Original subtitles

(muzică de pian captivantă)

(motocicletele zumzet)

- Dimineața.

- Bună, Hedi.

- [Hedi] Bună dimineața.

- [Hedi] Dimineața.

- Bună dimineața.

- [Hedi] Bună dimineața.

(telefonul sună)

(bătăi în ușă)

- Intră. Bună

dimineața, Hedi.

- Bună dimineața, domnule Martin.

- Aşezaţi-vă.

- Sf. Augustin de Hippo, un alt savant,

un savant algerian a cărui gândire poartă semnul

umanismului, un cărturar care a muncit pentru întreaga

umanitate și care la vremea lui a dat glas

aspirațiilor unei societăți vulnerabile.

- Acest reportaj a fost difuzat

la TV algeriană, în timpul inaugurării

Catedralei Sf. Augustin după restaurarea acesteia.

- Îmi amintesc că am văzut emisiunea, domnule Martin.

- Ascultă, Hedi, lumea întreagă studiază

filosofia marelui Augustin

și contribuția lui la filosofia umanității.

Există chiar oameni care cred

că a fost primul filozof al creștinătății occidentale,

în timp ce în realitate a fost berber, nimeni nu știe asta.

Foarte puțini oameni știau că este algerian.

Cred că odată cu inaugurarea

Catedralei Sf. Augustin există o oportunitate

să faci o docu-dramă despre Sf. Augustin.

- Eu?

- Da, tu, ești persoana ideală să o faci,

pentru că avem încredere în tine,

pentru că ești de origine algeriană

și cred că asta îți va fi mai ușor.

- Vă mulțumesc, domnule Martin, pentru încrederea acordată în mine,

dar sunt puțin îndoielnic să plec în Algeria.

- Nu înțeleg reacția ta.

Pare chiar ciudat. M-

am gândit că ai fi încântat doar

pentru că ar însemna că îți poți vedea familia.

Cred că nu le-ai văzut de ceva vreme.

Ascultă, în orice caz nu te vom forța.

Dacă te răzgândești, echipa de producție este gata acum.

Așadar, aveți timp să vă gândiți la asta,

dar nu vă luați prea mult timp.

- Dar...

- Ascultă, nu există niciun dar în asta.

- Bună, dragă.

Te-am sunat dar nu mi-ai răspuns.

Stai jos, dragă, trebuie să vorbesc cu tine.

- Am ceva să-ţi spun.

- Bine, stai întâi.

- Ia-o mai ușor, Hedi.

sunt însărcinată.

- Ești însărcinată?

- Da.

- Vorbești serios?

- Am bănuit-o de două săptămâni și azi am avut confirmare.

- Deci, care este soluția?

- Există o problemă care are nevoie de o soluție?

- Trebuie să înțelegi că nu am timp pentru asta.

Am mult de lucru în acest moment.

Sunt multe pe care vreau să le fac în viața mea.

Uită de acest copil.

- Nu-ți cer să te căsătorești cu mine, doar recunoaște că

ești tatăl, nu e mult să ceri.

Dacă nu vă place, putem merge pe drumuri separate.

- Kenza, de ce vrei să ne distrugi relația?

Suntem bine așa cum suntem.

- Bine ca suntem?

Pentru tine relația noastră este pur fizică.

Eu nu numesc asta dragoste, Hedi.

Dragostea înseamnă sacrificiu, împărtășire și responsabilitate.

Lucruri despre care nu știi nimic.

- Stai.

Te iubesc, Kenza.

- Aşa credeam şi eu.

Am crezut că mă iubești.

(tonuri de apel)

- Bună, da.

Da, domnule Martin.

Da.

Voi lua slujba, o voi face.

Bine, voi lua legătura.

(muzică algeriană festivă)

Prietenii mei, ne întâlnim la hotel, bine?

- [Ambele] Da, sigur.

- Mulțumesc, taxi, bună dimineața.

- Buna ziua.

Unde te duci?

- Souk Ahras.

- Bine, intră.

(muzică dramatică de pian)

(bâlpâit de vacă)

(cocoș cântă)

(bătăi în ușă)

- Bună seara.

- Bun venit.

- [Mama] Oh!

- Mamă, mamă, mamă.

- Dragul meu fiu, oh, mi-a fost dor de tine.

- Și mie mi-a fost dor de tine.

- Ce mai faci fiul meu?

- Bine și tu?

- În tot acest timp.

- Mi-a fost dor de tine.

- Au trecut șapte ani.

- Cum ai fost?

- De mult de când te-am văzut ultima oară.

O, fiule, bine ai revenit fiul meu.

Jamilla, cumnata ta.

- [Hedi] Bună Jamilla, ce mai faci?

- Bine ați venit acasă, încântat să vă cunosc.

- Şi tu.

- Jamilla, draga mea, te rog du-te și spune-i soțului tău.

Spune-i că fratele lui a venit din Franța

și spune-i să vină repede, te rog.

- Bine, mamă.

- A da, și Jamilla, du-te și ia-o pe Dina

și spune-i că Hedi este aici, mulțumesc.

- Știam că va veni ziua

când îți va fi dor de țara ta.

- Știi, Hedi, înainte de a începe

la bancă aveam o companie de producție.

- O companie de producție din Algeria?

- Da, sunt o mulțime, aceste companii de producție.

Rahal are propriul său canal TV.

- E chiar bine, un canal de televiziune?

- Yusef, îl cunoști bine pe Rahal?

Mai ești în legătură cu el?

- Desigur, e prietenul meu

și lucrăm împreună de ani de zile.

- [Mama] Ei bine, ar trebui să luați legătura cu el,

pentru că poate ar avea o slujbă pentru Hedi.

- Acest Hedi, mamă?

- Da, cine altcineva?

Am un singur Hedi.

- Nu mamă, nu caut un loc de muncă.

- Este corect, vrei să înființezi un proiect?

- Nu, ai înțeles totul greșit.

Am venit aici din Franța să fac un film, atâta tot.

(muzică dramatică)

(cântat religios)

- Iată lucrările complete ale Sfântului Augustin în latină.

Aceasta este comoara bibliotecii,

o ediție care datează din anii 1760,

iar printre aceste volume se numără „Confesiunile”, pe

care el le-a scris el însuși despre viața sa

și care sunt considerate a fi începutul

unui nou gen literar pe care îl cunoaștem ca autobiografie,

necunoscută grecilor.

- Bine.

- Și pentru tine, iată „Confesiunile” în franceză.

- Scuză-mă, părinte, să înțelegem prin „Mărturisiri”

recunoașterea greșelilor și păcatelor

după Evanghelie sau altceva?

- Este adevărat că cuvântul conține recunoașterea

greșelilor, dar și darurile lui Dumnezeu, poate că Sf. Augustin a

vrut să ne învețe acest lucru când a spus:

„Recunoașterea darurilor lui Dumnezeu vine înaintea

„mărturisirii păcatelor și începutului faptelor bune. "

Patricius și-a trimis fiul să studieze la Madauras,

care era un oraș nu departe de Thagaste.

Dar tânărul Augustin a fost rebel

și a început să meargă. la teatru

- O să o ignor.

E atât de nebună după mine

- Dar asta nu ar trebui să te împiedice să-i faci visele să

devină realitate, mergând acolo și sărutându-i.

pe aici, pe aici -

Bună idee

(personajul trece de vânt)

(mulțimea râde)

(muzică strălucitoare)

- Să gustăm fructele din grădina ta

sclavi, veniți să mă ridic

(ciripând păsările)

- [Sclave] Vă mulțumesc, stăpâne

, Augustine, Augustine, Augustine -

Oprește-te pe hoț, oprește-te băiete!

- Fugi, fugi.

- Opreşte-te pe hoţ, opreşte-te pe hoţ.

Vino aici ticălosule, vino înapoi aici.

Îi voi spune tatălui tău, Patricius, despre asta.

- Deci îl cunoști pe tatăl meu?

- Da, îl cunosc și o cunosc pe mama ta,

Monica, o doamnă foarte virtuoasă.

Cum de are un hoț pentru un fiu?

Va trebui să știe despre asta.

- Nu, te rog, nu mama.

