merg cu el.

Aveam 12 ani când lumea s-a schimbat și totul s-a dus naibii.

Am ajuns la un moment critic.

S-a întâmplat foarte repede.

În câteva luni, flora a încetat să mai existe.

Nivelul oxigenului a scăzut drastic de la 27% la 5 %.

Și curând, n-ai mai putut ieși afară fără un dispozitiv de respirat.

Oamenii s-au grupat o perioadă.

Dar din fericire pentru noi,

tata a fost un inginer, dar a mai fost și-un supraviețuitor.

Ani de zile, lumea l-a făcut nebun.

Să fiu sinceră, aveau dreptate.

Să prevezi o lume fără oxigen

și să construiești un buncăr în Brooklyn să fii pregătit,

trebuie să fii nebun.

Ce bine că n-a fost.

Când lucrurile au luat-o razna,

eram pregătiți fizic.

Emoțional și mental...

nu prea.

Traducerea și adaptarea Richard Nasta @ Subs.ro Team www.subs.ro

CINCI LUNI MAI TÂRZIU

NU PUTEM RESPIRA

Nu.

Nu.

Nici vorbă.

Așa mai merge.

Da, dle.

Te-am strigat.

Trebuia să fii acolo să mă ajuți, nu să mergi la cumpărături!

Am pierdut semnalul,

- dar ți-am spus că... - Nu vreau s-aud!

Să mergem.

Mai repede! Te miști prea încet.

Trebuie să verificăm sistemele de recuperare a apei,

lucru ce trebuia să-l fi făcut.

Treci înăuntru.

Haide.

Harriet, du-mă la ocean.

Vă duc la ocean.

Darius Houston?

Ești acolo, tată?

A trecut ceva timp de când n-am vorbit.

Și conform ordinelor tale, eu și mama nu ne-am omorât

Așa că-s cuminte...

majoritatea timpului.

Ce altceva?

Am terminat cartea pe care mi-ai dat-o.

A fost puternică.

Și dacă-s sinceră, mi-a luat ceva s-o termin.

A durat atât pentru c-am știut că-i ultimul lucru

pe care mi-l vei da, un cadou din partea ta.

N-am vrut ca acest cadou să se termine.

Și pentru faptul că n-am terminat cartea de citit mai repede

te-a ținut cumva aici și viu, împreună cu noi, dacă are logică.

- Zâmbește. - Așa.

Cât despre noi, Dumnezeule.

Eu și mama?

Ai fost un arbitru bun, tată.

Fără tine, unele lupte dintre noi pot deveni foarte urâte.

Dar știu că se străduiește...

chiar dacă nu-i place să vorbească despre asta.

Oricum...

totul pare bine pe moment,

Încă suntem aici și respirăm.

Tată?

Tată?

Tată?

Zora, e timpul antrenamentului.

Apa ce reciclează aerul.

Nivelul oxigenului cedează. Nivelul hidrogenului crește alarmant.

Dă-i drumul.

Nivelul hidrogenului critic.

- Riscul exploziei iminent. - Care-i primul pas?

Am verificat dacă-i pornit.

Dar nu ăla-i primul pas.

Nivelul hidrogenului critic.

Riscul exploziei iminent.

Conectivitatea.

Uneori, soluția-i cea mai simplă.

Nivelul hidrogenului critic.

Terminăm mai repede azi.

- Ai nevoie de-o zi de spa. - N-am nevoie.

- Ba da. - Mamă, n-am.

Unghiile alea au.

Ți-am spus, ești fiica mamei tale.

Ești cârlionțată.

Dar relaxează-te.

Te descurci bine, mamă.

Parc-ai spus că mă descurc.

Ești bună la suflet, asta ești.

- Dă-mi ulei, vârfurile tale, draga mea... - Nu, mamă.

- Ba da. - Nu face asta.

- Stai puțin. - Ce?

- Mă uit la vârfurile tale. - Ascultă bine.

N-am vârfuri despicate.

Mersi că-mi asculți muzica.

Știu că nu-i pe placul tău.

Mamă?

Mâine merg să-l caut pe tata.

Draga mea.

Am mai discutat asta.

Știi că ne-am uitat.

Și nu l-am găsit.

Ar putea fi încă acolo.

Trebuie să rămânem concentrate.

Știi că avansăm cu grădina.

Plantăm semințe zilnic.

Le verificăm zilnic.

Într-una din zile, se vor prinde.

Mamă, n-am mai văzut vreo ființă vie de trei ani.

Plantezi semințe și nu crește nimic.

Solul e mort.

Mamă, încerci și încerci

- de ani de zile și... - Da, și voi continua la fel ca tine.

Lumea se poate vindeca dacă-i oferim timp, draga mea.

- Trebuie doar să continuăm. - Mamă, asta fac.

Dar te iei de mine pentru orice.

Zora...

Mamă, așa ai fost mereu.

Recunoaște.

Ajunge.

Nu mai putem continua așa.

De ce trebuie să fii atât de dificilă mereu?

Mă întreb pe cine moștenesc.

Zora...

