Original subtitles

Această miniserie e o interpretare a unor evenimente reale.

E bazată pe informaţii accesibile publicului

şi declaraţii ale martorilor,

dar e un produs al imaginaţiei şi libertăţii de creaţie a autorilor.

Personajele principale sunt fictive, unele scene sunt doar presupuneri

şi nu reprezintă adevărul.

La sfârşitul anilor '80, în provincia sârbă Kosovo

s-au ivit tensiuni între sârbi şi albanezi.

Situaţia s-a înrăutăţit în anii '90,

odată cu înfiinţarea KLA, gruparea paramilitară albaneză.

Milošević a reacţionat cu forţă poliţienească brută

împotriva grupării KLA şi a albanezilor.

Acest lucru a dus la bombardarea Iugoslaviei de către NATO, în 1999.

Bombardamentele s-au încheiat odată cu Acordul de la Kumanovo,

care a transferat controlul asupra provinciilor Kosovo şi Metohia

către Forţele Multinaţionale de Menţinere a Păcii (KFOR).

Din acel moment, problema Kosovo a rămas nerezolvată.

Domnule Ðinđić !

FRANKFURT, FEBRUARIE 2003 Cu 20 de zile înainte de asasinat

Da ?

Cancelarul Schröder vă poate primi.

Acum ?

- Veniţi cu mine. - Să mergem.

Cât am fi aşteptat dacă nu voia să ne primească ?

Şi ei ne aşteaptă pe noi, şi nu suntem cancelarii Germaniei.

Vrei nişte analgezice ?

Pentru mine, nu.

Nu ştiam că e atât de grav.

Nu e. E doar supărător.

Mulţumesc.

Îmi pare rău că n-au venit mai multe donaţii.

Ştiu cât e de importantă biserica asta pentru sârbi.

E mult mai importantă pentru sârbii din ţară decât pentru cei din diaspora.

Noroc !

Ştii...

Poate că situaţia cu Irak e favorabilă pentru voi.

S-a vorbit destul despre Milošević şi Tribunalul pentru crime de război.

Mai mult decât destul.

E bine că Balcanii nu mai sunt în centrul atenţiei.

Eu cred exact opusul.

Dacă nu mai suntem în centrul atenţiei, mă tem că nu vom mai putea face nimic.

De-asta aş dori să discut cu dv. despre... Kosovo.

Nu mă asculţi. Irakul e acum în centrul atenţiei.

Kosovo e Irakul meu. Şi vreau să ştiu ce se întâmplă acolo.

Eu sunt premierul şi nu mă pot duce acolo

fără permisiunea diplomaţilor străini.

Ştiu, ştiu...

Dar, având în vedere toate problemele tale, de ce-ţi mai trebuie şi asta ?

De ce îmi trebuie ?

Vreau să ştiu unde sunt graniţele ţării mele.

Vreau ca ţara mea să fie parte din Europa şi din Uniunea Europeană !

Nu... Vrei să fii omul care a înfăptuit asta.

Uită-te la tine ! Eşti mai european decât mine.

Acum nu e momentul potrivit pentru chestiunea Kosovo.

Atunci când va fi momentul potrivit ?

Când organizaţiile internaţionale se consolidează în Priština

şi nu mai rămâne nimic pentru sârbi ?

- Ăsta-i momentul pe care-l aşteptăm ? - Nu ştiu.

Nu sunt vizionar.

Eu cred că exact acum e momentul !

Bun...

Trebuie să-ţi spun ceva.

Dar să nu mă înţelegi greşit.

Ţi-o spun ca prieten, nu ca politician.

Comunitatea crede încă

în ideea unei UE cu graniţe de la Imperiul Austro-Ungar,

plus un front către Rusia.

Nu ţi se va spune asta pe faţă, dar...

Probabil că Serbia nu va face niciodată parte din Uniunea Europeană.

OPERAŢIUNEA SABRE Episodul 8

APRILIE 2003 LA O LUNĂ DUPĂ ASASINAT

Arestarea generalului Aca Tomić

şi a consilierului pentru securitate, Rade Bulatović, a agitat publicul.

