Original subtitles

O victorie a Sudului pare iminentă, iar singura speranţă a lui Lincoln

era să transforme abolirea sclaviei în noul scop al războiului.

Excelentă ca de obicei, mamă. Friptura a fost aproape de perfecţiune.

Îmi pare bine că ţi-a plăcut.

Cel puţin unul din băieţii mei are suficientă mâncare.

Şi cu Armata Confederată la uşa noastră din spate,

poate fi ultima pe care o avem.

Mamă, nu trebuie să ne îngrijorăm. Armata noastră e mai mare decât a lor.

Îi vom alunga pe rebeli spre Potomac.

Cred că crmata lor moare de foame,

- ...e ceea ce merită. - Isabel, te rog.

Aminteşte-ţi că cumnatul tău s-a căsătorit cu o fată din Sud...

- ...şi că ea face parte din familie. - Desigur, mamă.

Nu ştiu de ce vorbim despre război.

Voiam să discut despre bal cu tine.

Am crezut că va fi o recepţie, Isabel.

O rochie de bal ar fi de prost gust în aceste vremuri.

Mamă, Hazard Iron se descurcă mai bine.

Banii curg.

De ce nu i-am distra pe prietenii şi asociaţii noştri de afaceri?

Aceşti noi prieteni şi asociaţi...

sunt oameni despre care nu ştiu nimic,

decât că ei fac o grămadă de bani.

Afacerile merg bine din cauza războiului, mamă. Toată lumea ştie asta.

Eu şi Stanley am făcut afaceri cu ei,

unii dintre ei au influenţă în New York şi Washington.

Acolo unde doar banii contează.

Ei bine, va fi o recepţie modestă, sau nu va fi nimic.

Foarte bine.

Pot să port smaraldele.

Nu vreau să fie un zgârcit,

dar a fost o mare, mare extravaganţă din partea lui Stanley să-ţi cumpere astea.

A fost modul prin care Stanley mi-a mulţumit pentru toate sfaturile...

pe care i le-am dat în materie de afaceri.

Datorită mie, Hazard Iron are mai multe comenzi decât a avut vreodată.

Nu-i aşa, dragă?

Ei bine, scuzaţi-mă, trebuie să citesc nişte rapoarte ale comitetului.

Departamentul de Război îi acuză pe cei care realizează profituri excesive.

- Dacă va fi o investigaţie... - Nu va fi nici o investigaţie.

- Nu avem de ce să ne îngrijorăm. - Cum poţi să spui asta?

Am vândut tunuri de calitate inferioară armatei.

Axol Iron a vândut acele tunuri.

Dacă contractul de război cu Axol va fi vreodată legat de Hazard Iron,

toată lumea ştie că eu conduc această compamie.

Înainte de război trebuia să obţii aprobarea lui George la luarea oricărei decizii.

Majoritatea oamenilor vor considera că este încă adevărat.

Şi ca să fim siguri, am luat şi o măsură de siguranţă pentru asta.

Măsură de siguranţă? Nu înţeleg.

Am falsificat numele lui George pe toate contractele...

pentru a face în aşa fel să pară că el le-ar fi semnat înainte de a pleca în armată.

- Asta îl face responsabil în mod egal. - Exact.

Aşa că dacă guvernul investighează, dar nu va face asta,

îl va acuza pe George în loc să ne acuze pe noi.

N-am avut dreptate în legătură cu toate astea?

Yankeii au învăţat cum să lupte.

Se pare că băieţii noştri îşi pot exersa mâna, Ambrose.

Înainte!

Nu! Nu aici! Opriţi-ii!

Înapoi în linie! Menţineţi linia!

Menţineţi linia!

Menţineţi linia! Intraţi în această linie!

- Sergent, să nu fii prost! - Voi face ce trebuie!

Ţinteşte sub fum!

Trageţi jos!

Toboşarul colonelului a căzut. Au nevoie de tine pe creastă.

- Raportează-i. - Da, dle.

Arma la umăr! Încărcaţi! Rapid!

- Gata? - Gata!

- Ochiţi! - Ochiţi!

- Foc! - Foc!

- Foc! - Foc!

Ţintiţi sub fum!

Să le capturăm armele! Carolina de Sud, înainte!

Atenţie! Companie!

Spune-i lui McClellan să nu-l lase pe Bobby Lee să-l încercuiască aşa cum a făcut Pope.

El ştie cum să se descurce în armată.

- Marş! - Marş!

- Foc de voie! - Foc de voie!

- Foc! - Foc!

Gata!

Foc!

Foc!

Charles?

- Pleacă, Billy, înainte de a te omorî! - Înainte de a te omorî eu!

Foc!

- Foc! - Foc!

- Haideţi! - Foc!

Încărcaţi!

Întoarce arma! Trageţi spre colină!

- Gata de tragere! - Foc!

Încărcaţi!

Retragerea!

Am venit să-mi iau adio, Ambrose.

Asta nu a fost o zi pentru eroi, prietene.

Cea mai sângeroasă zi a războiului.

Aproape 25000 de oameni ucişi, răniţi, sau daţi dispăruţi la Antietam Creek...

şi mai mult de jumătate din ei sunt ai noştri.

Nu m-aş fi gândit că este posibil, dle. Preşedinte.

Că noi ne-am putea măcelări la o scară aşa de mare?

Dumnezeule...

Sărmanele familii ale morţilor.

McClellan numeşte asta: o capodoperă.

Cel puţin Lee a ieşit şi se retrage spre Virginia.

Mi-am promis că...

de îndată ce îi vom alunga din Maryland, aş numi-o victorie...

- ...şi aş emite proclamaţia. - De a elibera sclavii din Sud?

A fost întotdeauna lucrul cel mai bun de făcut.

Dar, George,

am încă nevoie de un general. Nu putem continua în felul acesta,

omorându-ne unii pe alţii pentru a face mai multe văduve şi orfani.

Raportul dvs. asupra lui Ulysses Grant îmi sună plăcut.

Da, dle. Il cunosc bine. Era cu doi ani mai mare decât mine la West Point.

