Original subtitles

O FAMILIE DE SĂRBĂTORI

Crăciun Fericit !

Am reuşit.

Am comandat totul pentru domnul Burnett.

Toate comenzile pentru mobilier sunt făcute

şi ar trebui să fie gata până după sărbători.

Şi, în sfârşit, am stabilit motivul decorativ pentru Sud-Vest.

Va arăta grozav.

Dar prevină-l pe Kevin de la depozit...

"ai grijă de cactus."

Bine. "Cactus." Am înţeles !

Bine. Cred că asta e totul.

Mai puţin asta. Annie...

E pentru tine.

Chiar ?

Miranda ! Mulţumesc.

Dar, te rog, nu îl deschide până la Crăciun.

Ascultă ce spui.

Nu pot să cred că eşti aceeaşi persoană.

Cu un an în urmă, îţi era silă de tot !

Bine. Acum un an, nu fusesem la Carlton Heath

şi nu descoperisem adevăratul sens al Crăciunului.

Cred că e minunat.

Şi te duci iar în acest an să petreci Crăciunul cu Ian şi familia lui ?

E ca şi cum ai fi acasă de sărbători.

Annie, nu ai idee.

Vorbind despre Ian...

Nu a...

nu a făcut nici o aluzie despre ce ţi-a luat de Crăciun ?

Nu.

Nici o bijuterie...

ceva mic ce s-ar potrivi cu degetul tău ?

Nu. Nu asta...

Noi...

nici măcar nu am avut...

Ascultă-te !

Pari la fel de emoţionată ca un copil care îl aşteaptă pe Moş Crăciun !

Ba nu.

Încă mai avem de lucru înainte să plec.

Ştii, o cerere în căsătorie de Crăciun...

nu poate fi ceva mai romantic decât asta.

Da.

Crăciun fericit, mamă.

Bun venit la hanul Carlton Heath.

După cum am spus, numele meu e Katherine.

Eu şi soţul meu, Andrew, suntem proprietarii hanului,

dacă ai nevoie de ceva, să ne spui.

Şi camera ta e la etaj, pe stânga.

Bine.

Totul e pregătit.

Am dat cu sare pe scările din faţă şi am pus o mulţime de lemne în stivă.

Asta ar trebui să ajungă până mă întorc de la aeroport.

Nu era nevoie.

E în regulă.

Munca fizică mă ajută să gândesc.

Da, trebuie să fie multe în mintea ta, acum că Miranda revine.

Ai făcut vreun plan special pentru ce o să faceţi când va fi aici ?

Nu, ea vrea doar să revadă iar pe toată lumea

şi să facă tot ce-şi aminteşte de anul trecut.

Niciodată nu se ştie, dacă totul merge bine...

poate că nu va mai dori să plece de data asta.

Bine.

Ajunge.

Aştept cu nerăbdare să vă văd din nou

cât de fericiţi sunteţi când vă aflaţi împreună de Crăciun.

Asta nu se întâmplă în fiecare zi.

Crede-mă, ştiu.

Ar trebui să plec.

Am nişte comisioane de făcut

şi trebuie să mă schimb înainte de a mă duce la aeroport.

Te superi dacă iau maşina ta în locul camionului meu ?

Nu, du-te. Nu o lăsa să aştepte.

AEROPORTUL LOGAN, BOSTON

Bună. Tocmai am primit mesajele tale.

În cât timp crezi că vei ajunge ?

Autostrada parcă e o parcare.

Probabil, încă cel puţin 30 de minute.

Păi... cât a trecut ?

Şapte săptămâni şi trei zile de când ne-am văzut ultima dată în Seattle ?

Ce înseamnă încă 30 de minute ?

Cele mai lungi 30 de minute din viaţa mea.

Linguşitorule.

Voi lua o cafea sau ceva.

Şi când ajung acolo, voi fi cel care sare în sus ca un copil în dimineaţa de Crăciun.

Miranda Chester ?

Josh ?

Nu pot să cred.

- Nu se poate. - Pot ?

Da, sigur.

Au trecut, cât ?

Doi ani ?

Aproape.

Da. Aşa e.

A fost chiar după Crăciun, acum doi ani.

Am decis că ar trebui...

"Să luăm o pauză" ?

A fost foarte civilizat, după câte îmi amintesc.

Ce faci în Boston ?

De fapt, mă întâlnesc cu nişte prieteni.

Mergem la schi în Berkshires.

O întrebare mai bună. Tu ce faci aici ?

Eşti cam departe de casă.

Îmi petrec Crăciunul în Vermont, într-un orăşel numit Carlton Heath.

Din câte îmi aduc aminte,

nu erai o mare fană a sărbătoririi Crăciunului.

Corect.

Multe s-au schimbat în ultimii doi ani, Josh.

Îţi aminteşti când ne întâlneam,

ţi-am spus că nu mi-am cunoscut niciodată tatăl ?

Da, desigur. Ai spus că mama ta nu ţi-a spus niciodată.

La ultimul Crăciun,

am găsit o fotografie printre lucrurile mamei,

e de mult timp,

şi a fost făcută în Carlton Heath.

Era ceva cu ea.

Aşa că...

mi-am căutat tatăl.

Ce s-a întâmplat ?

Omul din fotografie era el.

L-ai găsit pe tatăl tău ?

E minunat, Miranda !

Cum a mers ? Te-ai întâlnit cu el ?

Nu, el... a murit acum câţiva ani.

Îmi pare rău, Miranda.

Mulţumesc. E în regulă.

Josh, chiar vreau să-ţi spun ceva,

dar trebuie să-mi promiţi că nu vei spune nimănui.

Da, da. Mă ştii. Poţi... poţi avea încredere în mine.

Bine.

Tatăl meu a fost James Whitcomb.

Stai... James Whitcomb ?

Actorul ?

Vrei să spui cel care a luat atâtea premii, el e tatăl tău ? James Whitcomb ?

Îmi pare rău. Îmi pare rău, dar...

Serios ?

Da, acum ştii.

Înţelegi acum de ce nu poţi spune nimic,

pentru că familia lui, ei bine, familia mea,

au încredere în mine că nu voi divulga secretul.

Ţi-am spus, Miranda. Secretul tău e în siguranţă cu mine.

Mulţumesc.

Îmi pare rău. Îmi pare foarte rău.

Scuze, domnule.

E atât de aglomerat aici, încât e greu să te mişti.

- Crăciun Fericit. - Crăciun Fericit.

Ştiu.

Sunt prietenii mei. Ar trebui să plec.

Da. Şi eu.

Da. Mi-a părut bine să te văd.

- Şi mie ! - Da.

Josh, ceea ce am spus, dacă am putea păstra doar între noi...

Sunt eu, mai ţii minte ?

Nu trebuie să îţi faci griji.

Tot ce ai spus rămâne între noi, promit.

Mulţumesc.

Bine. Crăciun Fericit.

Crăciun Fericit.

Deci aşa ?

Am întârziat o jumătate de oră şi tu începi să te săruţi cu străini prin aeroport ?

Ian !

Acum ştiu că e într-adevăr Crăciunul.

Mai e ceva ce ar trebui să ştiu despre acest fost iubit ?

Nu. Josh e o poveste antică.

Bine.

BINE AŢI VENIT ÎN CARLTON HEATH

Când mi-ai dat asta, ai spus că e îngerul meu de Crăciun,

care mă ajută să ajung acasă.

Şi iată-te.

Cred că a funcţionat.

Vorbind despre chestii de Crăciun...

e un singur lucru despre care ar trebui, probabil, să vorbim.

Care ?

Am nevoie iar de ajutorul tău pentru replicile mele de la piesă.

"Vino să mă cunoşti mai bine, omule."

Bine, n-am spus niciodată aşa.

Ba da !

Ba nu.

"Vino să mă cunoşti mai bine, omule."

Bine, aşa e. Aşa e mai aproape.

- Ştiu ! - E mai aproape. Este.

Miranda, ai venit !

Bună, Julia !

Mă bucur să te văd.

- Mi-a fost dor de tine ! - Şi tu mi-ai lipsit.

- Bună, frumosule. - Bună, Miranda.

- Crăciun Fericit. - Crăciun Fericit.