De ce n-ai încredere în mine?

Îmi pare rău pentru ce-am zis aseară.

Știu de ce ești capabilă.

Și dacă-s dură cu tine,

e pentru că știu ce-ți cere lumea.

M-ai auzit?

Știu ce-ți cere lumea și știu ce-o să-ți ceară ție.

Înțeleg, mamă.

Dar dacă vrei să-ți arăt ce pot face...

la un moment dat, trebuie să-mi oferi ocazia.

Vom lucra împreună la asta.

Repetă.

Vom lucra împreună la asta.

Vom lucra împreună la asta.

Bun.

Și putem începe prin a mă ajuta să fac un test de fertilitate al solului.

Să mergem înăuntru.

Hai, draga mea.

Bun.

Hai, mai repede.

Repede, hai aici.

Fir-ar.

Dumnezeule.

E cineva acolo?

Verifică-n lateral.

Te rog!

Încearcă acoperișul.

Poate-s ajutoare.

Fii atentă.

Când avem ocazia, fugim.

Pregătește-te.

Nivelul oxigenului la 50%.

E cineva acolo?

Ce?

Acolo! Ai...

Nu te...

Ușor!

Stai!

Ușor!

Nu!

Te rog!

Te rog!

Depresurizarea camerei pneumatice.

Ne poți auzi?

Te rog. Îmi pare rău.

Nu vrem să vă rănim.

Ne poți auzi? Avem nevoie de ajutorul tău.

Cine naiba ești?

Îmi pare rău.

Nu vrem să vă rănim.

Nu, te-am întrebat cine naiba ești?

- Spune-i. - Mă numesc Tess.

Prietenul meu e Lucas.

Venim de la...

Noi, împreună cu alți 25 de oameni stăm într-un adăpost

la 160 km distanță, în Philadelphia.

Sistemul de filtrarea al aerului cedează.

Nu-l putem repara.

Am încercat, dar nu putem.

Trăim pe rezerve.

Mai avem rezerve pentru o săptămână.

Am umblat trei zile să ajungem aici.

Îți cunosc soțul, Darius Houston.

De unde-l știi?

Sunt...

Am fost profesoară de fizică la universitatea Temple.

Soțul tău m-a consultat la câteva proiecte.

Îmi pare rău, dar cunosc pe toți care au lucrat cu Darius.

E clar că nu-i adevărat, că nu mă cunoști pe mine.

Dar știu la ce lucra.

Și se pare c-a reușit fiindcă voi încă respirați.

Vorbesc despre generatorul de oxigen.

Am venit aici să vorbesc cu Darius.

Vreau să-nvăț să copiez generatorul.

Darius nu-i aici.

A plecat acum o lună.

Și n-am auzit de el de atunci.

Bine. Maya.

Ăsta-i numele tău, Maya?

Și aceea-i fiica ta?

Cum o cheamă? Zora?

Îmi pare rău s-aud despre Darius.

Dar tot trebuie să copiez generatorul.

Și ca să fac asta, trebuie să ne lăsați înăuntru.

Te rog. N-avem destul oxigen să mergem înapoi

și dacă n-o facem,

25 de oameni vor muri.

Nouă dintre ei sunt copii.

De unde naiba să știu asta?

Îmi pare rău, dar acest loc nu poate ține mai mulți oameni.

Sistemul ar ceda de-am fi mai mulți aici.

Așa că mergeți în altă parte.

Voi fi rapidă.

Voi fi rapidă. Promit.

Să cred că dacă nu poți copia generatorul, vei pleca?

De unde știm că nu vrei să ne furi locul?

Fiindcă ai cuvântul meu.

Poate spun adevărul.

Pune-l pe mut.

Zora...

N-am idee cine-s oamenii ăștia.

Îmi știe numele.

- Îți știe numele. - Și?

E cineva care ne cunoaște.

Dacă spune adevărul și-ar putea copia invenția tatei,

am putea fi pe urma a ceva important.

Dacă nu l-am ști pe tata

și-ar veni să bată la ușă așa cum o fac ei,

am fi genul de oameni care l-ar lăsa să moară.

Nu vorbești serios, Zora.

Dacă-l știa pe tata, poate că știe destule

să ne ajute să construim îmbunătățirile pe care ți le-am arătat.

Bine.

M-am gândit.

Gândește mai tare.

Spuneți-mi numele.

Prenume și nume.

- Lucas Tomek. - Tess Grainer.

Pe rând. Din nou. Cum te numești?

Tess Grainer.

Lu-cas.

- To-mek. - Bine, istețule.

Tess Grainer, da?

Darius nu te-a menționat niciodată.

Repet, eram colegi.

Tu ce ești, Lucas Tomek?

E aici să mă protejeze.

Ce-i adăpostul de unde ați venit?

E un...

un buncăr în Philly.

Câțiva dintre noi l-au făcut casă.

Bine.

Tess, așa ai spus?

Leagă-l pe Lucas.

Chiar e necesar?

Vorbește numai porcării, așa că da.

Te rog. Doar că îndrepți arma spre mine și nu vrea să se descarce.