I-a spus lui Buckner la Fort Donelson că nu va accepta niciun termen...

decât capitularea necondiţionată. Când am auzit asta...

am ştiut că găsisem un om cu care să vorbesc.

Va avea oponenţi dacă îl alegeţi, dle.

- Pentru că bea? - Nu cred asta,

dar s-a zvonit că a fost beat la Shiloh.

Totuşi, a trecut ziua.

George, am de gând să-l urmăresc.

Grant poate fi generalul de care am nevoie:

un om care poate exploata slăbiciunile Confederaţiei...

şi să-i forţeze spre zid.

Este un întreg mod de viaţă pus în miză.

Dacă este voinţa lui Dumnezeu ca noi să triumfăm,

noi nu numai că vom câştiga războiul,

vom asigura libertatea pentru întreg poporul nostru.

Generale Grant.

Ce îmi spune că eşti din Washington, colonele.

M-am plictisit ca ei să mă tot vâneze.

Dacă am să cred că e bine ca soldaţilor mei să le fie cald purtând 2 perechi de izmene,

asta nu e treaba nimănui, ci numai a mea.

Da, dle. Eu nu sunt inspector de la biroul generalului.

Preşedintele Lincoln întreabă dacă pot vorbi cu dvs. între patru ochi.

- Preşedintele te-a trimis? - Da, dle.

- Cum te numeşti? - Hazard. George Hazard.

- Stai jos. - Mulţumesc, dle.

Nu vă cunosc, colonele?

Da, dle. De la West Point. Eram în anul II când dvs. aţi absolvit.

Desigur. Îmi amintesc acum. Aveai un dosar foarte bun la West Point.

O mulţime de ofiţeri remarcabili au provenit din această clasă.

E o ruşine să ne luptăm unii împotriva altora acum.

Nu toţi vor trăi să vadă sfârşitul.

Iată de ce sunt eu aici, dle.

Preşedintele crede că dvs. sunteţi omul care poate pune capăt războiului, câştigându-l.

Are nevoie de un amiral, nu de un general. Controlul nostru la Mississippi...

va scurta acest război izolându-i de la vest.

El nu vrea un amiral, dle. El vrea un general ca Robert E. Lee.

Eu nu-l condamn. Lee este cel mai bun soldat.

Mă întreb deseori...

dacă îşi aduce aminte de mine din Mexic.

Sunt sigur că vă ştie numele, dle.

Scuzaţi-mă, colonele. Am uitat să vă ofer ceva.

Hai, ia.

Mulţumesc, dle.

Cidru de mere, dle?

Nu sunt băutorul care unii cred că aş fi.

Poate că ar trebui să ştiţi că acele zvonuri au ajuns la urechea Preşedintelui.

El a replicat că i-ar plăcea să ştie ce marcă de whiskey aţi băut...

asfel încât să poată cumpăra nişte sticle şi pentru ceilalţi generali.

- A spus asta, nu-i aşa? - Da, dle.

Spuneţi-i Preşedintelui... Dacă el doreşte acest lucru,

eu mă voi lupta cu Lee, pentru el.

Nu pot să-i promit o victorie uşoară, dar voi lupta cu el.

El va fi fericit să audă asta, dle.

Dle. general Grant,

dacă veţi prelua comanda, aştept de mult timp o funcţie pe front, dle.

aş fi onorat să servesc sub comanda dvs, dle.

Ei bine, aş fi onorat să vă am, dle. colonel.

Mulţumesc, dle.

"Ca în prima zi de ianuarie, în anul Domnului...

1863,

toate persoanele deţinute ca sclavi în cadrul oricărui stat,

sau desemnate ca parte a unui stat,

oamenii forţaţi să lupte înpotriva Statelor Unite...

vor fi pentru totdeauna liberi...

şi guvernul executiv al Statelor Unite,

incluzînd armata şi autorităţile navale,

va recunoaşte şi va menţine libertatea persoanelor menţionate.

Şi eu voi impune populaţiei declarate libere...

să se abţină de la orice formă de violenţă,

cu excepţia cazurilor de auto-apărare necesare...

şi le recomand ca în toate cazurile când li se permite...

să muncească cu credinţă pentru salarii negociabile.

Şi privitor la acest act, cred sincer că este un act de dreptate...

garantat de Constituţie în condiţii de necesitate militară,

eu invoc judecata dreaptă a omenirii...

şi favoarea milostivă a lui Dumnezeu."

Bună dimineaţa, dnă. Brett. A trecut ceva timp.

Dar s-ar putea să ai nevoie de bătrânul tău supraveghetor în aceste vremuri tulburi.

Felicitări, dnă. Main. Înţeleg că v-aţi căsătorit cu generalul.

Ce ai făcut?

Dumnezeule...

Este Jim!

- L-ai omorât. - Păi, l-am pus la pământ.

El a incercat să-mi ia arma când îl aduceam înapoi.

- A trebuit să-l împuşc. - Cum ai putut face asta? Era un copil.

Glonţul are mintea lui. Poate s-a întâmplat ce e mai bine.

Nu eşti binevenit! Fiul meu Orry nu doreşte să te vadă aici. Nici noi.

Poate veţi schimba tonul când vă voi spune cât de mult veţi avea nevoie de mine.

Câţiva sclavi din jurul Charlestonului au fugit...

când au auzit de acea proclamaţie blestemată a lui Lincoln.

Vom vedea ce vom face cu evadaţii din Sud.

Acum, mă interesează o mică răsplată de la această plantaţie.

Nu veţi mai avea griji cu fugarii, vă promit.

Voi obţine mulţi bani din sclavii aştia...

Se pare că nu ai auzit-o pe mama.

- Pleacă de pe proprietatea noastră. - Oh, Doamne.

Jim! Criminalule!

- Criminalule! - Nu!

- Lasă-mă! - Nu!

Nu vreu să fii ucisă.

Ai să pleci înainte ca eu să îndrept arma spre tine.

Eşti de partea acestei târfe?

Încă un an de război şi voi Mains nu veţi mai fi la fel de puternici.

Se vor face multe schimbări.

Jim era pentru Semiramis ca un frate mai mic.

Îl iubea foarte mult.

