Original subtitles

Bun venit acasă Baron von Seper

BARBA ALBASTRĂ

Traducerea si adaptarea: Eugen Toth

Peter, unde sunt acum? Ce fac ei?

De unde să ştiu?

In plus, ce ar putea el... Peter!

Tu nu ar trebui să strigi, porumbiţa mea. Oh, taci!

Peter au plecat!

Mulţumesc lui Dumnezeu, progresul nostru tehnic nu este atât de perfectă,

că lucrurile pot, uneori eşua.

Ca în seara asta, că sa oprit lumina. Mie mi-ar trebui doar o secundă.

Dar îmi pare rău că mama ta sa speriat.

Mama mea, se sperie foarte uşor, din orice.

Dar tatăl meu, e un om care devine mai fericit,

că a doua zi poate merge mai departe.

La serate.

Da, da.

Şi tu? Ce iţi place?

Mie? Nu ştiu.

Eu chiar nu ştiu.

Tot ce ştiu este că eu sunt fericită acum,

că pot râde cu bucurie.

Şi ce se va întâmpla mâine?

Oh, mâine? Mâine voi fi, probabil, tristă.

Atunci, lasă-mă să te văd mâine, pentru că vreau să fii fericită.

Eşti atât de frumoasă, Greta. Şi tu.

Nu, nu.

De cât timp îl ai? Ce?

Barba!

De la războiul din Varşovia încoace. Niciodată nu l-ai ras?

Nu, nu niciodată. Nici nu o voi face.

Nici măcar pentru mine?

De ce, nu-ţi place? Îmi place!

Mă întreb cum ai arăta fără ea.

Oh, oribil, oribil. Chiar şi propria mea mamă...

Ei bine, când am fost...

în acea luptă în aer, cu avionul, am fost doborât de un rus.

Avionul sa prăbuşit şi a luat foc,

iar eu am fost un pic cam lent pentru a ieşi.

Cicatricele şi unele reacţii chimice ciudate şi...

eu nu pot să mă mai rad.

Şi de aceea are barba această culoare ridicolă.

Oh, îmi place. Pe bune.

Nu gâdâlă?

De ce nu afli.

De ce pisica aceasta se uită aşa la mine? De ce ma atacat?

A fost pisica mamei mele.

Şi acum e geloasă? Dar nu trebuie să fie.

Copilul meu! Ce sa întâmplat?

Ce-ai făcut? Nu-i nimic, mamă.

Fiica ta este aşa de frumoasă, că chiar şi florile şi animalele sunt geloşi pe ea.

Hai, să mergem acasă!

Unde este tatăl tău?

Peter!

Baroane, dacă nu te superi, sunt unele afaceri importante.

Te bucuri de petrecere? Oh, Baroane,

este întotdeauna totul minunat, dar în oraşele în care trăim...

Nu uita,

mâine, o să fi fericită, la fel ca şi în seara asta. Haide!

În primul rând muncitorii din oţelărie, şi acum muncitorii de la textile.

Greva durează deja de o săptămână! Cine ştie când va lua stârşit!

Am putea să-i batem într-o luptă dreaptă.

Dar noi ne comportăm ca nişte laşi. Ne-am infiltrat în rândul mincitorilor.

Ordine, este de ceea ce avem nevoie. Lege şi ordine.

Ar trebui să auziţi ce vorbesc sindicalişti,

rapoarte de producţie, drepturile lor la acţiuni.

Oamenii care nu pot face diferenţa între vin şi şampanie.

Problema este, dragă Baroane,

că unele idei bolşevice au fost dezvoltate chiar de părinţii noştrii.

Ordine, de ceea ce avem nevoie! Ordine!

Ceea ce avem cu adevărat nevoie este un om ca tine.

Toată lumea te respectă.

Eşti un erou de război.

Ei ştiu că eşti un om curajos şi nu este nimic rău în trecutul tău.

Tu ai putea rezolva toate aceste probleme.

Avem nevoie de ordine, lege şi ordine!

Poate că, dacă le-ai vorbiti şi le-a reamintiti că trebuie să

arate respect pentru lege şi respect pentru tradiţii.

Să vorbesc cu ei?

Să nu ne pierdem capul, dragii mei colegi.

Cred că vorbind cu ei, nu vom rezolva problema.

Trebuie să se găsească soluţia corectă pentru fiecare problemă.

Ei vin!

