Original subtitles

ALBUM DE FAMILIE

Astăzi, comunitatea din Hollywood a venit să o omagieze pe Faye Price Thayer.

Directorul de film nominalizat la Oscar care a murit weekendul trecut.

Faye, a făcut tranziția de la actorie la regie de film,

într-o perioadă când aceasta era dominată de bărbați.

A făcut asta cu respect pentru fanii care au iubit-o.

Ea a murit, iar soțul ei, Ward Thayer, a rămas alături de nepoții săi.

Ward Thayer și-a produs toate filmele sale.

Împreună au creat o echipă puternică în lumea Hollywoodului.

Tată, te simți bine?

Tată... te simți bine? Ai mâncat ceva până acum?

- Vrei să-ți pregătesc ceva? - Nu.

- Nu... Ești sigur? - Voi fi bine.

Aș vrea să cred că o parte din tine, mai e aici, cu mine...

pentru că nu știu cum îmi voi petrece restul vieții fără tine.

Tu ești cea care ținea familia strâns legată.

Cea care îmi spunea să-mi iubesc copiii necondiționat.

Întreaga zi, am încercat să mă îndepărtez de ceilalți.

Cel mai mult, îmi doresc să pot închide ochii...

să mi te imaginez.

Ne-am întâlnit prima dată în Korea. Tu jucai pentru soldații de acolo.

Iar eu eram desemnat cu organizarea spectacolelor USO.

Uitați-o aici!

Nu e nemaipomenit? Vă iubim mult!

Mă bucur că sunt printre voi. Și sper să reveniți acasă curând.

Îți era frig, și ți-am dat haina mea. Atunci cred că m-am îndrăgostit.

Chiar e cineva. Celelalte actrițe au luat cina cu generalii.

Dar ea, stă aici cu noi.

Un ceai cu un cub de gheață. Cred că ai pile bune locotenente.

E plăcut, dar mai dorești ceva?

Nu, mulțumesc... Costumele astea pot deveni strâmte.

Aș fi vrut să-ți ofer o cafea dar barul e închis.

E bine așa, fă-ți nota.

Ceea ce ai făcut în seara asta, a însemnat mult pentru băieți.

Ultimele două săptămâni în Korea, m-au făcut să privesc altfel lucrurile.

Mă face să mă gândesc la ceea ce e cu adevărat important.

Nu petrecerile de la Hollywood, sau rolurile din filme.

Mie mi-a ajuns pentru întreaga viață.

Care-i primul lucru pe care îl vei face când vei ajunge acasă?

E o cafenea mică pe strada Wilshire, care face și cea mai bună plăcintă.

Voi comanda 2-3 bucăți, și mă voi întoarce la viața mea de dinainte.

De ce trebuie să fie mereu așa?

Să-ți spun ceva, de ce nu cădem de acord să ne schimbăm puțin?

S-a făcut.

- Ai spus că mă iubești. - Chiar te iubesc.

- Întoarce-te cu mine la New York. - Trebuie să termin pictura.

Este important, să dovedesc că am talent.

Tăiați. Acum veți veni de sus cu macaraua în poziția asta.

Iar camera ce strânge cadrul pe paleta de culori.

Cât mai strâns pe paletă.

Va releva cât mai mult din culoarea lumii

în care trăiește: roșu, galben, albastru, verde...

Foarte frumos. Mai facem niște ajustări, și îi dăm drumul.

Puteți lua o pauză. Mergeți la garderobă.

- Scuză-mă! - Da.

Cred că totul e minunat, dar când voi vedea toată povestea personajului?

De ce nu începi cu un cadru de pe lumânări, apoi urci spre fața lui?

Lasă-mă să mă gândesc la asta. Între timp, odihnește-te puțin.

Ca să vezi! Avem o actriță care se crede un "Cecil B. DeMille".

Mulțumesc.

Domnișoară Price? Nu-ți mai amintești de mine, nu-i așa?

Nici nu mă așteptam să o faci.

Bine ai venit acasă, locotenente. Cum ai dat de mine aici?

- Am ceva cunoștințe. - De asta, îmi amintesc.

Portarul m-a crezut când i-am spus că-ți datorez o cafea.

Așa este. Aș fi vrut să-ți prezint platoul, dar trebuie să intru în scenă.

- Ce zici s-o facem după? - După ce?

După ce vom lua cina.

- Domnișoară Price, mă bucur să te văd. - Și eu mă bucur de revedere.

Mulțumesc. Masa dvs e gata. Urmați-mă vă rog.

Țigări... bomboane...

- Masa dvs favorită. - Îți mulțumesc.

- O sticlă din cea mai bună șampanie. - Imediat. O seară plăcută.

Îl vezi pe domnul din fața noastră? Cel care vorbește la telefon.

El e directorul studioului. Se numește Webster Abernathy.

- Cel care savurează țigara. - Pare că țigara îl consumă pe el.

Iar tânăra domnișoară de alături, e fiica lui, Maisie.

- Ai vrea să dansezi? - Mi-ar plăcea.

Îți sunt dator cu acest dans.

În regulă Charlie. E nemaipomenit.

Webster vine către noi. Vrei să i te prezint?

Nu prea. Nu fi timid, o conduce el un studio, dar e un simplu om.

Webster. Aș vrea să-ți prezint un prieten de-al meu întâlnit în Korea.

Ward! Când te-ai întors? Ți-am simțit foarte mult lipsa.

Data viitoare când mai uiți acasă scenariul, trimite să ți-l aducă.

Așa voi face, promit. Mulțumesc, Mark.

Am multe de care trebuie să mă ocup. Cumpărături... să gătesc, o listă întreagă.

Ai văzut titlul din ziar? Aruncă o privire.

Fiul magnatului, Ward Thayer, împreună cu actrița Faye Price.

Se pare că ai dat lovitura. Unde te-a dus? La Macambo sau la Ciro?

Aș fi vrut să-mi fi spus cine e. Am crezut că-i un tip obișnuit.

Dacă era un tip comun, erai măritată până acum.

Nu ți se pare normal?

- Spune-mi direct, știe să danseze? - Tu ce crezi?

Un dansator bun, arată bine, dacă tu nu-l vrei, îl iau eu.

Avem o scenă importantă mâine. Cea din turnul Eiffel.

Am petrecut mult timp să punem la cale acest capitol.

- Să te odihnești bine diseară. Bine? - Așa voi face, nu-ți fă griji.

- Am spus un somn odihnitor. - Bine, promit.

- Tu ce faci aici? - Am vrut să-ți dau astea.

- Sunt foarte frumoase. Mulțumesc. - Am vreo șansă cu o cină și un dans?

Trebuie să trec pe la machiaj și garderobă. Sunt o fată muncitoare.

Și eu am avut o zi grea. Mi-am vizitat amicii, am băut o șampanie.

Ce spui dacă sărim peste dans, și luăm cina la Ciro.

Nu în seara asta. Sunt extenuată. Nu pot ține pasul cu tine.

- Îți promit că nu te rețin mult. - Nu pot, voi adormi pe masă.

Bine, uită de cină. Să mergem să bem ceva, apoi te voi duce acasă.

Eu vreau doar un hamburger și cartofi prăjiți.

Oricum la Ciro e închis lunea.

Doar tu puteai deschide luni Ciro doar pentru noi.

- Mă răsfeți, știi asta, nu? - Așa sper și eu.

- Vă urez poftă bună. - Mulțumesc mult.

Bucurați-vă de masă. Poftă bună.

Webster mi-a spus azi, că MGM te vrea într-un alt film.

Ar trebui să încep imediat ce voi termina cu ăsta. Încă nu-s sigură...

Problema e că nu vreau să-mi petrec restul vieții memorând viețile altora.

- Și ce-ai vrea să faci? Să scrii? - Promite-mi că nu vei râde, da?

Vreau să fiu regizor. știu că pare un vis prostesc, dar...

Nu mi se pare deloc rău.

Dar tu crezi că studioul te va lăsa să faci film?

În regulă. Deci nu e loc pentru o femeie în regie.

N-am spus asta, pare un vis frumos.

Problema e, că e mult de lucru și, în sfârșit...

- Ce este? - M-ai făcut să mă gândesc la tine, Ward.

- Și ce-i rău în asta? - Nimic, bănuiesc...

Îți amintești cum era în perioada de liceu?

Poftim?

Undeva între liceu și colegiu s-a petrecut o ruptură.

Am rămas fără timp liber. Nu-ți mai poți permite să te distrezi.

Nu-mi amintesc deloc cum era, lucrez de la vârsta de 14 ani.

După ce tata a murit, am stat într-o pensiune care avea o grădină în spate.

Stăteam întinsă în iarbă și mă gândeam că acea casă e a noastră,

iar grădina e destul de mare pentru caruselul meu din vis.

Tata și-a petrecut întreaga sa viață, construindu-și o grădină.

A construit un imperiu, iar când a murit, mi-am promis să nu fac la fel.

Nu se distra deloc. Nu-și petrecea timpul cu mine. Nu vreau să trăiesc așa.

Eu vreau distracție. Îmi acorzi acest dans?

- Ce dans? Nu avem muzică. - Sigur că avem. Chiar aici.

Am cerut-o în căsătorie, iar ea a fost de acord.

Ne-am dus la Las Vegas în acea noapte, apoi în luna de miere, în Mexic.

Când ai fost însărcinată cu Lionel, ai încheiat contractul cu studioul.

Peste 7 ani, aveam deja 4 copii. Și viața pe care o visasem.

Mai avem timp să ne jucăm. Aruncă, Greg.

Pasează-mi Greg, ai reușit!

- Gata am prins-o! - Ești bine tată?

Înapoi la Greg. Bine jucat.

Acum urmează Lionel, el avansează. Va reuși el asta?

Bună interceptare, Greg.

Haideți copii. Sunteți însetați. Avem aici de toate.

- Uitați-vă la mama. Acum zâmbiți. - Bună mămico. Așa...

Acum zâmbiți-mi iarăși...

- Tu de ce n-ai prins mingea? - Data viitoare, Lionel.

Uită-te la mine. Haide, Anne. Privește ce față are.

Te-ai descurcat bine, Greg.

De ce n-ați pasat mingea, simplu? De ce trebuie să fie o competiție?

- Privește-mă, tată. - Bine.

Bravo, micuța mea. Acum o să-ți arăt eu ceva.

E o mare surpriză, pentru toți de altfel... Haideți!

- Vom străbate tot drumul. - Ce fel de muzică e tată?

- Doar n-ai făcut ceva extravagant? - Întotdeauna îți faci multe griji.

- E ceva de băgat în buzunar? - E prea mare pentru buzunar.

Priviți. E totul al vostru. Acum duceți-vă.

Dumnezeule...

Am vrut să aibă o bucățică din vis, îndeplinită.

Eu am totul. Tot ce mi-am dorit.

- A sosit d-l Genty. - Bună, Faye.

- Salut Bill. Ia loc. - Mulțumesc.

Ward nu este aici. Ia prânzul la club astăzi.

- Știu. De fapt, cu tine am treabă. - N-ar trebui să asiste și Ward?

Nu, astăzi nu e necesar.

Nu-mi place să plimb vorba, dar nu am altă soluție.

Dar despre ce este vorba?

Thayer Shipping și restul companiilor nu mai au profit de peste un an.

Ward n-a spus nimic.

Tu ești avocatul său, de ce nu l-ai informat?

Crede-mă că i-am spus. Și nu e singurul care a lăsat firma baltă.

La momentul actual, e falit. Nu a mai rămas nimic.

- Credeam că te joci cu copiii. - Bill Genty a trecut pe aici.

Nu-i da prea multă atenție, dragă. Toți avocații sunt la fel.

N-au deloc romantism. Le lipsește imaginația.