Ceilalţi proprietari de sclavinu au nimic

decât dispreţ pentru proclamaţia dlui. Lincoln.

Ei spun că el nu are nici o autoritate aici.

Dar dacă un alt Jim îşi doreşte libertatea...

noi nu-l putem opri.

Trebuie să ţinem în viaţă plantaţia. Este tot ce avem.

Nu doresc să văd că se mai întâmplă un astfel de lucru ingrozitor.

Dacă ei se hotărăsc să plece...

trebuie să le eliberăm acte pentu ai proteja...

- ...şi să-i lăsăm să plece. - Bietul băiat.

Nu pot să cred ce se întâmplă.

Mamă.

Cred că eu şi Madeline trebuie să prezentăm îndurerarea familiei lui Jim.

Ajutaţi-le să treacă pragul.

Dnă. Brett, dnă. Madeline, intraţi, vă rog.

Am venit să prezentăm condoleanţe familiei James.

Suntem profund îndurerate, Liza.

Ştim ce bucurie şi alinare ţi-a adus el.

Dacă pute să facem ceva...

Rugaţi-vă pentru el.

Ne vom ruga.

Şi noi ne-am gândit că ar trebui să ştii...

că noi vrem să stai cu noi, pentru că avem nevoie de tine.

Dar dacă cineva doreşte să ne părăsească...

vă rog, veniţi la noi, spuneţi-ne...

şi noi vă vom da documente...

care ar putea să-l oprească pe alt Salem Jones

să facă ce a făcut el lui James al nostru.

Asta e tot ce am dorit să spunem.

Te gândeşti la ce mă gândesc şi eu?

Dacă acei cântăreţi negri de psalmi de acolo

ar avea sângele tot atât de fierbinte ca şi al meu...

am putea mărşălui până la acea casă veche şi am lua-o.

Dar ei nu-l au.

Vor continua să spună: "Da, stăpâne, nu, stăpâne."

Până în ziua când vor ajunge pe masă ca idiotul ăla din-năuntru!

Nu era un idiot!

- A avut un vis. - A fost un prost.

Un nebun care a învăţat câteva cuvinte din Biblie...

şi s-a gândit că va putea face egalitate între oameni.

Numai acest lucru poate să-l facă pe "omul alb" să înţeleagă:

oţelul rece.

Eşti gata să mergi cu mine, fato?

Vom face o mică plimbare la miezul nopţii.

Să ne unim cu oamenii Uniunii la Hilton Head.

Nu o să merg cu tine...

Nu auzi nimic din ceea ce-ţi spun, fato?

Îţi ofer libertatea dacă vii cu mine...

- Nu merg... - Cuffey!

Nu ştii când nu eşti dorit!

De ce să nu plecăm de aici?!

- Nu pleca, Ezra! - Vrei ceva, băiete?

Nu! Nu au fost destule omoruri?!

Cuffey, nu aş merge cu tine nici dacă paradisul s-ar termina la următoarea colină.

Rămâneţi, atunci.

Continuă să aştepţi pe cocoşul tău alb, Charles,

care luptă să ne păstreze pe mine şi pe voi ca sclavi.

Poate-ţi va face onoarea să dormi în patul lui.

Aici nu mai este nimic pentru mine...

în afară de plata...

pentru chinuri,

pentru sudoarea şi sângele oamenilor şi oboseala stoarsă din mine.

Sunt bucuroasă că ai venit, Ezra.

Am văzut cum te urmărea.

Nu ştiu cum m-aş putea întoarce în casă în seara asta.

- Poate ar fi mai bine să plec. - Şi eu m-am gândit la asta.

Problema este aşa, aş vrea să împart cu cineva o nouă viaţă.

- Ezra... - Erai atât de aproape de libertate...

când erai în Washington. De ce te-ai întors?

- Am primit bileţelul despre dna. Clarissa. - Sau este ceea ce spunea Cuffey?

Ce simţi pentru dl. Charles.

M-am întors pentru că m-am întors, asta-i tot.

Şi voi rămâne aici...

acum.

Asta e, nu-i aşa?

Dl. Charles.

N-aş fi crezut că vei fi în stare să te gândeşti...

la un alb după Salem Jones.

Nu mai pronunţa numele acestui om din nou!

Acum vreau să fiu singură.

Îmi pare rău, Semi. Eu doar...

Nu vreau ca tu să mă răneşti.

Asta e tot.

Generalul Lee are de hrănit o mulţime de soldaţi.

Iar fermierii din Shenandoah îşi vor aduce partea.

Înţeleg de ce ei se numesc "Grânarul Confederaţiei".

Maior Dupree,

sunteţi de lăudat...

că puteţi asigura aprovizionarea trenurilor la timp.

Ei bine, după modelul dvs, generale.

Tot ce am avut de făcut a fost doar transportul.

Trebuie să încalec dacă vreau să ajung până mâine dimineaţă în Tennessee.

- Îţi mulţumesc pentru abnegaţie. - Mulţumesc, dle.

Noi toţi apreciem...

ce faceţi pentru armată, generale Main.

Vă dorim o călătorie sigură.

Domnilor.

Federalii!

Intraţi în formaţie!

Înapoi!

Înapoi!

Retragerea! Retragerea!

Retragerea!

Sergent, ai grijă de răniţi!

- Aceştia sunt oamenii lui Hooker? - Da, dle.

Ei fac legea în această parte din Virginia.

Ne bucurăm că v-aţi întors, dle. general.

Va fi întuneric peste o oră.

De ce nu rămâneţi împreună cu noi pe timpul nopţii.

Mulţumesc, maior. Am putea face asta.

Sunteţi căsătorit, dle. general?

Da.

De puţin timp.

Ei bine, felicitări.

Mulţumesc.

- Unde e soţia dvs? - În Carolina de Sud, cu familia mea.

Ei bine, Brenda mea...

e din Tennessee.

Un mic orăşel lângă Shelbyville.

N-am mai văzut-o de doi ani.

Am o fetiţă...

pe care n-am vazut-o niciodată, dle. general.

Uneori mă întreb dacă o voi mai vedea vreodată.

Ai s-o vezi, Josh. Ai s-o vezi.