Îți promit să nu mai faci asta.

Te rog să mă ierţi.

- Vino aici, hoțule.

- Nu am furat fructele pentru că îmi era foame,

ci pentru că era interzis.

Am găsit o plăcere vinovată să-mi impresionez prietenii.

Atunci mi-am dat seama că natura umană este păcătoasă.

- Asta este.

- Vrei să-mi spui că Helios,

cunoscut pentru că este un bărbat pentru doamne, și-a petrecut

tot timpul în Madaurus lucrând?

- Sigur că nu, Madaurus e plin de taverne.

Nu pot trăi fără ele, dar ador și teatrul.

- Teatru?

- [Helios] Da.

- Cum se face?

- Piesele pe care le pun sunt spectacole excepționale, grozave.

Te fac să râzi până plângi, întreabă-l pe Augustine.

- Augustine, cine?

- Augustine, fiul tău.

- Dar ce face fiul meu la teatru

când este în Madaurus pentru studii?

- Nu mă întreba, întreabă-l pe el.

L-am văzut recent cu prietenii lui

de la Fas, Mândrul Legionar.

El era în al șaptelea cer.

Probabil că a moștenit gustul tău de a te distra.

(toți râd)

(zdrăngănitor cu percuție)

(muzică heraldică)

- Suntem atât de mândri de tine și Thagaste este atât de mândru.

- Este Augustine, fiul lui Patricius.

- De ce toată această ceremonie?

Ai crede că este un rege.

- Bine ai venit, bun venit stimate maestru, bine ai venit.

Bine ați venit un mare vorbitor.

- Tinere, trezeste-te tinere, ne apropiem de Thagaste.

- Monica.

Monica!

- Poftim.

- Am de gând să mănânc singur?

- Copiii au mâncat deja.

- [Patricius] Și ce rămâne cu tine?

- Voi mânca când se întoarce Augustine.

- Nu postești azi?

(bătăi în uşă)

- Augustine!

Augustin.

- [Augustin] Perpetua, Navigius.

- [Navigius] Te-ai întors.

- De ce ai întârziat atât de mult, Augustine?

- A căzut roata căruței vechi

și am pierdut mult timp punând-o la loc,

și atunci măgarul a fost atât de încet.

- Și ce zici de fundul care-și dorește

lecțiile ca să stea în teatre?

- [Augustine] Ce vrei să spui, tată?

- Credeai că nu știu ce faci în Madurus?

- [Augustine] N-am făcut nimic rău.

- Copil prost, în loc să te duci la cursuri,

stai în companie proastă, în locuri de desfrânare

și în teatre, și apoi spui:

„Nu am greșit cu nimic”.

- Dacă crezi că teatrul este un loc de desfrânare,

tot e mai bine să- l vezi decât să te răsfeți cu el.

- Ce!

(strălucire de sticlă)

(pălmuire)

- Vă rog să fiți calm.

- Femeie proastă.

- Nu fi supărat pe tatăl tău, Augustine.

El este așa pentru că vrea să te vadă devenind

cel mai mare orator din Numidia.

- Mă certa pentru ceea ce face el însuși și apoi încă ceva. De ce

?

- Chiar și așa, trebuie să te supui tatălui tău.

- „Tatăl tău, tatăl tău”, nu te înțeleg.

De ce să-l aperi când tu ești cel mai afectat? De

câte nopți ai stat în pat

și ai plâns când s-a întors în zori?

Și știai foarte bine unde a fost

și cu cine a fost, vorbești acum,

dar de cele mai multe ori taci

în ciuda a tot ceea ce ți-a făcut.

Eu nu te înțeleg.

- Cum poți înțelege?

Dacă l-ai cunoaște pe Domnul și învățăturile Evangheliei Lui,

ai ști că Evanghelia mă învață

ca soție, trebuie să ascult de soțul meu,

să-l iert și să mă rog pentru el mereu. Mă

voi ruga pentru el acum.

(muzică dramatică ușoară)

Domnul meu, Dumnezeul meu, Isuse Mântuitorul meu, ajută-mă.

Ai milă de copilul tău.

Atinge inima lui Patricius.

Luminează-i spiritul în inima lui Augustin.

Protejează-i de relele acestei lumi și de dorințele ei.

Dă-i lui Augustin o inimă ascultătoare.

Nu-l lăsa să aleagă calea păcatului, te rog.

Curăță-l de toate gândurile rele și necurate.

Ascultă-mi strigătul de ajutor.

Răspunde rugăciunii mele, o, Doamne, pentru a Ta în împărăție,

puterea și slava, în vecii vecilor, Doamne.

Amin.

- Din acel moment s-a născut un conflict

în mintea lui Augustin, un conflict între

idealismul mamei sale și lumea reală. În

ce sens? Poate că

pânza încâlcită a zeilor tatălui său sau calea

supunerii față de Evanghelia dragă

mamei sale, ghicit ca iubire.

- Tăiați.

- Să mergem mai departe, părinte.

- Fie ca binecuvântările zeilor să fie peste, nobile române.

- Patricius, ce mai faci?

- Sunt bine, domnul meu.

Vă rog să mă scuzați că am venit fără programare.

- Bine, ce vrei?

- Fiul meu, Augustine, a renuntat la

studii la Madurus in urma cu un an.

- Ce vrei să spui?

- Nu i-a plăcut studiile acolo?

- Adevărul este că costul studiilor lui a fost prea mare pentru mine

și nu le mai pot plăti, milord.

- Deci, ai nevoie de bani, Patricius?

- [Patricius] Am nevoie de ajutorul tău

mai mult decât de bani, nobile române.

- Ajutorul meu, ce fel de ajutor ai nevoie.

- M-am întrebat dacă vă puteți folosi influența

asupra bogatei nobilimi din Cartagina,

pentru ca Augustin să-și termine pregătirea în retorică.

- Cartagina?

Este foarte ciudat, Patricius.

Dacă nu-ți poți permite pe Madurus, cum

vei reuși să-l ții în Cartagina?

Bineînțeles că nu sunt dispus să te ajut,

dar nu pot să o fac pentru tot restul vieții

și nu este doar o chestiune de câțiva ani.

Ar putea dura multe.

- Da, stăpâne, dar cu sprijinul dumneavoastră voi depune toate eforturile

pentru a mă asigura că își va termina cursul

și că ambiția noastră pentru el devine realitate.

- Ascultă-mă, Patricius.

Este minunat că ai ambiții mari pentru fiul tău,

dar ar fi mai bine dacă ai putea un pic mai realist,

decât să visezi imposibilul.

- Mulţumesc, domnul meu.

- Ce ai făcut, Patricius?

- Nimic, nimic.

- Nu-ți face griji, ai făcut tot ce ai putut.

Ai încercat totul.

Domnul ne va veni în ajutor.

(Patricius geme)

Ce se întâmplă?

- Nimic, nimic.

- Lasă-mă să te ajut să te așezi.

(Patricius geme)

Să lăsăm acum problema în mâinile lui Dumnezeu.

(angajând muzică dramatică)

- Îl respingi pe Satana și toate lucrările și minciunile lui?

- Da, o iau.

- [Preot] Îl accepți pe Isus Hristos?

- Da, îl accept pe Hristos.

- [Preot] Crezi că el este Dumnezeul și regele nostru?

- Da, tată, cred în el.

(Patricius geme)

- [Preot] Spune după mine, cred într-un singur Dumnezeu.

(buznet de cicade)

- De ce l-ai părăsit pe tată și ai ieșit?

- Ce ar trebui să fac?

- Ar fi trebuit să stai cu el.

Nu-ți pare rău că e atât de bolnav?

- Îmi pare rău să-l văd crezând că cu acest botez

va deveni creștin și că se va bucura de

viața veșnică, așa cum tot spune mama noastră.

- Nu înțeleg ce vrei să spui.

- Mulțumesc foarte mult, părinte.

- Oh, nu, mulțumesc, cu plăcere.

- Nu chiar, ne-ai fost de mare ajutor.

Ai adăugat la documentar.

Multumesc si scuze.

- Nu, nu, nu-ți cere scuze.

Partea mea se termină aici, în Algeria.