Încetează Ward, mi-a spus totul. Trebuie să vorbim despre asta.

- Altă dată. - La naiba, nu fugi de mine.

- Nu acum, sunt obosit. - E luxul pe care nu ni-l mai permitem.

- Vom vorbi despre asta, mâine. - Nu, vom vorbi despre asta acum!

Vreau să știu ce se întâmplă.

- De ce nu mi-ai spus că avem necazuri? - Pentru că am crezut că voi rezolva.

M-ai lăsat să cred că avem bani, și noi eram faliți. Sunt soția ta.

Am vrut să te protejez... așa cum tata ne-a protejat pe noi.

Tu nu ești tatăl tău. N-ai vrut niciodată. Trebuie să vorbim cu Bill.

Am petrecut un an cu oameni ca Bill, încercând totul.

- Nu mai e posibil nimic. - Dar trebuie făcut ceva.

Sunt sătul de asta.

Ce e și mai ironic...

e că înainte de a te întâlni... am vrut să vând acest loc...

aici mi-am petrecut toată copilăria.

Apoi te-ai mutat aici, și apoi s-au născut copiii.

În casa asta am vrut să fiu mereu, de când m-am născut.

- Dar avocatul tău spunea... - Da, bunul meu Bill, omul corect.

Spune că dacă vom vinde totul, ne va rămâne pentru o modestă locuință.

Cred că te voi pierde.

N-am de gând să te părăsesc.

De ce nu mă lași să te ajut? Suntem împreună, avem copiii...

Vom pierde doar niște lucruri.

Gata draga mea, mama e aici.

Gata dragă, nu-i nimic... acum a venit mămica.

Gata, ești la mami.

Proprietatea a fost vândută. Iar noi ne-am mutat în Fairfax.

Era la doar 13 minute distanță, dar mie mi se părea la capătul lumii.

Totul va fi bine.

Să aducem și restul lucrurilor.

Bucătăria e aici. Are o terasă cu o mică grădină, 3 copăcei...

Mobila e închiriată, nu e de lux, dar e bună.

- E un adevărat chilipir. - Unde e grădina?

E chiar acolo scumpule.

- Putem avea înghețată? - Du-te și cere-i lui Anne, e sus.

Mie mi se pare cam înghesuit totul.

Aici vom locui, e casa noastră. Repetă asta până o vei crede.

- Aș vrea să fiu iarăși în Kansas. - Dacă nu va merge, acolo vom ajunge.

Cum vom rezolva treaba cu slujbele? Sau cu prietenii noștri?

- Dacă așa trebuie, așa vom face. - Uite-l pe tati.

- N-ar trebui să discutăm cu copiii aici. - Eu și Greg vom avea o singură cameră?

Și eu o împărțeam cu frații mei, la fel, când eram mică.

Crezi că se vor obișnui cu vecinii? Nici măcar nu știm cine sunt.

Le-am întâlnit părinții, și mi-au plăcut. Tatăl lor e pompier, soția lui, la poștă.

E minunat, poate voi ajunge șofer de taxi.

Încetează, și ce-ai vrea să facem? Să nu-i lăsăm să cunoască pe nimeni?

Dacă tu crezi că ești singurul speriat, află că și eu mă simt la fel.

Nu ne putem preface că asta-i vechea casă, și fosta viață.

Dacă toți din familie se străduiesc, ar trebui să faci și tu la fel.

Caut o slujbă, Faye. Dar e greu de găsit ceva, acum când totul e dus.

- Totul e distrus. - Am vorbit cu agentul meu.

Mi-a dat un rol. E unul mic, dar tot înseamnă ceva.

E tot ce poți?

Mi-a spus că e unul care va fi ținut minte.

- Ne putem permite ceva mai bun. - Nu prea cred asta.

Tu îți vei găsi curând ceva. Între timp eu voi accepta asta.

Nu-i mare scofală.

Ba este. Sună-i și spune-le că nu ești interesată.

Nu pot face asta. Avem nevoie de bani. Cineva trebuie să plătească.

Și tu crezi că poți, da? Bine, atunci n-ai nevoie de mine.

Nu fi ridicol. Sigur că am nevoie de tine. Ward!

- Ce zici de a treia cursă? - "Cool and Easy".

- E o alegere bună. Ție cum îți plac? - Nimic interesant.

Pun 100 pe "Cool and Easy"..

- Și d-l? - Pe câștigător.

100 pe "Cool and Easy", succes d-lor.

- Maisie. - Bună, tată.

- Credeam că vei juca tenis la club. - Am făcut-o dimineață.

Mă întâlnesc cu Marsha pentru prânz. Caii ei se întrec în cursa nr. 4.

- Iar ea, întârzie întotdeauna. - Dar până va apărea, stai cu noi.

- Mulțumesc. Știi, urăsc să stau singură. - Tu oricum nu aștepți prea des.

- Nu te deranjează, nu-i așa Ward? - Absolut deloc.

Mulțumesc... și ție îți mulțumesc.

- Webster? - Eu nu. Mă întorc la studio.

Da, el niciodată nu refuză asta.

"Hearts Desire", avansează. Se apropie de final.

E urmată de "Ronna's Bootie" și de "Lila's Choice" îndeaproape.

"Cool and Easy", a ieșit din joc.

Ușor vin, ușor se duc.

Uite numărul de la serviciu, dacă vei avea nevoie.

Băiatul trebuie să ajungă la școală la 8:30, cu mâncarea la el.

Val merge la 11:30. O va lua tatăl ei, și va ajunge și la întâlnire.

Iar Anne își ia pastila imediat ce va mânca, altfel are probleme.

Doamne, unde mi-e capul? Greg nu mănâncă unt de alune.

Să ții minte asta. Stai să văd unde l-am pus.

Nu vă faceți griji, dacă știu ceva, aceia sunt copiii.

- Totul va fi bine. - Nu-mi fac griji, dar...

Trebuie să-i las singuri. Ai lista? Să nu o pierzi.

- Da, doamnă? - Faye Thayer, pentru studioul 7.

N-am pe nimeni cu numele Thayer, doamnă.

- Scuzați-mă. Mă numesc Faye Price. - Doamne, d-ta ești. Ce mai faceți d-nă?

- Bine. Mă bucur să te văd, Ben. - Și eu. Să aveți o zi bună.

La dracu', pleacă. Dă-mi sticla Johnny, vreau să ieși pe stradă. Du-te acum!

Tăiați! Foarte bine... excelent.

Să aducem camera aici, să filmăm din acest unghi.

De ce ne trebuie alt unghi? Avem 43 de unghiuri.

N-avem nevoie de altul.

Am un Oscar care spune că trebuie. Tu ce naiba ai? Adu camera aici.

Îți vine să crezi că ăsta îmi spune cum să-mi fac filmele?

Știu, dar filmul îl poți derula până în Texas, cu cât am tras.

- Acum tu îmi spui cum să regizez. - Ia-o ușor cu ei. Vorbește-le.

Nu i-aș da satisfacția unui scenariu. Îl urăsc pe ticălos.

Gata copii. La culcare.

Greg, aici. Vino și tu, Lionel.

- Oprește-te, Lionel. - Tu ești căluțul meu.

Unde-i Carrie? Carrie! Am nevoie de ajutor.

- Îi dădeam lui Anne de mâncare. - Am nevoie de puțin ajutor aici.

- Haideți, Greg, și tu Lionel. - S-au spălat pe dinți?

- V-ați spălat pe dinți? - Haideți.

Hai la culcare, Greg. Hai, scumpule.

Haideți să discutăm despre acei bărbați care s-au apucat de gătit.

Mai ales în domeniul cofetăriei.

Aici aveți ceva foarte rapid. Duff's Honningkagemix.

- Ai avut o zi grea? - Nu, până am sosit acasă.

- Mă duc să pup copiii. - Ce rost are? Au adormit deja.

Hei. A fost o adevărată nebunie. Am vrut să rămân până te vei întoarce.

Mulțumesc, Carrie. Lasă-mă să o iau eu.

Nu prea mai am timp să stau cu ei.

Uneori mă întreb dacă Anne va mai ști cine sunt, când termin filmul.

Sigur că va ști. Mama spune că cei mici își țin minte mamele.

Așa sper și eu.

Ar trebui să facem ceva mai direct.

Ce-ai zice dacă ai merge afară, eu spun "motor", și tu îți spui replica.

- Bobby, trebuie să plecăm de aici. - Procedăm cum spune el.

- Credeam că ne-am înțeles. - Păi el e regizorul.

Cât crezi că va mai dura?

- Iar mă vorbești pe la spate? - Nu, deloc.

Ba o faci! Stai deoparte, și nu mai veni cu tot felul de idei!

Ce idei? Dacă ai așa de multe idei... Atunci termină tu filmul.

- Edward... - Nu, m-am săturat.

Stai, trebuie să vorbim. Calmează-te.

A plecat. Nu-mi pot permite să țin studioul degeaba.

Cine e disponibil la ora 11 să vină să filmeze?

Pe cine să aduc?

- Marty, mă pot descurca eu. - Haide, Faye...

Am lucrat cu cei mai buni directori de film din oraș.

Crede-mă, pot termina asta, dintr-o singură scenă.

Dacă termini asta, eu voi deveni președintele fan-clubului tău.

- Cum vrei să procedezi? - Începe cu Sheila, venind de după colț.

Coborâm, când își aruncă țigara... se îndreaptă către ușă...

Mergem după ea... Filmăm când scoate pistolul...

Trecem în decorul celălalt... îl vedem pe Johnny trezindu-se...

Singura problemă cu scena asta, e că-i mai bună decât restul filmului.

- Ai făcut o treabă grozavă, Faye. - Atunci mai dă-mi una.

- Ce? - Să regizez un alt film.

- Vorbesc serios. - Știu asta. Dar...

Nu pot pune o femeie să facă regie la studiouri.

- Dar ce spui de Lupino sau Arzner? - Ele se îmbracă precum bărbații.

Sunt excepția de la regulă. Femeile nu regizează filme la Hollywood.

- Studiezi foarte intens hârtia aia. - Doar mă amuzam.

Îmi verificam doar pariurile.

Deci, văd că avem ceva în comun.

- Marty ți-a trimis asta? - Aș fi vrut eu.

Spunea că nici Dumnezeu, nu mi-ar da o slujbă de regizor la studio.

I-am spus să mă aibă totuși în vedere dacă își vor schimba părerea.

Credeam că vei lucra doar temporar, până îmi voi găsi eu ceva.

Așa e, dar mi-a plăcut mult mai tare, să regizez acea scenă,

decât toate rolurile mele de actriță. Chiar mi-a făcut plăcere.

Deci nu lucrezi ca să-ți întreții familia.

- O faci pentru că îți place. - De ce să nu-mi placă ceea ce fac?

Nu-i nimic rău. Doar că eu n-am găsit nimic care să-mi placă.

- Dar asta nu e vina ta. - Ce-aș putea să fac?

- Spune-mi cum să îmbunătățesc asta? - N-ai cum.

E ceva în care va trebui să mă descurc singur.

Webster m-a invitat la pescuit în Mexic, în acest weekend.

- Într-adevăr? - E vreo problemă?

Nu, doar că mă gândeam să petrecem weekendul împreună cu copiii.

Dar e în regulă. Tu urmează-ți planurile tale.

Din nefericire... va trebui să te întorci în camera ta.

Îl întâlnesc pe tatăl tău la cină, peste o jumătate de oră.

Ba deloc.

Dar eu mă tem că da.

- Nu înțeleg. - De asta mă temeam și eu.

Pot fi o persoană extrem de convingătoare.

A trebuit să aștept prea mult ca să te pot avea doar pentru mine.

Da, dar dacă-ți lipsește ceva...

aceea e răbdarea.

