Original subtitles

Ce-ţi aminteşti despre răpirea ta, Barbara ?

Într-o sâmbătă, la sfârşitul lui martie, un om mascat

m-a luat prin surprindere, pe la spate, şi m-a băgat într-un portbagaj,

De-asta mă încui singură în portbagaj,

ca să încerc să simt din nou pacea aceea.

Dar despre despărţirea ta, Barbara ?

Santa şi eu am stabilit graniţe clare.

Acum suntem doar prieteni.

Ultimul lucru pe care-l putem face noi doi este sexul.

Spune-mi, cum merg lucrurile ?

Am două fiice minunate.

Simt că pe Camila o pot controla mai bine,

fiindcă e mai mică şi foarte nesigură,

dar Gus... mereu am senzaţia

că există în ea o parte pe care n-o cunosc.

Nu mai vreau copii.

Barbara, între noi totul s-a terminat demult.

- Şi noul tău loc de muncă ? - Să plec din Poliţie a fost...

- ...cel mai bun lucru făcut vreodată. - Celebra ta Echipă Fulger.

Da, comisare. Un grup de intervenţie rapidă.

Tu vii aici şi dai tuturor lecţii avansate,

când tu habar nu ai cum să-ţi gestionezi propria viaţă.

Am un nou loc de muncă. De ce mă urmăreşti ?

Sunt Santiago Roldan, lucrez pentru dna Emiliana Ortega.

Îţi ofer un loc de muncă la Zentral Risk.

Oferim asigurări cu acoperire antirăpire.

Răpirile sunt o afacere.

Domul Realităţii Virtuale.

Cu tehnologia asta de avangardă poţi să-ţi înfiinţezi Echipa Fulger

şi să rezolvi răpirile rapid şi eficient.

Grupul nostru de intervenţie este foarte atipic.

Am crezut că vrei să înfiinţezi un grup de profesionişti.

- De câţi bani e vorba ? - E ca la cantina din Star Wars.

- Şi asta e legal ? - Nu.

Oamenii cred că răpirile fulger

pot fi rezolvate ca orice altă infracţiune,

dar se înşală. Lucrurile s-au schimbat.

Trăim într-o societate grăbită,

n-avem timp să gândim şi, desigur, primim ceea ce merităm.

Acum nu-s înconjurată de oameni toxici. Nu te plac. N-am încredere.

Îţi aminteşti de mine, Barbara ?

De ce m-ai pus s-o răpesc ?

În principiu, fiindcă e cea mai bună. Dar şi pentru că era prea fericită.

Trebuia să fie sensibilizată, familiarizată cu suferinţa.

Maribel, ai declara sub semnătură,

cu dovezi, că Zentral Risk e în spatele la toate astea ?

Lucrurile au scăpat de sub control.

N-ar fi trebuit să vorbeşti cu poliţia.

E doar o chestiune de timp până când Barbara va afla că tu ai răpit-o.

Zentral Risk e doar vârful aisbergului.

Dă-mi mâna, scumpo. Să nu-mi dai drumul, orice ar fi.

Camila !

Taci ! Taci ! Închide-o !

Misiune îndeplinită. O avem pe doamna Ortega.

- Bravo. - Dar am luat şi fetiţa.

Nu-ţi face griji. Mergem înainte cu planul.

Nu crezi că pot ?

- Nu. - Vrei să punem pariu ?

Nu. Asta a fost înainte. Anii trec pentru toată lumea.

- Serios ? - Da.

Păi, asta e. Dacă eşti aşa de sigur, pune pariu, da ?

Bine.

- Bine, dar am regulile mele. - Ce reguli ?

Păi... prima.

Pe locul tău, nu poţi să te mişti.

Aici ?

Nu poţi să te ridici.

A doua...

Ţine-ţi mâinile pe lângă tine. Mâinile sus, unde pot să le văd.

N-o să meargă. Tu plăteşti nota.

O să vedem.

Şi a treia...

Te rog, nu face să fim daţi afară.

Nota, te rog.

- Am câştigat. - Nu.

- Nu. - Poftim ?

Ai trişat.

Nu, ai spus că nu pot folosi mâinile, dar n-ai spus nimic despre picioare.

- În viaţă trebuie să fii mai specific. - Mulţumesc.

Păi, n-a fost foarte rău.

Au uitat să ne taxeze salata.

- Au uitat salata ? - Da.

- O să le spun. - Nu, nu le spune.

De ce ?