Suntem atât de fericiţi că eşti alături de noi în acest an.

Şi eu.

Salut, Ian.

Bună.

Lasă-mă să te ajut cu bagajele.

Extraordinar, eşti sigur ?

Bine, să te ajut.

E grea. Scuze.

Uită-te cât de frumos e bradul.

Trebuia să fac asta.

Trebuie să mă duc la teatru.

De ce nu te odihneşti un pic după ce te instalezi ?

Grozav.

Ne vedem în curând.

Necunoscut

DEDICAT ÎN MEMORIA LUI JAMES WHITCOMB

Bună, Miranda.

Margaret ! Bună.

Mă bucur să te văd. Ce mai faci ?

Foarte bine, mulţumesc.

Şi tu ? Cum e viaţa în Seattle ?

Super, da.

Deci... iată-ne din nou.

De Crăciun.

Da.

Îl aştepţi pe Ian ?

E în culise.

Da, vorbeşte cu Peter.

Aveau ceva de rezolvat.

Sunt sigură că nu va dura mult.

Miranda, eu...

Vreau să îţi mulţumesc pentru discreţia ta de anul trecut.

Când ai aflat la Crăciun adevărul despre James şi mama ta...

sincer nu ştiam la ce să mă aştept.

Ce credeai că o să fac ?

Sunt oameni în această lume

care ar fi folosit secretul nostru în avantajul lor,

iar James era o persoană foarte privată

şi simt că e responsabilitatea mea

ca aceasta să nu alimenteze tabloidele.

Nu de asta am venit aici.

Am venit să aflu cine era tatăl meu.

N-aş face niciodată nimic pentru a răni familia sau reputaţia lui.

Ştiu asta acum.

Sunt recunoscătoare că nu ai spus nimănui nimic,

că ai păstrat secretul în familie.

Îmi pare foarte rău că m-am îndoit de tine.

Mulţumesc.

Aşa că hai să vedem ce pun la cale cei doi.

Necunoscut 1 mesaj nou

Îmi place ! Cine e ?

Fantoma Craciunului trecut

Uită-te.

Şi asta e tot ce a spus ? "Fantoma Crăciunului trecut" ?

Am încercat să scriu înapoi, dar nimeni nu a răspuns.

Ai încercat să găseşti numărul ?

Da, e blocat.

Nu există nici o modalitate de a afla.

Ai mai văzut asta înainte ?

Nu, dar James Whitcomb a fost un actor celebru.

Sunt tot felul de poze cu el pe internet.

Da, dar asta sigur a fost făcută de Crăciun,

ceea ce înseamnă că trebuie să fi fost făcută aici.

Ai vorbit cu Peter şi cu Ellie ?

Nu, de ce ?

Pentru că nu sună a ceva ce Margaret ar face.

Despre ce vorbeşti ?

Miranda, singurele persoane care ştiu că James Whitcomb e tatăl tău

sunt părinţii mei şi familia Whitcomb.

Nimeni altcineva nu are niciun motiv să îţi trimită această fotografie.

Deci crezi că a fost unul dintre ei ?

Haide !

"Spiritul Crăciunului trecut" ?

E chiar din spectacol.

Da, dar de ce tot misterul ăsta ?

Nu ştiu ! E vreun fel de distracţie.

N-ai tras niciodată un nume

pentru a face un cadou de Crăciun cuiva la serviciu ?

Bine, crezi că cineva mi-a tras numele din pălărie pentru asta ?

Ştii, cred că e o fotografie minunată.

Şi de oriunde ar proveni, te vei bucura de ea mult timp.

Da.

Da.

Iată-i, Andrew !

Am menţionat din întâmplare cât de mult părinţii mei aşteptau să te revadă ?

Că eşti o adevărată atracţie ?

Crăciun fericit, scumpo !

Crăciun Fericit.

Nu ai idee cât de dor îi era de tine acestui băiat.

Tată, serios ?

Dar nu-i spune că ţi-am spus.

Nu o voi face.

Haideţi înăuntru.

Am biscuiţi proaspeţi în cuptor.

Eşti sigură că nu te pot ajuta cu ceva ?

Nu, relaxează-te şi bea ceaiul.

Aceşti biscuiţi miros uimitor.

Vor dispărea imediat, aşa că ia cât încă mai poţi.

Am gem proaspăt în frigider.

Deci... cum merg lucrurile în Seattle ?

Mulţumesc.

Bine. Da.

Adică, îmi place slujba mea şi am fost tare ocupaţi, aşa că...

e bine.

Eşti fericită acolo ?

Cât de fericită pot fi la 4 500 km distanţă de Ian.

Ce aştept cel mai mult la Crăciun

e reunirea tuturor celor pe care îi iubim,

a celor cu care nu petrecem niciodată suficient timp.

E ceva foarte special în asta.

Şi niciodată nu se ştie.

Se pot întâmpla multe lucruri minunate.

Niciodată n-am aşteptat aşa de mult Crăciunul.

Ei decorează bradul !

Ar trebui să-i ajutăm ? Va fi amuzant.

Vreau să-ţi arăt ceva.

Ce ?

Am nevoie de părerea ta.

Pentru ce ?

Vei vedea.

Faci asta cu un scop.

Ian...

E superb.

Probabil e locul meu preferat din oraş.

Vrei să te uiţi înăuntru ?

Putem ?

Ian.

E frumos.

E ceva la care încă se lucrează.

Uită-te la aceste muluri.

Incredibil !

Se numeşte Cabana Rose.

Cum ai găsit-o ?

Ian.

Nu e a ta, nu-i aşa ?

Nu ! Nu. Eu doar lucrez la ea.

Cabana aparţine lui Margaret.

Serios ?

Nu-mi amintesc ca familia să spună ceva despre acest loc.

A fost goală de ceva vreme.

M-a angajat acum câteva săptămâni să o repar.

De ce ?

Nu ştiu.

Ea a spus că nu e sigură ce va face cu ea.

Ce părere ai ?

Glumeşti ?

Cred că după ce termini renovările,

va fi perfectă.

Da. Da, asta mă gândesc şi eu.

Pot să mă uit la bucătărie ?

Miranda...

Bună.

Bună !

Bună !

Bună !

- Ce faci ? - Nimic.

Ce mai faceţi în această dimineaţă ?

De unde aţi ştiut că vom fi aici ?

Păi, ne-am oprit la han să vă căutăm

şi Katherine a spus că voi doi aţi putea fi aici.

Şi iată-ne.

- Salut, Ian ! - Bună !

Eu şi copiii mergem astăzi după cumpărăturile de Crăciun

şi ne-ar face plăcere să veniţi cu noi.

Te rog, Miranda ! Vino cu noi.

Şi apoi vom bea ciocolată caldă la han.

Cu un ciubuc cu care să amesteci !

Adevărat.

Sună bine.

Ar trebui să te duci.

Sunt multe lucruri pe care eu le-aş putea face aici.

Multe.

Eşti sigur ?

- Da. - Ce drăguţ.

Nu îmi voiai opinia pentru ceva ?

Da.

Da, era...

Voiam...

să-ţi cer părerea cu privire la culori.

Având în vedere specialitatea ta în design interior.

Bine, aş fi fericită să te ajut.

Ne vedem la han mai târziu ?

Da. Da, la han.

Bine.

Nu, aşteaptă. Nu la han.

Eu...

Voi fi la teatru. Repet.

Pentru spectacolul nostru.

Eşti bine ?

Sunt foarte bine.

Grozav. Ne vedem mai târziu.

- Bine, să mergem ! - Pa !

Pa.

Pa.

- Pentru mătuşa Ruth ? - Da.

Şi pentru mătuşa Felicia ?

Da. Şi nu uitaţi...

Pentru tata !

Şi pentru tata !

Mamă !

Ce spuneţi de asta pentru tata ?

Haideţi să aruncăm o privire.

Îi plac raţele ?

- Mulţumesc ! - Crăciun Fericit.

Bună treabă, băieţi !

- Sunt multe cadouri. - Vin !

Crăciun Fericit.

Sunt atât de multe poze cu James, încât e greu să mai ştii care sunt.

M-am gândit că fiind îmbrăcat pentru Crăciun,

poate că a fost făcută la tine acasă.