Păi, cred că asta depinde de generalul Lee, acum, nu-i aşa?

Chiar credeţi că el va putea să mărşăluiască spre Pennsylvania?

El vrea să meargă spre est şi să izoleze Washingtonul.

Avem nevoie de o victorie majoră în Nord, şi Lee ştie asta.

Necazul este...

armata lui Hooker l-a nemulţumit în Maryland.

Acum Hooker a fost inlocuit de către Meade, şi Meade este un soldat mult mai bun.

Se pare că Lee este mulţumit de treaba sa.

Toţi suntem, maior.

Dle,

spuneţi că veţi călători prin Tennessee?

Puteţi să-i duceţi nişte scrisori soţiei mele, Brenda?

Eu...

Am cinci scrisori pentru ea.

Ştiţi cât de greu merg prin poştă.

Sigur. Cu plăcere.

Mulţumesc, dle. general.

Somn uşor, dle.

Şi ţie.

- Noapte bună. - Noapte bună.

Caleb!

Ce este? Unde te duci?

Dna Brett a spus că putem oleca dacă vrem. Acum plecăm, dle. Orry.

Dar asta este casa voastră.

Nu, dle.

Asta nu a fost niciodată casa noastră.

Mă simt stânjenit, dnă. Clarissa, doamnă,

să plec aşa.

Dar cel puţin nu va trebui să hrăniţi toate aceste guri.

Ce vei face în Charleston?

Oh, va fi ceva de făcut, dnă.

Toţi bărbaţii au devenit soldaţi.

Ar trebui să găsesc ceva.

Ei bine, până vei gasi,

vei avea nevoie de asta pentru a cumpăra mâncare pentru copii.

Dnă. Clarissa, nu trebuie să faceţi asta, doamnă. Este destul de greu şi aşa.

- Vom fi bine. - Mulţumesc, dnă.

Dumnezeu fie cu tine, Joseph.

Nu voi uita niciodată Mont Royal, dnă.

La revedere.

Aveţi grijă de voi.

Îmi va fi dor de voi.

- La revedere, dle. - Joseph.

Orry.

Orry, oh, dragul meu.

- Mamă. - Orry.

Ştiu ce simţi, Orry.

De ce?

Nu am putut să-i păstrăm împotriva voinţei lor, cu atât de mulţi care au fugit.

Pur şi simplu nu pot să cred, chiar şi Joseph.

Este cam răcoare în seara asta.

În urmă cu câteva zile, am lăsat nişte scrisori pentru familia unui maior.

El nu i-a văzut şi nici nu a avut veşti de la ei timp de un an.

Acest război nu este ceea ce ne-am aşteptat. Este prea mult sacrificiu.

Ne schimbă pe toţi.

Ştiu ce zi grea ai avut.

Am fost orb, Madeline,

aşteptându-mă ca totul să rămână neschimbat.

A trebuit să înfrunţi mai mult decât mi-am imaginat.

Tu şi Brett pe câmp...

Şi mama...

Pentru nobleţea Sudului...

mama ta...

este o femeie foarte puternică.

Lumea ei s-a prăbuşt deodată.

Şi asta...

o vezi în ochii ei...

Orry,

are dreptul la puţină tristeţe.

Aş vrea s-o pot opri.

Eşti cel mai gentil om pe care l-am cunoscut vreodată.

Şi cel mai puternic.

Familia noastră...

va supravieţui datorită puterii pe care o dăm noi altora.

Nu o lăsa.

Nu o lăsa.

Asta e cea mai frumoasă amintire despre tine, mamă.

Zâmbetul tău.

Orry, tocmai mă gândeam la tine.

Ce puşlama erai când ai fost copil.

Tot timpul în mlaştină...

vânând şerpi cu Joseph,

până când tatăl tău te-a făcut să înţelegi...

că un fiu care va moşteni cea mai frumoasă plantaţie din aceste părţi...

trebuie să se poarte ca un gentleman.

Mont Royal,

de care îmi aduc aminte.

Este frumos.

Iată cum obişnuiai să mă trimiţi la culcare.

Erai mereu acolo cu zâmbetul care spunea:

"Orry Main,

eşti destinat să fii mândria şi bucuria mea, şi adcă voi greşi...

şi se va dovedi contrariul, te voi iubi oricum."

Mamă,

eşti cea mai bună din toate.

Trebuie să-l ţineţi pe Lee aici la Round Top.

Luaţi poziţie în spatele acestor bolovani...

şi încetiniţi ambuscadele când rebelii vin spre colină.

Atenţie, companie!

Pe loc repaos. Mai vrei cafea, locotenente?

- Da, dle! - George?

Dumnezeule! Ce faci aici?

- Oh, la naiba, îmi pare bine să te văd. - Şi mie îmi pare bine să te văd, frăţioare.

Vino în tabăra mea.

Ce mai fac băieţii noştri?

Am auzit că rebelii v-au dat de furcă astăzi.

Trupele mele se descurcă foarte bine.

- Ce mai face familia? - Oh, e bine.

Fetiţa noastră, Hope, tocmai şi-a sărbătorit aniversarea.

Am auzit despre promovarea ta în personalul de conducere al Corpului 3.

Da.

Ei bine, Preşedintele a intervenit în cele din urmă,

aşa că am putut lăsa pe altcineva să se îngrijoreze de lobby...

şi am profitat pentru a mă schimba.

După ce vei sta aici o perioadă de timp, vei vedea că nu era aşa de rău la Washington.

Este chinuitor...

să vezi cum băieţii nuştri sunt împinşi pe hartă atăt de mult timp.

Aş dori să fiu de mai mult ajutor pentru Sam Grant aici pentru câmpul de luptă.

Oh, mi-ai lipsit mult.

Ai veşti de la Brett?

Billy,

este greu să primeşti scisori din Nord,

mult mai greu din Sud.

Când Constance şi cu mine ne-am despărţit...

N-am mai văzut-o pe Brett de doi ani.

Nimeni nu s-a gândit că războiul va dura atât de mult, Billy.

Ştiu că asta va merge.

Aşteaptă şi păstrează-ţi speranţa.