De câte ori am fost taxaţi fără să ştim...

Asta ar fi mica noastră victorie. Aşa e cinstit.

Nu.

Am mâncat salata, trebuie s-o plătim.

- Ce ? - De ce trebuie să faci asta ?

- Ce anume ? - Să-mi dai lecţii.

Vorbeşti ca şi cum mi-ai fi superioară sau ai fi mai bună ca mine.

Nu e adevărat, Santa.

- Ba da. - Nu fac asta, nu e adevărat.

Dar e adevărat că suntem diferiţi în multe privinţe.

Cum de suntem aşa diferiţi ?

Eu încerc să fac ceea ce trebuie.

- Mamă ! - Camila ! Nu !

ŞAPTE ANI MAI TÂRZIU

Ce s-a întâmplat ?

Cum ? De ce ?

Cine ?

Cum au putut să ne-o ia, chiar de sub nasul nostru ?

Fir-ar să fie !

Zero, nu-mi pasă dacă trebuie să spargi sateliţii de la NASA,

dar vreau locaţia telefonului doamnei Ortega.

Da, şefa.

Dulce, pregăteşte-ţi dronele.

Sunt pregătite.

Malasangre, verifică înregistrările de pe camerele de securitate, da ?

Cu cine vorbesc ?

FULGERĂTOR

Numele meu nu e important, Barbara.

Dar te cunosc.

Şi ştiu şi care vor fi următorii tăi paşi.

Chiar acum, Malasangre îţi spune:

"Nu sunt nici latino-american şi nici nu fac parte din vreo bandă".

Drona lui Dulce e gata să fie lansată.

Roldan îşi verifică pistolul

şi toţi aşteptaţi ca Zero să localizeze acest apel.

Dar eu am veşti proaste pentru Echipa Fulger.

Această conversaţie e criptată de la un capăt la altul.

Are un VPN supercriptat.

Am văzut aşa ceva doar în CNI sau în Armată.

Bine.

Avem cel mai deştept copil din clasă.

Dar dacă vrei să mai continui să vorbeşti...

trebuie să ştiu că sunt bine.

Vreau să vorbesc cu fiica mea.

Am ceva mai bun pentru tine.

O imagine face cât o mie de cuvinte.

Copilul meu...

Dă-i orice, te rog, dă-i orice.

Nu pot să dau dovadă de slăbiciune.

Nu pot.

Nu pot.

Bine.

- Apreciez. Văd că sunt bine. - Deocamdată.

Apropo, nu te obosi să încerci să afli unde sunt, îţi spun eu.

Acesta e robotul telefonic.

Sunt în incinta unui camion frigorific.

Relaxează-te.

Sunt la temperatura camerei.

Dar, dacă măreşti imaginea,

în colţul de sus o să vezi o gaură mică.

Ei bine, acea gaură e conectată la ţeava de eşapament a camionului.

În 2 ore şi 13 minute, camionul va porni.

Şi nu cred că trebuie să-ţi explic efectul dioxidului de carbon

asupra plămânilor. O să moară, Barbara.

Mai întâi fetiţa...

şi apoi, şi doamna Ortega.

Dacă le-ai fi vrut moarte,

le-ai fi omorât deja.

Deci, spune-mi ce vrei.

Ce vrei, bani ?

Informaţii clasificate de la Zentral Risk ?

Spune-mi.

Barbara, tu eşti psiholog criminalist.

Ştii că pentru negociere trebuie să aştepţi ca partea adversă să dispere.

Şi tu încă nu eşti încă.

O să sun din nou.

Fiu nenorocit de târfă.

Suntem la mâna lui, Barbara.

A făcut-o şi înainte. Totul e sub control.

Ne cunoaşte.

A menţionat Echipa Fulger şi ne-a spus pe nume.

Nu, a omis-o pe Maribel.

De ce ?

Maribel are telefonul închis.

Dar geolocaţia telefonului spune că e la şcoala nepotului ei.

Dulce, du-te şi ia-o.

Barbara, o sun pe Gus, şi nu răspunde.

Omul ăla ştie unde locuiesc, unde locuieşte familia noastră.

Trebuie să mergem acasă.

- Nu ! - Haide !

Stai. O să merg cu tine.

Ca asta să meargă bine, trebuie ca tu să deţii controlul.

Haide.

Unde te duci ?

- Vin cu tine. - Nu, în niciun caz.

- Dulce, nu te las singură. - Care e problema ta ? Ce s-a-ntâmplat ?