Tu ce-ai îndreptat spre mine?

Acum ridică-te și leagă-l.

Nu fac asta!

Ba da!

Leagă-l.

Dumnezeule, Lucas.

Ce se petrece?

- Ce-i asta? - Ce?

Am greșit.

- Ce? Ce-ai greșit? - S-a rupt.

- Am greșit. - Ce anume?

S-a rupt!

- N-am mai legat pe nimeni. - Poftim.

Mai încearcă o dată.

Dacă se rupe iar, vei pierde invitația.

- De ce n-o faci tu? - Ridică-te. Taci!

- Oprește-te din a vorbit! - Bine.

Fir-ar!

E prea strâns.

Să văd.

- Arată-i. - E strâns și gata.

Treci culcat.

- Ce? - Culcat.

Amândoi. Acum!

Culcat!

Pe burtă.

Culcat pe burtă.

Da.

Suntem în regulă?

Tess, ce-are băiatul tău?

Calmează-l.

Bine, Maya, am s-o fac.

- Tess. - Deja regret asta.

Tess, cred că trebuie să fii legată.

Mâinile la spate.

N-o răni.

Doar taci, Lucas.

Ai grijă cum le pui.

Nu ți-am spus să taci?

Gata. Ridică-te.

Nu. Doar ea.

Tu treci culcat!

- Ce? - Doar ea.

Tu stai acolo.

Ridică-te.

Stai.

Maya, are doar câteva ore de oxigen.

Dacă va fi bine înăuntru, ne ocupăm și de el.

Va fi bine. Promit.

Voi fi aici.

Oprește-te!

Zora!

Nu!

Ridică-te. Întoarce-te.

Nu trage.

Micah! Fă ce-ți spun.

Atenție. Intrus.

Agent străin contaminat detectat. Activarea protocolului de curățare.

Treci înăuntru! Acum!

- Atenție. Intrus. - Culcat.

- Agent străin contaminat detectat. - Haide.

- Activarea protocolului de curățare. - Acum!

Nu te miști destul de rapid.

- Dă-ți jos masca. - Atenție. Intrus.

Agent străin contaminat detectat.

- Dă-o jos! - Activarea protocolului de curățare.

Haide, Zora.

- Stai nemișcat! - Atenție. Intrus.

- Continuă. - Agent străin contaminat detectat.

Activarea protocolului de curățare.

Bun. Gata.

- Gata. - L-ai legat?

Da.

Tess, ce-a fost asta?

Maya, îmi pare rău.

El e Micah.

E straja noastră.

Strajă?

Nici eu n-am știut dacă pot avea încredere.

Cineva a rămas în spate și ne-a urmărit.

Te-am văzut că-i legi.

Credeam că-i iei ostatici.

- Ostatici? - N-am știut.

Minți.

Bine.

Vă rog să vă calmați.

A fost o neînțelegere.

Pleacă de lângă ușa mea sau îl împușc.

Bine, împușcă-l.

Adăpostul nostru rămâne fără oxigen, oricum suntem morți.

Ține minte ce ți-am spus, sunt copii acolo. De noi depind vieți.

Tess, ce-mi spui e o prostie.

Tot ce mi-ați spus de la început.

Bine, Maya.

Îmi pare rău, dar trebuie să văd generatorul și-l voi vedea, într-un fel sau altul.

Nu mai cred nimic din ce zici, nici măcar un cuvânt.

Ești plină de minciuni și nu ești de încredere.

Ai opțiunea de-a alege dacă va mai fi rănit cineva.

Gândește-te la fiica ta și fă ceea ce-i corect.

O să vezi pe dracu-n patru dacă ai impresia că intri aici.

Încearcă și vei vedea, Tess.

Încearcă.

Ți-am spus că nu va funcționa.

Tata nu-i aici. Dă-mi drumul.

Planul tău a eșuat.

Putem s-o facem după planul meu?

Ia bormașina.

Vom vedea generatorul ăla, într-un fel sau altul.

Mulțumesc.

E vina ta.

Îmi pare rău.

Nu vorbeam doar cu tine.

Nu trebuia să mă las convinsă.

- Și ce, e vina mea acum? - Și vina mea că te-am ascultat.

Ăsta-i generatorul?

- Nu ești inginer ca prietena ta? - Sunt lăcătuș.

N-aveți nicio șansă să intrați aici. Chiar dacă ești lăcătuș.

Locul ăsta-i o fortăreață. Nimeni nu intră.

Vedem.

De ce-ai fugit spre noi?

Ți-am spus, mi-am văzut prietenii încătușați

și-am ajuns aici, m-am panicat.

- Scuze. - Nu-l asculta.

Nu vorbi cu fiica mea.

- Ea m-a întrebat... - Taci!

Nu vorbi nici cu mine.

Vorbesc când sunt agitat.

Încă-l crezi, nu?

Vreau.

Și știu că și tu-l crezi. Fiindcă l-ai bandajat.

Le-am oferit o șansă.

N-au profitat de ea.

- Măcar ascultă-mă. - Te-am ascultat.