Am să-ți fac niște chestii de care n-ai mai avut parte.

Nu scumpo. De fapt, eu vreau să-ți fac ceva deosebit.

- A venit tata acasă! - Bună scumpa mea. Salutare tuturor.

- Mi-ați lipsit mult. - Nu te așteptam așa devreme.

Am găsit un avion mai devreme. Și cred că aici am ceva bun.

- E cineva interesat de asta? - Ce ne-ai adus?

- Ce am eu aici? Pentru cine o fi? - Pentru mine.

- Și... prinde asta. Dă-mi-o mie, tată. - Ai prins-o, văd.

- Iar asta... e pentru tine. - E minunată. Mulțumesc.

Și asta-i pentru tine, scumpa mea.

Mi-ai lipsit mult.

- Bună dimineața, d-nă Thayer. - Bună dimineața, Ben.

Fiica magnatului de filme s-a dus în Mexic la o partidă de pescuit.

Uită-te la titlu.

Toată lumea știe cu ce te-ai ocupat în weekend.

Cum ai mai putut face dragoste cu mine, noaptea trecută?

- Faye... - Nu vreau să mai aud nimic!

Am făcut o greșeală. Îmi pare rău.

Te-ai dus cu ea în Mexic. Te-ai culcat cu ea. M-ai mințit!

Îmi pare rău. Nu mai suportam să stau așa.

Cu copiii care țipă, și casa asta care mă deprimă.

Mergi înapoi în Beverly Hills. Maisie te-ar primi fericită.

Asta nu face nimănui vreun bine.

- Tu nu ai nevoie de mine. - De asta, sigur nu am nevoie!

- Ce vrei să faci? - Ce trebuia să fac mai demult.

Tatiii, unde te duci?

- E totul în regulă, scumpo. - Tată!

- Mami, unde a plecat tata? - Să mergem înăuntru. Vorbim acolo.

Haideți, băieți.

- Îi e foame, mamă. - Așa? Îi dau sticla acum.

- Vrei un biberon? - Uite și biberonul tău.

- Nu vrea asta mamă. - Tu de unde știi Lionel? Bine. Altceva.

Uite crănțănele.

Alo? Bună, Abe.

Cum, televiziunea?

Nu, nu, Abe. Să regizez? Sună minunat.

Nu, sunt chiar interesată. Bine, vorbim cât mai curând.

Du-o pe Anne la masă, Lionel. Greg, Valerie! Masa e gata!

Venim imediat, mamă!

Haideți, așezați-vă cu toții la masă.

- Mama voastră are o nouă slujbă. - Cum a fost cea de data trecută?

Nu, scumpule.

De data asta voi regiza un serial de televiziune.

- Care? "Rin Tin Tin"? - Nu, un episod din "Zane Grey Theatre".

Îmi lipsești când pleci la lucru.

Și mie de voi. Tu și Greg veți fi la școală.

- Și cine va avea grijă de Anne? - Nu-ți fă griji, Carrie se va ocupa.

- Să știi că gătește bine Carrie. - Asta pentru că știe cum s-o facă.

Bună dimineața.

Ultima oară m-am aflat în fața camerei, nu în spatele ei.

- O femeie regizor. - Eu voi fi regizorul vostru.

Și sper ca acest orășel să fie destul de mare pentru amândoi.

- Desigur, doamnă. - În regulă, toată lumea la treabă.

Sunt amuzante.

- Mie îmi plac cele portocalii. - Eu nu pot s-o fac, nu rămân fixe.

Te voi ajuta eu.

De fapt voi lăsa manuscrisul și voi sta cu voi.

Uite cum se face. Când ai ceva frumos, știi ce să faci.

Tati!

Tati!

E în regulă Lionel, du-te la tata.

- Tată! - Bună, copii.

Mi-ați lipsit mult. Bună Lionel. Vă iubesc mult.

Haideți să mâncăm o omletă.

Duceți-vă să vă spălați. Vom lua cea mai bună omletă din oraș.

- Te deranjează? - Nu, e în ordine.

- Ai plantat flori. - Carrie și copiii m-au ajutat.

- Mi-au lipsit mult astea. - Și copiii îți simt lipsa.

- Mi-am luat o slujbă la bancă. - Felicitări.

Se pare că erau încântați să aibă un Thayer la birouri.

Chiar și unul falit. Nu pot să mă abțin cu ironia asta.

Am plecat, pentru că știam că trebuie să mă adun cumva.

Nu aveai nevoie de încă un copil de care să ai grijă.

Nu, așa e.

N-am mai fost cu altă femeie de când te-am părăsit.

Și-ar trebui să mă bucure asta? Credeam că statornicia e cheia căsătoriei.

Putem rezolva asta. Măcar, putem încerca.

Nu-s pregătită să fac vreo promisiune. Să vedem cum decurg lucrurile.

- Tăiați! - Bună treabă, băieți.

Pregătește următoarea filmare, Mike.

John, îl anunți pe d-l Walker, că începem în 15 minute?

Desigur.

- Bună, Marty. - Faye.

Ea e cea despre care ți-am vorbit. Faye Thayer, el e Henry Matson.

- Henry finanțează noul meu film. - Felicitări, am auzit de noua ta companie.

Căutăm un regizor.

Tu ai regizat șase din "Zane Grey și Dick Powel"?

- Ești gata pentru un film? - Trimite-mi scenariul.

- O să-l ai în weekend, și vorbim luni. - Sună excelent ce spui.

- Ne vedem mai târziu, Marty. - Fostă actriță, acum regizor.

- Va da bine în ziare. - Așa mă gândeam și eu.

Ai fost așa de încântată când ai primit primul film.

Dar nu ți-a luat mult să înțelegi că totul e doar lumini și umbre.

Și că nu există animale mai lacome decât cele de la Hollywood.

Ai venit să-mi ceri ajutorul, iar eu în sfârșit te-am putut salva.

El e soțul meu. Marty, e cel mai bun prieten al meu.

Prin ce coșmar am trecut.

Acel ticălos, Matson, a fugit cu banii în Brazilia.

Ți-am asigurat 1 milion de dolari până vei termina filmul.

Minunat, mulțumesc! Nu dispari, nu? El ar trebui să fie în branșă.

Acum sunt.

Condiția e, ca banii să fie controlați de mine.

Bine. Vino în biroul meu peste 10 minute, mâncăm ceva, vorbim...

- E bine așa? - Desigur.

Mulțumesc, Ward. Ai reușit iarăși. Mi-ai mai îndeplinit un vis.

Nu-s încă pregătită. Mi-aș fi dorit asta, dar nu e așa.

Atunci să mergem să facem filmul.

V-a plăcut filmul? V-ați distrat bine?

- V-a plăcut filmul? - Da.

- L-ați recomanda unor prieteni? - Absolut.

- Vrei să încetezi? - Sunt curios ce spun.

- Mă duc să mai adun impresii. - Draga mea, e un film minunat.

N-aș fi reușit să-l fac fără tine.

- Te-a sunat Abe? - Da, am vrut să-ți spun acum.

Dar nu în fața lui Marty, cei de la Universal îmi vor oferi un studio.

- Știam eu! Felicitări. - Le-am spus că te vreau producător.

Ești sigură în legătură cu asta? Universal au producătorii lor.

Iar eu vreau pe cineva în care să am încredere.

- Faye, oricât mi-ar plăcea asta... - Deja e stabilit totul.

Le-am spus că venim doar împreună, la ei.

- Pare că ai jucat foarte dur. - Așa se joacă în orașul ăsta.

"Ce ai schimba la acest film? Nimic!" Hai să ne întâlnim cu directorii.

- Eu am fost primul! - Încetați amândoi.

- Dar eu am fost primul. - Bună, tată.

- Ce faceți copii? - Lecțiile.

- Cine a desenat calul? - Eu.

- Ai primit vreo veste? - Am înnebunit așteptând telefonul.

- Vrei să rămâi la cină? - Mi-ar face plăcere.

- Dă-mi-o, e a mea. - Uite așa fac mereu. Opriți-vă!

Calmați-vă cu toții. E destul pentru toți.

Lasă-l să sune. Nu vrem să știe că aștepți acest telefon.

Alo? Bună, Abe. Care-i treaba?

- Într-adevăr? - Tată, de ce e mama așa de fericită?

- Se pare că tata are o nouă slujbă. - Te vrea la telefon.

- Dacă vrei. - Bună, Abe.

- Noapte bună, Greg. - Noapte bună, tată. Te iubesc.

Și eu te iubesc. Somn ușor.

- Învelește-te. Noapte bună. - Noapte bună, tată.

- Te iubesc, tată. - Și eu vă iubesc.

Copiii n-au fost singurii care ți-au dus dorul.

Am făcut 5 filme în 8 ani.

Și pe undeva, copiii noștri au devenit adolescenți fără să vedem.

Lionel era deștept și sensibil. S-a dus la fotojurnalism la USC.

Greg a jucat fotbal pentru Alabama. Sportul și fetele erau tot ce-l interesa.

Iar Valerie... făcea parte din clubul de dramă.

Nu semăna cu Anne, care era precum un "copil invizibil".

Au fost ani buni. În acel Crăciun toți copiii erau acasă, totul era perfect.

Prea perfect, bănuiesc.

- Asta a fost cea mai tare mișcare. - Cel mai bun pom, Thayer.

- Cred că e timpul pentru un punch. - Eu sunt de acord.

- Chris a trecut de primul semestru. - Ai făcut vreun film?

Încă nu...

Bine, fani ai sporturilor. Adunați-vă, și priviți acești copilași.

Lovitura de la Orange Bowl de la 50 de yarzi.

Întreaga familie îl va vedea pe Greg la Universitatea din Nebraska.

- Minunat. - Totu-i stabilit. Biletele de zbor.

Tată, trebuia să-i întrebi înainte să faci toate planurile.

Vei avea toată familia să te aclame, ce-ți poți dori mai mult?

- Nimic, bănuiesc. E minunat. - Vi cu noi, nu-i așa, Lionel?

Așa cred, trebuie doar să mai verific ceva și...

Să verifici? Fratele tău joacă în finală. Vei veni cu noi.

- Uite cine a venit. - Bună, John.

- Sărbători fericite! - La fel și vouă.

- Cum e la Universitatea din Georgia? - M-am transferat la USC trimestrul ăsta.

Se pare că are o echipă bună de fotbal. Bună alegere.

Mulțumesc.

Anne, dă-i lui John un punch.

Tu nu vrei, tată?

- Deci, ce facem? - Să ieșim undeva.

- Lionel caută un coleg de cameră. - Felicitări. Am auzit că ești golgheter.

Nu cred că are prea multe șanse. Doar 321 ca să fie văzut pe teren.

- 321? Ești tare. - Trebuie să-l susținem pe Greg, acum.

- Îți faci prea multe griji, mamă. - Așa spune și tatăl tău.

Așa e. Vom da o nouă lege în ajun. Gata cu grijile.

- Ai nevoie de un apartament? - Da.

Tu vrei un coleg de cameră?

Fratele meu și cel mai bun amic al meu. Va fi minunat.

În timp ce alții sărbătoreau, noi turnam un film.

Lionel a intrat în PR.

Da, e minunat! Paul, o muncă minunată.

- Arată-i lui Faye mâine dimineață. - Asta-i tot, mulțumesc.

Dacă aveți nevoie de mine, mă găsiți în birou.

- Acum te poți ocupa de PR? - Ce vrei să fac?

- Să te urci pe masa de biliard. - Perfect. Doar fă-mă să arăt bine.

Asta nu va fi prea greu. Lionel, ajută-mă cu luminile.

- 5-6. - Minunat.

Arată-mi cum lovești o bilă. Mai fă iarăși acel truc dinainte.