Dar mai ai un drum lung înainte.

- Să mergem.

(muzică de pian antrenantă)

- Toată lumea caută dreptate, dreptate bazată pe adevăr.

Dar ce înțelegem prin adevăr?

În sfârșit, permiteți-mi să închei spunând distins judecător

că, în orice caz, adevărul este ascuns.

Este dezvăluit doar celor care o caută cu adevărat,

celor care au o percepție ascuțită,

celor care au un mare discernământ,

celor care au înțelepciune și perspicacitate ca tine.

- Excelent, excelent, excelent.

(galeri urale)

- Oh, Alypius, cât de mult mi-ar plăcea să devin

un orator la fel de elocvent ca Asclepius.

- Prietene, nu exagera.

Știi că visele noastre au limite.

- Augustin.

- O, mamă.

- Iată-te.

Te-am căutat peste tot.

- Ce treaba, ce s-a întâmplat?

- Visele noastre devin realitate.

Te duci la Cartagina să studiezi retorica și dreptul.

- Serios, da Augustine, mulțumesc Lady Praxa.

Ea ți-a organizat șederea într-o casă din Cartagina

unde vei sta cu rudele lor.

Acum, sufletul tatălui tău se poate odihni în pace.

- Deci Alypius, visele noastre nu au limite.

Știi mamă, de îndată ce ajung la Cartagina o să

studiez zi și noapte

ca să-mi termin studiile în timp record, iar când

mă voi întoarce la Thagaste voi fi profesor și orator

ca să pot să fiu lângă tine și să îngrijești familia mea.

(ploaie torsă)

Sunt liber în sfârșit.

Sunt în sfârșit singur, departe de bastonul profesorului,

departe de ochii mamei și departe de mormântul tatălui meu.

Acum, în sfârșit îmi pot alege propriul destin.

Cartagina, iată-mă.

(tonuri de apel)

- Hedi, fiul meu.

- [Hedi] Mamă.

- Ce caută valiza aceea acolo?

- [Hedi] Mă duc la Cartagina.

- Cartagina?

- Cartagina, Tunisia.

- Știu că Cartagina este în Tunisia.

Ceea ce este cu adevărat supărător este că nu am stat cu tine

nici măcar de 10 minute de când te-ai întors în Algeria.

Nu există nici măcar o picătură de tandrețe

în ochii tăi pentru mine, mama ta.

Nu te-am văzut de șapte ani

și acum mă părăsești din nou.

- Mamă, mă duc doar în Tunisia

să filmez niște scene pentru filmul meu.

chiar îmi pare rău.

Dar promit, de îndată ce mă întorc, vom ieși împreună,

tu și cu mine, să bem o cafea și să mergem la plimbare.

- Promiți că nu mă vei minți?

- Îți promit, dragă mamă,

dar te rog dă-mi binecuvântarea ta.

- Fie ca Dumnezeu să-ți îndeplinească toate dorințele, fiule

și să te aducă acasă la mine sănătos și sănătos.

(muzică de sărbătoare)

– Profesore, am fost atât de bucuros să aflu

că am un doctorat în Filosofie augustiniană,

mai ales acum că suntem chiar pe locul Cartaginei.

Implicarea ta va fi un mare plus pentru film.

- Mulțumesc, ești foarte amabil.

- Hedi, unde să pun camera?

- Doar un minut și-ți spun.

Profesore, unde suntem acum, unde mai exact?

- Aici locuiau nobilimea și

familiile importante în Cartagina.

- Deci, am putea spune că aceasta este casa lui Nebridius,

casa din Cartagina unde a stat Augustin?

- [Profesor] ​​Da, este o posibilitate puternică.

- Bine.

- Am venit la Cartagina pentru că ambiția tatălui meu era să

devin un mare și celebru orator,

dar și pentru că mama a făcut tot ce a putut

după moartea tatălui meu pentru ca acest lucru să se întâmple.

- Chiar vrei să urmărești această ambiție

doar pentru a-ți face părinții fericiți, Augustine,

sau vrei să fii un orator strălucit.

- În Madurus am învățat arta de a emoționa publicul

până la lacrimi și abilitatea de a exprima emoțiile într-un mod

care să-l convingă de ceea ce spun

și chiar am reușit asta.

Am descoperit că abilitățile mele particulare

devin din ce în ce mai clare și că un studiu suplimentar

al retoricii, logicii și elocvenței

cu siguranță mă va face un orator genial.

- Știi că suntem foarte asemănători.

Ador discuțiile intelectuale, iubesc cunoașterea

și învăț despre noi religii și origini.

- Religiile și originile lor?

E ciudat.

- Este prietenul meu?

Vrei să spui că relația dintre zeii pe care îi închinăm

și studiul religiilor și originile lor

nu este altceva decât o dragoste de cunoaștere?

Continuă, continuă.

(muzică captivantă)

- Nu fi timid, dă-i picioarele tale, e treaba ei.

Numele ei este Tanit, este Amazyne pură și e frumoasă.

(instrumentele cântă ușor)

(Augustin tușește)

De ce tuși?

Văd că nu ai mai băut alcool până acum.

- Nu, este prima dată.

- [Nebridius] Și nu va fi ultimul.

- Hai, ce spuneai este fascinant.

- [Nebridius] Despre

discuții intelectuale sau despre alcool?

- Și astfel, definiția retoricii

este modul de comunicare a unei teorii

prin oratorie persuasivă pentru a influența publicul nostru.

Aceasta este definiția.

Dar care dintre voi de aici îmi poate spune

care sunt principiile retoricii?

- Tu, cum te cheamă?

- Augustin.

- Și tu de unde ești, Augustine?

- Numidia, din orasul Thagaste.

- Thagaste, am fost acolo cu doar câteva săptămâni în urmă

pentru a pleda un caz important.

Nu mi-a plăcut. Cu

toate acestea, trebuie să recunosc că a existat o consolare,

taxa a meritat cu siguranță.

(elevii râd)

- Și domnule, cum vă cheamă?

- Prios, domnule, sunt din Cartagina desigur.

- Deci spune-ne, Prios, principiile retoricii.

- Regulile retoricii...

- Hm?

- Sunt cele folosite de un orator.

- Desigur, desigur, și care sunt acestea?

- Și atât.

Oratorul folosește retorica, iar retorica îl ajută pe orator.

(elevii râd)

- Există cinci reguli ale retoricii, arta,

discursul, oratorul, ascultătorul și efectul.

- Exact corect.

- Cu toate acestea, asta nu te scuză

să vorbești fără permisiune.

- Vă rog să mă scuzați profesor și maestru.

- Accept scuzele tale.

Evident că nu ai lipsă de încredere în tine,

pentru că, deși nu te-am băgat în seamă,

ai fost sigur pe tine și ai înțeles bine.

Bravo, Augustine.

Ar trebui să vă placă tuturor pe Augustine, să încercați să vă dezvoltați

abilitățile pe care tocmai le-a demonstrat,

cele de a fi ferm și neînfricat.

(muzică liniștitoare)

- Adevărul, unde este adevărul?

Există adevărul?

Toată lumea caută adevărul, dar adevărul este ascuns. O

pot găsi doar cei care o caută,

cei care au o percepție ascuțită și un mare discernământ.

Adevărul poate fi găsit doar de cei care au înțelepciunea ta.

- Minunat, celebrul orator își dorește ceva?

- Da.

Mi-ar plăcea să am o fermă cu un câmp

undeva în frumosul peisaj rural din Efreekia,

cu fântâni precum le vezi în casele elegante

din Cartagina, făcute din cea mai fină marmură de la Kaukauna

și pline cu statui ale marilor împărați,

eroi nobili, și de femei frumoase și o bibliotecă.

Da, o bibliotecă plină de manuscrise valoroase

ca să mă pot bucura de bătrânețe în liniște.

- Și nu este loc de dragoste în acest vis al tău?

- Hei?

- Îmi pare rău, domnule, am spus prea multe.

Trebuie să pregătesc și să pregătesc masa.

- Hmm.

- Te-am rugat data trecută să memorezi discursul lui Pericle,

cel mai proeminent orator din Atena.

Care dintre voi a invatat-o?