Ar trebui să-i întrebi pe Peter sau pe Margaret.

S-ar putea să o recunoască.

Voi face asta.

Unde ai găsit-o ?

Era... pe internet.

E în regulă să întrebi, Miranda.

A fost şi tatăl tău.

Nu ştiu voi,

dar eu chiar aş intra să beau o ciocolată caldă acum.

Da ! Da !

Cred că e unanimitate.

Scuze. Scuze, scuze.

E de la birou.

Ar trebui să văd ce se întâmplă. Vin într-un minut.

- Îţi vom păstra un loc. - Bine.

Bună, Annie. Ce e ?

Bună, Miranda !

Îmi pare rău că te deranjez.

Nu eram sigură dacă ar putea fi important.

- Ce e ? - Nu sunt chiar sigură.

Tipul ăsta continuă să sune.

Vrea să vorbească cu tine.

Care tip ?

Nu ştiu. Nu-şi lasă numele sau numărul de telefon.

Până la urmă i-am spus că eşti plecată din oraş de sărbători,

aşa că ar trebuie să nu mai sune.

Pare a fi vreun vânzător sau ceva de genul acesta.

Asta am crezut şi eu,

dar când i-am spus că eşti plecată

a început să pună alte întrebări.

Ce fel de întrebări, Annie ?

Despre tine... şi familia ta.

Ce i-ai spus ?

Nimic.

Nu e treaba nimănui.

Dar ceea ce e ciudat e că a întrebat de tatăl tău.

Nu mi-ai spus tu că nu l-ai întâlnit niciodată pe tatăl tău ?

Da.

E evident că e cineva care nu mă cunoaşte.

Poţi să-l ignori.

Bine. Voiam doar să mă asigur.

Mulţumesc, Annie.

Vorbim curând ?

Bine. Crăciun Fericit.

Crăciun Fericit.

Poftim !

- Poftă bună ! - Mulţumesc.

Încă o ciocolată caldă soseşte imediat !

Da, te rog.

Pare atât de bună !

Un deliciu.

Miranda ?

Josh ?

Bună.

Josh, ce faci aici ?

Ştiu, e cam aiurea, nu ?

Vrei să te aşezi o secundă ?

- Sigur. - Bine.

Mulţumesc.

Am crezut că te duci la schi ?

Da, voiam. Voiam.

Dar ne-am întâlnit la aeroport.

Mi-ai vorbit despre acest mic oraş

şi cum ai traversat tu ţara pentru sărbători...

am fost un pic curios.

De ce ?

Din cauza ta.

Din cauza lui Carlton Heath,

din cauza, ştii tu, cum trebuie să fi fost să-ţi găseşti tatăl.

Josh...

Îmi pare foarte rău.

Tocmai mi-am dat seama că ar putea fi un pic ciudat pentru tine.

E un oraş mic.

Da !

M-am oprit să iau benzină aici,

l-am întrebat pe băiat unde merg localnicii să mănânce

şi mi-a spus despre locul acesta.

Şi, în consecinţă, iată-te.

Practic o localnică.

Îmi place foarte mult aici.

- Oamenii au fost foarte drăguţi cu mine. - E grozav.

Serios.

E un orăşel minunat.

Ai sentimentul care ar trebui să se simtă cu adevărat de Crăciun.

Da.

Trebuie să fiu sincer cu tine.

Acest oraş, aşa minunat cum e...

nu e singurul motiv pentru care am ajuns aici.

Voiam să te văd.

Să te întreb dacă...

dacă te vezi cu cineva.

Da, mă văd.

E ceva serios ?

Foarte.

Ştii ? Mă gândeam eu.

Arăţi atât de uimitor.

Mulţumesc. E...

Un bărbat poate întotdeauna spera, nu ?

Mi-a părut bine să te revăd.

Da ! Da.

Da.

Crăciun fericit.

Mulţumesc.

Şi ai grijă.

Mai e...

mai e un lucru.

Te conduc afară.

Bine. Sigur.

Mă întorc imediat.

Vreau doar să îţi spun că înţeleg cât de ciudat e acest lucru,

toţi acei ochi de acolo, care ne priveau.

Ce vrei să-mi spui ?

Bine.

Bine, îţi aminteşti de Danny, fratele meu, avocatul ?

Bineînţeles.

Dacă ai vreodată nevoie de ajutor cu reprezentarea...

Ce vrei să spui ?

Ştiu că totul e înfloritor şi roz acum,

dar sunt sigur că James ţi-a lăsat o proprietate decentă

şi când vine vorba de obţinerea moştenirii...

Ce ?

Tot ce spun e că, dacă ai nevoie de ajutor...

Bine.

Josh, nu am venit aici pentru bani.

Nu...

Am venit la Carlton Heath să-mi găsesc tatăl

şi nu aş face nimic să-mi pun în pericol relaţia cu noua mea familie.

Se pare că expediţia voastră la cumpărături a fost un succes.

Bună, Ian.

Nu...

aţi pierdut-o pe Miranda.

Nu, prostuţule.

Ea e afară ca să discute cu prietenul ei.

Aşa e ?

Ciocolata ei caldă se răceşte.

Poate ar trebui să-i spun.

Miranda, Miranda...

Încerc doar să te ajut.

I-ai spus fratelui tău despre tatăl meu ?

Ce ?

Nu. Nu !

Nu, m-ai rugat să nu spun nimănui şi nu am spus.

Bine, pentru că...

tu eşti singurul căruia i-am spus.

În afara familiei,

tu eşti singurul care ştie că James Whitcomb e tatăl meu.

Ţi-am promis că nu voi spune nimănui.

Şi asta fac.

Bine.

Mulţumesc.

Poftim.

Ai celularul şi e-mail-ul meu.

Dacă vrei să vorbeşti vreodată... despre orice.

Crăciun Fericit.

Crăciun Fericit.

TEATRUL JAMES WHITCOMB PREZINTĂ "O COLINDĂ DE CRĂCIUN"

Ceasul a bătut

şi Scrooge s-a trezit faţă în faţă

cu Spiritul care i-a fost prevestit.

Şi Scrooge s-a trezit faţă în faţă

cu Spiritul care i-a fost prevestit.

Miranda !

Bună !

Ellie mi-a spus că te-ai întors.

Îmi pare rău că am fost atât de ocupat.

Bine ai venit.

Mulţumesc. Mă bucur să te revăd, Peter.

Miranda, aceasta e Natalie Garrett.

Natalie, ea e Miranda Chester.

- Bună. Încântată de cunoştinţă. - Şi eu.

Natalie a venit din oraş pentru câteva zile

şi face cercetări pentru un articol pentru revistă.

Într-adevăr ? Ce fel de articol ?

De fapt, e vorba despre tatăl lui Peter, James Whitcomb.

Cu a 30-a aniversare a salvării teatrului de tata

şi prima lor producţie a "Colindei de Crăciun",

m-am gândit că sărbătorile ar fi un moment perfect ca Natalie să vină în vizită.

Ea poate vedea piesa

şi să vorbească cu mama şi restul familiei despre tata.

L-ai cunoscut pe James ?

Nu l-am întâlnit niciodată.

Miranda locuieşte în Seattle.

Ea ne vizitează de sărbători.

E o prietenă a familiei.

Era un om fascinant, mai mult decât doar un mare actor.

A făcut atât de multe pentru comunitate.

Am auzit lucruri minunate şi aştept cu nerăbdare să îţi citesc articolul.

Mulţumesc.

Haide să-ţi arăt teatrul.

Bine, da. Scuză-mă.

E minunat să te văd.

Şi pentru mine.

Da.

Ce ştii tu ?

Dorinţa mea de Crăciun s-a împlinit.

O femeie frumoasă aşteptându-mă de Crăciun.

Mulţumesc, Moş Crăciun !

Nu ar trebui să fii supărat pe mine ?

De ce ?

Pentru că tipul despre care am spus că a fost o poveste veche a reapărut brusc.

Asta...

Nu ştiam că o să facă asta.

Sincer, Ian,

înainte să dau de Josh în aeroport, nu am mai vorbit cu el de câţiva ani.

Am avut un presentiment că va apărea.

Da ?