Da așa, arată-mi brațele. Cât mai mult din ele.

- E bine? - Da, arătai natural așa. Vrei și altfel?

- Cred că datorită fotografului. - Da, cred că datorită mie.

- Mulțumesc. - Nu, eu îți mulțumesc.

- Mersi Lionel, te-ai descurcat bine. - Ne vedem mâine.

Da, ne vedem mâine. Să nu stați prea mult, băieți.

- Deci, ce părere ai despre ea? - Are un ochi minunat.

Ce părere ai despre ea ca femeie?

- E drăguță. - Asta e pentru păpuși, Lionel.

E o persoană minunată, numai că eu n-am de-a face cu asta.

- Nici nu credeam altfel. - Ce vrei să spui?

Suntem amici, și vreau să fiu sincer cu tine.

Poate că-ți par mai sălbatic. De fapt chiar așa sunt.

Ești tânăr, ești fiul șefului. Nu încerc să te seduc.

Credeam că și tu simți același lucru.

Nu trebuie să te retragi în tine, poți vorbi cu cine vrei.

Nu pot. Nu și familiei mele.

Fratele meu e sportiv, iar tata ar vrea să-i semăn.

Dacă nu poți vorbi familiei, măcar recunoaște față de tine cine ești.

- De ce pare asta așa de important? - Pentru că altfel pierzi vremea.

Parcă erai la antrenament, ce faci cu berea aia?

Văd că toți se preocupă de Orange Bowl, nu văd de ce m-aș deranja s-o fac.

Eu credeam că este cel mai important lucru.

Ce se întâmplă?

Am pierdut 3 ani.

Acum sunt în probe, deci nimic nu e sigur încă.

- Nu-i nimic, îți vei reveni. - Tată, e prea târziu.

Ce vrei să spui? Nu vei juca în finală?

Îmi pare rău, vroiam să-ți spun, tu faci așa mare caz din asta.

- Ai lăsat la greu o echipă. - Știu asta.

- Și te-ai lăsat baltă și pe tine. - Așa este.

Ce urăsc cel mai mult e că te-am dezamăgit.

- Bună. - Salut.

Deci, asta este.

- Frumos loc. - Vrei o apă minerală sau ceva?

Nu, mulțumesc.

Uite, nu știu cum să-ți spun asta, dar...

nu cred că-i cea mai bună idee asta cu colegii de cameră.

Cum adică? Ai găsit un alt coleg în 15 minute cât am făcut până aici?

N-are de-a face cu tine, e o chestiune de stil, mai mult.

Eu aveam impresia că amândoi avem același stil.

- Poftim? - Nu înțelege greșit, dar...

presupun că ești homosexual.

- Și tu ești? - Da.

E incredibil, nici măcar n-aș fi bănuit. Tu cum m-ai ghicit?

Așa, pur și simplu. E ciudat că tu nu ți-ai dat seama de mine.

Nu-i ciudat, e anormal ca să nu spun mai mult.

- N-ai spus nimic familiei, nu? - Nu.

Am vrut să-l sun pe tata acum 6 luni...

Prima dată când am sunat, am greșit numărul.

A doua oară, m-am enervat și am închis.

Iar a treia oară, am sunat noaptea târziu, și am vărsat totul.

- Și ce ți-a spus? - "Altceva? Pierd serialul tv".

- N-a fost așa mare lucru. - Ești norocos.

Știu că n-a fost alegerea ta, dar recunoaște că Paul are dreptate.

Nici măcar nu a fost pe lista mea. Mereu mă încurc de designerul ăla!

Să lăsăm asta, și să luăm cina cu copiii. Avem tot timpul să decidem.

Anne, iartă-mă. Dar unde-s ceilalți?

Val are cursuri de dramă, iar Greg e la spectacol.

- Mă bucur că ai început fără noi. - Tocmai am terminat!

- Nu-mi place că ai mâncat singură. - Da? Numai lui Lionel îi pasă de mine.

- Anne, nu-i adevăra... - Întotdeauna mănânc singură.

Diferența e că nu prea folosesc sufrageria.

Anne, te rog, întoarce-te. Anne!

N-au fost vremuri ușoare pentru părinți să le vorbească copiilor.

În primăvară, Greg s-a întors în Alabama.

A promis că-și va lua examenele. Tu ai promis că nu-ți vei face griji.

- Bună. - Bună, mamă.

Noi n-avem treabă cu Vietnamul și Cambodgia.

E o nebunie...

- Ai luat micul dejun cu Anne? - Sunt în întârziere acum.

- Tata e pe aici? - Nu, a plecat. Vrei o cafea?

Da, mi-ar prinde bine.

De vreme ce suntem aici, aș vrea să discutăm ceva.

Bine. Ce este?

Vreau să-ți spun ceva, dar nu vreau ca tata să afle încă.

Nu-mi place să ascund nimic de tatăl tău.

Asta nu va fi greu s-o faci. Crede-mă.

Bine... deci ce este?

Sunt homosexual, mamă.

Poftim?

Lionel...

- Ești sigur? - Mamă...

Iartă-mă, dar nu-mi vine să cred.

Nu pentru că n-aș lucra cu homosexuali. E în regulă, dar...

- E vorba de un copil de-al tău. - Nu asta am vrut să spun.

E ceva nou asta? Mereu ai simțit așa?

Întotdeauna.

Trebuie să-mi acorzi timp să-mi revin, Lionel.

Nu e vina ta.

N-are de-a face cu modul în care m-ai crescut.

Așa stau lucrurile.

Asta îți va face viața extrem de grea.

Dacă te mint, asta îmi va face viața și mai grea.

Nu vreau să fii nefericit, și să sfârșești singur.

- Nu vei avea o familie. - Dar am una deja.

Așa este, ai. Îmi pare rău.

Vreau să știi că te iubesc.

Te iubesc mult.

- Bună, Lionel. Ce se întâmplă? - Nimic.

- E ceva de rău, așa este? - Nu, vorbeam despre relații.

Dacă ai o prietenă, nu o întreba pe maică-ta,

întreabă-mă pe mine.

- Lionel! - Anne.

- Flăcările nu-s prea mari? - Nu-s fă griji e totul perfect.

- Ai grijă să nu arzi totul. - Ești tare pentru o fată.

- John, rămâi la masă? - Nu mulțumesc, trebuie să învăț.

- Da, ți-e teamă că voi câștiga. - Uite, a venit și Greg.

- Nu trebuia să fii la școală? - Așa e.

- Ești în regulă? - Da, totul merge bine.

Salut, Greg. Ce se întâmplă?

M-am înrolat în marină, d-le.

- Ai înnebunit? - De ce-ai făcut asta?

Uneori oamenii fac lucruri nebunești.

Greg!

Oricum era totul un eșec, așa că am părăsit Universitatea Alabama.

De ce n-ai așteptat până la examene?

- Da, de ce ai procedat așa? - Faye, totul e deja făcut.

Ai luat o decizie importantă, fiule.

Sunt mândru de tine.

Ticălosule!

- Trebuie să-l scoatem din asta. - Totul va fi bine.

Nu, nu va fi. Nu vreau ca Greg să ajungă în Vietnam.

Războiul se va termina probabil până își va încheia el stagiul.

A făcut o alegere, așa că va trebui să i-o respectăm.

- Soldat Thayer? - Da, d-le.

- Cred că-i timpul să bem o bere. - Ar fi minunat.

- Nimeni n-a mai văzut-o. - Lionel a terminat al doilea la USC.

- Minunată compoziție. - Bună treabă, Lionel.

- Se vede de ce ai câștigat. - Lasă-mă să văd.

- Păcat că John n-a rămas. - Bună treabă, îmi place contrastul.

E mult de când nu l-am mai văzut, de când cu SC.

Ți-a plăcut?

- E în regulă. - El putea juca fotbal la Georgia Tech.

- Crezi că e homosexual? - Poftim?

Doamne Ward, ce tot spui?

Dacă nu vrea să joace fotbal crezi că-i homo?

- Poate îl interesează altceva. - Asta explică de ce nu-l interesez eu.

Vorbim despre John, nu credeți că mi-aș fi dat seama dacă-i homosexual?

- L-ai văzut împreună cu fete, Lionel? - Tată, asta nu-i treaba mea.

- Haideți să vorbim despre altceva. - Dar e important, Faye.

- Nu vreau să stai cu un pervers. - Cred că mă pot descurca și singur.

Îți spun doar să ai grijă cu el.

Mă pot descurca cu viața mea. N-am nevoie să mă îndrumi tu.

Lionel!

Îmi pare rău, mă voi duce la el după cină, și-mi voi cere scuze.

- Ticălosule! - Tată!

Tată! Oprește-te!

La naiba tată, oprește-te!

Nu e vorba de el.

Să nu mai dai pe-acasă!

Îmi făceam griji.

Lionel a sunat și mi-a spus ce s-a întâmplat.

E copilul nostru indiferent de ce face. E un băiat bun.

Cum de s-a întâmplat asta? Cum dracu' s-a întâmplat?

E ceva greșit în ce-am făcut eu?

Nu e ceva din cauza noastră. Așa e el.

- Tu ai știut de asta? - Îi era frică să-ți spună.

Sunt tatăl lui. Cum de mi-ai ascuns așa ceva?

Pentru că știam că vei reacționa așa. Și îi vei cauza și mai mult rău.

De aceea a ajuns așa. L-ai protejat...

L-ai iertat, l-ai ascuns după fustele tale, acum a luat-o razna.

- E și mai rea treaba. - Doar nu-l vezi așa?

Ba chiar așa îl văd.

E prima oară în viața mea, când regret că ne-am căsătorit.

- Lionel nu mai e binevenit aici. - Nu, Ward. Nu poți face asta!

Niciun membru al familiei mele, nu va lua contact cu el.

- Nu este corect. - Niciun contact.

- Îmi faci scârbă. - Stai jos, Anne.

Oprește-te, Ward!

Nu-mi pasă ce spui. Eu îl iubesc, e fratele meu.

- Nu mai este. - El e mai bun ca tine.

Pleacă.

Pot intra un minut?

Eu nu am aceleași sentimente precum tatăl tău.

Îl iubesc pe Lionel.

Atunci de ce nu l-ai apărat? De ce îi ții mereu partea tatei față de noi?

- Anne, am fost și eu șocată... - Ieși afară!

- Anne... - Ieși afară! Acum!

Anne?

Anne?

Dumnezeule... Ward!

Poliția a căutat-o. Iar noi, am angajat un detectiv particular.

Dar după 3 săptămâni, nimeni n-a aflat nimic.

Eu o forțasem să plece, dar tu ai fost cea care a purtat vina.

Realitatea războiului din Vietnam a cuprins fiecare cămin de acasă.

Un război fără sfârșit care creează numai deziluzii.

În timp ce se așteaptă convorbirile de pace, unii au încheiat deja războiul.

Ca națiune, trebuie să ne întrebăm: Ce facem noi pentru copiii noștri?

- Nu-ți fă griji. Nu sunt beat. - Într-un fel, aș fi vrut să fii.

Măcar așa aș fi avut o idee cu ce te-ai ocupat toată noaptea.

Ce rost are să vin acasă? Tu crezi că Anne a plecat din vina mea.

M-am săturat să discut despre a cui e vina.

Nu poți iubi copiii noștri fără să-i judeci?

Anne avea dreptate. Ar fi trebuit să-l susțin pe Lionel.

- Așa vezi tu treaba asta? - Așa a văzut-o și Anne.

Toată lumea e furioasă și rănită. Dar și eu sunt așa.

De aceea ai lipsit toată noaptea, ai găsit pe cineva să te consoleze?

Ai fost cu cineva, nu-i așa? La naiba, cum ai putut face iarăși asta?