Pregătiţi-vă de atac!

Încărcaţi!

- Iată-i! - "Sunt pregătit în faţa lui Dumnezeu.

Momentul plecării mele este aproape.

Voi duce o bătălie bună. Voi termina menirea.

Mi-am păstrat credinţa strămoşilor mei şi mă voi întoarce încoronat."

Marş!

Infanterie!

Foc de voie!

- Primul foc! - Primul foc!

- Focul doi! - Focul doi!

Foc!

Înainte!

Nu ştiu cum să-mi iau rămas bun, Billy.

Mă voi întoarce.

Lee este bătut.

Trupele generalului Meade trebuie să-l oprească să treacă Potomacul.

Lee va găsi o modalitate de a prelungi acest blestemat război.

El îşi va linge rănile si se va întoarce în câteva luni.

Rudy, nu pot să suport găndul că s-ar putea să no mai văd pe Brett niciodată.

Înainte să mi se întâmple ceva, trebuie să ştiu că ea este bine.

- Nu te gândeşti... - Nu mă gândesc!

Am hotărât.

Billy, asta e dezertare.

Absenţă fără permis.

Înainte de următoarea bătălie, eu mă voi întoarce.

Spune-i asta lui Tom.

Noroc.

Dumnezeule!

Lee a scăpat din nou!

Generalul Meade a văzut că trupele sale erau epuizate, dle.

A avut întăriri în ziua următoare. Lee nu a avut deloc.

Ploaia torenţială a făcut ca totul să fie foarte greu pentru general.

Şi imposibil pentru Lee.

A avut spatele spre Potomac. A căzut în capcană.

El nu a putut să-şi ducă armata înapoi în Virginia.

Din nou, l-am avut la îndemâna noastră.

Trebuia numai să întindem mâinile, şi era al nostru.

Dar nimic, nimic din ceea ce putem spune sau face...

nu poate muta pe generalul Meade!

Pentru Dumnezeu,

nu vreau să mai aud nimic azi despre armata de la Potomac.

Victoria de la Gettysburg pare fără sens acum.

Dumnezeu ştie,

nu am dorit niciodată acest conflict.

Dar am suflat în tromoetă...

şi nu pot să dau niciodată retragerea.

Trebuie să îndurăm acest proces groaznic.

Trebuie să continuăm.

Stai!

Rămâi unde eşti, fiule.

Nu-mi place că va trebui să-ţi zbor creierii.

Pleacă cu arma de aici.

Fă-o băiete!

Sau eşti un om mort!

Eşti destul de departe în Sud pentru un yankeule, nu-i aşa?

Poate, poate că te-ai săturat de armată...

aşa cum am făcut eu?

Desigur e un noroc pentru mine, deşi, nu pentru tine.

I-am spus lui Dumnezeu ca aş avea nevoie de un cal...

şi nişte cizme noi.

Şi uită-te ce am căpătat.

Acum,

fii băiat bun,

scoate-ţi cizmele încet...

şi poate n-o să te omor.

Dă-i drumul.

Aproape noi, nu-i aşa?

"Soldat Raymond.

Carolina de Sud, regiment 23, infanterie."

- Eşti sigură că nu este prea greu? - Nu. Este în regulă.

Un pahar cu apă.

Oh, mamă, nu e nevoie să faci asta.

De ce nu lucrezi doar cu acul?

Mamă,

ce se întâmplă?

Dacă voi lucraţi pe câmp,

măcar să am grijă de casă.

Pe măsură ce trece timpul, Madeline va avea nevoie de această bluză.

Ştiu, dar cred că încerci să faci mai mult decăt ar trebui.

Nu sunt o femeie bătrână!

- Pot să lucrez partea mea. - Mamă, nimeni...

Nu trebuie să spui. Exprimi prin felul în care te uiţi la mine.

- Mamă, poate altă dată... - Aşa e în fiecare zi.

Vă purtaţi cu mine cu mănuşi ca să mă protejaţi de război.

Această ţară a suferit pierderi mari la Gettysburg.

Unii dintre aceşti băieţi ne erau rude, prieteni.

- Şi niciodată nu mi-aţi spus. - Ne-ar fi fost...

- Doar nu am vrut să te supărăm - Am dreptul să ştiu!

Dacă ceva se întâmplă cu Orry, Charles sau Billy, trebuie să ştiu.

Şi vreau să veniţi ca şi înainte cu problemele voastre la mine.

Dacă brodez frumos,

nu înseamnă că numai trecutul, înseamnă ceva pentru mine.

Mamă,

îmi pare rău.

Au fost nişte ani minunaţi, copilă, când ai crescut.

Aş vrea din tot sufletul să fie la fel ca atunci din nou,

dar acum ştiu...

că vremurile acelea s-au dus...

pentru totdeauna.

Ei sunt în stare să ne fure mâncarea.

Armata poate să ne golească hambarul.

Toţi oamenii noştri pot pleca.

Şi voi fetelor puteţi pleca să vă trăiţi vieţile după plac,

dar nimeni,

nimeni nu-mi va lua amintirile.

Am lucrat toată dimineaţa pentru a obţine toate astea.

Nu e destul pentru cină.

Dar nu putem face să plouă.

Poate vom putea muta recolta lângă râu.

Nu. Sezonul ar putea dura destul de mult pentru a rodi...

Dacă plantele ar fi pe malul râului, poate am putea avea mai multă apă...

pentru germinarea seminţelor şi soare pentru a le face viguroase.

Este o idee minunată. Ar trebui s-o încercăm.

Acum trebuie să mergem la cultura de bumbac.

Nu. Aţi făcut destul pentru o zi.

Dna. Madeline nu ar trebui să mai meargă.

Sunt bine. Copilul are doar patru luni.

Pot încă să muncesc din greu.

Sunt de acord cu Semiramis.

De ce, pe timpul meu, doamnele se odihneu cea mai mare parte a timpului,

în aşteptarea copilului.

- Mamă, pot să fac... - Oh, ştiu.

Timpul meu a trecut.

Dar asta nu-mi va opri bucuria...

să văd că o nouă generaţie se naşte la Mont Royal.