Deşi aceştia sunt consilierii preşedintelui Vojislav Koštunica,

poliţia nu a făcut niciun anunţ. Publicul pune întrebarea...

Danica...

Sunt inspectorul Rakić.

Colegul lui Ljuba ?

Şi prietenul lui cel mai bun. Ai un minut ?

Facem o anchetă internă referitoare la moartea lui Ljuba.

Oficial, n-a fost nimic care să dea de bănuit, dar eu nu sunt sigur.

De ce ?

Ştiu în ce stadiu suntem cu investigaţia noastră.

Nu m-ar mira dacă cineva ar vrea să scape de noi.

Cine ? Şi de ce el şi nu tu ?

Nu ştiu. De-asta sunt aici.

Spune-mi, Ljuba investiga ceva pe cont propriu ?

Da. Pe socrul tău.

- Care a fost ucis. - Am auzit.

A pomenit de Nenad Mraović ?

Şi el e mort.

A pomenit de el ?

Danica...

Mi-am pierdut cel mai bun prieten şi socrul în aceeaşi săptămână.

Te rog, ajută-mă.

Ştiu că Ljuba avea încredere în tine.

Şi eu ştiu că nu avea încredere în tine.

Bună.

Unde ai fost ?

Ai de gând să-mi explici ce se petrece cu tine ?

Dă-mi un singur motiv pentru care să nu te concediez acum, pe loc.

Eu încerc să găsesc un singur motiv să nu-mi dau demisia.

Şi de ce nu ţi-o dai ?

Pentru că am informaţii care ne pun, pe mine şi pe copilul meu, în pericol.

Ce fel de pericol ?

- De ce nu-mi spui ? - De ce să-ţi spun ? N-ai aprecia.

Am fost plecate din oraş.

Îmi spui ce ai aflat ?

Vreau o emisiune specială despre Sabre.

Vreau asigurarea că tot ce descopăr va fi dat publicităţii.

Spune-mi ce ai aflat.

Când o să-mi spui ce ai hotărât.

- Bună ziua. - Bună ziua.

Inspector Rakić. Am fost chemat la o şedinţă.

Trebuie să lăsaţi armele la intrare.

- De ce ? - E procedura standard.

Avem un vizitator. E obligatoriu.

Ai întârziat.

Ministrul a cerut să ne vadă pe toţi. Să nu scoţi o vorbă.

Aca Tomić şi Rade Bulatović

au dat declaraţii total diferite despre aceleaşi evenimente.

Ştiu că s-au întâlnit

cu Legija şi Spasojević.

Dar nu ştim ce s-a discutat la acele întâlniri.

Aveţi dovezi ?

Avem doar declaraţia unui martor.

Da. Dar nu e de-ajuns pentru un rechizitoriu solid.

Ar trebui să-l chemăm pe Koštunica pentru un interviu.

- N-avem nicio bază pentru asta. - Cum nu ?

Consilierii lui s-au întâlnit

cu cei care au organizat atentatul asupra premierului.

S-au văzut chiar înainte de asasinat.

Ce-i asta, dacă nu baza pentru o discuţie la poliţie ?

E o nebunie ! E foarte neprofesionist să arestezi

preşedintele unei ţări fără nicio dovadă.

În primul rând, dle Montgomery, Koštunica nu e preşedinte.

Iugoslavia nu există.

În al doilea rând, am sugerat doar o discuţie informativă.

Publicul o percepe ca pe o arestare. Ştiţi asta.

- Ce sugeraţi ? - Nu e de căderea mea.

Nu eu voi lua decizia.

Dar avem impresia că starea de urgenţă nu-şi mai are rostul.

Pare că folosiţi această situaţie pentru răzbunare politică.

Dacă acţiunea poliţiei se opreşte acum,

nu vom afla niciodată fundalul politic al asasinării premierului.

Şi toată lumea ştie cine a vrut să profite de asta.

Dacă aveţi nevoie de o stare de urgenţă ca să arătaţi cât de puternică e ţara,

atunci nu e o ţară serioasă.