- De ce te-ai mai deranjat să vii înapoi? - Pentru că te iubesc.

- Nu mă atinge. - Nu fugi de lângă mine!

De ce nu? Tu ai plecat de lângă noi! Vreau să pleci... naibii de-aici.

Bine.

Mă voi muta în dimineața asta în Beverly Wilshire.

Văd că asta devine ceva permanent.

Avem o problemă în familie, și tu pleci să te culci cu una.

Nu mai pot trăi în felul ăsta.

Val, oprește-te.

Ai făcut-o iarăși, nu? Nu-i așa?

Așa. Hai nu fiți așa de triști.

Bun, încă ceva poze.

Și acum, ultima.

Tata va veni și el repede.

Iartă-mă, urăsc asta.

E în regulă, mamă.

- Spune-i să nu-și facă griji. - N-ar ajuta la nimic.

Voi veni acasă, mamă. Îți promit asta.

Oricum nu va mai dura mult. Toți cred că războiul e pe sfârșite.

Știu asta.

Ești un prost. N-ar fi trebuit să faci asta.

Și tu îmi vei lipsi, Val.

Nu știu ce să-ți spun.

Nu mă așteptam ca lucrurile să meargă așa.

Să ai o călătorie bună.

Să ai grijă de mama. Asigură-te că va fi în regulă.

- Să-mi scrii când o vei găsi pe Anne. - Bine.

Bună, Greg.

Am întârziat puțin dar sper să am timp să fac asta.

- Bună, tată. - E totul stabilit?

Atunci, să mergem.

Ah, mi-am uitat ochelarii. Nu vreau să plec fără ei

- Sunt pe terasă, îi voi aduce eu. - Hai să mergem.

- Uite-i, i-am găsit. - Mulțumesc. Te iubesc, mamă.

Și eu te iubesc.

- Ai grijă. - Voi avea, nu-ți face griji.

Vorbim mai târziu, Faye.

- Și eu va trebui să plec, mamă. - Îmi pare rău că tatăl tău e așa.

N-am fost surprins de asta.

- La revedere, Faye. - La revedere, John.

Unul câte unul, simt că vă pierd pe toți. Taică-tu nu ajută cu nimic.

Poate că dacă te-ai fi străduit, totul ar fi fost altfel.

Cred că am fost un tată mai bun, atunci când copiii erau mai mici.

Pe măsură ce se măreau, căutam sprijinul tău, ca să-i înțeleg.

Iar acum când au crescut, nu știu să mă descurc fără tine.

M-ai iertat mai ușor că te-am înșelat,

decât că l-am tratat urât pe Lionel. Felul cum l-am dat afară din familie.

Greg scria nimicuri din Vietnam, mărindu-mi confuzia.

Plecarea lui Anne de acasă, mi-a întărit simțul vinovăției.

M-am mutat la hotel la scurt timp după ce Anne a fugit de-acasă.

Chiar dacă eram separați, încă lucrăm împreună.

Erau vremuri foarte grele pentru noi.

Familia noastră se fărâmița, din cauza mea.

- Bună, străinule. - Maisie.

- A trecut ceva timp. Arăți minunat. - Mulțumesc, și tu la fel.

E aproape miezul nopții. Ce faci în barul ăsta?

- Locuiesc aici, în hotel. - Aici nu-i New York.

- Oamenii din L.A. nu locuiesc în hotel. - Păi, eu da. Vrei ceva de băut?

Nu, eu mi-am atins limita. Deci, ce mai faci?

- Am făcut și mai bine. - Mda, tata mi-a spus despre Anne.

- Ai aflat ceva despre ea? - Nu.

O vei găsi tu. Deci... ce face Faye?

Lucrează contra cronometru.

Când nu-i la studio, vorbește cu poliția, cum să dea de Anne.

- Munca îi face viața mai ușoară. - Cum rămâne cu tine?

Păi Faye îmi face viața și mie mai ușoară.

Trebuie să fac o mică oprire acasă, dar tu știi cum să ajungi la mine.

Îmi pare rău, dar nu va merge.

Nu, dar va merge până la urmă.

Alo? Da...

Dumnezeule. Da... Da, pot lua următorul zbor.

Scuzați-mă, d-na Thayer? Mă bucur că ați venit așa de repede.

Am un prieten în alt departament care m-a anunțat despre asta.

Se pare că se potrivește descrierii. Nu aveam idee cine este.

- Face parte dintr-o sectă. - De ce a fost reținută?

Pentru droguri. Dar nu cred că va fi acuzată.

Îl vor pe amicul ei.

Nu-mi pasă ce a făcut, important e că am găsit-o și e în viață.

Bună, scumpo.

Ne-am făcut griji pentru tine. Te simți bine?

Nu cred că vor face acuzații.

Cum ar putea? N-am făcut nimic rău.

Nu mi-au spus că ești gravidă. Se pare că ești într-o stare avansată.

Nu știu de când... am mai avut o menstruație de când am plecat.

- Ai fost la un medic? - Prietenul meu se ocupă de mine.

Imediat ce vom termina cu actele, vom putea pleca.

Adică va trebui să plec acasă, împreună cu tine?

- Vreau să locuiesc cu prietenii mei. - Nu cred că va fi posibil, Anne.

De ce? Ce li s-a întâmplat? Ce i-au făcut lui Eddie?

E acuzat de trafic și posesie de droguri.

- Cum rămâne cu ceilalți? - Detectivul spunea că secta...

Dar nu-i o sectă. Nu a fost așa.

Îmi pare rău. Cei mai mulți amici ai tăi au fost arestați sau au plecat.

- Și n-a mai rămas nimeni. - Nu... nu!

Draga mea, te iubesc și vreau să te ajut.

Vreau să vii acasă ca să pot avea grijă de tine.

Tu nu înțelegi... Ei erau familia mea.

Bună!

- Doamne, Anne. Arăți îngrozitor. - Hai să intrăm acum.

Nu-mi venea să cred când mama mi-a spus că ești gravidă.

Intră, te rog.

Ce va face cu copilul? Doar n-o să-l păstrezi, nu?

Vom mânca și vom discuta mai târziu.

- Uite cine a venit, Alana. - Mulțumesc.

- Alana ți-a dus dorul foarte mult. - Și mie mi-a lipsit ea.

Vreau ca ceva să fie clar. Nu voi renunța la acest copil.

- Bine, acum stai jos. - Va fi imposibil să te ocupi de copil.

Val!

- Anne, noi vrem ce-i mai bun pentru tine. - Am spus că vom vorbi mai târziu.

- Nu-l poți păstra, îți va distruge viața. - Cum adică, mi-o va distruge?

- Ești prea tânără ca să-l crești. - Nu vom lua nicio decizie astăzi.

Sunteți jenați că am rămas gravidă.

Lăsați-o baltă. Voi păstra copilul.

- Doar atât ai putut face? - Încercam să fiu de ajutor.

- Nu ți l-am cerut. - Așa e.

Dar e și copilul meu, dacă vrea acest copil, trebuie s-o ajutăm cumva.

E decizia ei, așa că renunță. Pentru ce suntem părinții ei?

O vom convinge pe Anne să dea copilul spre adopție.

Dar trebuie să fim atenți, nu trebuie să o forțăm iarăși.

Se va enerva, și va fugi iarăși.

Ai dreptate, mă duc la studio și voi suna autoritățile pentru adopții.

Să sperăm că Anne va fi de acord.

Mai bine te-ai întoarce la ea. Mă voi ocupa eu de producții.

Bine, nici nu știu ce pot face altceva.

Vin acum!

Anne... poftește. Lionel, a venit Anne.

- Ai auzit la radio? - Nu, ce se întâmplă?

Se anunță încetarea luptelor. În câteva săptămâni se retrag trupele.

- Minunat. Greg va veni acasă. - Mama a aflat deja?

Am vorbit cu ea. Sărea în sus de bucurie. Dar știi cum sunt mamele.

Da, mama e în regulă. Noi două am mai avut o ceartă.

- Despre copil? - Urăsc să stau acolo, acasă.

Tata nu e, și mama e stresată mereu. Val nici nu se uită la mine.

- Ai nevoie să aibă grijă de tine acum. - Nu poți s-o faci tu ca întotdeauna?

- Anne eu... - Te rog, nu mă trimite înapoi.

Voi vorbi cu mama. Dacă-i de acord, poți rămâne până vei naște copilul.

Tăiați! Întoarceți-vă de unde ați plecat. Vreau s-o mai facem o dată.

Dă-mi niște flăcări mai mari. S-a făcut, Faye.

Vreau să mai încerci o dată, dar să pară și mai personal acum.

Aici e orașul tău natal. E locul în care ai crescut.

Familia și prietenii tăi locuiesc aici. Nu-i poți abandona.

Vreau să arăți aceste sentimente, înțelegi? Ești pregătită?

Ward?

Ce e? Ce s-a întâmplat?

Doamne, e Anne! S-a întâmplat ceva cu copilul?

- Nu, nu e asta. - A fugit iar de-acasă?

- Nu e vorba despre Anne. - Atunci ce este, Ward?

- Este... - Spune-mi.

- Despre Greg e vorba. - Greg? Nu înțeleg...

- Greg a murit. - Nu, nu...

- Acum două zile, lângă Danang. - Nu, nu...

- Trimit doar trupele acasă... - M-a sunat un prieten.

Nu se poate.

Nu, nu, războiul s-a terminat. Spune-mi că nu e așa.

- De ce nu l-ai invitat și pe John? - Nu trebuia să întreb?

Nu cred. El și Greg se cunoșteau din școală.

Anne, vreau să-i vorbesc fratelui tău. Te deranjează?

Mulțumesc.

Să mergem în bucătărie, fiule.

Faye obișnuia să spună despre Anne că e "copilul nostru invizibil".

Voi ceilalți aveați o personalitate mult mai puternică.

Mai ales, Greg.

Nu va mai fi niciodată la fel, nu-i așa tată?

Nu, nu va mai fi.

Fiule... am greșit că te-am scos din viața noastră.

Și îmi pare rău pentru ce am făcut.

Noi suntem familia ta. Vei fi mereu binevenit aici.

- Cum rămâne cu John? - La ce te referi?

E și el binevenit aici?

- Ceri prea mult de la mine. - Nu, tu îmi ceri mie prea mult.

Vrei ca eu să pretind că sunt persoana care nu sunt, de fapt.

Dacă așa trebuie să revin în familie, atunci las-o baltă.

Nu e vorba că John n-ar înțelege. Pentru că a priceput deja.

Nu mi-a cerut să aleg între el, și familia mea.

Respiră, Anne. Haide.

- Ajută-mă. Nu pot. Nu pot s-o fac. - Sigur că poți.

- Bine, Anne. Împinge. - Nu pot s-o fac.

Trebuie s-o faci, Anne. Trebuie, dar nu așa de mult timp.

Ce e în neregulă cu mine? De ce nu reușesc?

Nu-i nimic în neregulă. Vei naște un copil. Doctorul a spus că ești tânără.

Haide, să mai încercăm o dată.

Bună. Totul e în ordine.

Acum l-au dus la incubator.

Sunt așa mândră de tine.

Ai avut dreptate despre tot.

Sunt prea tânără ca să cresc un copil.

Ce vrei să spui?

Am decis să las acel cuplu să-l adopte.

Asta îți doreai, nu-i așa?

Vreau ce e mai bine pentru tine, și pentru copil.

- Se simte bine, mamă? - Da. Acum se odihnește.

- E pregătită să renunțe la copil. - Într-adevăr?

Vei chema autoritățile?

Da, pot contacta pe cei care vor adopta copilul.

- Așa e cel mai bine, nu-i așa? - Da.

Faye Thayer nominalizată pentru premiul Oscar.