Nu pot să mă duc să caut o prietenă fără să am un salvator lângă mine ?

Lasă micromacismul.

Ascultă, Dulce...

Tu ştii ce o să găseşti acolo.

Iar noi suntem o echipă. Nu lăsăm pe nimeni în urmă.

În plus, sunt aşa de al naibii de îndrăgostit de tine,

că nu mi-aş ierta dacă ţi s-ar întâmpla ceva.

Bine.

Fir-ar !

Ar fi trebuit să-i înlocuiesc bateria acum două luni.

- Rahat. - Ce facem ?

Coboară şi împinge. Nu e prima oară când mi se întâmplă.

Haide !

Dulce !

Asta a fost o microporcărie !

Vin imediat !

Fir-ar !

Hei !

Scumpo...

Ce faci ? Eşti bine ?

Poftim.

Oamenii care ne-au băgat aici sunt răi ?

Nu, scumpo. E...

E doar un joc.

Voi nu jucaţi Hoţii şi Vardiştii la şcoală, în recreaţii ?

Ba da, dar eu întotdeauna sunt prinsă. Nu alerg prea mult.

La fel e şi aici.

Dar uite, aici nici nu e nevoie să fugi.

Trebuie doar să aşteptăm să fim salvate.

Şi cine o să ne salveze ?

Mama ta.

Serios ?

Nu ştiu ce să fac mai departe.

S-ar putea să ştiu eu.

Doamna Ortega mi-a dat un cod şi mi l-am tatuat.

Ştiam că mai devreme sau mai târziu se va întâmpla ceva de genul acesta.

Mă refer la răpirea ei.

Mi-a dat instrucţiuni.

Ce s-a întâmplat ? Am o memorie foarte proastă, la naiba.

Mi-a spus că dacă se întâmplă ceva,

trebuie să activez un protocol stocat pe computerul ei.

Dacă vizionaţi asta, înseamnă că am fost răpită.

Cine ? De ce ? Nu irosiţi timp cu întrebări absurde.

Singurul lucru important e să mă salvaţi.

Doar o singură persoană mă poate salva.

Asia. O găsiţi la adresa asta.

Asia ?

Cine e Asia ?

Mereu trei paşi în urma mea, ochii drept înainte,

şi atenţie la duşumeaua de pe hol. Scârţâie, da ?

Da, da, da, da.

Da, da, da, da.

Tată ! Ce ? Ce faci ?

Ce cauţi aici ? Pleacă !

- Pleacă ! - Scuze.

Scuze, scuze...

Vino.

Ce preferi ? Să-i vezi pe părinţii tăi cum şi-o trag, sau să fii tu prinsă ?

Sincer, nu ştiu.

Ei bine, eu prefer să-i văd pe ei.

Îmi pare rău, trebuie s-o vedem urgent.

Asia pare o persoană în toate minţile,

dar, dintr-odată, începe să bată câmpii.

Dar are halucinaţii ? E schizofrenică sau... ?

Nu, nu chiar.

Ce pot să vă spun e că fata asta n-a avut o viaţă uşoară.

Barbara, Barbara... Fir-ar să fie !

Am venit aici ca să vedem o obsedată de sex, o...

Bine. Poate să comunice ?

Da, în felul ei.

Ea este.

Bună. Păi...

Asia, mă numesc Barbara şi am venit să te găsesc.

Să vedem... N-avem timp pentru asta.

Să vedem...

Doamna Emiliana Ortega a fost răpită

şi viaţa ei e în pericol. Înţelegi ?

Nu-mi pasă.

Pentru mine, femeia aia e moartă de ani buni.

Gata cu bunele maniere.

Tu vii cu noi.

- Sfinte Sisoe ! - Hei ! Hei...

Hei, hei, hei, hei.

Relaxează-te. Relaxează-te.

- Mamă ! - Camila !

- Camila ! - Mamă !

- Camila ! - Închide !

- De ce n-ai spus mai devreme ? - Ce ?

Că fiica ta a fost răpită odată cu mama.

De unde ştii ?

Doamna Ortega are o fiică ?

- Ce s-a întâmplat ? - Tu ce crezi ?

Brusc deschid ochii şi-l văd pe tata uitându-se la mine.

Mi-a văzut şi amigdalele, fato.

Păi, nu e mare lucru.

Cel puţin din asta o să înveţe să bată la uşă.

N-am înţeles de ce era Leo cu el.