Atenție. Alertă de securitate.

- Sistem compromis. - Stai, ce mama...

Atenție. Alertă de securitate.

Sistem compromis.

Ne-au blocat. Fir-ar!

- Atenție. Alertă de securitate. - Auzi?

- Sistem compromis. - Ce?

Vino și ascultă.

- Ce se aude? - Atenție. Alertă de securitate.

Mai puțin.

Atenție. Alertă de securitate. Sistem compromis.

N-a spus tata că durează o zi să intre?

- Atenție. Alertă de securitate. - Ba da, dar depinde.

- Sistem compromis. - Cu ce face gaură?

Nu-ți face griji. N-au șanse. Nu?

Ca prin brânză.

Mamă.

Ce?

Atenție. Alertă de securitate.

- Sistem compromis. - Dumnezeule.

- Au trecut de primul strat. - Bormașina e pe baterii, nu?

Dă-mi o lanternă și fire de cupru.

Sistem compromis.

Lanternă și mai ce?

Fire de cupru!

Pierdeți vremea.

- Doar dă-le drumul. - Taci!

Dacă nu supraviețuim, nici tu n-o faci.

- Am lanterna. - Și eu am firele.

Atenție.

Șurubelniță.

Ai luat-o razna? Dă-le drumul.

Vor intra aici, într-un fel sau altul.

Doar dă-le drumul, te rog.

Pierzi vremea.

Te bat de nu mai știi de tine dacă nu taci din gura aia. Taci!

- Hai. Să mergem. - Bun.

Hai odată.

Hai. Repede.

Zora, haide. N-avem timp.

Vom trece de ușă.

Haide. Zora, acum sau niciodată.

Ce faci acolo?

Dumnezeule, ce s-a întâmplat?

- Nu știu, Tess. - Fir-ar.

Am reușit.

- Am reușit. - Curvo!

N-avem nimic.

Bun.

Stai aici. Păzește ușa.

Salutare, măgarule.

Cum ai făcut asta? De unde ți-a venit ideea?

Puls electromagnetic, mamă.

Ce mai zici acum, lăcătușule?

Faceți o greșeală. Nu-s inamicul vostru.

Prostii.

Nu suntem.

- Încercăm doar... - Atenție.

Nivelul de dioxid de carbon crește.

- Nivelul oxigenului compromis. - Mamă.

Fir-ar.

- Hai vezi. - Ce? Dumnezeule.

Nivelul de dioxid de carbon crește.

Pompează CO2.

Nivelul de dioxid de carbon crește.

Nu putem curăța aerul repede.

Cât mai durează până-i periculos?

Atenție!

Cinci minute. Hai, puneți masca. Grăbește-te!

Haide. Dumnezeule.

- Pune-o acum. - Și masca mea?

Taci! Pune-ți masca.

- Și eu trebuie să respir. - Taci!

- Trebuie s-o oprim. - Da, dar e pe acperiș

și celălalt probabil e la ușă.

Trebuie să deschidem ușa de la garaj.

Haide. Ajută-mă să găsesc telecomanda.

N-avem mult timp, Zora. Găsește-o.

Trebuie să fim rapizi.

- Am găsit-o. - Ce? Ai găsit-o?

Hai. Grăbește-te.

- Bateria-i acolo. - O să ajungă?

Curațarea sistemelor.

Suportul de viață compromis.

Sufocare iminentă.

Purtarea măștii individuale este obligatorie.

Ai mască?

- Da. - Ai mască?

- Da. - Bine.

Te rog.

Supraveghează-l și orice-ai face, nu deschide ușa, da?

Curațarea sistemelor.

Suportul de viață compromis.

- Dă-mi și mie masca. - Nu.

Sufocare iminentă.

Purtarea măștii individuale este obligatorie.

Te-am prins.

Tess.

Tess, cineva-i aici în magazin.

- Treci aici. - Ce?

- Unde ești? - Haide.

Nu-ți place să asculți.

Trebuia să ai grijă de ușa frontală.

Aici.

Haide. Repede.

Lucas, nu mișca până nu vin și eu.

Te rog.

Am un copil acasă.

Da? Cum îl cheamă?

Claire.

Are șase ani.

Îi plac piersicile.

Cele la conservă.

Îmi pare rău, nu pot.

Te rog, nu.

Te rog, nu mă lăsa aici.

Nu mă lăsa aici.

Nu, te rog.

Te implor. Te rog!

Parc-ai spus că ușa garajului e deschisă.

Da, a fost.

Mi-ai spus să stau locului și ei au închis-o când erai pe acoperiș.

Dumnezeule, Lucas.

Le-am oprit aerul. Vor ieși afară.

Hai. Să mergem!

Ești bine? A fost vina mea.

A fost vina mea.

Spune-mi, ești bine? Te rog.

Taci.

Poți să...

Micah?

Vreau să te cred așa că vom face o înțelegere.

Îți voi pune întrebări

și pentru fiecare răspuns sincer,

îți ofer o secundă de aer curat.

Mi-ați omorât tatăl și așa știți de acest loc?