Nu! Dă-mi drumul!

Mamă!

Chiar şi Domnul nostru se înclină înaintea frumuseţii tale, draga mea.

Dragule!

Dragule!

Dragul meu, te rog vino. Este a doua aniversare al nostru

Oaspeţii se aşteaptă la o vânătoare mare.

În urma constatărilor făcute, cerute de lege,

acest birou declară că moartea baronesei Greta von Seper,

rezident din acest cartier,

a fost cauzat de o eroare de vânătoare tragică.

Şi, prin urmare,

cazul Von Sepper este închis în mod oficial.

Noi autorizăm inhumarea a celei, mai sus mentionat,

pe Baroneasa Von Seppe.

Da? Eu sunt, Sergio.

Intră.

Noi nu am dus-o atât de bine din şcoala primară din San Antonio.

Dacă vom continua în acest fel, vom cuceri Europa în timp de 6 luni.

Doar Europa? Doar Europa.

Ce să fac?

Cu o astfel de papuşă nu pot uită, cu ce mă confrunt destul de des.

Tu eşti cel mai dulce om. Ştiu.

Asta-i viaţa.

Accidental am găsit o sticlă de vin roşu, ce provoacă multă iubire.

Eu îţi voi topi inima ta cu alcool.

Este un truc vechi, dar încă mai funcţionează.

Mă duc eu.

Sper că nu te deranjez.

Am vrut doar să vă mulţumesc, pentru performanţa cu care aţi reuşit

să ne faceţi fericiţi în seara asta.

Şi când te gândeşti,

la frica mea de Europa, că ar putea fi prea serios,

prea rafinat, pentru noi Americani stupizi.

Dimpotriva! Cultura întotdeauna se înclină în faţa graţiei şi al frumuseţii.

Ei bine, vă rog să mă ierţi, dar eu mă pierd

faţă de asemenea complimente frumoase.

Aş putea să vă ascult toată noaptea. Vă rog continuaţi.

Încântat.

Vei lua cina in seara asta cu mine?

Va mulţumesc, d-le.

Trebuie să accept imediat, sau ar trebui să cunosc mai întâi numele tău?

Care sunt regulile jocului aici, în Europa?

Din moment ce războiul sa încheiat, nu mai există reguli în Europa.

Puteţi accepta imediat.

Este vântul, sau un admirator indiscret?

Acesta nu este întotdeauna plin de farmec de multe ori este doar mizerie.

Camere ponosite in hoteluri mizere.

Vestiare reci.

Dar viaţa este cu adevărat interesant.

Plictisitor şi totuşi, uneori, faşcinant.

Mereu vii aici?

Nu, uneori călătoresc, dar eu prefer mai mult să fiu aici pe proprietetea mea,

Pentru că am animale de companie, fotografii

şi Marka, este mută, desigur.

O bătrână ciudată...

Este ca o piatră de aici. Ea a fost mereu aici,

astfel încât nu există nici un motiv de agitaţie dacă vă întâlniţi cu ea.

Îţi place să fii singur?

Ai băut vreodata şampanie cu puţin zahăr în ea?

Omul se simte un pic mai eliberat, doar un pic.

Doar atunci poţi spune tot ce îţi trece prin minte.

N-am avut probleme cu asta.

A fost o întrebare stupidă nu-i aşa?

Cum poate cineva să se simtă singur, într-un loc ca acesta?

Este plin de lucruri frumoase.

Îmi place acest castel!

Îmi place parcul, copacii, aceste perdele, aceste ziduri,

mobilierul.

Îmi plac chiar şi aceste fotografii ciudate.

Şi de mie?

Nu îţi place de mine?

Desigur.

Eşti bogat, frumos şi puternic.

Dar mă iubeşti?

Cred că eşti un pic prea grăbit. Dar, dacă insişti.

Biata de ea.

Cum şi-a pierdut un ochi?

Ah, da, am promis că nu voi mai pune atâtea întrebări.

Să încercăm din nou.

Unde am rămas?

Trebuie să fie de la zahăr. Mă simt ameţită.

Eu văd imaginile cum se mişcă.

Ar trebui să nu mai beau.

Dar eu nu o voi face.

Îţi place să bei?

Atunci, bea.

Doamnelor şi domnilor, prieteni, atenţie, vă rog.

Să le urăm înainte să plece proaspeţii căsătoriţi.