Tocmai îl lăsasem la petrecere.

Ceea ce te enervează e că ne-a văzut mexicanul în timpul actului, nu ?

Tri, tu tot răsuceşti chestia asta pe toate părţile şi mă derutezi.

Eu şi Leo suntem prieteni de când eram copii. Să-ţi intre-n cap.

La cine te gândeai când făceam sex ?

- Ce dracu' spui ? - La mine sau la el ?

- Spune-mi. - Ai înnebunit !

Mă crezi idioată ?

Te excită. Şi pe mine la fel. Am înţeles. O să i-o trag şi eu.

Tri ! N-am chef de crize de gelozie acum, da ? Cară-te.

Ieşi de aici !

Jur că atunci când te porţi aşa, îmi vine să-ţi spun să te duci dracu'.

Să mă duc dracu', da ?

Tu n-o să mă laşi baltă, ai înţeles ?

Nici pentru individul ăla, nici pentru nimeni altcineva.

Lesbienele călătoare pentru totdeauna.

Hei, du-mă acasă, vrei ?

Părinţii mei nu mă lasă să vin acasă după ora 22.

Bine ?

- Da. - Bine, pleacă acum.

E 14 aprilie 2022.

Un moment de relaxare ? Sigur, de ce nu ?

Ştii că nu pot să ies seara târziu.

Mâine am treabă şi trebuie să fiu bine.

- Ce s-a întâmplat ? - Sinucidere.

Femeie de vârstă mijlocie ?

Cam 1,60 metri înălţime, şi cu ochelari de orb ?

O cunoşteai ?

Era prietena mea.

Îmi pare foarte rău.

Am găsit o scrisoare de adio.

"În primul rând, vreau să-mi cer scuze oricui va citi această scrisoare".

"Nu e plăcut să găseşti o femeie de vârsta mea"

"împuşcată în cap, într-o şcoală".

"Îmi pare rău".

"Hai să vedem cum explic ce-am făcut".

"Kobe Bryant, baschetbalistul, şi soţia sa Vanessa, au făcut o înţelegere:"

"să nu călătorească niciodată împreună într-un elicopter."

"Astfel, în cazul unui accident, măcar unul dintre ei ar fi rămas în viaţă"

"şi ar fi putut avea grijă în continuare de restul familiei".

"Asta a fost înţelegerea lor".

"Şi eu am făcut o înţelegere cu mine."

"Cât timp voi fi alături de nepotul meu Luisito, viaţa mea va avea sens."

"Când acest contact se va pierde, eu voi pilota elicopterul."

"Acolo sus e ceaţă, vânt puternic şi vizibilitate redusă".

"Ne vedem la staţia următoare, prieteni".

Ai făcut-o.

Nu ştiu cum să mă rog.

Sincer. Eu chiar...

am fost ateu toată viaţa mea, ştii asta.

Am blasfemiat, L-am blestemat pe Dumnezeu

în fiecare zi

şi de asemenea...

am omorât câţiva oameni.

Dar, te rog...

Dacă o aduci înapoi pe dna Ortega vie şi nevătămată,

dacă această Asia ne dă un indiciu despre unde ar putea fi ţinută ostatică,

jur că...

În fine...

O să devin mai bun.

Bine, să vedem. Cel puţin...

o să încerc.

Te rog.

Amin, fir-ar să fie.

Nu ştiu, nu ştiu nimic, nu ştiu de ce v-a pus să veniţi să mă căutaţi.

Dna Ortega nu improvizează. Trebuie să fie ceva.

Păi, da, hai să vedem. A fost o vreme când am fost foarte apropiate.

Dar a fost scurtă.

Poate doar nouă luni ?

Apoi s-a tăiat cordonul ombilical şi toate s-au dus dracu'.

N-am auzit nimic despre mama timp de 30 de ani.

- Translator, chelneriţă, comisvoiajor... - Pari să fii bine informată.

Operată de apendicită,

menisc şi transplant de ficat după 10 luni în comă.

Ce s-a întâmplat aici ?

Ce s-a întâmplat ?

15 ani la internat în Buenos Aires,

Universitatea Edinburgh. Reşedinţe cunoscute: Berlin, Ibiza, Madrid...

Fir-ar să fie. Şi în toţi aceşti 30 de ani, nimic.

Niciun contact cu dna Ortega. Nimic !

Niciun telefon, niciun mesaj, nicio felicitare de Crăciun. Absolut nimic.