L-am văzut la aeroport...

privirea de pe faţa lui ?

Vreau să spun,

uită-te la tine, arăţi fantastic, ca întotdeauna.

El poate vedea ce a ratat.

Ar fi nebun dacă nu ar mai încerca.

Deci, da.

Am ştiut sigur că vine.

Am auzit că ai fost la han

şi nu ai spus nici "salut", nici "la revedere",

aşa că, m-am gândit...

că eşti supărat pe mine.

Am avut repetiţie.

În plus... ştiam că nu are nici o şansă.

Desigur,

eram pregătit să-l provoc la duel dacă ar fi persistat.

Dar, din fericire, pentru el, nu s-a întâmplat asta.

Din fericire.

Ar trebui să te obişnuieşti cu asta.

Te iubesc...

şi nimic nu va schimba asta.

Şi eu te iubesc.

Eşti îngheţată.

Ştiu !

Cred că am uitat cât de frig poate fi aici.

Şi asta e ceva ce nu trebuie să uiţi.

Hai acasă.

Ce faci ?

Vei vedea.

De ce suntem aici ?

Eşti aşa plin de surprize...

Aşteaptă.

Aştept.

Ai auzit asta ?

Ce să aud ?

Aşteaptă.

Ian...

# Trotuarele oraşului sunt ocupate

# Îmbrăcate în stil de vacanţă

# În aer

Îţi aminteşti de Prancer ?

Bună, Prancer !

# Copii râd, oamenii trec

# Întâlnindu-şi zâmbetele

# Şi la fiecare colţ de stradă

Distracţie plăcută !

- Mulţumesc, tată. - Mulţumesc.

# Auzi...

Eşti gata ?

# Clopoţei de argint

Dii !

Gata ?

Trei... doi... unu.

# Crăciunul e în oraş

# Ring-a-ling

# Ring-a-ling

# Ascultă-le cântecul

# În curând va fi Ziua de Crăciun

# Ghirlande de lumini

# Clipesc în roşu aprins şi verde

# Cumpărătorii se grăbesc acasă cu comorile lor

# Se aude scârţâitul zăpezii, vezi copii

# Aceasta e marea scenă a lui Moş Crăciun

# Şi mai presus de toate auzi forfota...

Toate acestea pentru un sărut sub vâsc ?

Am încercat să găsesc momentul potrivit de când ai ajuns aici,

dar noi... continuăm să fim întrerupţi.

Momentul potrivit pentru ce ?

Cred că ştii.

Miranda...

Ian ?

Da. Vreau, da.

Te superi dacă te cer întâi ?

Scuze.

Scuze.

Miranda...

M-am gândit mult la asta...

Să găsesc cuvintele potrivite pentru a-ţi spune ce simt,

să mă asigur că înţelegi cât de mult însemni pentru mine

şi că întotdeauna totul se reduce la acest lucru

şi e singurul care contează...

Vreau să-mi petrec restul vieţii cu tine.

Miranda...

Vrei să te căsătoreşti cu mine ?

Da ! Bineînţeles că da.

E atât de frumos.

Toată lumea ?

Îmi puteţi acorda puţină atenţie, vă rog ?

Doresc să fac un toast.

Pentru Miranda şi Ian şi pentru logodna lor.

Nu puteam fi mai fericit pentru voi doi.

Singurul lucru pe care vreau să-l spun e...

De ce-a durat atâta ?

Pentru Miranda şi Ian.

- Pentru Miranda şi Ian. - Noroc !

Felicitări.

Mulţumesc.

Sunt atât de fericită pentru tine, Miranda.

Deci, aţi stabilit data ?

Nu... nu am ajuns atât de departe.

Când o stabiliţi, să-mi spui.

Aş vrea să ajut pe orice cale pot.

Mulţumesc.

Peter mi-a spus că te-ai întâlnit cu domnişoara Garrett.

Deci, ce crezi ?

Eu... doar am salutat-o.

Mi-a trimis o parte din ceea ce a scris ca să revizuiesc

şi ea e, într-adevăr, foarte bună.

Inteligentă şi destul de tenace.

Sunt sigură că vor fi mulţi oameni foarte interesaţi să afle mai multe despre...

despre James Whitcomb.

E greu pentru tine, nu-i aşa ?

Nu eşti încă capabilă să-l numeşti tatăl tău ?

Uite, Margaret...

Peter a arătat foarte clar unde mă aflu în ceea ce priveşte articolul

şi niciodată nu aş...

Nu trebuie să îţi faci griji.

Nu-mi fac.

Doar că...

când mă uit la tine,

îmi aminteşti atât de mult de el încât mă întreb ce ar spune,

ce ar face.

Margaret...

Miranda !

Mami spune că ar trebui să te întreb pe tine.

Ce să mă întrebi, scumpo ?

E în regulă să fiu fata cu florile la nuntă ?

Te rog !

Glumeşti ?

Sigur că poţi !

Mulţumesc !

Ce am ratat ?

Voi fi fata cu florile !

Atunci e oficial.

E sigur că ne căsătorim.

"Trezindu-se târziu, după ce ceasul a bătut ora unu"

"Scrooge văzu o lumină fantomatică în încăperea de alături."

"De îndată ce Scrooge aruncă o privire spre uşă,"

"el fu întâmpinat de o voce tunătoare... "

"Eu sunt Fantoma Crăciunului prezent !

"Intră să mă cunoşti mai bine, omule."

A fost amuzant.

Foarte amuzant.

"Scrooge văzu aşezat pe canapeaua lui"

"un uriaş vesel într-un halat verde,"

"care purta o torţă strălucitoare."

E replica ta, fantomă.

Acesta ar fi locul perfect pentru pomul de Crăciun.

Da, ar fi.

Gândeşte-te...

anul viitor vom avea propriul nostru pom de Crăciun,

în casa noastră.

Da.

Şi în fiecare an după aceea.

Şi în fiecare an după aceea.

Până când ne vom uza balansoarele.

Vorbind de brazi de Crăciun,

iluminarea Pomului de Crăciun are loc foarte curând.

Ştiu.

Şi un anumit elf vesel îşi va face apariţia sa anuală.

Desigur.

Dar, în acest an,

sub barba lui albă şi sub costumul lui roşu va fi un...

cum aş putea spune ?

Un om nou.

Într-adevăr ?

Dar ce ar fi Crăciunul fără doamna Crăciun care să dea bomboane tuturor copiilor ?

Ea va merge în sanie cu el ?

E singura modalitate de a zbura.

# Bucuria lumii

# Domnul a venit

# Pământul îşi primeşte Regele

# Lăsaţi orice inimă

# Pregătiţi-i camera

# Şi cerul şi natura să cânte

# Şi cerul şi natura să cânte

# Şi Cerul şi Cerul

# Şi natura să cânte

Crăciun Fericit !

Crăciun Fericit.

Crăciun fericit, Moş Crăciun.

Ei bine ?

Începem ?

Da !

Zece...

Nouă !

Opt !

Şapte !

Şase !

Cinci !

Patru !

Trei !

Doi !

Unu !

Crăciun Fericit !

Crăciun Fericit !

# Bucuria lumii

# Domnul a venit

# Pământul să-şi primească Regele

Bi... ne !

Cine vrea să vină primul ?

Julia !

Ce mai faci ?

Ce îţi doreşti de Crăciun, draga mea ?

Aş dori... un robot.

Un robot !

Voi vorbi cu doamna Crăciun despre asta.

- Crăciun fericit, Julia. - Mulţumesc.

Crăciun fericit.

Isabel !

Urcă-te aici.

Bravo, doamnă Crăciun.

Mulţumesc.

Îţi aminteşti ce se întâmplă în continuare ?

Şi tu îţi aminteşti că nu pot să cânt ?

Nici eu nu pot, dar asta e tradiţia.

Mă duc să iau nişte cidru fierbinte.

Sună minunat.

Ce drăguţ.

- Bună. - Mulţumesc.

Cu plăcere.

Revin imediat.

Înţeleg de ce stai aici.

E cald şi bine.

Noi nu avem frigul ăsta în Seattle.

Da.

Te distrezi ?

Eu nu sunt un puşti, ştii.

Nu ca Julia.

Desigur că nu.