Dar în primul rând, baronului nostru, omului, care le are pe toate acum.

Mulţumesc.

Şi fermecătoarei noastre Baronease.

Unul din oamenii noştri a spus, un zâmbet blând de al dvs. este ca

flacăra unei lumânări care străluceste ca soarele. Da!

Poate mireasa să facă un toast? Desigur!

Pentru omul cel mai minunat, pe care l-am cunoscut vreodată.

Pentru toţi prietenii lui şi pentru mine,

pentru că eu sunt foarte fericită in seara asta!

Noroc!

Domnilor, eu sunt uimit.

Oamenii, care au luptat în război, în tranşee,

care s-au confruntat cu mitraliere,

bombe, chiar şi cu comuniştii. Reacţia doamnelor pot să înţeleg,

dar dvs. domnilor.

Acesta vă deranjează, dragă?

Nimic din această casă nu trebuie să vă deranjeze vreodată.

Iartă-mă, dragul meu.

Nu-mi pot ţine ochii deschişi.

Am băut prea mult.

Dragule... Stai, stai aşa, este perfect!

Nu eşti un om din fier.

Vino aici.

Dragă.

Dragă, trebuie să aduc o nouă rolă de film.

Rămâi acolo, e perfect. Mă întorc în câteva minute.

Nu te mişca.

O pot vedea şi acum.

Era întotdeauna înconjurat de vase de fumat,

ca o vrăjitoare într-un basm.

Ea a fost întotdeauna cea care făcea gem şi eu, întotdeauna îl gustam

şi, în general, eram o pacoste pentru ea.

Dar ea arunca ochii spre cer,

mă îmbrăţişa şi râdea, când îi spuneam că

făcea cel mai bun gem din lume.

Şi că va veni o zi când un prinţ va gusta din gem

şi o va duce în castelul de aur masiv.

Ea a fost doica mea, prietenul meu, totul pentru mine.

Mama mea a iubit-o pe Marka, de asemenea.

În mintea mea, eu mereu le vedeam împreună.

M-au îmbrăcat, m-au hrănit.

Mi-au dat tot ce am dorit.

Ele chiar râdeau când spărgeam ceva.

Dar tatăl tău?

Nu mi-l amintesc pe toate.

Nu a mai rămas nimic, care a aparţinut lui.

Ah, febra a scăzut, dar va trebui să te odihneşti încă câteva zile.

Dragă,

îmi pare rău pentru Marka. Mă tem că nu mi-am dat seama că ea este...

În orice caz, nu se va mai întâmpla din nou.

Corpul mamei mele va fi pus înapoi în criptă

şi vom aranja pentru Marka, care trebuie dusă...

Te rog, nu-i face rău.

Ea are nevoie de ajutor. Nu-ţi face griji, dragă.

Gândeşte-te la ea ca la un vis urât.

Cel mai important lucru este să devi sănătoasă din nou

şi să fi din nou fericită aici.

Vreau să fiu foarte sănătoasă şi să fiu cu tine

şi să aflu totul despre tine.

Şi despre castel, de asemenea.

Vreau să-l fac mai viu, mai vesel.

Vei fi supărat dacă am să schimb câteva lucruri?

Nu, dragă, chiar deloc. Castelul este a ta, cu totul.

Dar cineva va trebui să te ajute.

Până mă voi întoarce de la Viena, voi aduce...

De la Viena? Pleci?

Da, dragă. Oh, nu, te rog.

Nu vreau să fiu singură din nou. Nu pot.

Nu-ţi face griji dragă, eu nu plec până joi.

Şi îţi voi găsi un companion să aibă grijă de tine.

Am ceva să-ţi arăt.

Sper să-ţi placă, pentru că este american, la fel ca şi tine.

Deci?

E frumos. Mulţumesc.

Dar eu nu pot vorbi cu ea.

Bună ziua, Baroneasă. Şi ţie bună ziua, d-le Baron.

Doamne! Ce sa întâmplat, Rosa?

Dar doamna este atât de albă. Este într-adevăr americană?

Nu sunt mulţi negrii americani.

Ce crezi cu adevarat despre ea, Rosa?

E atât de frumoasă.

Eşti şi tu frumoasă, Rosa. Oh, eu sunt o raţă grasă!

O altfel de coafură, mai pierdută, mai uşoară?

Mi-e teamă, Rosa, că nu se va schimba

într-o lebădă elegantă, deşi, nu ar strica să incerci.