Vreţi o vânătoare de vrăjitoare.

Vreţi să irosiţi o operaţiune atât de bună şi de eficientă...

Voi vreţi să conduceţi ţara asta, nu ?

Tu eşti premierul.

Va fi decizia ta.

Da...

Să mă grăbesc ?

Am iniţiat procedura disciplinară.

O să deschid o anchetă. Trebuie să verificăm tot.

Dacă ai făcut totul ca la carte, o să pleci cu capul sus.

Dacă nu... nu ştiu ce să-ţi spun.

Nimic.

Ai spus deja tot.

Ştiu că ai făcut ce nu trebuie. Nu ştiu în ce măsură.

Guvernul Republicii Serbia a hotărât

să ridice starea de urgenţă declarată în ziua de 12 martie,

după asasinarea premierului Serbiei, dr. Zoran Ðinđić.

În timpul Operaţiunii Sabre, au fost reţinuţi peste 10 000 de oameni

şi 4 500 au fost arestaţi.

Au fost rezolvate 28 de crime,

23 de tentative de crimă, 45 de operaţiuni de şantaj,

15 producţii, posesii şi trafic de droguri

şi zeci de delicte serioase.

SABRE SPECIAL

Ţara a arătat că e mai puternică decât crima,

decât influenţele externe şi toate formele de presiune.

Crima organizată pe care am moştenit-o de la regimul Milošević

nu mai afectează, în sfârşit, societatea şi acest stat.

Am moştenit această misiune de la dr. Zoran Ðinđić.

Şi am îndeplinit-o.

- De unde veniţi ? - De la Madrid.

- Poftiţi. - Mulţumesc.

MAI 2004 LA 14 LUNI DUPĂ ASASINAT

Sunt două luni de când DSS a alcătuit guvernul,

cu noul prim-ministru al Serbiei, Vojislav Koštunica.

Partidul Democrat al Serbiei a alcătuit guvernul cu ajutorul SPS,

care e iar la putere, la mai puţin de patru ani după 5 octombrie.

Am discutat cu noul ministru de Interne.

Puteţi să ne explicaţi cum e posibil

ca după zece ani de luptă împotriva sistemului lui Milošević

să fiţi de acord cu o coaliţie cu acelaşi SPS ?

Nu e acelaşi SPS.

E partidul care a dus ţara asta spre declin mai mult de zece ani.

Chiar credeţi că SPS vă e mai aproape decât Partidul Democrat ?

Nu văd nicio problemă aici.

Şi care sunt interesele comune ale SPS şi DSS ?

Sunt multe.

Bine. Spuneţi-mi cinci.

Cred că cetăţenii merită o explicaţie.

Cei care au fost bătuţi pe străzi de acelaşi SPS.

Dnă Mandić, eu nu dau acum un test şi dv. nu sunteţi profesoară, aşa că...

Ce încercaţi să faceţi ?

Da... Bine.

Noul guvern a numit, în poziţii-cheie, persoane

ale căror CV-uri nu se potrivesc cu posturile care li s-au dat.

Un exemplu e Rade Bulatović,

fostul consilier pe probleme de securitate al lui Koštunica,

numit acum în fruntea BIA,

chiar dacă a fost arestat în timpul Operaţiunii Sabre,

sub bănuiala că ar fi ţinut legătura cu clanul Zemun.

Procesul privind uciderea premierului Ðinđić a început,

dar a fost obstrucţionat de la bun început.

Trebuie să vă opresc... N-a existat nicio obstrucţionare.

Teoria unui al treilea glonte a fost mediatizată înainte de proces.

Mama şi sora lui Zoran Ðinđić au fost atacate.

Foşti membri JSO intimidează oameni în faţa sălii de judecată,

noul ministru al Justiţiei a spus

că Tribunalul Special ar trebui desfiinţat.

Ce sunt astea, dacă nu obstrucţionări ?

Nu cred că ministrul a spus asta.

Am o declaraţie care confirmă asta.

Cuvânt cu cuvânt.

Bine, dar a fost scoasă din context.