Am auzit-o pe bunica vorbind cu părinţii mei,

despre tine, despre familie.

Ei nu cred că eu ştiu despre tine.

Dar ştiu.

Cred că ar trebui să vorbeşti cu părinţii tăi despre ceea ce ai auzit.

Ei cred că sunt doar un copil.

E...

Voiam să îţi spun...

Îmi place să te avem aici, în familie.

Mulţumesc.

Asta înseamnă mult pentru mine.

Andrew...

# Pe câmpurile unde ei

# Îşi ţin oile...

Da, cabana, avansăm destul de bine.

Am pus-o chiar şi pe Miranda să lucreze.

Aproape am terminat de scos tapetul în camera de zi.

Şi tu ce spui de cabană ?

E frumoasă.

Iertaţi-mă. Miranda, mai e o tavă cu biscuiţi în bucătărie.

Vrei să fii drăguţă şi să o aduci ?

- Sigur. - Mulţumesc.

# În prima zi de Crăciun

# Dragostea mea adevărată mi-a dat

# O potârniche într-un păr

# În a doua zi de Crăciun

# Dragostea mea adevărată mi-a dat

# Două turturele

# Şi o potârniche într-un păr

Chiar eşti fiica lui ? Fantoma Crăciunului trecut

# Dragostea mea adevărată mi-a dat

# Trei găini, două turturele

# Şi o potârniche într-un păr

# În a patra zi de Crăciun

# Dragostea mea adevărată mi-a dat

# Patru mierle

# Trei găini

# Două turturele

# Şi o potârniche într-un păr

# În a cincea zi de Crăciun...

Te-ai logodit ? E super !

Felicitări !

Mulţumesc, Annie.

Dă-mi detaliile.

Unde erai ? Nu. Ce ţi-a spus ? Cum te-a cerut ?

A fost absolut perfect

şi îţi voi spune totul despre asta când voi avea mai mult timp,

dar eu voiam să te întreb altceva.

Sigur ! Da. Ce e ?

Mă întrebam dacă ai mai primit şi alte apeluri ?

Ştii, de la tipul care întreba despre familia mea ?

Nu. Cred că a acceptat "nu" ca răspuns.

Deci nu şi-a dat numele sau numărul de telefon ?

Am întrebat, dar nu.

A spus de unde sună ?

Nu, dar credeam că ai spus că e doar un vânzător ?

Da, tocmai am...

am primit o mulţime de "apeluri necunoscute" pe celularul meu,

aşa că mă întrebam dacă nu e acelaşi tip.

Miranda ?

E totul în regulă ?

Da, e bine.

E bine. Doar că...

Trebuie să plec, aşa că te voi suna mai târziu.

Bine, şi vreau toate detaliile !

Îţi promit.

"Pe malul lacului în strălucirea lunii,"

"pentru prima şi singura dată,"

"aşa cum a fost de la începutul timpului..."

"Ajunul strălucitor (Eve cea strălucitoare)"

"e cu inima frântă".

Bună dimineaţa, Miranda.

Bună.

Sper că nu te superi.

Îmi place foarte mult aici.

Da, e şi camera mea preferată.

Bună, Natalie.

'Neaţa.

E minunat.

Nu am văzut majoritatea dintre aceste fotografii.

Da, sunt fotografii de familie cu James

când nu pleca să facă vreun film sau vreo piesă.

"James Whitcomb" ?

El a scris asta ?

Soţul meu a fost şi poet, da.

Aceasta e una cu adevărat deosebită.

Nu ştiam că a scris poezii.

Aş putea include asta în articol.

Domnişoara Garrett a venit în această dimineaţă

să mă intervieveze pentru articolul ei.

Ar trebui să vă las, atunci.

Miranda !

N-am avut şansa să te felicit pentru logodna ta.

Cred că e minunat.

Mulţumesc.

Cum te-ai întâlnit cu Ian ?

E destul de departe de Seattle.

Am venit în vizită Crăciunul trecut

şi m-am cazat la hanul părinţilor lui şi...

s-a întâmplat, cred.

Peter a spus că eşti o prietenă a familiei.

Deci, de aceea ai venit aici,

să petreci Crăciunul cu familia Whitcomb ?

Miranda a petrecut ultimul Crăciun cu noi şi a fost minunat.

Dar cred că vei afla că Carlton Heath e un oraş foarte mic,

domnişoară Garrett.

Toată lumea de aici e ca o familie extinsă,

de aceea James şi-a făcut un obicei de a fi aici de sărbători,

pentru că aici era "acasă".

M-am oprit la magazin în drum

şi am comandat vopseaua pe care ai sugerat-o.

Jerry a trebuit să o caute de trei ori.

"N-am mai auzit niciodată de asta. Sunnyside Yellow."

O să arate bine, totuşi.

Mai ales în soarele de după-amiază.

Da.

Ştii, dacă ai alte lucruri pe cap,

cum ar fi să cumperi cadoul meu de Crăciun, pot să mă descurc cu asta.

Îmi place să fac asta cu tine.

Da, dar eu nu sunt obişnuit ca tu să fii atât de tăcută.

Scuze.

Am foarte mult în cap, o mulţime de decizii de luat.

Trebuie să alegem o dată,

un loc pentru ceremonie.

Ce zici dacă ar fi chiar aici ?

- Ian. - Chiar acum ?

Vorbesc serios.

Şi eu.

Am luat deja cea mai importantă decizie.

Celelalte chestii sunt floare la ureche.

Trebuie să îţi spun ceva.

Cred că am făcut o greşeală

şi nu ştiu cum să o rezolv.

Ce vrei să spui ?

Am primit un alt mesaj text,

cu o altă imagine,

semnat în acelaşi fel...

dar aceasta e diferită.

Ei bine, asta eşti tu.

La aeroport, când te aşteptam.

Stai, cineva ştie că James Whitcomb e tatăl tău ?

Aceasta e singura explicaţie.

Dar cum ? Şi de ce ţi-ar trimite poza ta de la aeroport ?

Pentru că bănuiesc că acolo am făcut greşeala.

Nu înţeleg.

Mi-am ţinut promisiunea faţă de familia Whitcomb.

N-am spus nimănui că James a fost tatăl meu.

Ştiam câte necazuri le-ar putea cauza dacă cineva află.

Dar apoi am dat peste Josh la aeroport şi...

i-am spus când eram împreună că nu ştiam cine e tatăl meu

şi el a fost foarte înţelegător şi m-a susţinut.

Am avut încredere în el.

Şi i-ai spus despre James ?

N-am vrut să fac asta,

dar el e psiholog.

Adică, ţine secretele, asta face el.

Evident, nu în această situaţie.

Asta am zis şi eu...

când a apărut la han şi am primit mesajul, dar...

nu are sens.

Miranda...

a bătut tot drumul ăsta.

Poate că nu vrea să renunţe.

Nu asta vreau să spun. Uite !

Acesta e Josh, chiar acolo, cu mine.

Dacă e în acea fotografie, n-ar fi putut face el acea poză.

Ceea ce înseamnă că a făcut-o altcineva.

Şi acel altcineva mi-a trimis asta.

Dar cine ?

Nu ştiu.

Aeroportul era foarte aglomerat. Erau mulţi oameni acolo.

Putea fi oricine.

Dar acum... orice se va întâmpla cu familia Whitcomb, e vina mea.

E în regulă.

Au avut încredere în mine, Ian.

Vor înţelege.

Şi ne vom da seama împreună cine e.

Cum ?

Ai numărul lui Josh ?

Mi-a dat cartea lui de vizită.

Bine. Sună-l.

Întreabă-l.

Poate că a văzut ceva sau pe cineva.

"Necunoscut."

Salut. Sunt Miranda.

Bună, Miranda.

Sunt Natalie Garrett.

Ascultă, mă întrebam dacă ai timp să vorbeşti cu mine cât timp mă aflu în oraş.

Mulţumesc că te-ai întâlnit cu mine, Miranda.

Promit că nu te voi reţine de la festivităţi prea mult timp.

E în regulă. Doar că...

nu prea înţeleg de ce ai vrut să te întâlneşti cu mine.