Ne vedem mai târziu, dragă. Am de lucru până la cină.

Îţi aduc micul dejun, doamnă. Nu, nu mi-e foame.

Nu se poate! Trebuie să mâncaţi!

Aruncaţi o privire. Vedeţi ce palidă sunteţi?

Din cauza asta este nevoie să mâncaţi!

Şi nu ar trebui să staţi închis toata ziua aici.

Soarele este cald afară!

Lăsaţi totul pe seama mea, că ştiu leacul pentru dvs.

Două felii groase de pâine şi un pic de cârnaţi proaspeţi.

Ouă prăjite şi o mulţime de struguri proaspeţi.

Rosa, ai perfectă dreptate!

Iau micul dejun afară la soare!

Era să îmi sparg capul, ceea ce nu am anticipat.

E un pic ciudat că niciodată soţul tău nu bănuieşte că ceva se întâmplă.

Pur şi simplu nu a văzut ce se întâmplă.

Ştii când este cineva acolo de ani de zile...

Principalul lucru este că e peste tot acum.

Marka este plecat, iar acum o am pe Rosa şi mă face fericită doar să mă uit la ea.

Pentru o căsnicie lungă. De ce nu?

Sunt foarte fericită!

Îţi aminteşti de Chicago? Noi nu am lucrat câteva săptămâni.

Ai încercat să mă convingi că ţie nu ţi-e foame.

Bei prea mult, Ana.

Poţi păcăli pe Baron, dar nu pe mine.

Ce se întâmplă?

Nu am cerut niciodată consolare de la prieteni.

Tot ce îmi trebuie este adevărul.

Ei bine, eu nu sunt aşa de fericită cum ar trebui să fiu.

Vrei să ştii de ce?

Pentru că mariajul meu...

Ei bine, în noaptea nunţii mele am fost prea somnoroasă.

După acest am suferit un şoc şi apoi o cădere nervoasă.

Deci, încă nu am fost în pat împreună.

Ai înţeles?

Apoi, uh...

mai e timp pentru a reveni pe scenă cu mine.

Nu, dimpotrivă. Este un om minunat.

Atât de blând, răbdător.

El ştie cum să aştepte, fără ca măcar să-mi dea o stare de vinovăţie.

Mă îndoiesc. Dar sunt un tip suspicios.

Vreau să spun...

Eu nu sunt un om care ar putea da răspunsul corect, Anne.

Ştiu, îmi pare rău.

Sunt nechibzuită, ca de obicei.

Dar a trebuit să vorbesc cu cineva.

Poţi conta întotdeauna pe mine. ştii asta.

Aproape întotdeauna.

Plec în curând, Anne. Pleci?

Da. Trebuie să mă duc înapoi în America.

Pentru a găsi un nou partener.

Mi-era teamă că vor fi lacrimi.

De ce nu ne spunem la revedere aici şi acum.

Ştii curajul militar, în conformitate cu reglementările.

Nu. Te conduc până la uşă.

Acesta trebuie să fie făcut corect, chiar şi sărutul de adio.

Nu, ca să-ţi aminteşti: Nu, mulţumesc, tocmai te-am sărutat.

Ce sa întâmplat, Anne?

Uită-te la poza asta cu atenţie.

Ce vezi? Nimic.

Nu că aş subestima munca soţul tău, dar...

Eu nu-mi dau seama, acest tip... Doar o secundă, vei vedea.

Uită-te.

Haide, Anne.

Dacă ai lăsa imaginaţia să lucreze,

probabil vei găsi un chip în oricare dintre aceste desene.

Poate că ai dreptate.

Poate că într-adevăr sunt fantome în acest castel.

Vom păstra legătura. Vei şti întotdeauna unde să mă găseşti.

Nici nu vreau să mă gândesc la asta.

Ai promis că te vei întoarce. Anne!

Oh, dragule!

Mă duceam doar să te caut pe tine. Sergio a vrut să te salute.

Bună ziua. Bună.

Am fost în subsol, controlam noile vinuri.

Foarte interesant, cum ar fi să vezi, cum se naşte un copil.

Mi-ar plăcea să aud opinia ta.

Mă tem că părerea mea în vinuri este inutil.

În plus, trebuie să mă întorc în oraş.

Oh, şi eu am de gând să merg în oraş. Aşa că poţi veni cu mine.