Cont bancar.

Are şi bani, dar şi conştiinţă vinovată.

Deci, în fiecare lună îmi trimite bani, iar eu îi returnez automat.

Asta e toată relaţia noastră.

Şi cineva apropiat ? Nu ştiu...

Un soţ, un iubit, cineva ?

Serios, chiar aş vrea să vă ajut.

Dar pentru tine şi pentru fiica ta,

nu pentru ea.

Zero, eu nu sunt o persoană uşor de suportat, ştii ?

Nu-mi place Crăciunul, nu-mi place să-mi sărbătoresc ziua de naştere

şi nici să vizionez filme de sub pătură.

- Dulce... ce e ? - Şi mie mi-e greu...

Mi-e greu să spun cum mă simt.

Chiar dacă sunt tristă.

Chiar dacă sunt foarte tristă.

Linişteşte-te.

Ce s-a întâmplat cu Maribel ?

Cu cine vorbesc ?

Scuze, aşteptai alt telefon ?

Păi...

Suntem o firmă de asigurări cu mulţi clienţi.

Da.

Ce mai faci, Barbara ? Neliniştită ? Disperată ?

Plină de speranţă.

Sunt sigură că toate astea se vor rezolva.

Văd că eşti bine antrenată.

Deşi amândoi ştim că poţi să-ţi controlezi creierul,

dar nu şi inima.

Ce vrei ?

Pune-ţi degetul arătător şi mijlociu pe vena jugulară.

Cât de rapid este ? 180 ?

- 190 ? - 200.

Acum eşti unde am vrut să fii. Disperată.

Vreau să te duci la locaţia pe care o să ţi-o trimit.

Să te duci singură şi să te duci repede.

E în joc viaţa fiicei tale.

Chema, spune-mi că fiica mea nu e în pericol.

Ştii că nu depinde de mine. Nu iau eu toate deciziile.

Ei ordonă, iar noi ascultăm. Astea-s regulile, nu-ţi aminteşti ?

- Nu dau doi bani pe reguli, Chema ! - Dar îţi păsa de ele...

...când aveai buzunarele bine căptuşite, nu ?

Alegem să acceptăm mită ca să tăcem.

Acum nu putem cere condica de reclamaţii.

Dar de ce a fost răpită fiica mea ? De ce ?

Camila e o victimă colaterală.

Acesta e un apel de trezire pentru dna Ortega, fir-ar să fie.

Ai văzut, Santa. Ai văzut cum a venit Maribel aici

şi aproape a aruncat totul în aer.

Asemenea scăpare nu se mai poate întâmpla,

fiindcă altfel poate că următorii vom fi tu şi eu.

Şapte ani.

- Chema, fetiţa mea are 7 ani. - Ştiu.

De-asta n-am eu familie. Ca să nu mă poată controla nimeni.

Nu dau doi bani pe nimic.

Eliberează-mi fiica, acum.

Santa, lasă pistolul.

Sunt eu, Chema, prietenul tău,

partenerul de tenis cu paleta. Lasă pistolul.

Lasă-l. Fiica ta va fi bine. Te asigur eu.

De unde dracu' ştii tu ? E ţinută într-un camion frigorific

şi ameninţă că o omoară. De unde ştii tu ?

Ştiu. Ştiu. Ei vor doar să arate că ei sunt la comandă. Atâta tot.

În câteva ore o să fie eliberată. Te asigur eu.

Nu vor să se deschidă o investigaţie pentru răpirea unei fetiţe.

Gândeşte-te.

Vino cu mine.

O să-ţi arăt că fiica ta e bine.

Dna Emiliana Ortega a fost răpită.

Eu n-am ştiut nimic de mama timp de 30 de ani.

Ce-ai păţit la obraz ?

Aici ?

Hai să spunem că-mi place să forţez până la limită.

Mi se pare că tu şi eu avem gusturi asemănătoare.

Da ? Ca de exemplu ?

Păi, amândurora ne place Gus.

- Despre ce dracu' vorbeşti ? - Nu-ţi face griji, da ?

Am discutat despre asta şi amândouă am fost de acord.

De acord cu ce ?

Că noi trei ne-am distra bine împreună.

Cum se spune la voi ? Ca lumea, nu ?

Ce faci ?

Ai 40 de ani sau ce ?

Gus deja mi-a spus că nu vrei.

Haide, relaxează-te.

Încetează.

Eu nu cred că vrei să încetez.

Mai spune o dată.