Iată chestia,

când i-am povestit această poveste editorului meu,

era vorba despre moştenirea lui James Whitcomb

şi a 30-a aniversare a teatrului.

Şi să vezi producţia sa "O Colindă de Crăciun"

pe care a început-o cu mulţi ani în urmă.

Desigur că da.

Dar acum că sunt aici...

nu sunt sigură că aceasta e adevărata poveste.

Ce vrei să spui ?

Nu mă înţelege greşit.

Familia a fost foarte deschisă despre James

şi despre viaţa cu un actor celebru în lumea întreaga.

Doar că...

Am impresia că ei ocolesc ceva.

Ce ?

Nu ştiu. E doar un sentiment.

Fac meseria asta de mult timp,

aşa că am învăţat să am încredere în sentimentele mele.

Nu prea înţeleg ce mă întrebi.

Mă gândeam...

poate, ca prietenă a familiei Whitcomb, mi-ai putea povesti despre ei.

Ce le place lor foarte mult.

Sunt nişte oameni minunaţi şi...

ţin foarte mult la ei.

Dar... ce îmi scapă ?

Auzi asta ?

Clopotele bisericii ?

Asta îţi scapă.

Nu sunt sigură că te înţeleg.

James Whitcomb a iubit Crăciunul.

De aceea se asigura că întotdeauna era acasă de sărbători.

Îi plăcea să fie acasă pentru zăpadă şi pentru lumini

şi pentru clopotele bisericii...

Îi plăcea sentimentul de a fi acasă cu familia în dimineaţa de Crăciun.

A fost un mare actor, da.

Dar dragostea de Crăciun...

aceasta a fost adevărata lui moştenire.

Asta a lăsat familiei.

Sunt atât de frumoase.

Se pare că ştii foarte multe despre cineva pe care nu l-ai întâlnit niciodată.

Permite-mi să îţi pun o întrebare.

Apelul tău a apărut pe telefonul meu ca "necunoscut".

Da, fac asta din cauza serviciului.

De câte ori m-ai sunat ca să mă întrebi despre întâlnire înainte de a-ţi răspunde ?

Doar o dată, când am vorbit.

Nu m-ai mai sunat niciodată înainte ?

Aş fi lăsat un mesaj vocal.

De ce ?

Tocmai am primit nişte apeluri necunoscute,

aşa că eram curioasă.

Bine, dacă mai ai puţin timp,

aş mai avea vreo două întrebări.

"Ceasul a sunat"

"şi Scrooge s-a trezit faţă în faţă"

"cu Spiritul care i-a fost prevestit".

"Şi Scrooge s-a trezit faţă în faţă"

"cu Spiritul care i-a fost prevestit".

Julia ?

Julia !

M-am încurcat !

E în regulă. Aşa.

E bine ? Bine, toată lumea.

Hai să luăm o mică pauză.

Vom reveni.

Bravo, toată lumea. Bravo.

Salut.

Salut şi ţie.

Ţi-am adus cidru.

Mulţumesc.

Cu plăcere.

Am vrut să spun "să te încălzească",

dar deja eşti foarte încălzit.

Da. Face, într-adevăr, ca totul să circule.

Nu Natalie Garrett ţi-a trimis pozele, nu-i aşa ?

Nu.

Cine a făcut-o, vei avea din nou veşti de la el.

Ce să fac, Ian ?

Nu vreau să stric Crăciunul nimănui.

Nu o să-l lăsăm.

Îl ţii ?

Da.

Cel mai fain brad !

Să mergem !

Bine.

Îmi place.

Ce e asta ?

Nu ştiu. Arată ca şi cum ar fi ceva sub tapet.

Ian...

"Adevărul şi iertarea să fie aici."

Bună dimineaţa, domnule Decker.

Sper că ai dormit bine.

Foarte bine, mulţumesc.

Ai un han frumos.

Toate aceste decoraţiuni de Crăciun !

E ca ceva ce ar scrie Charles Dickens.

Mulţumesc.

Şi de unde ai luat aceşti biscuiţi ? Sunt minunaţi.

Îi fac proaspeţi, chiar aici.

Ei bine, ascultă-mă pe mine, ei sunt un miracol de Crăciun.

Mulţumesc din nou.

Deci, ce te aduce în orăşelul nostru ?

De fapt, sunt în drum să-mi petrec vacanţa cu nişte prieteni

şi m-am gândit să iau acest traseu pitoresc

şi să mă bucur de o parte din priveliştile de la ţară din New England de Crăciun.

Nu e nimic asemănător.

Nu am planificat să mă opresc, dar când conduceam prin oraş...

nu ştiu, numele îmi era foarte familiar.

Spune-mi, nu în Carlton Heath locuia James Whitcomb ?

Ba da.

Ştiam că sună familiar.

Familia lui mai locuieşte aici ?

Ei ne sunt prieteni buni.

De fapt, ai ales momentul potrivit pentru a vizita.

De ce ?

În fiecare an,

oraşul face un spectacol cu "O Colindă de Crăciun".

E un fel de tribut adus lui James.

În seara asta, spectacolul va avea loc.

Familia va fi acolo.

Ar trebui să rămâi şi să vezi.

Poate că voi face asta.

În regulă.

Am dat al doilea strat în bucătărie.

Pot să încep aici în continuare.

Nu ar trebui să te pregăteşti pentru teatru ?

Bună observaţie.

Nu îi poţi lăsa pe fanii tăi adoratori să aştepte.

"Adevărul şi iertarea să fie aici."

Poate că e din vreo poezie.

Nu o recunosc.

Nici eu.

"Adevăr şi iertare". Îmi place asta.

Şi mie.

De ce ar fi acoperit-o cineva ?

Ar trebui să o întrebi pe Margaret.

A fost prima ei casă cu tatăl tău.

Într-adevăr ?

Ea mi-a spus că au petrecut primele lor Crăciunuri aici, împreună.

E locul potrivit pentru a începe o viaţă împreună.

Mă duc să mă spăl.

Apoi, mergem.

Ian...

cineva a scris asta aici cu un motiv.

Nu cred că ar trebui să o acoperim din nou.

Ai dreptate.

Peter, îmi pare rău că am întârziat.

Aici, mamă.

Îmi pare atât de bine să te văd.

Bună.

Eşti gata.

Da, sunt.

Baftă.

Mulţumesc.

Mulţumesc.

Bună !

Bună ! Salut.

Salut.

Începem !

Ce altceva pot fi când trăiesc într-o lume de nebuni ca asta ?

Crăciun Fericit.

Afară cu "Crăciun Fericit".

Bah, humbug.

De ce, Spiritule,

îl ştiu pe băiatul acela.

Sunt eu...

şi aceasta e vechea mea şcoală.

Aş fi recunoscut acest loc oriunde.

Cine are nevoie de Crăciun ?

Ora a bătut

şi Scrooge s-a aflat faţă în faţă cu Spiritul care i-a fost prevestit.

Al doilea dintre cele trei Spirite !

Trei spirite au fost trimise să mă bântuie şi unul...

Da.

... să îmi distragă atenţia.

Nu încă ! Nu mă lăsa !

Spune-mi ce trebuie să fac !

Ce e cu celelalte Spirite ?

Bravo !

Tu eşti Peter Whitcomb.

Eu sunt. Bună.

Am fost un mare fan al tatălui tău.

Chiar i-am admirat opera.

Mulţumesc.

Frumos spectacol, de asemenea.

Un mod frumos de a-l aminti,

ca întreg oraşul să se reunească.

Aceasta înseamnă mult pentru toată lumea.

Trebuie să fie cu adevărat special pentru tine în acest an,

vreau să spun, să fie familia împreună pentru prima dată.

Pardon ?

Sunt curios, cum a fost, după atâţia ani, să afli că ai o soră ?

Nu e prea uşor.

Cine eşti ?

Da. Scuze.

Steve Decker. Sunt scriitor.

Lucrez la un articol despre tatăl tău.

Stau la han.

Speram din inimă să ai câteva minute ca să vorbim.

Nu am nimic să-ţi spun.

Scuză-mă.

Scuzaţi-mă.

Miranda, pot să vorbesc cu tine în birou ?

Trebuie să fii flămând.

Sunt.

Da. Mă duc să-ţi aduc ceva de mâncare.