Mai întâi de toate, aş vrea să cunosc

cel mai bun prieten al soţiei mele, un pic mai bine.

Belo. Bravo.

A fost uşor. Am simţit căldura ca în cuptor.

Este o tehnică foarte bună şi sunt sigur că am să încep să folosesc această metodă.

Acum, vreţi să încercaţi acest vin roşu, cu ochii deschişi

şi spune-mi ce crezi despre el?

Ciudat. Acesta face să-mi reamintesc de...

Vinul meu roşu foarte dulce. Singurul lucru care îmi place.

Este sincer, un vin bun.

Dar Anne, pentru un motiv oarecare, acum preferă şampania.

Nu-i aşa, Anne?

Ştii că am reuşit în cele din urmă să câştig încrederea lui.

E greu să fii aproape de tine, şi nu te cred.

Mă întreb de ce plânge. Probabil din cauza unui şoarece.

Sau o fantomă.

Nu, nu fantomă, noi nu mai avem fantome în castel, am scăpat de ele,

Nu-i aşa, Anne?

Haide Sergio, să te duc la hotel. Haide, dragă.

La revedere, Sergio. La revedere.

Oh, dragă.

Am uitat să-ţi dau cheile de la castel.

Ştiu că vrei să te familiarizezi cu ea.

Poţi merge oriunde doreşti, dar nu folosi această cheie.

Nu-l folosi.

Bine.

Haide, Rosa.

Oh Rosa, uita-te la asta! Oh, da!

Oh, e atât de frumoasă! Este de culoare albă.

Si uită-te la tren. Şi la mâneci.

Oh, am să-l îmbrac.

Maica Domnului, am uitat!

Grabeşte-te Rosa, să vii înapoi înainte de lăsarea întunericului.

Oh, voi face.

Mă duc doar să cumpăr medicamente. Ma întorc într-o oră.

Anne, draga mea?

Anne, ce este? Ce s-a întâmplat?

Calmează-te, te rog.

Anne, te rog. Te-am sunat să-ţi dau o veste despre Rosa.

A avut un accident, nimic serios.

Ea va sta în spital, o zi sau două.

Anne, te rog. Anne. Aici, în castel...

în copaci... pisica...

a fost oribil.

Marka. Trebuie să fie Marka.

Marka?

Ea a fugit.

Mi-au spus aici, în oraş. Cineva a văzut-o în apropierea castelului.

Anne, dacă ai şti cât de vinovat mă simt că am plecat şi ai rămas singură.

Te rog, nu plânge. Te rog.

Tu că eşti tânăra mea soţie americană, nu trebuie să-ţi fie frică,

de ceva sau de cineva.

E doar faptul că atâtea lucruri s-au întâmplat.

Şi mă simt atât de singură.

Tocmai mă prefac că sunt acolo, lângă tine.

Poţi simţi atingerea mea pe părul tău, şi sărut meu pe buze.

Chiar acum barba mea te zgârie pe faţă.

Eşti o fată bună.

Aşa-i mai bine.

Îţi spun eu ceva.

Nu mai merg la Viena, corect? Voi fi acasă mâine.

Oh! Draga mea.

Am vrut să te surprind, dragă.

Şi în schimb te-am speriat, îmi pare rău.

Nu ştiam că ai avut o zi aşa de agitată. Stai jos.

Acum sunt aici şi am de gând să şi rămân aici.

Deci, ajunge cu acele prostii infricoşătoare.

Acum, ce face o bună gospodină americană,

atunci când soţul ei vine acasă, obosit pe furtună?

Ea îl face o băutură, nu?

Bine. Adu-o în studioul meu.

Am făcut nişte fotografii şi sunt nerăbdător să le văd,

dacă anumite efecte au ieşit.

2727.

Alo? Oh, Sergio, slavă Domnului că eşti acolo.

Te implor, vino aici, cât mai curând posibil!

Alo? Alo?

Draga mea, mi-e sete. Grăbeşte-te cu băutura, te rog.

Există un mic aparat de fotografiat ascuns în interior.

Atunci când se deschide uşa, se realizează automat o fotografie.

Îmi pare rău,

dar nu ar fi trebuit să foloseşti cheia aurită.

Îmi pare rău.

Te iubesc Ana. Eu chiar te iubesc.

Probabil mai mult decât pe orice altă femeie,

pe care am iubit vreodată.

Ştii asta, nu-i aşa?