Să-l ascultăm pe Augustin, viitorul nostru maestru orator.

- Onorabil domn, vă invit să faceți din măreția

națiunii dumneavoastră centrul principal al gândurilor dumneavoastră.

Vreau să fiți conștienți de faptul că această măreție a

apărut doar datorită curajului eroilor săi,

care și-au dat viața pentru oameni.

Le suntem veșnic recunoscători.

Fiecare dintre ei are mormânt, dar nu mă refer la

mormântul în care trupurile lor s-au transformat

în praf, ci mormântul care constă

din memoria și renumele lor,

un mormânt devenit sinonim pentru onoare.

Pentru acești eroi, întreaga lume este mormântul lor.

(grupul aplaudă)

- Dumnezeul meu și Mântuitorul meu, regele meu Iisus Hristos,

ai grijă de fiul meu Augustin cât este în exil

și ține-l pe Satana și toate duhurile rele departe de el.

Purifică-i gândurile.

Ajută-l să găsească drumul care duce la tine.

(latra cainii)

- Hei tu!

(tipete și bătaie)

(Augustin geme)

- Și dacă a păcătuit, iartă-l.

Nu-l ține împotriva lui.

Căci tu ești calea, adevărul și viața.

(Augustin geme)

(greierii ciripesc)

(Augustin geme)

(muzică seducatoare jucăușă)

- Realizați.

- Realizează.

- Realizează.

- Realizează.

- Dar care este adevărul?

- Dar care este adevărul?

- Perfect.

- [Augustin] Nimeni nu crede că binele poate fi realizat

doar printr-un efort de voință, fără harul lui Dumnezeu.

Am citit cuvinte înțelepte în lucrările lui Plate și Cicero,

dar nu-mi amintesc să spună ceva de genul

„Veniți la Mine, toți cei obosiți

„și împovărați și vă voi odihni.” De

câte ori m-am rugat ironic. ,

„Doamne ajută-mă să fiu curat și dă-mi

„puterea de a rezista ispitei, dar nu încă”.

Credința este să credem ceea ce nu putem vedea

și răsplata este să vedem ceea ce credem.

Ce mare credință ai mamă.

Cum este dragostea?

Este să ai mâini pentru a-i ajuta pe alții

și picioare care aleargă pentru a-i salva pe săraci,

și ochi nevoiași pentru a vedea greutățile și urechi nevoiașe

pentru a auzi suferința și suferința aproapelui tău.

Așa este dragostea.

- Da, Augustine.

- Marele orator Cicero spunea odată:

„Istoria este un martor al vremurilor noastre.

„Lumina adevărului, memoria adusă la viață,

„o educație pentru viață, un mesager din trecut”.

Înseamnă asta că dacă studiem

istoria vom găsi adevărul?

- Nu fi naiv, Augustine.

Nu există adevăr absolut în această viață, știi asta.

Adevărul este ceea ce tu și numai tu

poți demonstra altora că este adevărat.

- Augustin, Augustin.

Mă întreb, ai un moment de vorbit?

- Ce este?

- Am auzit remarca ta în timpul lecției

cu Asclepius despre adevăr.

- [Augustine] Da?

- Și stăpânul nostru ți-a dat un răspuns?

- După cum știți, maestrul Asclepius este un mare orator.

Învățătura lui provoacă mai multe întrebări decât răspunsuri,

dând naștere la din ce în ce mai multă contemplare,

încât până la urmă aproape că mori de disperare,

lăsându-te singur cu gândurile.

- Deci, de ce nu citești Biblia?

Poate vei găsi adevărul acolo.

- Eu nu cred acest lucru.

Am încercat de multe ori și mi s-a părut confuz.

De exemplu, în Vechiul Testament am găsit trăsături de caracter

care sunt atribuite greșit lui Dumnezeu, cum ar fi mânia, tristețea,

uitarea și alte lucruri

pe care raționamentul meu nu îmi permite să le cred.

- Te-ai uitat în învățăturile Bisericii?

- Sigur că nu.

Pentru mine, toate acele învățături sunt ca o prostie de basm

pentru copiii mici, ca să nu mai vorbim de

natura lor tiranică, despotică.

- Dacă Augustine, dacă aș putea să-ți răspund la întrebare?

- Ce întrebare?

- Unde este adevărul?

- Deci unde este?

- În maniheism.

- În maniheism?

- Da, ai auzit de profetul Mani? S-a

născut în 215 la Babel.

El a fost fondatorul maniheismului.

Prin învățăturile sale, Mani a reunit

cele trei religii ale zoroastrismului, creștinismului

și budismului și a făcut din ele o nouă religie,

maniheismul, religia adevărului, a

mântuirii și a păcii spirituale.

- Deci, maniheismul este adevărul?

- Primul lucru pe care trebuie să-l înveți

este ceea ce ne-a învățat mesagerul Mani,

că lumea este compusă din două elemente străvechi,

lumină și întuneric, bunătatea este împărăția luminii,

în timp ce răul este împărăția întunericului.

Lumina este elementul esențial al ființelor superioare.

De aceea tronul lui Dumnezeu a fost

stabilit în împărăția luminii.

Și acum dragilor, să-i urăm bun venit noului nostru prieten, Augustin.

Am auzit de la dragul nostru prieten Ahileos că cauți

adevărul și asta ne bucură inimile.

Dar mai întâi, aș vrea să știu dacă ești creștin?

- Oh, nu.

- Atunci ce religie urmează?

- Propriul meu raționament.

- Asta e bine, asta e bine.

Deoarece crezi în propriul tău raționament, învățăturile

profetului Mani vor fi calea ta către adevăr.

- Sunt dornic să aud.

- Maniheismul respinge sincretismul,

deci nu-L putem aduce pe Dumnezeu în lumea păcatului,

iar răscumpărarea păcatelor nu este posibilă prin sângele

celui răstignit așa cum pretinde creștinismul,

ci prin eliberarea sufletului

din închisoarea trupului, eliberarea luminii

din închisoarea întunericului și eliberarea

cunoașterii din închisoarea ignoranței.

De aceea trebuie să ne opunem credințelor

creștinilor și pretenției lor

că mântuirea sufletului se găsește

în moartea lui Hristos pe cruce

și aceste afirmații sunt cele care ne îndepărtează de adevăr.

Singurul adevăr este că trebuie să ucidem trupul

și să ne abținem de la plăceri cât de mult putem

pentru a ne înălța sufletele, Augustine,

pentru a ne înălța sufletele.

(muzică dramatică ușoară)

- Tanit, mă gândeam la tine.

- [Tanit] Ai fost?

- Trebuie să vorbesc despre ceva care te preocupă.

- Si eu la fel, inainte sa ajungi tu, ma

gandeam la ceva,

ceva care ne preocupa pe amandoi.

- Ei bine, ce este?

- Nu, mergi tu primul și -ți spun după.

- Insist pentru că atunci când soarele decide să strălucească,

toți norii trebuie să se ascundă.

- Am aflat azi că sunt însărcinată.

- Un copil?

- Augustine, evident că nu ești mulțumit de asta.

Dumnezeu să te păzească.

- Tanit.

Nu te voi abandona niciodată.

Ce ar trebui să fac acum?

Căci adevărul cere să mă eliberez

de ispitele trupului,

dar acum ea are copilul meu.

Este aceasta mâna destinului care pune

capăt legăturilor mele cu maniheismul?

Oh, dar o iubesc.

- Bună, Kenza.

- Ce mai faci, Hedi?

- [Hedi] Sunt bine, ce mai faci?

- Sunt pierdut fără tine, Hedi.

Ai plecat și m-ai abandonat.

Ai fugit de și de copilul pe care îl port.

Te rog, încearcă să înțelegi, chiar încerc aici.

Drepturile copilului nostru vor fi protejate

fie în Franța, fie în Tunisia.

Fac asta pentru că am nevoie de tine.

Te iubesc, nu înțelegi?

- Kenza, si eu te iubesc, sunt innebunit dupa tine,

dar nu pot sa fac nimic, trebuie sa muncesc.

Nu pot să renunț la serviciu, este imposibil.

- [Kenza] Pur și simplu nu mai am încredere în tine.