Bine.

Te distrezi ?

Mă face atât de fericită.

Nu cunosc nici un Steve Decker.

Se pare că ştie cine eşti,

că eşti fiica lui James Whitcomb.

De unde a aflat asta ?

Speram să ne spui tu.

Cum, Peter ? Nici măcar nu l-am întâlnit pe acest om.

Ne-ai spus că nu ai zis nimănui niciodată despre James şi mama ta ?

Nu, dar...

Am încredere în Josh.

Scuză-mă ? Cine e Josh ?

Josh e fostul meu iubit.

Nu am vorbit cu el de ani de zile, apoi am dat peste el în aeroport.

El e singurul care m-a încurajat să-mi caut tatăl.

Deci, i-ai spus ?

Da, dar ştie cât de important e pentru mine,

cât de mult ţin la voi.

Nu ar spune niciodată nimănui.

Se pare că ţi-ai pus încrederea în cineva care nu merită.

Ba nu.

Nu ! A fost altcineva.

- Ai spus altcuiva ? - Nu, Peter !

Uite, am primit acest mesaj text cu o fotografie.

Sunt eu la aeroport şi acesta e Josh,

aşa că trebuie să fi fost trimisă de altcineva.

"Chiar eşti fiica lui ?"

Probabil că m-a auzit vorbind.

Aeroportul era foarte zgomotos, aşa că nu mi s-a părut că cineva...

Deci crezi că acest Steve Decker a făcut această fotografie ?

Nu ştiu, Peter.

Dacă l-aş vedea din nou, poate că îl voi recunoaşte.

El stă la han.

Mă duc acolo mâine dimineaţă

şi...

încerc să-i explic.

E cam târziu pentru asta.

Îmi pare rău, Margaret.

Şi mie.

E încă devreme.

Pot să-l sun pe avocatul nostru să vedem dacă poate face ceva

ca să-l oprească pe domnul Decker cu povestea lui.

Totul e în regulă ?

Ar trebui să mă întorc la oaspeţii noştri.

Trebuie să fie...

ceva ce pot face pentru a vă ajuta.

Aş aprecia dacă am putea păstra acest lucru pentru noi pentru moment.

Peter ?

Eşti bine ?

Nu.

Nici măcar pe aproape.

Stai... James Whitcomb ?

Actorul ?

Acel James Whitcomb ?

Vrei să spui cel cu toate premiile şi totul, el e tatăl tău ? James Whitcomb ?

Îmi pare rău. Îmi pare foarte rău. Scuză-mă.

Îmi pare rău.

- Crăciun Fericit. - Crăciun Fericit.

Domnule Decker.

Miranda !

Nu eram sigur dacă mă recunoşti.

Ştii, nu am mai fost niciodată în Carlton Heath.

Am citit despre James Whitcomb

şi cum acest oraş era ca "Cetatea Solitudinii" sale,

dar acest loc,

e ca o mare vedere de Crăciun.

De aceea el l-a iubit atât de mult.

Sună ca şi cum era un om bun.

Spune-mi, de ce nu a spus nimănui despre tine ?

Domnule Decker, nu poţi scrie acest articol.

Pardon ?

Ţin mult la această familie.

În cazul în care se află, îi va afecta mai mult decât îţi dai seama.

Miranda, ascultă-mă.

Nu vreau să rănesc pe nimeni.

Atunci trebuie să uiţi totul despre mine.

Dar sunt scriitor. Asta fac eu.

Pune-te în locul meu.

De câte ori în viaţa mea o poveste ca aceasta îmi va mai cădea în poală ?

Nu trebuia să o auzi.

Atunci, nu ar fi trebuit să o spui, dacă voiai să păstrezi secretul.

Aceasta e prima regulă a jurnalismului.

Uite, ai avut dreptate cu James Whitcomb.

Era mai mult decât un actor.

Era un om bun,

care a făcut mult bine altor persoane.

Acest lucru va schimba modul în care lumea îl vede.

Atunci aş spune că ai de făcut o alegere.

Care ?

Lumea va afla despre această poveste într-un fel sau altul.

Cel puţin, dacă vorbeşti cu mine şi îmi spui ceea ce ştii tu,

eşti sigură că oamenii îşi vor reaminti de James Whitcomb, tatăl tău,

ca de un om bun.

Eu...

Uite, mâine seară e Ajunul Crăciunului.

Acum o să mă duc acasă să încep să scriu povestea mea.

Sper să am veşti de la tine înainte să plec din oraş.

Bună, iubire. Eu sunt. Din nou.

Nu ştiu unde eşti, dar...

Acum ştiu.

Salut.

Salut.

Ce faci aici, afară ?

Am vrut doar să stau puţin.

Vino. E frig. Să intrăm.

Putem să vorbim aici ?

Doar puţin ?

Am vorbit cu mama.

A spus că Decker a plecat.

Da, ştiu, am vorbit cu el.

Nu l-am putut face să se răzgândească.

El va scrie povestea şi toată lumea va afla.

Uite, Peter a spus că va vorbi cu avocatul lor.

Încă pot fi câteva opţiuni legale.

Îţi aminteşti când ţi-am spus că asta e tot ce mi-am dorit vreodată ?

Să fac parte dintr-o familie ?

Să te iubesc aşa cum te iubesc.

Ştiam că nu va dura.

Iubire, ce este ?

Cred că trebuie să mă întorc la Seattle.

Iar începem ? Nu.

Ian, ascultă.

E singura modalitate prin care, atunci când se va afla,

să nu fie o ruşine pentru întreaga familie.

Dar noi ?

Te iubesc, Ian.

Asta e bine.

Nu ştiu cum am putea începe o viaţă împreună aici, după toate astea.

Fiecare zi va fi un memento a ceea ce am făcut,

răul pe care l-am cauzat şi...

Cum pot să îţi fac ţie aşa ceva ?

Nu te pot lua din Carlton Heath.

Aceasta e casa ta, aici e locul tău.

Eu doar...

Trebuie să plec.

Pot să îţi arăt ceva mai întâi ?

Şi dacă mai vrei să pleci după asta, ei bine...

Mulţumesc.

Nu înţeleg.

Ai spus că acesta e locul potrivit pentru a începe o viaţă împreună.

Nu pot să nu fiu de acord.

Cred că Margaret e gata să vândă şi eu ştiu că sunt gata să cumpăr.

Dacă asta e ceea ce într-adevăr vrei, Miranda, putem.

Şi ai dreptate,

Carlton Heath e casa mea.

Dar e şi casa ta acum.

E casa noastră.

Şi e chiar aici, aşteptându-ne.

Nu înţelegi.

Cum mai pot ei să aibă încredere în mine ?

Nu înţeleg !

Nu înţeleg.

Nu asta am vrut să spun.

Şi ce ? Tu...

Chiar crezi că dacă fugi o să se rezolve asta ?

Ian, nu fug.

Ba da ! Eşti pregătită să pleci chiar acum.

Nu e acelaşi lucru.

- Ba da. - Nu, nu este.

Tu nu înţelegi.

Am înţeles că am aşteptat mult timp să ne găsim unul pe altul

pentru a ne începe vieţile împreună.

Aici e locul unde încep.

Acest moment, chiar aici,

când noi decidem că dragostea noastră e mai puternică

decât orice ar putea vreodată să se interpună între noi.

Rămâi...

şi îţi promit că asta nu se va schimba niciodată.

Nu pot rămâne.

Aceasta face ca situaţia să fie mai grea decât e deja.

Te iubesc.

Ian ?

Margaret.

Mă plimbam şi am văzut lumină.

Lucrezi târziu.

Da.

Voiam să... ştii tu.

Să o termin înainte...

înainte de sărbători.

Unde e Miranda ?

Pleacă ?

Ian...

Ne întâlnim la cabană. MARGARET

Şi noi puneam tot aici bradul de Crăciun.

Şi noaptea...

cu toate aceste ferestre,

poţi vedea până departe.

E locul perfect.

Da, eu şi James obişnuiam să facem plimbări afară, în noapte,

să ne uităm la el.

L-a numit "Farul nostru de Crăciun".

Care ne conduce acasă.

Nu pot să cred că am vorbit aşa.