Nu credeam că oamenii îşi mai pot permite trăsuri ca aceasta.

- Bună, mamă. - Ashton.

Mi-a fost dor de tine încât a trebuit să vin să te încurajez.

- Bună, Brett, am auzit că ai venit acasă. - Ashton.

- Bună, Madeline, dragă. - Bună, Ashton.

Mamă, am adus cadouri pentru toată lumea.

Cafea adevărată pentru tine şi cea mai mare şuncă pe care am văzut-o vreodată.

Şi, Brett, ţi-am adus un material pentru o rochie nouă.

Se pare că ţi-ar folosi.

De fapt, întregul loc pare destul de dărăpănat.

Vom fi pe plantaţie până la apusul soarelui.

Plantaţie?

Ei bine, ce tot vorbeşti?

Am putut să plantăm doi acri de bumbac în acest an.

Cineva trebuie să-l prăşească.

Desigur trebuie. Şi de aceea avem sclavi.

Nu, nu mai avem.

Ei au auzit despre proclamaţia lui Lincoln şi au plecat. Acum muncim noi.

Mamă, vreu să-mi vezi noua mea rochie.

Îţi vine să crezi că Abe Lincoln i-a înrolat pe negri în armată?

James spune că ar fi o ruşine să fie rănit, sau omorât, de unul.

Cum ar putea James să afle? El nu luptă.

Semiramis, nu vrei nişte şuncă delicioasă?

Nu, vă mulţumesc, dnă.

Nu sunt veşti bune de la Richmond?

Mi-e teamă că nu, mamă.

Toată lumea vorbeşte că el se răzbună pentru Gettysburg...

şi pentru a recuceri Vicksburgul.

Păi, ei spun că vor ucide 10 yankei pentru fiecare unul dintre ai noştri.

Mamă, dacă toată lumea a terminat, voi curăţa masa.

Mulţumesc, Brett, dragă.

Sunt un pic obosită. Mă voi odihni un pic.

Ne vedem mai târziu, în salon.

Lasă-mă să te ajut cu paharele, Semiramis.

Pot să o fac eu, dnă. Ashton.

Tu lucrezi din greu.

Eu fac ceea ce trebuie făcut.

Ştiu că am avut neînţelegerile noastre,

dar avem un singur lucru în comun:

Noi amândouă ţinem foarte mult la această familie.

Ce vreţi să spuneţi?

Ei bine, o placi pe dna. Madeline, nu-i aşa?

Este o femeie foarte bună.

Înseamnă că poţi s-o ajuţi. Poate îmi vei răspunde la câteva întrebări.

- Cine este? - Madeline.

Ashton, trebuie să vorbesc cu tine.

Nu am putut dormi pentru că trebuia să vorbesc cu tine.

Cum ai putut să-i faci asta lui Semiramis?

Oh, dar am fost dulce ca zahărul pentru această negresă.

Ea a venit la mine. Este supărată pentru interogatoriul tău insistent.

Tot ce am dorit să întreb a fost ce au vorbit sclavii înainte de plecare.

Şi înţeleg că a cules deja nişte bârfe...

care au pornit de la nişte albi.

Ce vrei să spui?

A venit ca o lovitură de trăsnet, de la un bărbat din Richmond.

Fireşte, am vrut să văd dacă povestea a ajuns deja în Charleston.

Ce poveste?

Am o veste...

destul de dureroasă, Madeline.

Mama ta a fost pe jumătate negresă.

Ştiu că i-ai spus probabil lui Orry, şi fără dubii el a spus familiei de asta...

Ce este între mine şi Orry nu e treaba ta, Ashton.

Dar eu sunt sigură că el nu ştie întregul adevăr.

Chiar dacă...

nu ştii tot adevărul.

Mama ta...

s-a vândut bărbaţilor pentru bani.

Minţi.

Acest bărbat îngrozitor avea un portret care arăta exact ca tine,

aşa că nu există nici o îndoială. Atârna într-o casă rău famată din New Orleans.

Ei bine, mama ta, ea... Ştii ce vreau să spun.

- Dar asta a fost înainte ca tatăl tău... - Nu mai vreu să aud nimic.

Nu te acuz. Este supărător să ştii ce era mama ta.

Da, este, Ashton.

Ceea ce mă îngrijorează este mama...

Cred că un scandal în familie ar...

Ashton!

O iubesc pe mama ta. Iubesc această familie.

- M-am gândit... - Mai este încă timp, Madeline.

Acum, ea o să afle mai devreme sau mai târziu.

Ştiu că Orry şi cu tine aşteptaţi un copil,

dar nu m-am gândit niciodată că asta ar putea afecta familia...

în cazul în care copilul ar fi...

Păi, să spunem doar, diferit.

Dacă nu ai mai fi soţia lui Orry Main,

atunci nu ai putea ruina viitorul copilului...

şi a aduce ruşinea asupra familiei, deci, înţelegi, Madeline?

Trebuie să mă urăşti foarte mult, Ashton.

Da, te urăsc foarte mult, Madeline.

Elkanah Bent avea dreptate.

Ura este ca vinul.

Se înbunătăţeşte odată cu anii.

Dragostea mea,

cel mai uşor lucru pe care l-am făcut a fost să te iubesc...

şi cel mai greu este să-ţi spun adio.

Nu mai putem să fim înpreună.

Te rog, iartă-mă, dragul meu Orry.

Te iubesc. Madeline.

M-ai folosit.

Nu am nici cea nai vagă idee despre ce vorbeşti, copilo.

Din cauza ta, dna. Madeline a plecat.

Dacă aş fi în locul tău, n-aş repeta o astfel de acuzaţie gravă,

sau te vei găsi într-o mare belea.

Oh, Madeline a lăsat asta pentru Orry.

Vrei să te asiguri că o va primi, te rog?

Ai deschis-o?

M-am gândit că ea poate a lăsat un indiciu în legătură cu locul unde a plecat.

Cu toate astea, îmi pasă de ea.

Nu-ţi pasă de nimeni în afară de tine.

De când eram un copil, am văzut cum manipulai oamenii.

Parcă nu erau oameni,

îi foloseai numai pentru propriu interes.