Bine, dar atunci care e poziţia DSS şi a guvernului ?

Poziţia este că totul ar trebui reconsiderat.

L-ai desfiinţat.

Toată lumea va scrie despre asta.

Am o propunere.

- Patronul a fost azi aici. - Ştiu. L-am văzut.

E încântat, şi ar trebui să profităm de oportunitatea asta.

Vrea două emisiuni pe săptămână.

Ţi-am spus deja. Nu pot.

- De câţi oameni ai nevoie ? - Nu de asta e vorba.

Steva poate conduce celălalt grup.

- Te poţi baza pe el. - Cred că glumeşti.

Danica, exagerezi. Tu vei conduce totul. Cuvântul tău va fi cel final.

Am primit şi aprobarea să vă măresc salariile.

S-a întâmplat ceva.

Se pare că Legija s-a predat.

Milorad Ulemek "Legija" a stat ascuns de la începutul Operaţiunii Sabre,

în cadrul căreia e considerat suspectul principal.

Deşi nu s-a ştiut

unde s-a aflat acest principal suspect în asasinarea premierului,

se pare că a fost în casa lui, din care a ieşit

şi s-a predat poliţiştilor care o păzeau.

Cu toate acestea, publicului nu i s-a explicat

unde a fost dus Legija după ce s-a predat.

De ce nu a fost dus la închisoarea centrală, după cum cer regulile ?

Am făcut totul după litera legii.

Cum am fost informat că s-a predat, l-am anunţat pe ministru.

Ne puteţi spune unde a fost toată noaptea ?

Va trebui să-l întrebaţi pe ministru.

Boris ? Asta a venit pentru tine.

- Ce este ? - E de la Procuratură.

Ce scrie ?

De parcă n-ai şti ce scrie.

Maša !

- Te-ai uitat la emisiune ? - Sigur că m-am uitat.

Şi ?

Ştii ce ? Dacă vrei să te laud o dată pe săptămână, ia-ţi gândul.

Spune-mi părerea ta.

Emisiunea ta e uimitoare.

Dar ţinutele tale sunt oribile.

Tu ai întrebat. Să mâncăm.

- Puţină salată ? - Da.

Boris...

Du-te acasă.

Hai, omule, te rog.

Trebuie să închid.

Eşti aici. Când te-ai întors ?

Boris ?

Ce faci ?

Nu mai pot.

Ce nu mai poţi ? Dă-mi mie pistolul.

Nu mai pot să tac.

Ljuba voia să-l aresteze pe Žarko.

Descoperise foarte multe despre el.

A vrut să mă aresteze şi pe mine, cu el.

Linişteşte-te. Sunt aici. O să trecem prin asta.

Cum ?

Cum o să trecem prin asta, Marina ?

Mi-am omorât cel mai bun prieten

ca să-mi salvez pielea. Cum o să trecem prin asta ?

Nu pot să dorm.

Trebuia să-mi spui.

Ai purtat povara asta singur.

Salut.

E împachetată, aşa cum a sosit.

- Ai deschis-o ? - Nu.

Nu eu trebuie să fac asta.

E o armă serioasă.

Pentru cine e ?

O să te sune Friptură. La revedere.

- Rakić ! - Da !

Ai un apel de la minister.

Da ?

Cine e la telefon ?

Bine.

Pot.

Bine.

Acesta e dosarul tău, domnule inspector.

L-am citit cu atenţie. Experienţa ta în poliţie e impresionantă.

Din păcate, nu mai avem mulţi oameni ca tine.

Eşti un poliţist bun, însă, din câte văd,

ai avut nişte probleme în ultima vreme, e un caz împotriva ta.

Care e poziţia ta ?

Săptămâna viitoare trebuie să depun mărturie în faţa procurorului.

Şi în ce relaţii eşti cu şeful tău, Gavrić ?

Să vorbim deschis.

Ţi-am spus părerea mea sinceră despre tine. Poţi să vorbeşti deschis.

Gavrić şi eu... nu suntem de acord în multe privinţe.

Foarte bine.

Nu-mi place cum e condusă unitatea pentru crimă organizată.