- [Hedi] Ce pot face ca să te fac să ai încredere în mine, spune-mi.

- Lasă-mă să fiu alături de tine pentru tot restul șederii.

Mi-e dor de tine, nu pot sta singură.

- Bine, bine, accept.

Dacă asta va dovedi că te iubesc, atunci bine, bineînțeles.

- Serios?

- [Hedi] Da, vino.

- Te iubesc, Hedi, te iubesc.

- Și eu te iubesc, chiar te iubesc, la revedere, dragă.

- La revedere, draga mea, Hedi.

(Sirena zboară)

(Tugănește încuietori)

- Augustin este acum tatăl unui copil,

copilul pe care l-a avut cu amanta.

El se numește Adeodatus, care înseamnă darul lui Dumnezeu.

Augustin în acest moment, în ciuda apărării sale

a maniheismului, are un mare conflict în mintea lui.

Acest conflict îl va determina să ia o decizie importantă,

o decizie care va schimba pentru totdeauna viața lui Augustin.

- Mă duc la Thagaste.

- Thagaste?

- Da, Thagaste, casa mea.

- Și asta va fi o vacanță lungă?

- Nu e sărbătoare.

Nu, mă întorc acolo să trăiesc.

- Ce?

Vei pleca de la tot ce ai realizat

aici la universitate, de casa ta frumoasa, de

clientii, de cazurile tale, pentru a merge sa locuiesti in Thagaste?

Nu înțeleg, prietene.

- Nu mă înțeleg pe deplin,

dar nu mai am plăcere din ceea ce fac aici.

Dar poate că predarea retoricii înapoi în Thagaste

mă va ajuta să mă descopăr.

Sau poate că sentimentul că fac ceva

pentru propriul meu oraș și că le transmit cunoștințele mele

celor care nu pot călători îmi va fi bine, mai

ales că am fost cândva în aceeași situație

și familiei mele le-a fost greu. .

- Uneori mă întreb despre tine, Augustine.

În ciuda inteligenței tale,

ești și un tânăr atât de sentimental.

Este neobișnuit să găsești rațiune

și sentiment la aceeași persoană.

- Ești prea amabil.

Vei fi mereu un lingușitor, Nebridius.

- Nu, într-adevăr, nu este o linguşire, este adevărat.

Spune-mi, ce ai de gând să faci cu fiul tău, Adeodatus,

presupun că îl vei lăsa cu Tanit.

- Fiul meu, nu, vine cu mine

si cu permisiunea ta o sa vina si Tanit cu mine.

- Nu este nevoie de permisiune. Ti-am

dat-o prietena mea.

Tanit este deja al tău și numai al tău.

Bea niște vin.

(muzică captivantă)

- Vom lua un taxi. Mai

întâi vrei o băutură?

- Oh, nu, sunt bine.

- Ah aici, Souk Ahras, te rog. Poftim

.

- Noroc.

(muzică de pian captivantă)

- Aici am crescut.

Ai grijă de pasul tău.

Deci aici.

(bătăi în uşă)

- Augustin.

- Mamă, cât de dor mi-a fost de tine.

- Cum ai crescut fiul meu și te-ai schimbat.

- Aceasta este Tanit, soția mea.

- Bun venit la Thagaste, Tanit.

- Mulțumesc stăpână Monica.

- [Augustin] Și acesta este Adeodat, fiul meu, darul lui Dumnezeu pentru noi.

- Darul lui Dumnezeu, darul lui Dumnezeu?

- Unde sunt Navigius și Perpetua?

- Navigius este pe teren, Perpetua în camera ei.

Perpetua!

Perpetua!

(muzică solemnă)

- Credeai că nu-mi voi da seama că nu este soția ta?

În Thagaste toată lumea știe.

Mesagerul de la Cartagina nu face un secret din vestea ta.

Acum, ești celebru, Augustine.

Oamenii vor să știe totul despre tine.

(Tunetul bubuie)

- Dar o iubesc, mamă.

Nu este suficient pentru tine că ea este creștină?

Ei bine, dacă legea romană nu ar interzice căsătoria

cu un sclav, m-aș fi căsătorit cu ea.

- Să te căsătorești cu ea, cum?

Dacă ceea ce am auzit de la mesager

este corect, nu se va întâmpla niciodată.

Urmăriți acum erezia maniheismului care interzice căsătoria.

Nu are nimic de-a face cu dreptul roman.

- Mamă, sunt foarte obosită.

Vom vorbi despre asta mâine.

- Vom vorbi despre asta acum!

Ai crezut pentru un minut

că voi accepta acest adulter?

- Shh, mai jos, mamă.

Te rog, coboară vocea.

- Coboara-mi vocea ca oamenii sa nu auda, ​​dar ce

vei face cu El care ne cunoaste toate gandurile?

- Bine, le iau și plecăm imediat.

- Stai.

Ce a făcut acest sărman copil

ca să fie scos în frig?

Să stăm jos și să lăsăm totul în mâinile lui Dumnezeu.

(muzică dramatică antrenată)

- Hedi, fiul meu, ce mai faci?

Cum merge filmul?

- Sunt bine și filmul merge bine.

- Slavă domnului.

- [Jamilla] Sănătatea ta.

- Mulţumesc.

Încă nu mi-ai spus nimic despre Kenza.

- Kenza?

- Mm hmm.

- Kenza și cu mine lucrăm împreună. E

franceză, franco-tunisiană.

- Asta este?

- Ce vrei să spui cu asta, mamă?

- [Mama] Vorbește mult despre tine

și e evident că e ceva între voi.

- Da, desigur că există, mamă.

Chiar există ceva, ne iubim.

- Dragoste, ce?

- [Hedi] Ce e în neregulă cu asta?

- Vreau să spun că dragostea în Occident nu este dragostea pe care o cunoaștem aici.

Dragostea acolo este aceeași

ca între soț și soție.

- Da, da mamă, deci ce, chiar nu este momentul.

Am de lucru.

- Deci înțeleg că trăiești ca un cuplu căsătorit?

huh?

Și copilul pe care îl poartă este al tău?

- Ea ți-a spus?

- Nu a spus nimic, nu fi nedrept.

Am observat că de mai multe ori când se juca cu nepotul tău

îl ținea departe de burtă.

Așa am știut că este însărcinată.

Deci, care sunt planurile tale?

Spune-mi!

(muzică dramatică)

Trebuie să-ți lași conștiința să decidă, Hedi

și amintește-ți că această fată Kenza are o familie

și sunt sigur că nu ai vrea ca sora ta

să fie în aceeași situație.

(cocoșul cântă)

- [Hedi] Bună, omule.

Continuă.

(bâlpâie de vaca)

(ciripește păsările)

- Așteptam cu nerăbdare ziua când se va

întoarce la Thagaste, gândindu-mă că

atunci când va fi aici cu mine voi avea pace în suflet,

dar de la întoarcerea lui sufăr și mai mult.

Viața mea de zi cu zi este plină de durere și regret.

El a devenit principalul apărător

al ereziei maniheismului aici, în Thagaste.

- Lasă-l doar să facă ce vrea și într-o zi își va da seama

că aceste teorii nu merită apărate.

- Aș vrea să vorbești cu el și să-i explici

că ai fost cândva un adept al maniheismului

și că ai devenit preot--

- Ți-am spus, lasă-l în pace și roagă-te doar pentru el.

El va descoperi singur prin

propria sa lectură că această mișcare este absurdă.

- Trebuie să greșească încă mai mulți ani, asemenea erezie?

Mă întreb cum poate el să înțeleagă toate aceste reguli complicate

ale maniheismului și totuși să reziste înțelegerii

Bibliei în toată simplitatea ei.

- Nu-ți face griji pentru că fiul

lacrimilor tale nu se va pierde niciodată.

- Nu știi, nu știi, nu știi.

Nu știi niciodată răspunsurile!

Nimic din ce te învăț nu rămâne în mintea ta.

Nu știu de ce vii la lecții

dacă nu te interesează, de ce să înveți deloc?

Oricum, această lecție s-a terminat.

- Îmi pare rău, stăpâne.

- Alypius.