Dar, trebuie să te ucid, Anne.

Ca pe toţi ceilalţi, am să te ucid.

Nu trebuie să-ţi fie frică de mine, Şi eu te iubesc foarte mult.

Nu voi spune nimănui, promit. Ai încredere în mine.

Dar, le-ai văzut.

Nu aş avea încredere că nu vei spune.

Trebuie să te omor.

Trebuie să te omor.

Oh, Anne!

Iartă-mă, dragă.

De ce ai făcut asta, Anne? De ce ai folosit cheia?

Am facut o mică greşeală,

Dar păcatul meu este la fel de mare ca a lor?

A lor?

Acele femei acolo sus! De ce sunt ele...

De ce i-ai omorât?

De ce altceva? Ei au meritat să moară!

Oh, în mod natural, sunt sigură de asta. Dar, dar ce au făcut?

Adică, eşti atât de bun, atât de atent.

Eu te-am cunoscut, că nu faci ceva fără motiv.

Ei trebuie să fi făcut ceva greşit. Da, ei...

Ei m-au obligat să fac.

N-am vrut să-i omor, dar m-au obligat să fac acest lucru.

La naiba!

La naiba cu toate! La naiba!

Sunt pentru totdeauna bule de suflat,

bule frumoase în aer,

Ei zboară atât de sus, că aproape ajung la cer,

Atunci şi visele mele se estompează şi mor.

Tu eşti crema în cafea, Tu eşti sarea în tocana mea,

Tu vei fi întotdeauna iubirea mea...

Nu, nu aici dragostea mea.

Ia-mă ori de câte ori ai nevoie de mine, dar nu aici!

Nu ştiu să înot!

Tu eşti vela pe barca mea, iubire,

Cine mi-a furat inima de la distanţă?

Pentru că am vise, care nu se vor îndeplini...

Cine înseamnă fericirea mea?

Cine ar răspunde afirmativ?

Ei bine, ar putea ghici, cine,

Nimeni, doar voi!

Dincolo de orizontul albastru,

Aşteaptă o zi frumoasă,

La revedere lucruri, care mă plictisesc,

Am aşteptat pentru bucuria mea.

Văd un nou orizont,

Viaţa mea abia începe,

Dincolo de orizontul albastru,

Tu... mă înnebuneşti!

Ce-am făcut? Ce-am făcut?

Lacrimile mele pentru tine, face totul neclar,

Care face neclar cerul meu,

Of, eşti tu, da, tu, da, tu,

Într-o zi, atunci când sunt foarte deprimată, la la la...

Într-o zi, când sunt foarte deprimată...

Te am atunci când...

O, dragostea mea.

Eşti şeicul meu al Arabiei,

Dragostea ta îmi aparţine,

La noapte când eşti adormit,

Am în dvs...

O, munca, munca, munca, ceea ce trebuie să faci...

Miere...!

Nebună!

O, munca, munca, munca, ceea ce trebuie să faci...

Iubire!

Îmi place când sunt în preajma ta şi când te aud...

cum îmi pronunţi numele meu...

încet în urechea mea şi ai respiraţia fierbinte,

Eu iubesc... Bu!

Oh, iubitule.

Când sunt aproape de tine...

Da, da, da.

Oh, iubitul meu.

Oh, da, da. Te vreau, te vreau.

Ia-mă!

Da, da...

Da, da...!

Ghilotina la redus la tăcere.

Pentru cei care sunt pe cale de a muri.

Nu mâncăm? Să mâncăm?

Am vrut să-ţi fac o surpriză cu un vechi desert american.

Jeleu. Este în... frigider.

Ah, frigider.

Ai un minunat simţ al umorului, Anne.

Apreciez asta, Anne. Într-adevăr.

Păcat că... Ştiu, ştiu, nu tot îmi spune.

Vom cina? De ce nu.

Va fi ultima bucată de budincă pe care îl vom mânca împreună.

Nu te gândi la asta, dragă. Ţi-ai putea strica pofta de mâncare.

E delicioasă.

Aproape la fel de bun ca şi gemul lui Marka.

Ai fi o soţie minunată.

Mă simt groaznic că... Oh, nu fi morbid, dragă.

Apropo, ai vorbit vreodata cu cineva...

Adică, despre acele femei de acolo?

Crezi că e genul de lucru despre care ar trebui să vorbesc cu oamenii?