Domnul Lincoln poate semna ce declaraţii vrea.

Dar în ceia ce mă priveşte, tu ve fi mereu un sclav,

aşa că mi-aş ţine gura dacă aş fi în locul tău, domnişoară.

Negru sau alb, dispreţuiesc modul...

în care îţi tratezi familia.

Ai să plăteşti pentru ce ai făcut.

Într-o zi, vei înţelege ce înseamnă ce fii singură.

Pleacă.

Merge, Ezra!

Vino, Semi.

Ai făcut-o, Ezra. Ai făcut-o!

Aşteaptă s-o vadă dna. Brett.

Roata ridică apa...

din această ecluză adâncă, apoi apa coboară.

Văd cât de ingenios este.

Acum, nu rămâne decât să arăm pajiştea...

şi s-o pregatim de plantare.

Şi seminţele, vor germina...

şi vom învinge soarele datorită ţie.

Vei fi un fermier bun.

Ştii să faci multe lucruri.

Se va întuneca în curând.

Mă duc să le spun despre roata de apă.

Semi.

Vreau doar să spun...

că ştiu cât te-a rănit Salem Jones.

Ţi-am spus că mai vreu niciodată să-i mai pronunţi numele.

Ai un demon în suflet. Doare rău, Semi.

Ar trebui să-l eliberezi.

Nu mai fugi.

Opreşte-te, Semi.

Vorbeşte cu mine.

Uneori...

mă trezesc noaptea...

şi cred că el este acolo.

Ce mi-a făcut...

- Eu nu pot... - E în ordine.

Mi-a fost doar frică...

să mai iubesc pe cineva.

Semi.

Ezra, eşti cel mai bun bărbat pe care-l cunosc,

dar nu sunt sigură...

că voi mai putea să iubesc.

Îmi pare rău.

- Semi. - Ezra.

După copacul ăla.

Este dl. Billy.

- Dle. Billy. - Ezra.

Mă bucur să vă văd. Sunt modificări în uniformă?

Folosesc uniforma pentru a supravieţui.

- Billy. - A trecut ceva timp, Semiramis.

Dna. Brett va fi aşa fericită să te vadă.

Dar fii cu mare grijă. Dna. Ashton este venită acasă...

şi este o tabără Confederată în josul drumului.

Ea este bună prietenă cu colonelul.

Nu îmi voi pune familia în pericol.

Dar nu o voi lasa pe dna. Ashton să mă ţină departe de soţia mea.

- Nu după iadul prin care am trecut. - Haide. Te vom ascunde.

Pur şi simplu nu are nici un sens.

Probabil s-a întâmplat ceva.

Dar de ce nu a venit Madeline la noi, indiferent de ce a fost?

Ea ştie că ţinem la ea.

Dacă ea ar fi ţinut întradevăr la tine, mamă...

- ...nu ar fi plecat. - Ashton.

Ei au fost atât de fericiţi împreună.

Atât de mulţi şi-au pierdut pe cei dragi.

Preston Wayne şi-a ucis prietenul cel mai bun. Acum amândoi au plecat.

Fiul lui Prest a dispărut la... Unde a fost asta, Brett?

Vicksburg, mamă.

Cu toate aceste lupte teribile, am uitat.

E ridicol. Tu nu ar trebui să trăieşti în aceste condiţii sumbre...

amintindu-ţi constant de momentele trecute.

Mie şi lui James ne-ar place dacă tu ai veni să locuieşti cu noi.

- Asta e drăguţ din partea ta, dar... - Ai avea parte de oameni...

care s-ar putea ocupa de tine.

Avem o casă frumoasă în oraş...

şi te vei simţi confortabil acolo după război.

- Dar nu aş putea. - Spune-i, Brett.

Desigur poţi să vezi cât de bine va fi pentru ea.

Ashton are dreptate, mamă. Meriţi mai mult după ce ai trecut prin atâtea.

Noi putem să împachetăm într-un cufăr şi să plecăm pe la sfârşitul săptămânii.

Nu sunt atât de bătrână încât fetele mele să-mi spună unde ar trebui să trăiesc.

- Mamă, te rog! - Ştiu că ai intenţii bune, draga mea.

Dar asta este casa mea.

Aici este locul unde tatăl vostru m-a adus ca tânără mireasă.

Copii, voi v-aţi născut în acea cameră, la etaj.

Nu sunt numai amintiri.

N-aş putea niciodată să plec.

Această casă este viaţa mea.

Iertaţi-mă, doamnă, că intru aşa.

Dar am crezut că veţi dori ştiţi imediat.

Ce este, Semiramis?

Roata de apă a lui Ezra.

Merge! Merge.

Este minunat. Asta e minunat!

Brett, o poţi vedea cât mai este încă lumină

- Bine. - Am nevoie să-mi arăţi unde sunt seminţe.

Lipsesc un moment, mamă.

Seminţe?

Oh, mamă, mai gândeşte-te o dată.

Billy?

Billy?

Este atât de linişte aici.

Este greu de crezut că războiul este atât de aproape.

Ştii, când eram mică, veneam mereu aici.

Mă jucam pe acest doc.

Este aşa de frumos.

Dar la cât de mult iubesc Mont Royal, ceva totuşi îmi lipseşte.

Billy, nu mai pleca.

Tom mi-ar suci gâtul dacă nu m-aş întoarce.

El este toboşarul nostru. E doar un copil.

Are curaj cât un sergent.

E ceva cu el. Este un copil bun.

Vei fi un tată minunat într-o zi.

Billy?

Nu mai are sens nimic.

Credeam că este onoare şi glorie.

Dar în bătălie, eşti ca în mijlocul iadului. Înainte să-mi dau seama...

a apărut Charles, pe calul lui.

Era ca într-un vis.

Înainte să-mi dau seama, el plecase.

Puteam să-l omor?

Cine este inamicul?

Este o întrebare la care nu pot răspunde.

Te iubesc, Billy.

Nu aş vrea să mă întorc acolo, Brett,

dar trebuie s-o fac.

După toate crimele de la Gettysburg, ambele armate îşi vor linge rănile.