- Spune-mi Augustine, nu te-am mai văzut

într-o dispoziție atât de proastă de mulți ani.

- Mi se pare inacceptabil să petrec toți acești ani aici

pentru a găsi doar un student inteligent ca tine.

De ce râzi, prietene?

- Ei bine, de fapt, mereu m-am întrebat

cât timp ai sta aici în Thagaste,

înainte să-ți dai seama cât de limitat

este locul în comparație cu aspirațiile tale.

Îmi amintesc că tu mi-ai spus într-o zi

că visele noastre nu au limite.

(ploaie zbârnâie)

(tunet zbârnâie)

(pași scârțâie)

- Augustin.

Unde te duci cu pachetele alea?

Răspunde-mi, Augustine.

- Cartagina.

- Cartagina?

Și de ce te întorci acolo când ai plecat

de la sine să te stabilești aici?

- Știu, știu, mamă, dar mă simt înăbușit în Thagaste

și visele și aspirațiile mele pur și simplu vor dispărea

dacă rămân aici, încerc să-i învăț pe studenți

care nu promit deloc.

- Și fiul tău? Și

mama lui?

Ai de gând să-i lași?

Ce au făcut ca să merite asta?

Cum vor trăi fără tine?

- E în regulă, le-am lăsat destui

bani să reziste mult timp.

Nu-ți face griji, dragă mamă, de îndată ce voi rezolva lucrurile

în Cartagina, mă voi întoarce să le iau, promit.

(muzică dramatică întunecată)

(ploaia bate cu putere)

Doamne, mi-a luat atât de mult să ajung să te iubesc

și să văd frumusețea ta depășitoare,

acolo unde ești mereu lângă mine,

dar răzvrătirea mea m-a împiedicat să mă apropii de tine.

(muzică orchestrală emoționantă)

De-a lungul acestor ani, am cedat multor ispite.

Am înșelat oamenii și ei m-au înșelat pe mine.

I-am înșelat pe ei și ei m-au înșelat pe mine.

Uneori prin știință--

- Învățăturile profetului sunt calea către adevăr.

- [Augustin] Și uneori prin

predarea religiilor false.

Cât de absurd este să știi totul

și totuși să nu Te cunoști, Doamne Doamne.

Tot ce am ieșit din asta a fost o popularitate jalnică,

exprimată în aplauzele mulțimii.

Am uitat că mândria transformase unii îngeri în demoni

și că smerenia transformase oamenii în îngeri,

așa că capul meu era mereu plin de idei contradictorii.

- Ce, ce vrei să spui?

După tot acest timp, Augustine,

încă pui întrebări.

- Voi continua să pun întrebări cât îmi place.

Maniheismul este ca orice altă învățătură care poate fi studiată.

Este deschis pentru întrebări și schimbări.

- Calmează-te, Augustine, studenții noștri se uită la noi

și maniheismul este urmărit.

În orice caz, îndoielile tale vor fi înlăturate fie Faust,

când se va întoarce de la Roma în curând.

- [Augustine] Și când mai exact este curând?

- Cred că poate a sosit deja.

Ne vedem curând, la revedere, prietene.

Adio.

- Dragă mamă, Adeodatus.

Tanit, ce mai faci?

- Cât de dor ne-a fost de tine draga mea.

- Și aici ești deja.

Aveam de gând să vin să te iau de la Thagaste,

dar mă bucur că ești aici acum.

Haide, hai să mergem acasă, nu e departe. Vino

.

- [Monica] Ești pe o cale greșită.

Chiar dacă înveți și convingi oamenii

cu cuvintele tale inteligente și logica, calea ta seamănă cu cea

adevărată, dar nu este calea adevărată.

- [Augustin] Încep să-mi recunosc propriile limite,

dar mamă, caut înțelepciunea,

înțelepciunea în toate profunzimile ei, înțelepciunea și izvorul ei,

înțelepciunea și sensul ei cel mai profund , atât îmi doresc.

- [Monica] Este oare înțelepciune să înveți

elevii tăi concepte deșarte și să afirmi, așa cum faci voi, maniheiștii,

că vina pentru păcat și răutate este a lui Satan

și că ființele umane nu sunt responsabile,

dar dacă se lasă în rău, este vina

răul însuși și nu al lor?

Cum poate geniatul Augustin să creadă asemenea prostii.

- Ah, este atât de ironic că locul unde se

întâlneau creștinii când erau persecutați

este același loc în care căutăm acum să scăpăm

de persecuția creștinilor.

- În tot ce ai spus, încă

nu există nimic care să răspundă la întrebarea mea.

- Ascultă, Augustine, te sfătuiesc să nu lași

toată învățarea ta să interfereze cu credința ta.

Adevărul este de neschimbat.

Noi suntem cei care se schimbă.

- Adevăr, adevăr, adevăr, încep

să mă obosesc de acel cuvânt gol.

Este adevăr fără dovezi, fără răspunsuri.

Pretindeți că tot textul din scripturi

care nu vă place a fost schimbat și răsucit.

Logica ta este să batjocorești toate acuzațiile împotriva ta.

După tine, după tine până și Dumnezeu este imperfect,

pentru că s-ar putea să fi fost pătat de rău.

În timp ce toți conducătorii tăi ascund tot felul de păcate

în spatele unui văl de virtuți înșelătoare, iar când te întreb,

te întreb despre asta, răspunsul pe care îl primesc este că adevărul

este de neschimbat, eu sunt cel care m-am schimbat.

- Am spus tot ce am de spus.

Fă ce vrei.

(muzică dramatică antrenantă)

(muzică festivă)

- Vă rog să mă scuzați că vă întrerup,

dar v-am adus această scrisoare de la consulul de la Roma.

- De ce nu citești scrisoarea, Augustine?

- Este acesta un moment potrivit pentru citirea scrisorilor?

- Consulul de la Roma, nu-i aşa stăpânul Symmachus?

- Da, așa e.

- Credeam că ne-a uitat după ce a plecat din Cartagina.

- De ce i-ar scrie Symmachus cuiva ca tine?

- Trebuie să fie foarte important.

- Îți voi citi, apoi mă lași în pace.

- Augustine, ce este în scrisoare?

Ai o expresie ciudată.

- Symmachus mă invită să predau

la Universitatea din Roma.

- Asta înseamnă că vei părăsi Cartagina?

- Mă voi gândi la asta.

Dar nu până nu m-am ocupat de această chestiune.

(Toți râd)

Pune-l afară pe cărucior și așteaptă-mă.

- Da, domnule.

- Unde te duci, Augustine?

- În portul Cartagina, să-mi iau rămas bun de la

un prieten care pleacă la Roma.

- Ce faci cu toate astea

dacă doar îți spui la revedere de la el?

- O să i le dau până se va stabili acolo,

pentru că a fost întotdeauna un prieten foarte bun cu mine

și m-a ajutat de multe ori în trecut, vezi tu.

Adeodatus, fiul meu drag, ce mai faci?

- Sunt bine, tată, mulțumesc.

- [Monica] Vrei să vezi marea, Adeodatus.

- Da, te-am întrebat de multe ori

dacă mă poți duce la mare.

- Tatăl tău îți va îndeplini dorința.

Ne duce pe toți în port să vedem

marea și să respirăm aerul înviorător.

(pescărușii croșcă)

- Ridică-l!

Maestre Augustine, maestru Augustin!

- Ce este?

- Nava este acum gata de plecare.

- Bine, bine.

Ascultă-mă și nu face niciun comentariu.

- [Porter] Da, domnule.

- Păi de ce nu mi-ai spus că nava

va întârzia, ce să fac acum?

- Este ceva în neregulă, Augustine?

- Portarul m-a informat că

nava prietenului meu va avea întârziere.

- Unde este prietenul tău?

- Evident că știa despre asta și a decis

să se odihnească undeva până ajunge vasul în port.

Nu contează, ar trebui să te întorci acasă.

- De ce ar trebui?

Vom rămâne cu tine până vine nava.

- Stai cu mine, cum?

Nava va întârzia.

După cum ți-am spus, o să-mi caut prietenul

și prezența ta o va îngreuna.

Vei obosi în acest loc aglomerat.