Nu, nu l-am omorât.

Și nu, nu așa știm de acest loc.

Te-am făcut să ieși, Maya. Vrei să vorbim acum?

Spune ceva!

- Femeie aia? - Tess.

- Chiar a lucrat cu tata? - Da.

Suntem oameni buni.

Mama ta greșește. Tu ai dreptate. Ai încredere-n instinctul tău.

Dacă-i lași înăuntru

și Tess se uită la generator, vom pleca foarte repede.

Poate va îmbunătății modelul creat de tatăl tău.

Nu. Încă o chestie.

Dacă o lași să moară...

nu vom avea altă șansă.

Nivelul dioxidului de carbon revine la normal.

Te voi acoperi.

Poți merge prin partea stângă a magazinului, da?

O pot distrage.

Bine.

Ieșind, ne-a oferit ceva ce putem folosi împotriva ei.

Ce fiică nu deschide ușa pentru mama ei?

E biletul nostru de intrare.

Îi va spune copilului să nu deschidă ușa.

Știu. Dar vrea să creadă-n noi.

Ne va da drumul.

Mă bag.

Bun.

Haide!

Da.

Dumnezeule.

Fir-ar.

Maya. Ajunge.

N-avem timp de prostii.

Ies afară.

Uite-mi arma.

Dacă vrei să mă împuști, sunt aici.

Sunt aici, Maya.

Fir-ar, mi-ai rupt piciorul!

Ridică-te!

Oprește-te! Calmează-te!

Nu te voi răni.

Oprește-te.

Urechea!

Îmi pare rău.

Nu te voi răni.

Cum funcționează? Tess?

- Nu te aude, idiotule. - Tess!

Tess!

- Tess, mă auzi? - Micah!

- Zora? - Mamă?

- Zora! - Mamă, sunt bine.

Doar m-a legat, bine? Nu le da drumul.

- Ești bine? - M-am eliberat.

Ești liber.

Ce naiba se petrece? Micah?

Zora, ești bine?

Nu mai vorbi! Nu pot gândi.

Nu le voi spune nimic.

Ce naiba se petrece?

Micah!

- Micah, deschide ușa. - Zora!

Deschide ușa.

Zora, e în regulă.

Ce naiba se petrece?

Micah!

Lăcătușule?

Micah!

Micah, spatele tău.

- Zora... - Deschide ușa.

- Zora. - Nu mă simt bine.

Zora!

Micah, ce se petrece?

Micah, trezește-te.

Nu te mai juca. Nu-i amuzant.

Trezește-te!

Deschide ușa.

E mort. N-o poate deschide.

Micah!

E mort.

Deschide ușa.

N-o pot deschide.

Zora, e un nume frumos.

Eu sunt Lucas.

Ai cinci secunde să deschizi ușa sau o voi omorî pe mama ta.

- Haide, iubito. - Unu...

E în regulă.

Doi...

Trei...

- Patru... - Dumnezeule. Zora!

Cinci.

E mort.

Sunt la microfonul lui, da?

Prostii.

Ce?

O are pe Zora?

E cu Zora.

Micah e mort.

M-a legat. Nu mă pot mișca.

Jur. Crede-mă.

- N-o răniți pe mama. - Zora-i bine?

Ți-a legat fata și dacă vrei s-o salvezi, ai face bine să ne dai codul.

Dă-ne nenorocitul de cod!

Nu va funcționa.

- De ce nu? - N-o să meargă!

De ce nu?

Ce se petrece?

Aveți nevoie de-o cartelă.

Unde-i cartela?

Înăuntru.

- Înăuntru? - De ce?

Să țină departe oamenii ca voi!

De aia.

Nu-i...

ia arma din fața mea.

- Gândește. - Bine.

Ce ne facem acum?

Ce ne facem acum?

Fetița ta o să moară înăuntru.

O să moară.

Poate...

- Poate ce? - Poate...

Poate ce?

Te rog, arma... Mă rog, mai e o cale, doar...

nimeni din noi n-are destul oxigen s-ajungem acolo.

Acolo unde?

Mai există o cartelă.

- Unde? - Nu-i aici. E...

la distanță mare.

Îți dau eu oxigen.

Tu du-ne acolo.

Lucas, dă-mi o rezervă.

- Asta-i mașina. - Asta?

- Da. - Bun.

Asta-i mașina.

Când ai încărcat-o ultima dată?

Verific bateria lunar.

Verific-o și acum.

- Ce? - Hai, dă-i cheie.

Așa da. Plimbare.

Tu stai aici.

- Ce? - Dacă se eliberează fata,

cineva trebuie să fie aici.

Maya, ascultă-mă.

Dacă încerci ceva, o vei lua pe cocoașă.

M-ai auzit?

Drum bun s-aveți.

Trebuie să-i spun ceva fiicei mele.

Zora, mă auzi?

Mama ta vrea să-ți spună ceva.

Spune-i că sunt bine.

Vrea să știi că e bine.

Spune-i că voi îndrepta lucrurile.

Și că va îndrepta situația.

Și spune-i că mă voi întoarce.