Margaret, mesajul tău a fost...

Ai spus că vrei să vorbim, aşa că...

Ian mi-a spus că pleci.

Având în vedere circumstanţele, cred că ar fi cel mai bine.

Cel mai bine pentru cine ?

Pentru familie.

Familia e cel mai important lucru.

De aceea, uneori,

să fii tare înseamnă să rămâi cu familia, nu să pleci.

Ai auzit vreodată cum am cumpărat această cabană ?

James tocmai fusese ales pentru primul său spectacol pe Broadway.

Nici măcar nu-mi mai amintesc numele,

dar avea o zi liberă şi am vrut să ieşim din oraş,

aşa că ne-am urcat în maşină.

Cum am ajuns aici, în Carlton Heath,

nu voi şti niciodată, dar...

ne-am îndrăgostit de el

şi de această cabană.

Deci, aţi cumpărat-o ?

Dumnezeule, nu.

Nu ne-o permiteam atunci.

Dar spectacolul a avut succes

şi au fost şi alte spectacole,

şi, încet, am reuşit să strângem un avans suficient.

Aceasta a fost prima noastră casă.

Trebuie să fi fost minunat.

Am petrecut din ce în ce mai mult timp aici.

Era minunat aici în fiecare anotimp, dar...

era ceva de Crăciun...

Crăciunul era cel mai special.

Şi voi doi aţi scris mesajul acolo sus ?

A fost, presupun, poetul din el.

James a crezut întotdeauna că adevărul şi iertarea

au fost cele mai importante calităţi în viaţă.

Adevărul, mai ales, era foarte important pentru el.

De ce l-ai acoperit ?

Mi-am iubit foarte mult soţul, Miranda.

Când mi-a spus despre mama ta,

despre sentimentele sale pentru ea, nu l-am putut ierta.

Pur şi simplu nu mai puteam să privesc acele cuvinte,

aşa că le-am acoperit.

Dar l-ai iertat.

Cu timpul şi cu bunăvoinţă...

am rămas împreună, ne-am rezolvat problemele

şi, da, l-am iertat.

Şi apoi, Crăciunul trecut, te-am cunoscut pe tine.

Margaret, îmi pare rău.

N-am vrut niciodată să vă deranjez...

Nu, nu, nu. Nu înţelegi.

Noi două ne-am întâlnit

şi am avut un an ca să recunosc că am încercat să ascund adevărul,

aşa cum am acoperit aceste cuvinte.

Am crezut că dacă am păstra acest secret,

am onora memoria lui James,

dar nu mă puteam înşela mai rău.

Ce vrei să spui ?

Ţi-am spus, Miranda.

Eşti puternică, cum era şi el.

Ai fost gata să pleci,

să pleci de lângă cel pe care-l iubeşti,

de dragul familiei tale.

James ar fi fost foarte mândru de tine.

Şi el ar fi spus adevărul despre tine şi mama ta.

Asta ar dori el şi asta vom face noi.

Margaret...

L-am lăsat pe Steve Decker să afle.

El scrie un articol.

Şi asta m-a făcut să-mi dau seama ce trebuie făcut.

Nu e Steve Decker cel care trebuie să spună povestea.

E povestea noastră,

povestea unei familii care se regăseşte de Crăciun

şi se reuneşte, în iertare şi adevăr.

Mulţumesc.

Ei îţi mulţumesc.

Acum ce facem ?

Da, domnişoara Garrett ?

Sunt Margaret Whitcomb.

Mă întrebam dacă mai ai câteva minute să vorbim înainte de a pleca ?

Bună.

Bună.

Probabil că vrei să...

pui acelea jos.

Să pun astea jos ?

Bine.

"Pe malul lacului în strălucirea lunii,

"pentru prima şi singura dată,"

"cum a fost de la începuturile timpurilor,"

"Ajunul cel strălucitor (Eve cea strălucitoare),"

"e cu inima frântă".

Şi Eve e...

scrie despre mama ta ?

Da.

Deci, niciodată nu ai ştiut că James Whitcomb a fost tatăl tău ?

Nu, eu...

noi...

am aflat Crăciunul trecut.

Din cauza la asta ?

O fotografie a unui băieţel aflat pe genunchii lui Tata Crăciun ?

E o ştampilă pe spate care spune numele oraşului,

aşa că asta... a ajutat.

Dar tu îmi spui că ai călătorit 4 500 km, peste toată ţara,

pentru că "Carlton Heath" era ştampilat pe spatele unei fotografii ?

Mi-am pierdut mama când eram foarte mică,

aşa că ea nu a avut niciodată şansa de a-mi spune cine era tatăl meu.

La fiecare Crăciun îmi amintesc că atunci când mi-am pierdut mama,

mi-am pierdut orice speranţă de a-mi cunoaşte familia.

Când am găsit acea fotografie...

Mi-am găsit familia.

Apoi am găsit Crăciunul.

E atât de...

frumos.

Deci... cât de repede poţi scrie povestea ?

Pot da o ciornă editorului meu după sărbători...

Ai până mâine după amiază.

Ce ?

Doamnă Whitcomb, asta e...

nu aşa merg lucrurile.

Domnişoară Garrett, povestea asta nu mai e doar despre James.

E o poveste despre Crăciun şi familie

şi ce înseamnă aceste lucruri pentru noi toţi.

Mâine e Ajunul Crăciunului.

Ce timp poate fi mai bun pentru a spune o poveste de Crăciun ?

Da, dar...

Şi dacă nu e pe internet până mâine,

îţi promit că o altă persoană o va face

şi atunci vom pierde şansa

de a spune povestea adevărată,

cum merită să fie spusă.

Îl voi suna pe redactorul meu.

Bine !

Îmi place de ea.

Şi mie

Ian ?

Salut ! Eram...

Credeam că ai nevoie să te ducă cineva acasă.

Stau aici, ai uitat ?

Corect. Da. Ştiam asta.

Ai aşteptat aici, tot acest timp ?

M-am gândit că nu se ştie ce se va întâmpla,

aşa că am decis să rămân prin preajmă.

Ştii, pentru orice eventualitate...

Mulţumesc.

Deci... ?

Ea scrie povestea ?

Să mergem în altă parte.

Îţi voi povesti totul.

Bine.

# Ding-dong

# Cântec de Crăciun

CADOUL DE CRĂCIUN AL UNEI FAMILII: S-A REGĂSIT

Vai !

Ce ?

Bravo, Miranda.

Foarte bine.

E o poveste bună.

Bine scrisă.

Da, este.

Şi e timpul.

Da, este.

# Cântec, cântec, cântec de Crăciun

# Ding-dong

# Cântă

Ai avut dreptate, domnule Decker.

Într-un fel sau altul, lumea trebuia să afle această poveste...

dar de la mine,

nu de la tine.

Crăciun Fericit.

Patine !

- Îţi plac ? - Da !

Miranda...

E pentru tine.

Mulţumesc.

Din partea familiei.

Deschide-o !

Bine !

Peter l-a pus pe avocatul nostru să întocmească hârtiile

şi ne putem întâlni cu el după sărbători

pentru a verifica toate detaliile...

să o facem oficial.

Îmi pare rău. Ce ? Ce...

Ce documente ?

Ştiu că James ar fi vrut să moşteneşti cabana...

astfel încât să puteţi începe căsnicia voastră acolo,

aşa cum am făcut-o şi noi.

Şi bunica insistă să te numim "mătuşa Miranda".

Dacă îţi convine ?

Mi-ar plăcea foarte mult.

Aceasta e familia ta acum

şi acum ai o casă aici,

cu noi.

Nu ştiu ce să spun ! Mulţumesc.

Bine ai venit acasă.

Nu ştiu cum e în Seattle,

dar oamenii de aici preferă să petreacă noaptea de Crăciun lângă foc.

Iată.

La ce ne uităm ?

El a avut dreptate.

E chiar acolo, peste câmp.

Cine a avut dreptate ?

Tatăl meu.

"Ca un far de Crăciun", a spus el.

"Care ne conduce acasă."

Îmi place asta.

Şi mie.

Tocmai am avut o idee minunată.

Nu ar fi locul perfect unde să ne căsătorim Crăciunul viitor ?

Ba da, ar fi.