Aș fi vrut să fi stat cu tine în acea perioadă, să-ți fi văzut fața.

Atunci când ai văzut știrile.

Mulțumesc.

Da, știu. Vom vorbi mâine.

Sunt frumoase. În fiecare minut.

- Bine. Sunt minunate. - Nu ți-a spus cine le-a trimis?

Dar până acum deja au aflat. Sunt de la tata.

Arăți bine, Anne.

Arăți minunat. Nu te-am mai văzut de mult într-o rochie.

Mama vroia să mergem la cumpărături astăzi, dar am căutat prin vechituri.

Îmi pare rău draga mea, nu mă așteptam să fiu nominalizată.

Dacă îmi acorzi câteva ore, poate putem merge împreună mai târziu.

Mamă?

Alo?

- Ce-i așa mare lucru, ești o regină? - N-am spus că e așa important.

- Lionel ar putea merge cu tine. - Nu, ar trebui să stea cu mama.

Aș fi mers cu tine, dar nu pot pentru că am cursuri.

E în regulă. Mă voi duce singură, n-are importanță.

Vom lua masa sâmbătă, Anne. Doar noi două, ce zici? Bine.

- Îmi pare rău... - E în ordine, mamă. Sunt obișnuită.

Anne? Ești din Westlake, nu-i așa?

Eu sunt Gail. Tu ești Anne Thayer, nu?

Nu eram sigură dacă ești tu. N-ai renunțat anul trecut la școală?

- Am fost la Haight Ashbuy o vreme. - Cred că a fost nemaipomenit.

- A fost ceva diferit. - Și acum colinzi singură zona?

- Da. - Vrei să mâncăm ceva?

- Nu-s prea sigură... - Haide, va fi amuzant.

Mă întâlnesc cu tata la prânz, știu că pare aiurea, dar e un tip minunat.

E avocat la o formație. Mama a murit acum 3 ani, și numai eu i-am rămas.

- Bună, tată. - Bună, scumpo. Ce mai faci?

- Anne, el e tatăl meu, Bill O'Hara. - Mă bucur să te cunosc.

- Am rugat-o să ia masa cu noi. - Minunat. Îți place acest loc?

- Nu știu. - O să-ți placă. Haide, masa e gata.

În regulă. Arată bine.

Ce zici dacă filmăm reacția fraților într-o scenă de pe lac?

- Pe la amurg, ar fi o scenă reușită. - Da, îmi place ideea.

- Ai puțin timp după-amiază? - Desigur.

Am niște persoane pe care aș vrea să le vezi.

Minunat.

- Ce zici de ora 15:00? - Mie îmi convine.

- Ne vedem atunci. - Bine.

Mi-am uitat lucrurile la mine în birou.

- Ai vreun plan pentru 2 aprilie? - Nu.

Vrei să mergi cu mine la decernarea premiilor Oscar?

- Mi-ar face plăcere. - Foarte bine.

Sunt foarte mândru de tine... și de tot ce ai realizat.

Am realizat împreună.

Nominalizarea ți se cuvine și ție, în mod egal.

E cel mai plăcut lucru pe care mi l-ai spus vreodată.

Nu cred că ăsta e cel mai plăcut lucru care ți l-am spus.

Dar poate că e, după mult timp.

Trebuie să scap de costum. Ai fost minunată.

Și tu la fel.

- Ne vedem mâine. - Bine. Pa.

- Ai fost fantastică. - Într-adevăr?

Totul a ieșit așa cum am plănuit.

Îmi place să fiu surprins, iar tu chiar ai făcut-o.

- Așa am făcut? - Mai ales atunci...

- Sper că nu deranjez? - Absolut deloc.

- Nu mi-ai spus că va veni mama ta. - Ce mamă?

- La ce moment te refereai? - Mi-a plăcut tot.

Iar tu, ai fost minunată.

- Mulțumesc. - Am fost așa mândră de tine.

- Unde-i tata și restul? - Sunt la restaurant, te așteaptă.

- Stephen, la ce te refereai? - Te superi dacă-ți răpesc puțin mama?

Pentru că toți abia așteaptă să te vadă.

- Te superi? - Nu, eu mai am puțin aici...

- Bine. - Aștept asta de mult timp.

- Bună, scumpo. - Bună, tată.

- Bună, Anne. Mă bucur să te văd. - Nu te-ai săturat să mă vezi aici?

Nu fi prostuță, vei fi mereu binevenită.

Stai să vezi ce cumpărături am făcut astăzi.

Chiar te rog.

- O să-ți placă, tată. - Abia aștept.

- Tu ai cumpărat ceva, Anne? - Eu nu-mi cumpăr nimic de bal.

Nu vreau să merg.

Ce mare lucru, fete în rochii și băieți în smoching.

Eu eram cel mai prost dansator din lume. Vorbesc serios.

Când eram la colegiu, tata mi-a spus: "Fiule, sunt cei mai buni ani".

Iar eu mă gândeam, dacă ăștia-s cei mai buni, ducă-se.

- Mă înșelasem, a fost mai bine. - Promiți asta?

- Citești "Clopotul de foc" la curs? - Nu, o fac pentru că așa vreau eu.

Îmi place Sylvia Plath. Îmi place cum scrie.

Credeam că e o combinație dintre o victimă și o rebelă.

- Și eu cred la fel. - Îmi dau seama.

Chiar așa.

- Acasă e totul în regulă, Anne? - Da, e totul bine.

A trebuit să renunț la ceva, la care am ținut foarte mult.

Eu n-am renunțat, dar am pierdut o persoană pe care am iubit-o.

Cred că se aseamănă puțin situația.

Poate că cerem prea mult.

Nu, tu ești cel care nu înțelege. Ți-am spus, Faye toarnă ultima scenă.

N-o să refacem întreg sfârșitul. Pentru că cel actual, e perfect.

De ce avem totuși conversația asta?

- Bună. Ce faci aici? - Mamă, văd că ești cu tata.

- Bună, tată. - Bună, scumpo.

Am venit să vorbesc cu tine, dar e bine că sunteți amândoi aici.

Am primit o propunere de rol într-un film, și cred că voi accepta.

- Minunat. Felicitări. - Asta-i grozav. Povestește-ne.

Dar e o mică problemă. Trebuie să renunț la școală pentru asta.

- Oh, nu. - Nu pot face și film și școală.

- Dacă vrei să fii actriță... - Chiar vreau, mai mult decât orice.

Atunci fă-ți studiile.

Rămâi la universitate, și dai examen la dramă.

Pentru ce? Am deja un rol. Ce-i așa mare lucru?

Nici tu nu ai făcut colegiul.

- Doamne, orice, dar actriță... - Nu crezi că-s destul de bună, nu?

Val, mama n-a spus asta. Vrea doar ce-i mai bun pentru tine. Și eu.

Asta-i șansa mea, să fac ce mi-am dorit mereu.

Vreau doar să-ți acorzi timp înainte să te hotărăști.

- Chiar crezi că e ceva special? - Tată, am deja scriptul.

Tăiați! Băgați-o la montaj.

Lasă că vorbesc eu cu ea. Pregătește următoarea scenă.

Val? Hai la o cafea.

Ei bine, uite cum vreau... Carla, prosopul.

A avut loc o schimbare. Știi clipa când apare clovnul și-ți rupe bluza?

- Da? - Am vrea s-o faci fără bluză.

- Dar în contract scrie fără nuditate. - Da, așa este.

Te-aș putea șoca dacă aș face asta.

Am o listă uriașă cu fete care ar da orice pentru acest rol.

Dacă ai alte planuri, spune-mi acum, și voi da un telefon.

Care-i treaba dacă ți-arăți pielea? Ăsta-i un film de artă.

Putem ajunge la Cannes. E cea mai bună mișcare.

- Bine. Îmi voi retușa machiajul. - Bravo.

E cineva?

- Minunat. Și Anne arată bine. - Mulțumesc Li, și tu la fel.

- Bună tuturor. - Anne, îmi place părul tău.

Îmi pare rău că am întârziat.

- Cineva a făcut o alegere greșită. - N-ai spus că vei purta o Halston?

- M-am răzgândit. - Nu-i nimic. Arăți minunat.

Unde o fi Ward? Limuzina ar fi trebuit să ajungă până acum.

Ce-i cu graba asta? Chestia asta cu Oscarul, e răsuflată.

- Ți-ai luat discursul, mamă? - Nu, uitasem.

- Oricum, cui îi pasă? Nu înseamnă nimic. - Asta spun toți până sunt nominalizați.

Pe mine nu mă interesează. Acum am totul.

Până nu joci în film, totul e degeaba.

- Precum un film de duzină? - Ce film de duzină?

Îmi pare rău, am crezut că le-ai spus.

- De filmul ăsta erai așa de mândră? - Și? Nici tu n-ai început de sus.

Așa e. Dar n-am fost niciodată jenată de ceea ce am făcut.

- Nu, tu erai un model, și... - Valerie!

Ea juca în reclame și seriale, eu fac filme de groază. Nu-i la fel?

- Valerie... - A sosit limuzina.

- Haide, a venit și tatăl vostru. - N-o să credeți ce trafic este.

- Doamne, arăți minunat. - Și tu la fel...

Perfect.

- Bun, acum putem să mergem. - Voi luați-o înainte.

- Mă scuzi? - Eu nu merg.

- De ce? - Ne-am certat.

Încetează, Valerie. Vreau ca tu să vii.

- Încetează, mamă. - E important pentru mama ta.

- Nu ruina totul. - Întotdeauna e vorba despre ea.

- Eu trebuie să plec. - Fă ceva, Ward.

Stai, Val. Uite, ia un bilet. Dacă te răzgândești, vino acolo.

Dacă așa te simți bine, dar nu mă voi răzgândi.

Trebuie să plecăm. Totuși, despre ce a fost vorba?

- A început cu agresivitate și... - Eu credeam că știți deja.

- Să știm ce? - Val joacă în filme de duzină.

Uite așa, familia fericită Thayer, merge să ia Oscar-ul.

- Doamna mea, calul te așteaptă. - Doamne, ce e asta, Ward?

E adus dintr-un carusel. Se numește Oscar.

- E minunat. - E pentru tine.

- E premiul meu de consolare? - Știam că-ți dorești să câștigi.

- Aș fi vrut să-ți cumpăr un carusel întreg. - Nu. Nu.

Așa e mult mai bine. Mulțumesc.

- Vrei o cafea? - Desigur.

Acum trebuie să rezolv lucrurile cu Val.

- Crezi că stă în Santa Barbara? - Toți vor un timp de răgaz.

- Toți? Noi nici nu stăm împreună. - Dar nici nu suntem divorțați.

Vrei să vii cu mine și cu fetele într-o vacanță cu familia?

Și chestia asta nu ți se pare deloc ciudată?

Sunt multe lucruri ciudate în familia noastră.

Să recunoaștem, împreună suntem buni.

Mă bucur că ai reușit. Vremea e perfectă, apa e caldă...

- Val spunea că ai urmat regia. - Așa a fost până am renunțat.

- Și acum cu ce te ocupi, Jason? - Caut să mă regăsesc.

Scriu un scenariu.

Am câteva idei pe care aș vrea să ți le arăt.

- Anne! - Bună Val. Ce mai faci?

El e Jason. Iar ea, e sora mea, Anne.

Haideți în casă.

- Aveți dormitoare separate. - Știu asta.

- Mai bine decât să o facă cu directorul. - Știu, stai să vezi când mi-o spune ideea.

Anne, ești prea liniștită.

- Sunteți gata? - Cei cu toate astea?

Așa e în fiecare an.

- Cum a fost apa? - Minunată.

- Trebuie ca totul să fie așa aranjat? - Întotdeauna a fost așa.