Ai vrea să mă aștepți în biserica lui de pe deal?

Uite, e acolo sus.

- Este o idee foarte bună , doar nu întârzia.

- O să încerc mamă, o să încerc, mai departe, pleci.

(muzică dramatică)

- Augustin?

Augustin!

(cântare antică)

- Da, dar nu este același lucru.

- Unde s-a dus Augustine?

- Augustine, maestrul Augustine a plecat pe vas spre Roma. A

plecat, totul este bine.

- Augustine ne-a lăsat aici, Tanit. A

plecat la Roma.

(Monica scâncete)

Doamne, Domnul meu, Mântuitorul meu, de ce l-ai lăsat să plece din nou?

Mi-ai promis că va fi al tău.

Cât timp trebuie să continue asta?

Cât timp, Doamne?

Cât timp?

(Monica suspine)

(clantă de săbii)

(aclama mulțimii)

- [Augustine] Sunt atât de fericit să te văd Alypius, aici la Roma.

- Chiar urăști viața aici la fel de mult?

- Nu suport, atitudinea frângă a studenților.

Ei fac totul pentru a evita plata taxelor mele.

(Mulțimea urale)

(Spădele zgomot)

Vă puteți imagina că nu mi-am făcut mulți prieteni aici.

Singurul meu prieten adevărat aici este consulul Symmachus.

- Din asta aduc, că

nu mai crezi în maniheism?

- Maniheism, nu mai mult.

(huiduieli de mulțime)

(înjunghiuri cu sabia)

- Dar Augustine, ești printre

puținii oameni cărora le prețuiesc cu adevărat prietenia.

Ultima dată când ne-am întâlnit am avut impresia

că nu mai vrei să stai la Roma.

Așa că, când Tribunalul din Milano mi-a cerut

să le găsesc un profesor de retorică,

m-am gândit că ați fi persoana cea mai potrivită pentru a le recomanda.

- Mulţumesc, mulţumesc foarte mult, domnule consul.

- Nu trebuie să-mi mulțumești, Augustine.

Important este că ești audiat

în sălile de judecată ale Tribunalului din Milano cât mai curând posibil.

Vă rog.

(muzică festivă ușoară)

- [Augustine] „Este uimitor să mă gândesc la timpul

„care a trecut de când aveam 19 ani până în prezent.

„Acum, am 30 de ani și încă mai vreau să trăiesc în prezent,

„prezentul care îmi scapă constant

” și care mă face să mă răspândesc prea subțire.

„Dragă Doamne, am să rămân blocat

” în noroiul dacă nu mă tragi afară,

„și stai orb dacă nu-mi deschizi ochii

(muzică jucăușă)

[în

tăcere] Te iubesc și eu

Soarta ne va aduce mereu împreună

- Bună, Augustine -

Cum merge munca ta aici, Augustine

o relație bună cu Palatul Imperial -

O, nu, nu, nu, o să-mi

fie frică de acum, Augustine

despre Ambrozie

- Ce zic de Ambrozie

- Este adevărat ce spun despre el în Cartagina

- [Augustine]

- Am auzit că acest filosof Ambrozie nu este doar

un episcop și un filozof? gânditor,

un om incredibil de curajos care chiar nu se

teme de comploturile care vin de la Palat.

- A, da, celălalt lucru pe care l-am auzit despre episcopul Ambrozie

este că oratorilor păgâni și manihei le este frică

să-l înfrunte, nu vi se pare ciudat

că încă nu l-ați întâlnit?

- L-am cunoscut, chiar crezi că ar fi de folos

să-l cunoști și să-i asculți filosofia?

Și cum poate un episcop creștin să fie filozof?

- Da, ai dreptate, prietene.

Ce casă frumoasă, dar îi lipsește ceva.

Unde sunt femeile?

Ați învățat abstinența la Milano?

- Desigur că nu.

Încă nu este timpul pentru asta.

Femeile sunt pe drum.

(muzică heraldică)

- [Julian] Acesta este ordinul de la împăratul Valentinian, aici.

- Trebuie să merg să-l aud pe Ambrose predicând?

Nu înțeleg.

Ce rost are asta, comandante Julian?

- Palatul este îngrijorat de Ambrozie, de

influența pe care o are asupra oamenilor din Milano.

Vrem să știm că se gândește Ambrose.

Nu există persoană mai bună decât tine

pentru a înțelege care sunt intențiile lui.

(muzică dramatică)

– În centrul tuturor acestor contradicții se

află întrebarea care ne tulbură,

există o soluție la problema păcatului?

Putem strica puterea lui Satana și forțele întunericului?

Și există o lumină veșnică care ne dă

viață și respinge întunericul?

În lectura noastră a Noului Testament, vedem

că Dumnezeu a luat formă umană de dragul păcătoșilor

și nu pentru cei care sunt deja drepți și desăvârșiți,

așa cum a spus el însuși: „ Nu am venit să chem

„pe cei drepți la pocăință, dar păcătoșii

„din care putem vedea că cei care sunt drepți

„în ochii lor sunt cei mai îndepărtați

„de a vedea chipul milostivului nostru

” și de a experimenta binecuvântări."

Și în condamnarea sa asupra fariseilor

și conducătorilor religioși, avem cea mai mare dovadă

a pericolului de a fi neprihăniți,

pe care Dumnezeu l-a condamnat întotdeauna.

Cel care are credință ascultă și ascultă pentru a crede,

în timp ce o face. Nu cred că nu pot auzi.

Este bine să vă văd pe toți aici.

Vă mulțumim că ați venit

în pace

predicare excelentă

- Toată cinstea se datorează Domnului nostru

care mi-a dat cuvintele de spus

- Stilul tău este remarcabil de simplu,

ceea ce face ca oricine să înțeleagă,

iar în cuvintele tale există ceva, ceva...

Care atinge. inima, ceva care m-a făcut să simt

în inima mea o pace pe care nu am simțit-o până acum. Vă

promit că voi veni acum regulat

să vă ascult predicarea, gata să învăț.

- Voi fi foarte onorat dacă o faci.

- [Augustine] Mamă.

- Augustine, fiul meu.

- [Augustin] Adeodatus.

- Mi-ai lipsit atât de mult, tată.

- Mi-a fost dor de tine.

Ce mai faci, Tanit?

- Sunt bine.

- Vino și stai jos, urmează-mă.

Se pare că ai avut probleme să mă găsești?

- Prietenul tău ne-a ajutat, Alypius.

Fără el ne-am fi pierdut în acest mare oraș.

- Știu, Milano este un oraș mare și frumos,

plin de multe biserici care sigur îți vor plăcea, mamă,

și mai presus de toate biserica episcopului Ambrozie.

(muzică dramatică)

Nu-mi neg admirația pentru ideile episcopului,

darul său de a vorbi și filozofia lui.

- Ceea ce spui Augustine, este foarte serios

și confirmă că temerile mele erau întemeiate.

- De ce nu pot să-i admir filosofia?

- Ei bine, dacă ție, un geniu în retorică

îți plac atât de mult ideile, oamenii îl vor iubi.

Acest Ambrozie a avut o influență asupra tuturor celor din jurul lui.

El ar putea stârni oamenii oricând

să atace Palatul, dar acum vă spun că nu va reuși.

Chiar în această noapte, cariera lui Ambrose se apropie de sfârșit.

Crede-ma.

(cântat religios)

- Mamă.

- Augustin?

- Trebuie să părăsim acest loc acum.

- Nu, nu vreau să merg, vreau să-l cunosc pe episcopul Ambrozie.

- Vreau să vorbesc cu tine despre ceva important.

Așa că îl poți vedea altă dată.

- Ei bine, nu mă mut de aici până nu-l cunosc pe episcopul Ambrose.

- Mamă, soldații împăratului sunt în drum

spre catedrală, să o atace.

- Ataca catedrala?

Și crezi pentru o clipă că voi abandona casa lui Dumnezeu?

- Te rog, ascultă, mamă.

Nu avem timp de pierdut, trebuie să plecăm.

Toată lumea mă cunoaște și nu trebuie să mă găsească aici.

- Ți-e frică pentru statutul tău

și poziția ta, Augustine, nu pentru mine.