Opreşte-te.

La sensul giratoriu, prima ieşire.

Brăţara, Asia. Cât timp ai purtat brăţara pe mâna dreaptă ?

De când eram copil.

E simbolul Yuan Fen. Doamna Ortega are unul la fel.

Yuan Fen. Ce e asta ? Vreun sos chinezesc ?

Nu.

E un simbol budist din secolul al XII-lea.

Înseamnă ceva ca "suflete pereche".

O alianţă care uneşte destinele a doi oameni, pentru totdeauna.

Destinul dnei Ortega şi al Asiei sunt legate.

De-asta ne-a cerut s-o găsim.

Bine, da, totul foarte frumos şi poetic, dar cum o găsim ?

Scuze.

Verifică.

E o staţie criptată de geolocaţie.

Brăţara dnei Ortega trebuie să conţină receptorul.

Aşa putem găsi coordonatele exacte.

Unde este Maribel ?

Unde este Maribel ?

Barbara, am coordonatele.

Ştim unde sunt fiica ta şi dna Ortega.

Da, dar suntem în criză de timp. Suntem în criză de timp !

Emiliana !

Vino, vino aici.

Acoperă-te aşa.

Un camion frigorific are o capacitate medie de 83 metri cubi,

ceea ce înseamnă cam

3.000 de litri,

iar un organism uman în stare normală

consumă cam 5-6 litri pe minut. Asta înseamnă că...

trebuie să găsim camionul acela în mai puţin de o oră.

- Viaţa mea ! - Bună, mami.

Iubito, eşti bine ?

Sunt bine, dar un bărbat m-a întrebat dacă ştiu să citesc.

I-am spus că am învăţat să citesc în clasa I şi acum sunt într-a treia.

Ce te-a pus să citeşti ?

O scrisoare.

Eu... ei bine, tu... iubirea mea, citeşte.

"Barbara, asta e simplu. În faţa ta e un Qashqai alb".

"Pe roata din dreapta faţă vei găsi cheia".

"Vreau să deschizi portbagajul şi să te bagi în el".

"Când maşina o să pornească, o să-ţi dau următoarele instrucţiuni".

Mai scrie ceva ?

Nu, asta e tot.

Iubirea mea !

E fum şi e greu de respirat.

Vin, iubirea mea.

Vin acum.

Nu ! Ne-au păcălit.

Mama şi fiica Barbarei nu sunt aici.

Asta ce mai e ? În afară că eşti nebună, acum eşti şi clarvăzătoare ?

Haide, nu mă zăpăci. Zero, cât de departe e camionul ?

- O clipă. - Fir-ar să fie !

Rămân fără oxigen.

Haide, Roldan, mai repede.

Şi fă la stânga în trei...

doi, unu.

Haide, Roldan, drept înainte.

Îl văd, sunt în spatele ticălosului.

E chiar în faţa mea. O să-i tai calea.

La posturi, toată lumea.

Să mergem, să mergem !

Ţine mâinile la vedere !

Haide, coboară din maşină !

Ce e, Roldan ?

În genunchi !

În genunchi, rahatule !

A fost o capcană, Barbara.

Şi tu de unde ai ştiut ?

Cum ai putut să ştii ?!

Nu.

NUMĂR PRIVAT

În sfârşit, ai înţeles, Barbara.

Viaţa fiicei tale depinde de un singur lucru: ca tu să faci ceea ce trebuie.

Dar e adevărat că suntem diferiţi în multe privinţe.

Cum de suntem aşa de diferiţi ?

Eu încerc să fac ceea ce e corect.

Şi acum vreau să ieşi din portbagaj

şi să execuţi persoana care conduce maşina.

Dacă faci asta, le eliberez pe dna Ortega şi pe fiica ta.

Barbara, ce faci aici ?

Nu ştiu.

Camila a fost răpită !

Cine a fost ?

De ce m-au trimis după tine, Chema ?

Barbara, nu trebuie s-o faci.

Haide.

De ce nu intrăm noi în casă,

să ne uscăm şi să vorbim în linişte ?

Bine ?

- Ce aromă e ? - Caramel.

Îmi dai şi mie puţin ?

E foarte bun. Încă puţin.

- Nu, e a mea. - Dar ce...?

Haide, încă o înghiţitură. Cum adică ? Doar o înghiţitură.

Bine...

Traducere şi adaptare ELENA MĂRUŢĂ

Subtitrare - ANIŞOARA ANGHEL