- De unde-i mirosul ăsta? - E oțetul din culori.

- Te vei obișnui după un timp. - Ne-am obișnuit cu el.

Îți amintești de ouăle făcute de Greg și Lionel?

Da, aceea a fost o eră Fabergé.

Făceau desene interesante folosind mulaje în ceară.

- Erau minunate, nu-i așa? - Da, erau.

- Dar arată minunat. - Cine o fi?

Lionel!

- Bună, mamă. - John!

- De ce nu m-ai anunțat că veniți? - Am vrut să te surprindem.

Ați reușit. Poftiți înăuntru.

- Ce e în pungă? - Am luat niște ceară de la magazin.

Tata spunea că ai nevoie pentru a termina ouăle.

- Știai despre asta? - El ne-a sunat și ne-a invitat.

Mă bucur că ai venit, John.

Mă bucur să te văd, fiule.

- Credeam că ai spus "dormitoare separate"? - Păi e legal, suntem căsătoriți.

- Iar tatăl tău se va întoarce acasă. - Astea-s vești bune, mamă.

- Știi că te iubește mult. - Știu asta.

Aproape că uitasem cât de mult contam pe el.

- Cred că Anne e îndrăgostită. - Da? Era și timpul, nu?

Sper doar că are un băiat bun.

Producătorul filmului meu m-a sunat acum câteva zile. Va scoate o scenă.

- Ce zici de o scenă de groază, Val? - O să vedeți totul la premieră.

- Nu se poate, Val. - Niciodată n-ai fost timidă.

Bine, e unul din cele mai tari momente din film. Gata?

Abia aștept.

Bravo! Bravo!

A fost plăcut. Ne-am distrat bine.

Așa este. Hai să petrecem Crăciunul cu familia ta.

Lionel, fii atent!

Aici este.

Pe aici.

Dragul meu.

Ești în regulă?

Doctorul a spus că te vei face bine.

Suntem foarte bucuroși că trăiești.

Unde e John? Ce s-a întâmplat cu el?

E rău, nu-i așa? Am încercat să evit o mașină.

Știu. Ai încercat să faci tot ceea ce ai putut.

Când a fost ultima oară când l-ai văzut?

El n-a reușit, fiule. John a murit.

Stai liniștit, te rog.

Lionel era cea mai loială persoană pe care am cunoscut-o.

Când l-a pierdut pe John, ceva în el, a pierit.

Mulțumesc Domnului că munca l-a ajutat să-și continue viața.

Arta sa fotografică l-a ajutat să scape de cotidian.

- Da, arată bine. - Felicitări. Foarte incitant.

- Bună. Ți-am dus dorul. - Și eu.

- El e Bill, tatăl lui Gail. - Foarte frumoase lucrările tale.

- Mulțumesc. Unde-i Gail? - Trebuie să apară.

Vreau să-ți arăt o fotografie. Venim imediat.

Suntem foarte mândri de el.

- Bună. - Ai dat lovitura, se pare.

Lionel, chiar mi-a plăcut acel instantaneu.

Mi-a plăcut textura, contrastul. Totul ți-a ieșit perfect.

A fost destul de ușor.

Anne... bună. Gail nu e aici. E la bunica ei tot weekendul.

Știu asta. Am vrut să te văd. E în ordine?

Da, desigur. Intră.

- Te pot servi cu ceva? - Nu.

- Unde ai pus opera lui Lionel? - Chiar aici.

- Ce părere ai? - Arată foarte bine.

Doamne, Anne. Îmi pare rău. Nu știu ce să...

Stai puțin. Trebuie să vorbim despre asta.

Nu știu ce mi s-a întâmplat.

Dar eu știu. Sunt de mult îndrăgostită de tine, Bill.

- Asta nu se poate întâmpla. - De ce? Nu se întâmplă tuturor?

Ba da... dar sunt prea bătrân pentru tine. Nu pot face asta.

Nu vreau să-ți distrug viața.

De ce când vreau și eu ceva, cineva spune că asta mă va distruge?

- Bună, Lionel. Ce faci acasă? - Am venit să-ți vorbesc.

- Despre ce? - Îmi puneam niște întrebări.

Mă tot sâcâie de câteva luni... De la deschiderea galeriei

Așa că am decis că cel mai bine e să vin și să te întreb.

- E ceva între tine și Bill? - Ești incredibil.

- Cum de ți-ai dat seama? - Păi după cum vă purtați.

Promiți să nu le spui părinților? Mi-a cerut să mă căsătoresc cu el.

- E mult mai în vârstă ca tine. - Nu-mi pasă. Eu îl iubesc.

E cel mai bun amic al tatei, nu crezi că-i cam ciudat?

- Gail ce spune despre asta? - Ea vrea ca el să fie fericit.

Și pentru asta, spune că va accepta situația.

Nu m-a surprins.

Dar atitudinea ta a făcut-o. Ești ultimul care ar trebui să mă judece.

- E ceva ieșit din tipare. - Dar nu e același lucru.

Nu vrei să fiu fericită pentru că nici tu nu ești.

Nu-i adevărat.

Da? Când ai avut ultima oară o întâlnire?

- Nu te lua de mine, pentru că tu... - Am pierdut ceva? Dar copilul, dar Greg?

Nu mai sunt surioara ta! Nu mai fă pe protectorul cu mine. N-am ales eu asta.

- Lionel ți-a spus, nu-i așa? - Își face griji. Și noi la fel.

Atunci încetează. Pentru că n-ai de ce să-ți faci griji.

- Bill și eu, ne iubim. - Sunt sigură de asta.

În afară de faptul că ești tânără, trebuie să-ți termini studiile.

Eu și tatăl tău credem că asta nu e o relație sănătoasă pentru voi.

Voi doi sunteți cumva experți în relații sănătoase?

Vreau să știi că sunt de acord cu tine, Ward. Am o fiică de vârsta lui Anne.

- Și eu cred că situația e ciudată. - Așa crezi și tu?

N-am nicio intenție să mă apăr sau să caut scuze,

dar aș vrea să înțelegi cât de singură se simțea Anne.

Cât de marcată a fost de pierderea copilului,

și de chestia din Frisco.

Poate că am greșit că am o relație cu ea, dar am fost sincer.

Se presupunea că tu ești adultul. Nu trebuia să se ajungă aici.

Nu pot să te ajut. O iubesc pe fiica ta.

Și când va face 18 ani, ne vom căsători. Cu sau fără consimțământ.

Iartă-mă dacă ți se pare că nu-mi cer scuze, dar cred că n-am de ce.

Ai greșit în tot. Ai toate motivele pentru care trebuie să te scuzi.

- Am văzut toate actrițele din oraș. - Deci, ce facem acum?

- Vom căuta și în New York. - Poate ar trebui să cauți acasă.

Valerie?

- De unde o cunoști pe Val? - A făcut un casting acum câteva luni.

Acum nu e disponibilă, dar termină curând filmul său.

Dacă nu era fiica ta, îți făceam acum câteva săptămâni sugestia asta.

Dacă nu credeam că e corect așa, n-aș fi chemat-o.

- Bună dimineața. - Ai văzut-o pe Val?

Nu întreba. De ce e singura care poartă o rochie neagră de cocteil?

Mulțumesc. Voi reveni eu.

Vom începe imediat.

Valerie... ce-a fost în capul tău să vii îmbrăcată așa?

Ce vrei să spui? Sunt îmbrăcată corespunzător.

Dar nu ai rolul lui Vera. Ai citit scenariul aseară?

- Mi l-au trimis pe acesta. - Nu-mi vine să cred asta.

M-am gândit că dacă sunt chemată, vor genul de ușuratică. Am ales asta.

- Tu dai casting pentru rolul Samantha. - Al doilea personaj?

Care e isteață, sofisticată, de pe coasta de est, o carieristă...

tipul de femeie care se îmbracă cu totul altfel.

- Ce crezi despre tipul ăsta? - Poate, l-am mai văzut...

Cred că nu mai e nevoie de prezentări. Valerie...

Oricând ești pregătită.

Toți din New York par a face ceva. Își deschid o afacere. Vând sau cumpără ceva.

Se îmbogățesc, falimentează, vor să devină faimoși.

Pare un loc potrivit pentru modele în viață.

- Îți lipsește, nu-i așa? - Mi-a lipsit la început. Dar acum, nu.

Am găsit tot ceea ce-mi trebuie, aici, la fermă.

Asta este ceea ce-mi doresc.

Sună-l pe Ed Schultz. Nu vreau să pară că o fac fără să știe.

- George, ne putem ocupa de treabă? - Da, voi veni imediat.

- Îmi pare rău, am nevoie acum de el. - Nu vreau să aștept până se termină.

- Te duci în culise? - Până la garderobă.

Mă duceam să vorbesc cu Faye...

- Îi spui mamei tale pe numele mic? - Nu cred că mă avantajează că e mama.

- Cam da, atunci când ți-a dat rolul. - Bună, sunt asistenta lui, Lorrie.

- Valerie Thayer. Mă bucur. - Bună, Valerie.

Ascultă, știu că ești dezamăgit că nu ai o altă parteneră...

Nu-mi pasă cine ești, dar mă așteptam la o actriță bună, nu la o vampiră.

Îmi pare rău, eu n-am primit rol de vampiră, ci doar de victimă.

Se pare că s-a schimbat treaba. Mă duc la garderobă. Ne mai vedem.

E doar puțin nervos. Dar va fi totul bine.

Mulțumesc.

Veniți, fetelor. Veniți aici.

Haideți aici!

Ar trebui să-ți pui niște jeanși pentru munca asta.

- Tăiați! - Tăiați! Să pregătim platoul.

- Adună caprele în țarc. - Sunetul nu e bun. Verific microfoanele.

- Cum a ieșit? - Se putea descurca mai bine.

Pregătește-te pentru o dublă.

- Ce e cu Val? Pare intimidată. - Waterson o cam scoate din minți.

Și ce vom face? E chestie de chimie. Vom vedea cum se comportă împreună.

A vorbit regizorul, dar maică-sa ar vrea să-l ia de păr pentru asta.

Spune-i mamei că uneori, trebuie să-ți lași copilul să înfrunte situația.

- Suntem gata? - În 2 minute.

- Bună. - George e aici?

- Vroiam să repetăm dialogurile. - Se uită la știri în sala de mese.

- Într-adevăr? Nu știam că a rămas. - Eu știu doar că se uită la știri.

Bine. Mulțumesc.

Privește asta. E partea cea mai bună.

Uitați-vă aici. Asta-i colega mea.

Ia uită-te la asta. Nu se poate.

- Ce faci? - Ne vedem dimineață, George.

- Mă uitam la un film bun, atât. - Știu că nu la film te uitai.

Dacă asta-i așa de important pentru rol, atunci să o facem cum trebuie.

Vrei să-i vezi? Atunci, uită-te.

Putem termina cu prostiile ca să ne întoarcem la filmul nostru?

Frank Capra mi-a spus odată, că un film trebuie să sfârșească optimist,

pentru că viața e plină de finaluri fericite.

Dar viața nu e ca în film, și nu i-am putut promite asta lui Anne.

Am realizat în ziua nunții ei, cât de puține știam despre Anne.

Cât de repede și în liniște, s-a strecurat din viața noastră.

Ai verificat? N-a trecut destul timp?

- Atunci să mergem. - Mă tem că nu va ieși nimic.

De ce scumpo? Ce este?

- Îmi doresc asta așa de mult. - Și eu la fel.

- Hai să aflăm. - Urmează-mă în laboratorul meu.

- Unde pleci? - Acasă.

- Deci fugi precum restul la New York. - Dă-mi un motiv bun ca să rămân aici.

- Tăiați! - Mă duc să văd ce a ieșit.

- Să schimbăm și unghiul. - Bună idee.