E timpul să mă întorc înainte de prima înfruntare.

Nu vei pleca, Billy Hazard,

fără ceva mai bun decât biscuiţii armatei pentru drum.

De ce, locotenente Hazard.

Am dezonoarea de a mă adresa unui dezertor al Uniunii?

Sau eşti Confederat?

Într-un fel sau altul, vei muri curând.

Nu este ăsta modul obişnuit de a scăpa de un gunoi?

- Ashton... - Poate că fiecare parte te-ar executa.

Acum, asta ar fi amuzant!

Nu crezi că e timpul să facem pace?

Se află o tabără Confederată în josul drumului.

Sunt sigur că colonelul Randolph şi miliţiile lui...

vor pedepsi cu plăcere un dezertor.

- Ashton! - Dă-te jos de pe cal.

Dă-te din calea mea, Brett!

Dă-te jos de pe cal!

Treci acolo.

Trebuie să pleci acum.

Te iubesc, Brett Hazard. Nu voi uita niciodată asta.

Brett, ce faci? Ia chestia aia din faţa mea.

Eşti o femeie nefericită şi frustată, Ashton.

Eu ştiu că ai încercat să-l omori pe Billy pentru că nu l-ai putut avea.

Brett, nu fi ridiculă...

Nu îţi voi permite să mai faci ceva ca să-l răneşti pe soţul meu.

Acum, vei rămâne aici până când Billy va fi departe.

Sper să ai o călătorie plăcută, Ashton.

Poate te vei putea opri la acea tabără Confederată...

şi să-l farmeci pe colonel să-ţi dea o escortă.

Şi dacă nu te voi mai vedea niciodată, surioară,

tot va fi prea curând.

Aceşti bărbaţi au stat în căruţa asta toată noaptea. Doctore!

Nu trebuiau lăsaţi aici nesupravegheaţi.

Nu, să nu-l duci în cortul chirurgical.

Amputaţii au prioritate. Du-l în alt cort.

Este prea mult oţet.

Proporţiile sunt importante dacă au efect medicinal.

Data viitoare, vreau s-o faci cum ţi-am spus.

Întoarce-te!

Dnă. Grady.

Vreau ca omul să fie dat afară. Aceasta nu este prima dată când m-a sfidat.

Poate se datorează felului cum îl tratezi.

Avem de-a face cu tot felul de oameni,

dar îi voi da un avertisment.

Ar merge la agenţii de poliţie dacă ar pleca de aici.

Vreau să vă descotorosiţi de el.

Mai este nevoie să vă reamintesc că eu sunt administratorul...

şi astfel de decizii sunt de competenţa mea?

Doresc cel mai bun tratament pentru răniţii noştri.

Incluzându-i şi pe soldaţii sudişti?

Ce vreţi să spuneţi?

Vă apreciez devotamentul, dnă. Grady,

dar se pare că sunteţi părtinitoare.

- Dnă. Neal... - Dar nu am vrut să discut cu dvs...

despre asta.

Dr. Crawford...

vede că nu îi arătaţi respectul cuvenit când îi vorbiţi.

I-aş arăta respectul cuvenit...

dacă ar face acelaşi lucru cu pacienţii lui.

Dar el îi tratează ca pe animalele de sacrificiu.

El bea whisky-ul care este destinat lor atunci când nu există morfină.

Suntem în criză disperată de chirurgi, şi în aceste condiţii...

Şi el ucide mai mulţi decât salvează.

Nu vreu insubordonarea dvs faţă de dra. Dix.

Sunteţi o prea bună asistentă, dnă. Grady.

Aţi pus de pacienţii în primul plan, şi asta e admirabil.

Dar trebuie să vă controlaţi comportamentul.

Situaţia noastră este destul de dificilă.

Spun asta pentru binele vostru.

Vă apreciez sfaturile.

Totuşi, dvs. fiind administrator...

nu puteţi şti ce este corect să faceţi în caz de urgenţă.

Nici măcar nu aţi auzit ce am spus.

Veţi face cum v-am sugerat.

Vă rog, aveţi grijă de noii răniţi.

Şi nu le mai daţi morfină...

până când nu ordonă medicul.

Dnă. Neal.

Nu vă îngrijoraţi că vom rămâne fără morfină.

Un nou transport a venit în această dimineaţă...

prin gentileţea prietenului meu, congresmanul Greene.

A trecut foarte mult timp, Madeline,

dar eşti la fel de frumoasă.

Mulţumesc, dle. Colbert.

Dvs...

Mă numeai unchiul Miles când erai mică.

Acum, îmi amintesc de zâmbetul ăsta.

Am auzit ca te-ai căsătorit din nou.

Îmi pare rău că nu am putut fi la nuntă.

Am plecat de la soţul meu.

Ei bine, îmi pare foarte rău să aud asta.

Locuiesc într-o mică pensiune lângă Sf. Michael.

Dar casa ta de pe Battery nu a fost deschisă de la moartea tatălui tău.

- Ai putea trăi acolo. - Nu.

Din motive personale...

nu vreau ca cineva să ştie unde mă aflu.

Înţeleg.

Trebuie să discutăm despre avera tatei.

Ştiu că nu era un om bogat când a murit.

Nişte investiţii proaste, mă tem.

Dar, desigur, sunt banii soţului tău decedat.

Nu vreau nimic din ceea ce a aparţinut lui Justin.

Ei bine, numai domeniul tatălui tău...

va fi suficient pentru a avea la dispoziţie un mic venit.

Voi face aranjamentele necesare.

Mulţumesc, unchiule Miles.

Dar mai este ceva.

După ce va trece destul timp, soţul meu poate divorţa...

pentru abandon.

Ăsta e dreptul lui.

Vreau să-mi dai cuvântul tău...

că până atunci, nu vei spune nimănui că sunt aici în Charleston.

Promite-mi.

Eşti clientul meu, Madeline.

Eşti clientul meu, şi toate informaţiile sunt secrete...

atât timp cât tu vei dori asta.

- Ştii, dacă este dragoste adevărată... - E imposibil.

N-aş putea merge înapoi la soţul meu.

Vreodată.

Traducere şi adaptare: PiF