- Mamă...

- Nu, te rog du-te.

Dumnezeu este capabil să mă protejeze pe mine și pe toți cei de aici.

(muzică dramatică tensionată)

- [Adept] Domnul meu, Episcop.

- Ce vom face?

(strigăt adăugător)

- Ce se întâmplă?

- [Adept] Soldații împăratului, au sosit.

Vor să atace catedrala.

Ne vom lupta cu ei va fi puterea noastră.

Nu-i vom lăsa să intre în viață.

- Vă rog, lăsați armele alea.

Țineți-vă de cuvântul Domnului nostru.

Armele noastre nu sunt cele ale lumii, sunt spirituale.

Înarmați-vă cu credința voastră și lăsați-l pe Dumnezeu să facă restul.

(clannet de arme)

(muzică dramatică tensionată)

(unduri de apă)

- Mă bucur că soldații nu au intrat în catedrală,

dar sunt dezamăgit de comportamentul tău,

că nu ai fost alături de noi, nu ai avut încredere în Dumnezeu.

Doar că nu te înțeleg, Augustine.

Ești prieten cu Episcopul

și apoi te comporți așa?

- Prietenia mea cu episcopul Ambrose

nu înseamnă că am devenit creștin.

Am asistat la predicile lui

din ordinul Palatului Regal.

Trebuie să înțelegi rolul meu în toate acestea, mamă.

De fapt, lucrez pentru ei.

- Vreau să vorbesc cu tine despre altceva.

- Ce este mama, spune-mi.

- Știi fiul meu, timpul trece

și e timpul să-ți alegi o soție.

- O soţie?

- Da, da, o soție care s-ar potrivi poziției tale actuale.

- Nu mă gândesc la asta momentan, mamă.

- Ascultă fiule, la biserică am întâlnit o

tânără frumoasă și evlavioasă, pe care o cheamă Tertia.

Tatăl ei este important.

Sunt sigur că va fi o soție foarte bună pentru tine.

- Vorbim altă dată, mamă, nu acum.

- Augustine, fiul meu, ar trebui să

o vezi și apoi să iei o decizie.

Nu-ți face griji, vei avea destul timp să

te hotărăști, ea nu va avea vârsta de a se căsători timp de doi ani.

(muzică melancolică)

- Acesta este părintele Simplicianus, Augustin.

El este omul care m-a botezat și l-a botezat și pe

marele filozof african, Victorinus.

- Grația Sa, episcopul Ambrozie

mi-a spus multe lucruri grozave despre tine.

- Și mi-a spus și despre tine

și marele tău dar pentru retorică.

- Părinte Simplicianus, Augustin,

ca și tine este interesat de filosofie.

Sunt sigur că veți fi prieteni buni.

- Sunt foarte onorat, părinte.

(Adeodatus suspine)

Adeodatus, ce-i fiul meu?

De ce plângi, Adeodatus?

Ce sa întâmplat, mamă? De ce

plange asa?

- Tanit a plecat, a plecat.

- Dar de ce?

- Am încercat să o opresc. Se

pare că a auzit vorbirea noastră despre căsătorie

și a ales să renunțe la toate,

ca să nu stea în calea planurilor tale.

Tot ce am spus a fost în zadar.

M-a implorat să nu spun nimic.

Mi-a cerut să am grijă de Adeodatus și mi-a jurat că

nu va aparține niciodată altui bărbat în afară de tine.

(muzică dramatică întunecată)

- Plecarea concubinei sale a pus capăt unui capitol

din viața lui care durase 14 ani.

Pentru Augustin, începea un nou capitol,

dar nu va iubi niciodată o altă femeie așa cum a iubit-o el.

Nu a uitat-o ​​niciodată și nu s-a căsătorit niciodată,

trăindu-și viața în celibat.

- Bine, tăiat.

Vă mulțumesc mult, eminență.

- Mulțumesc, mulțumesc foarte mult.

- Vorbește, Augustine, ce te deranjează?

- Sunt atât de multe lucruri, nu știu de unde să încep.

Am făcut multe lucruri rele și sunt pierdut.

- Îl cunoști pe filozoful african, Victorinus?

- Da, a fost unul dintre cei mai

importanți filosofi din Roma.

- Dumnezeu l-a adus pe Victorinus să creadă în el și în căile sale,

iar Victorinus a fost capabil să accepte credința creștină

în toată simplitatea ei, adevărul care este invizibil

pentru cei învățați, dar vizibil pentru copii.

Și a putut să declare deschis că era un urmaș

al lui Isus Hristos, ceea ce l-a umplut de bucurie.

Acest lucru a făcut Roma să se mânie, dar a fost bucurie în cer.

Augustin, în trecut, Victorinus și-a ascuns mereu

credința și a recunoscut-o doar preotului. De

fiecare dată, preotul spunea: „Voi crede doar

„credința ta în ziua în care te voi vedea venind în biserica mea.” În

cele din urmă, a venit acea zi și marele filozof

s-a arătat și a venit înaintea poporului lui Dumnezeu

și și-a declarat cu umilință. credința în Iisus Hristos

și toți oamenii s-au adunat la biserică strigând:

„Aleluia, aleluia, Victorinus, Victorinus

(ciripit greierii)”.

(cântare religioasă)

- [Voce necunoscută] Ia-l și citește

- Adeodatus

-

Ia-l și citește-l

- „Nu în desfrânare, beție,

desfrânare. gelozie,

„mai degrabă vă îmbrăcați în Domnul, Iisus Hristos

„și să nu vă gândiți cum să

satisfaceți dorințele cărnii”

(pasăre hoots)

(muzică captivantă)

(cântări vesele)

(muzică festivă) (

turări ale motorului)

(cântat religios)

(ciripit păsările)

- Pentru prima dată, o, Doamne, simt

că îmi vorbești direct.

Pentru prima dată mă confrunt cu mine.

Dragă Doamne, mă aduci față în față cu mine,

ca să pot vedea toată oroarea vieții mele păcătoase.

Pentru prima dată, mă văd așa

cum sunt cu adevărat și mi-e frică.

Dar unde mă pot ascunde?

Dragă Doamne, simt că mă privești acum

ca și cum nu ar mai fi nimeni altcineva în Rai sau Pământ.

Știi o, Doamne, cât de mult am nevoie de Tine, chiar mai mult

decât înainte, astăzi îți deschid ușa inimii și a vieții mele

și te accept ca Domnul meu și Mântuitorul meu.

Regret că viața mea petrecută departe de tine.

Regret că nu ți-am mulțumit niciodată pentru nimic.

Îți mulțumesc că ai murit pe cruce pentru mine.

Ca să pot recunoaște multele mele păcate și să fiu iertat.

Doamne, ajută-mă să trăiesc după voia Ta și nu a mea.

Ajută-mă să merg în pașii tăi, să te urmez.

Da Doamne, să Te urmez!

(muzică dramatică antrenată)

Acum știu de ce nu L-am putut găsi pe Dumnezeu atât de mult timp.

Îl căutam afară când trebuia să mă uit înăuntru.

(muzică de pian agitată)

- Nu-ți face griji

pentru că fiul lacrimilor tale nu se va pierde niciodată.

- [Părinte] După convertirea sa și botezul, s

-a întors în orașul natal Thegaste,

iar de acolo a plecat la Hippo, unde ne aflăm acum.

- Buna ziua.

- A fost hirotonit Episcop în anul 395 d.Hr.

și după o viață dedicată învățării

și apărării adevăratei credințe și după ce a scris

peste 232 de volume de lucrări în timpul vieții,

care sunt considerate a fi printre cele mai îmbogățitoare

și mai iluminatoare care au avut vreodată. scris,

Augustin la vârsta de 76 de ani a mers

la gloria veșnică în anul 430 d.Hr.

El a fost Augustin filosoful, cel orator,

răzvrătitul, omul credinței, episcopul,

omul multor zicători, era Sfântul Augustin,

fiul Africii, episcopul săracilor, fiul lacrimilor ei.

(muzică de pian captivantă)

(muzică luminoasă captivantă)

(muzică instrumentală veselă)

(muzică instrumentală emoționantă)