A ieșit bine. Dar aș vrea s-o urmărești mai îndeaproape pe Val la mașină.

Vom pune o altă casetă pentru următoarea filmare.

În regulă. Ocupă-te de asta acum.

- Voi doi vă înțelegeți mai bine, nu? - Da.

- Să nu te implici prea mult. - N-o fac.

- De ce ești așa dură cu mine? - Pentru că ești foarte bună.

Ce faci tu în film e așa deosebit încât nu vreau să interfereze nimic.

- Păi nu va fi. - Foarte bine.

- Te simți bine? - Da.

- Pari obosită. - Sunt cam extenuată.

Doar facem un film, îți amintești? Nu-i nimic nou.

Nimic. Îți pasă de toți, dar nu și de tine.

- Păi uit mereu, cu munca asta. - Așa este, mereu faci ceva nou.

- Bună mișcare, fiule. - Mulțumesc, tată.

Foarte puternică.

Mi-a plăcut, dar va trebui să mă iei mai ușor.

Ce-ar fi să încep de acum?

- Cum merge cu albumul? - Destul de bine.

Totul se mișcă repede zilele astea.

- Ai auzit de Paul Steel, nu? - Ce vrei să spui?

- A eșuat cu un alt film. - Nu l-am văzut de ani buni. Ce-i cu el?

S-a umflat de băutură și cocaină, și n-a mai rezistat.

Am bătut la ușă dar n-a răspuns nimeni, așa că am știut că ești aici.

- Ți-am spus la telefon să nu vii. - Ai fost foarte convingător.

N-am vrut să mă vezi așa, arăt îngrozitor.

Pari un pic cam vanitos.

Întotdeauna ai fost o persoană cu inimă mare.

Și tu la fel. Cu stilul tău alunecos.

Uneori cred că stilul ăsta nu mă ajută deloc.

Nu fi așa de cinic. Și tu m-ai ajutat când am avut nevoie.

Cu toții avem momentele noastre. Și eu le-am avut pe ale mele.

Nu ți-am spus cât de rău mi-a părut că a murit John.

Mulțumesc. Încă îi mai simt lipsa, dar viața merge mai departe.

Măcar tu ai găsit pe cineva, eu am tot rătăcit drumurile...

Poate nu ești o companie bună, dacă începi să-ți plângi de milă.

Lionel... nici măcar eu, nu vreau să-mi petrec timpul cu mine.

- Păi, de aceea ne și deosebim. - Poftim?

- Ce zici de cină? Fac eu cinste. - Ți-e dor de zilele acelea?

Ia-o ca un dar de la un prieten.

Dumnezeu știe cât îmi lipsește unul acum.

- Va mai dura doar câteva minute. - N-o putem face mâine dimineață?

Vom rezolva mâine dimineață, revin imediat.

Du-te și te odihnește. Ne revedem mâine.

- Ți-e sete? - Da.

Atâtea plânsete la scenă, m-au uscat de tot.

- Nu te distrezi încă? - Sunt epuizată.

Pari prea obosită să conduci. Nu vrei să te duc eu?

- Nu, nu vreau să deranjez. - Nu mă deranjează.

- Trebuie să mai fac ceva. - Mă voi schimba, și te aștept.

Mâine se va vorbi peste tot că avem o aventură.

- Aș fi vrut să am atâta energie. - Vorbesc serios, deja ne-au pus împreună.

Dacă ar afla Faye că mă culc cu tine, m-ar omorî.

Chiar așa?

De aceea e ciudat că n-o facem. M-am culcat cu toți pe care mama îi ura.

- Nu și cu tine. - Poate pentru că eu nu ți-am cerut asta.

- Păi acum ți-o cer. - Bine, am înțeles.

- Mulțumesc. - Stai puțin, să te conduc.

Bine.

De ce crezi că aș aștepta să mi-o ceri? Te-aș putea seduce eu.

- Nu, n-ai putea. - Dumnezeule, îmi dai dureri de cap.

Nu-mi plac femeile mai arătoase ca mine. Nu mă întâlnesc cu actrițe.

- Cine vorbea de întâlniri? Vorbeam de sex. - Nu mă culc cu femei, dacă nu le cunosc.

Poate... ajungi să cunoști pe cineva și să te îndrăgostești.

- Ăsta da concept de viață. - Nu ești de acord cu el?

Nu, de multe ori nici nu-l plac. E regula mea numărul 1.

Deci aici stau... mulțumesc pentru plimbare.

- Ne vedem mâine. - Da.

Îmi pare rău.

Faye vrea s-o facem cum trebuie, când vom fi la studio.

Noapte bună.

Noapte bună.

- Suntem gata? - Da. Gata băieți, începem.

Motor.

E minunat. Ai dat gata toți văcarii, iar ei te cred o binecuvântare.

- Dar tu cum ai numi-o? - Ceva temporar.

- Doar nu vorbești serios? - O să mă iubești încă 5 ani, Sam?

Aici nu-i un film, e viața mea. E tot ceea ce am.

Nu mai e așa.

- Tăiați! A ieșit bine la cameră? - Mie mi-a plăcut.

- Dar la cea a lui Sam? - E bine și la ea.

- Deci asta este! - Mulțumesc, d-nelor și d-lor.

Ia privește asta.

- Ți se pare că sunt într-un film? - Nu.

- Vrei să-mi încalc toate regulile? - Păi și tu m-ai forțat să o fac.

Doamne, ce avem noi aici?

Nu vreau să văd așa ceva.

Premiera "Miracole"

- Bun film, Faye. - Nu l-aș fi făcut fără tine.

- Fantastic. Oamenilor le place. - Mulțumesc mult. Ne vedem imediat.

- Mama mea e acolo. - Nu, vreau să vorbim.

- A fost totul minunat. - E vorba despre stilul tău de joc.

- Toate studiourile vorbesc de tine. - Într-adevăr?

- Felicitări, George. - Mulțumesc, șefule.

Am un proiect special în care tu te-ai potrivi perfect.

Ce spui să luăm prânzul luni? Sau marți?

Mulțumesc.

- Ce-ai zice să ne pensionăm? - Ce tot spui acolo?

- Cred că am realizat tot ce-am vrut. - Cum de spui așa ceva?

Am 51 de ani, am regizat 15 filme.

Am avut 4 copii, și dacă voi deveni bunică...

Am un soț pe care-l ador, aici trebuie să se scrie finalul.

Mi-ar place să mă pensionez, dar ce vom face?

Ce-ai vrut mereu, să mergem în sudul Franței,

să te plimbi.

- Mda, mi-aș putea scrie memoriile. - Asta ar fi interesant.

În sfârșit ești fericită, nu-i așa? Ai acum ce ți-ai dorit.

Ar trebui să fiu. Nu-i așa?

Celălalt copil are deja întâlniri acum.

Nu știu unde este, cum arată, sau ce va face în viață.

- Scumpo, dar îl ai pe Max acum. - Crezi că schimb un copil cu altul?

- Desigur că nu. - Atunci cum poți spune așa ceva?

- N-am contat toți la fel pentru tine? - Anne...

De copiii mei am fost cea mai mândră în viață.

Salvează pentru un film dialogul ăsta, mamă.

Măcar o dată aș fi vrut să spui și tu un lucru corect.

Să fim sincere, filmul a fost pe locul 1, apoi urmau tata și copiii.

Eu trebuie să plec, mă întâlnesc cu tatăl tău.

Mamă!

Doctorii au spus că ai avut un atac de cord.

În următorii 10 ani, ai avut mai multă grijă de tine.

Mi-ai promis un weekend liniștit în Santa Barbara. Doar noi doi.

Dar i-ai chemat pe Lionel și Paul.

Lionel i-a chemat pe Anne și pe Bill împreună cu copiii.

Apoi Val, George și micuța Faye au decis să apară și ei.

Așa îți plăcea ție cel mai mult.

- Pot să o mai fac mamă? - Da, e în ordine, Faye.

Asigură-te că bunicul e ud fleașcă.

- E așa de ușor pentru ea. - Încerc să nu o cicălesc mult.

- Mama și tata mereu făceau asta. - Nu-i așa.

- Erau tot timpul ocupați cu vreun film. - Niciodată prea mult.

- Erau luni de zile acasă cu noi. - Eu nu țin minte așa.

- Nu o ții minte pe mama cu noi? - Doamne, cum ai putut uita?

Toată ziua alerga cu mașina să ne aducă ce ne trebuie.

- Pare că n-am crescut în aceeași casă. - Păi nu. Tu ai crescut cu Bill.

Iar eu am crescut acum, recent.

- Cum te simți? - Bine. Copilul lovește puțin.

- Sunt frumoase așa, nu? - Daliile erau favoritele tale.

Ai plantat tot terenul casei din Fairfax.

Dar nu-ți mai amintești de asta. Erai un bebeluș.

- Nu-mi vine să cred că ești iar gravidă. - Cred că istoria se tot repetă.

Eu sper că nu, Anne.

Sper să nu repeți și tu greșelile mele.

Mai ales... pe cele care le-am făcut cu tine.

Sunt sigură că nu ți-am ușurat situația.

Aș fi vrut să te fi născut într-o altă perioadă.

Totul era o mizerie, abia mă țineam pe linia de plutire.

Situația era foarte tensionată.

Nici tatăl tău nu a suportat,

a plecat, iar eu a trebuit să-mi caut de lucru.

- Dar tu vroiai să lucrezi. - Nu, la început n-a fost așa.

N-am avut de ales. Eram faliți.

Dar cea mai grea parte a fost...

că nu mi-am găsit loc în viață pentru un copilaș.

N-am fost acolo pentru tine, nu cum am fost pentru ceilalți.

Iar noi niciodată n-am reușit să ne înțelegem, nu-i așa?

Ce-a fost, a fost. Asta nu putem schimba.

Am greșit că te-am făcut să renunți la primul copil.

Ai făcut ce-ai putut mai bine, atunci în perioada aceea...

Mamă, am nevoie de tine!

Bine scumpule, sosesc.

- De ce stăm așa îngrămădiți? - Bine... suntem gata?

Vorbește-mi despre desenul tău. Ce desenezi?

Tu ești bunico, când plantezi flori.

Lasă-mă să văd.

Desigur, așa e. Acum îmi pot da seama.

- Asta ești tu? - Da, și asta ești tu aici.

- Da, iată-te. Ai un păr frumos. - Îmi place foarte mult.

- Aici e un vierme! - Vierme? Doamne!

- Pe care îl dai deoparte. - E frumos.

- Voi face un cer la asfințit. - Bine.

Tată!

Haide, Faye. Să vedem ce vom găsi de mâncare.

Bunica doarme.

Am nevoie de o ambulanță imediat în Montecito Drive 1721. Exact. E urgent.

- Mă gândeam eu că ești aici. - Cred că toți se întrebau unde sunt.

Cu toții te așteptăm.

Da... toți cu excepția lui Faye și Greg.

M-am uitat prin albume...

Îmi amintesc de tot ce e acolo.

Îmi lipsește așa de mult.

Și mie. Niciodată nu i-am spus cât de mult am iubit-o, tată.

Scumpa mea.

- Scumpo... era așa mândră de tine. - Chiar era?

Da... mereu spunea, ce mamă bună erai.

Și cât de mândră o făceai să se simtă.

Dar aveam șansa să-i spun asta în Santa Barbara, și n-am făcut-o.

Nu era nevoie să-i spui.

Știa...

Chiar a știut.

- Bunicule! - Uite-o și pe fetița mea.

Ce e bunicule? De ce mă privești așa?

Pentru că ochii tăi seamănă cu ai bunicii tale.

Sfârșit

Sincronizare: DISTEL © 22.04.2024 Corectare text: 0lei © 02.05.2024