Vrea să știi că se va întoarce.

Spune-i c-o iubesc.

Și că... te iubește.

Doar lasă-mă să vorbesc cu mama, te rog.

Unde mergem?

În ultimul loc unde aș vrea să merg.

Mergem să-mi vedem soțul.

Poți conduce cu piciorul ăla?

Nu câștig maratoane

dar voi supraviețui. Nu datorită vouă.

Doare ca naiba.

Darius e încă-n viață?

Mergem să vedem ce-a rămas de el.

Ajunge cu prostiile astea criptice.

Ce-a pățit?

Acum cinci luni, tatăl lui Darius a murit.

Următoarea zi, a plecat să-l înmormânteze.

Darius nu s-a întors niciodată.

În acea noapte, am găsit un bilețel.

Darius a realizat c-a calculat ceva greșit

la filtrul de carbon.

Fără tatăl său, sistemul funcționa greu

și eventual dădea erori.

Era o chestie de timp.

Generatorul poate susține două persoane?

Cu doi oameni în loc de trei, ne-a oferit mai mult timp.

Mai mult timp ca Zora să rezolve problema.

Fiecare oră, zi, săptămână cât timp era acolo,

asta însemna o oră, o zi sau o săptămână mai puțin pentru familia sa.

Zora are inteligența tatălui ei.

Spera că dacă are timp, i-ar rezolva problemele.

Poate când ajungi acolo, îți dai seama ce-a greșit.

Da.

Poate.

Și nu i-ai spus nimic fiicei tale?

Nu.

Credeam că vom avea mai mult timp.

Când am înțeles ce-a crezut Darius că are de făcut, el a renunțat deja.

N-am putut-o lăsa pe Zora să creadă că renunțarea e o opțiune.

N-am putut.

Harriet, cântă John Coltrane.

„Lucrurile favorite.”

Acum cântă melodia lui John Coltrane

„lucrurile favorite.”

Melodia asta. Cine-o cântă?

E Coltrane.

Coltrane.

Coltrane.

Unde suntem?

În parcul Prospect.

Ultimul loc de odihnă al lui Darius Houston.

Avem multe amintiri plăcute aici.

Se agravează problema piciorului meu.

Ai nevoie de ajutor?

De la tine?

Mă descurc.

Ce căutăm?

Trebuie să ne grăbim.

Maya, rămânem fără timp.

E soțul meu.

Darius.

Maya, cartela.

Ai găsit-o?

Da.

Dumnezeule.

Fir-ar.

Fir-ar să fie!

E gata.

Putem merge pe jos.

Trebuie să-mi dai cartela.

Maya.

Bine.

Înainte să faci o prostie, gândește-te.

De abia te poți mișca.

Nu știu dacă ajung nici eu.

Dacă mergem împreună, n-avem nicio șansă.

Încrede-te-n mine.

Ai vreo fiică?

Ai vreo fiică?

Da, am avut.

Voi avea grijă de ea.

Promit.

Codul e 1867.

Încerc să mă întorc după tine.

Drăguț din partea ta.

Doar nu lăsă nimic rău asupra fiicei mele.

Mașina s-a stricat.

Codul e 1867.

Trebuie să mă duc după ea.

Haide.

Ușa pneumatică deschisă.

Unde-i mama?

Răspunde-mi, unde-i?

Dumnezeule. Mama ta.

Doamne. Mașina s-a stricat...

și piciorul mamei tale e foarte răvășit, dar e bine.

Aia-i cartela tatălui meu?

- Cum i-ai luat-o? - Ascultă-mă.

Te rog. Încerc să-ți spun.

Chiar aș vrea să nu-ți spun asta.

Dar...

tatăl tău știa că acest loc

nu vă poate susține pe toți

și-a plecat d-aici.

A plecat fiindcă voia ca tu și mama ta să trăiți puțin mai mult.

- Stai... - Tess.

- Și mama ta... - Tess?

- Ce? - Fii atentă.

Nu, nu te cred.

Mi-ai omorât mama și l-ai omorât pe tata.

Nu-i adevărat.

Mama ta-i încă în viață

și voi merge după ea. Să-mi reîncarc rezerva.

Lasă-mă să-mi reîncarc rezerva.

- Voi merge după ea. - Nu mergi nicăieri.

Ba da, trebuie.

De ce?

Fiidcă i-am promis.

Și nouă ne-ai făcut o promisiune.

Nu, nu-l asculta.

- Hai să facem ce-am venit să facem. - Nu-l asculta.

Bine?

- Te rog. - Îmi pare rău.

- Te rog. - Te rog, iartă-mă.

- Voi fi rapidă. - Bine.

Tess, așa te numești, nu?

Ăsta-i numele tău?

E Tess.

Te rog. Trebuie să mă dezlegi.

Bine? Te pot ajuta.

Am nevoie de mama.

E tot ce mi-a rămas.

Fir-ar să fie!

Trebuie să merg după mama ei.

- Pierd timp. - Întoarce-te la treabă.

- Nu. - Ba da, doar ia...

o șurubelniță. Care-i problema?

Apucă-te de treabă.

I-am promis mamei sale. N-are mult timp.

Bine.

- Voi număra până la cinci. - Bine.

Poate că pe tine nu, dar pe ea o pot omorî.

- Unu, doi, trei, patru, cinci! - Lasă arma jos!

Dumnezeule!

Am s-o fac.

- Calmează-te. - Sunt calm.

- Bun. - Uită-te la mine.

Sunt tare precum Coltrane.

Îmi pare rău.

Gata.

E de bine?

- Ce e? - Păi...

Da, bagă mâna,

- nu te grăbi. - Nu știu.

- Nu știu. - Ba da, știi.

Doar bagă mâna.

E mai complicat decât am crezut.

Te descurci. Dezasamblează-l.

Fă-ți treaba. Ai timp.

Nu știu.

Așa. Eu voi sta aici.

Nu știu dacă pot s-o fac.

Ba da, poți.

Ești isteață. Ai timp.

Poți să-l copiezi.

- Da? - Eu...

Nu cred că pot.

De ce?

Te gândești iar la mamă?

Trei zile am umblat până aici.

În trei zile ți-am dat apă, mâncare, aer.

Acum am ajuns aici iar tu nu vrei să fii aici.

N-o pot copia.

- Nu? - Nu.

Ar dura săptămâni.

- Da? - Da.

- N-avem atâta timp. - Știu.

Știi?

Gândește.

- Dumnezeule. - Ce-a făcut tatăl...

sigur ți-a spus ceva despre cum funcționează.

Fă-l bucăți dacă-i nevoie.

Nu-l cunosc pe tatăl ei.

- Ba da. - Nu, nu-l știu.

Am mințit.

- Prostii. - N-am vorbit cu el niciodată.

Cum ai știut de acest loc?

- Am un radio. - Un radio?

Am ascultat radio toată noaptea

și-am auzit-o pe ea cum vorbește cu tatăl ei, da?

Și-am reținut informații pe care știam că le pot folosi

fiindcă mă gândeam că poate pot copia generatorul.

Jur că asta am făcut.

Iar acum că-s aici, nu știu.

Și dacă nu puteai să faci ce-ai promis, tu tot ai fi în siguranța aici, nu?

Ai spus minciuni să ajungi aici.

Chiar de l-aș putea copia,

chestia asta n-ar susține mai mult de doi oameni.

Nu!

Fir-ar să fie.

Ce-ai făcut?

Ce-ai făcut?

Dumnezeule!

Nu! Ce-ai făcut?

Dumnezeule!

Îmi place camera ta.

Nu-ți pot da drumul...

fiindcă ești puțin supărată și e posibil să faci prostii.

Da, mă ocup de ea.

Și de el.

Ce vei face?

De unde vin eu, e un sistem defect.

Tess a spus că doar ea îl poate repara.

Dar se pare că nu mai poate.

Iar tu ai un sistem funcțional, așa că...

da.

Bine.

E nevoie de doi oameni să aibă grijă de generator.

Nu știu dacă o pot face singură.

Trebuie s-o aduc pe mama aici.

- Mama ta-i moartă. - Nu.

Nu.

Tess a spus că-i posibil să fie în viață.

O crezi pe ea...

sau pe mine?

Bine.

Doar dă-mi ocazia să-ți arăt

că poți avea încredere-n mine.

Am încredere-n tine.

- Bine. - Foarte mare.

De aia mă vei învăța cum funcționează acest loc.

Bine. Dar te rog...

Nu-ți pot da drumul.

Doar dă-mi drumul.

Te rog.

Gata.

E în regulă. Sunt aici.

Sunt aici pentru tine.

Cred că putem fi prieteni buni.

Da.

Nivelul oxigenului critic.

Respirație periculoasă.

Nivelul oxigenului...

Hai, drăguțo, încarcă-te.

Hai. Încă puțin. Te rog.

Haide.

Haide!

Haide!

Da, haide!

Haide!

Ușa pneumatică deschisă.

Arată mai bine, nu?

Ușa pneumatică închisă.

Supă. Ai deschizător de conserve?

Unde era colonia asta de unde ați venit?

Ți-am spus, Philly. Stația de metrou de pe strada Broad.

E la 160 de km de aici.

Mai ai prieteni acolo? Oameni la care ții?

Da.

Deschizător de conserve?

Ce naiba-i cu tine?

Vei lăsa toți oamenii ăia să moară, toți cunoscuții tăi?

Ești cumva nebun?

Nu, m-am împăcat cu gândul.

Ce-i asta?

Se întâmplă uneori.

Cablurile solare încep să se degradeze

așa că mergem afară și le reparăm.

Repară-le.

Ce naiba?

Te țin din scurt.

Ai nouă minute și 29 de secunde.

Măgarule.

Ușa pneumatică deschisă.

Ușa pneumatică închisă.

Ceasul ticăie. Mișcă-te.

Tic-tac.

Putere restabilită. Nivelul oxigenului e normal.

Zora.

Mamă.

Mamă.

Zora.

- Zora, ești bine? - Ești bine?

Ești bine?

Am crezut c-ai murit.

Nu te părăsesc niciodată.

Ce e, iubito?

Tess mi-a spus ceva despre tata.

Îmi pare rău.

Trebuia să-ți spun.

Doar că...

Voiam să-ți spun,

dar nu voiam să pun multă presiune pe tine.

Povară grea. Am greșit, îmi pare rău.

Ne vom recupera casa, da?

Mamă, albii ăștia sunt nebuni.

Tess a mințit iar Lucas a omorât-o.

Ne-a mințit pe toți.

Și pe el l-a mințit. Nici nu l-a cunoscut pe tata.

Atunci de unde știa de tata și de generator?

Am făcut un radio și uneori...

încercam să iau legătura cu tata,

iar uneori ziceam prea multe lucruri.

Zora.

Trebuia să vorbesc cu cineva.

Știu c-am greșit.

Și-mi pare rău.

Nu-i vina ta. E vina mea că nu te-am ascultat.

Suntem implicate împreună, da?

Uită-te la mine. Spune-o.

- Suntem implicate împreună. - Suntem implicate împreună.

Bun. N-avem mult timp.

O poți face.

Cred în tine, da?

Da.

Te iubesc.

Și eu te iubesc.

Deschide ușa! Mai am un minut.

Deschide ușa.

Deschide naibii ușa.

Deschide ușa.

Doar nu mă lași să mor, nu?

Dă-mi drumul înăuntru.

Te rog!

Voi asculta, bine?

Promit, doar deschide ușa.

Târâturo!

Bun.

Am o idee.

Dă-ți jos masca. Ți-o dau pe a mea.

Bine.

Îți poți tine respirația atât?

Atenție. Sistem compromis.

Atenție. Sistem...

Mamă, împușcă-l!

Împușcă-l!

Arma-i goală. N-are gloanțe.

- Atenție. Intrus. - Deschide.

Dă-i drumul!

Las-o!

- Nu! - Atenție. Intrus.

Mamă!

Atenție. Intrus.

Ia rezervoarele pline de oxigen.

- Ia-le! - Protocolul de purificare activat.

Atenție. Intrus.

Obiect străin contaminat detectat.

Protocolul de purificare activat.

Zora!

E doar vina ta.

Bine.

- Doar dă-mi aerul. - Bine.

Doar dă-mi aerul!

Doar dă-mi aerul.

Hidrogenul merge spre sistemul de respirat.

Nivelul hidrogenului e maxim. Ai auzit de Hindenburg?

Trage și murim toți.

O scânteie și acest loc explodează.

Atenție.

- Nivelul oxigenului crește. - Repede.

- Grăbește-te sau... - Toxicitatea oxigenului inevitabilă.

Grăbește-te. Adu oxigenul.

- Haide, mamă. - Atenție.

Nivelul oxigenului crește.

- Adu-mi oxigenul. - Toxicitatea oxigenului inevitabilă.

Atenție.

Nivelul oxigenului crește.

Toxicitatea oxigenului inevitabilă.

Atenție.

Nivelul oxigenului crește.

Toxicitatea oxigenului inevitabilă.

Atenție. Nivelul oxigenului crește.

Toxicitatea oxigenului inevitabilă.

Atenție. Nivelul oxigenului crește.

Toxicitatea oxigenului inevitabilă.

Vă rugăm să purtați sistemul de viață portabil.

Vă rugăm să purtați sistemul de viață portabil.

Vă rugăm să purtați sistemul de viață portabil.

Te ridic eu.

Vă rugăm să purtați sistemul de viață portabil.

Vă rugăm să purtați sistemul de viață portabil.

Vă rugăm să purtați...

Ajutor!

Cineva să ne ajute!

Vă rugăm!

Ajutor!

Ajutor!

Ajutor!

- Cineva! Ajutor! - Ajutor!

Ajutor!

- Ajutor! - Cineva să ne ajute!

Ajutor!

Îmi pare rău.

Îmi pare rău.

Te iubesc, Zora.

Zora.

Stai. Nu.

Ajutor!

Nu.

Ajutor!

Cum te simți?

Bine.

Fiica ta ne-a spus totul.

Te rog, ia loc.

E în regulă.

Ești în siguranță.

Zora a reușit să repare generatorul conform designului soțului tău.

Și spera să o sfătuiești cu unele tehnici de horticultură

pe care le dezvoltăm.

Am 16 ani și viața mea s-a schimbat pentru a doua oară.

Eu și părinții mei credeam că suntem singurii în viață.

Din fericire, ne-am înșelat.

Dacă-i cineva acolo și ascultă,

putem oferi ceea ce știm.

Cu experiența mamei mele și cu prietenii noștri d-aici,

credem că putem supraviețui.

Malcolm X a spus că „educația-i pașaportul viitorului,

fiindcă ziua de mâine aparține celor ce-o plănuiesc de azi.”

Ziua de mâine ne aparține nouă.

Traducerea și adaptarea Richard Nasta @ Subs.ro Team www.subs.ro