Ar trebui să fie un departament de elită, dedicat siguranţei publice.

Ar trebui condus de oameni de mare încredere şi profesionalism, nu ?

Sincer, activitatea sa e catastrofală

şi eu susţin că totul trebuie reconsiderat.

Mai ales ce s-a făcut în timpul Operaţiunii Sabre.

Am nevoie de profesionişti.

De oameni ca tine, inspector Rakić.

Oameni care ştiu ce înseamnă Constituţia şi legea. Am dreptate ?

- Da, aveţi. - Bine, atunci.

Întrebarea este... eşti tu omul acela, domnule inspector ?

Şefule...

Nu sunt şeful tău.

- Unde te-au transferat ? - Ce naiba-ţi pasă ţie ?

Să nu uiţi un lucru, gunoiule:

dacă găsesc vreodată dovezi pentru ce bănuiesc că ai făcut...

Te distrug.

De-ar fi ultimul lucru pe care-l fac. Ai înţeles ?

M-aţi chemat ?

Acolo.

Domnule Bulatović... îmi cer scuze că v-am arestat în timpul Operaţiunii.

Tu fă-ţi treaba aşa cum trebuie şi totul va fi iertat.

Vă mulţumesc.

Avem o problemă serioasă.

Astea sunt datele obţinute pe teren.

Se pare că cineva vrea s-o omoare pe jurnalista aceea, Mandić.

Cea care ne-a tot vorbit de rău, timp de un an.

Dacă jumătate din ce e acolo e adevărat, ameninţarea e reală.

Da...

- Ştim cine e în spatele operaţiunii ? - Nu.

E important s-o protejăm. Eu, unul, nu pot s-o sufăr.

Dar, dacă începem să avem reporteri ucişi, nu va fi bine pentru nimeni.

Ce sugeraţi ?

- Să deschidem o anchetă ? - Nu.

Ai s-o anunţi că o să aibă pază.

Cum ştim foarte bine că nu are încredere în Securitate,

pentru ca s-o putem proteja cu succes, trebuie să coopereze.

- Bine. - Spune-i că nu are de ales.

Repet: nu se poate să i se întâmple ceva. Asta e prioritatea noastră.

Înţeleg.

- Mamă, unde e Tamagotchi ? - În maşină, draga mea.

De ce l-ai lăsat singur ?

- L-ai hrănit ? - Da, de vreo şapte ori deja.

Eşti sigură ?

Dnă Mandić, bună ziua. Scuzaţi-mă. Agenţia de Informaţii şi Securitate.

Veniţi cu noi, vă rog.

E din cauza emisiunii ?

Acestea sunt informaţii legate de securitatea ta.

Ia loc.

Colegii de la BIA estimează că siguranţa ta e în pericol.

Statul îţi dă pază non-stop, formată din agenţi de poliţie.

Acest lucru intră în vigoare imediat.

- Cine mă ameninţă ? - Nu ştim.

Dar ştim că ameninţarea e reală.

- Ce-i asta ? - Ţi-am spus.

Informaţii culese de pe teren.

Nu ştiţi cine mă ameninţă, dar ştiţi cât de mare e apartamentul meu.

Sunteţi nebuni ?

Credeţi că asta o să meargă ?

N-o să mă opriţi.

- Danica... - Ascultă-mă.

Poţi să le spui ministrului şi lui Bulatović să mă pupe-n fund.

N-o să încetez să-mi fac meseria. Nu-mi pasă.

Îţi pasă ce model de puşcă cu lunetă a sosit în Belgrad deunăzi ?

Pentru tine. Îţi pasă ?

Probabil împreună cu cel care să apese pe trăgaci.

N-ar trebui să-ţi arăt astea.

Dar se pare că altfel nu merge, cu tine.

Danica...

Te implor, ia asta în serios.

Cum de ştiţi toate astea, dar nu şi cine pune asta la cale ?

N-am cheltui atâţia bani cu protecţia ta, dacă am şti.

- Diseară am emisiune. - Şi ce dacă ?

Asta nu schimbă nimic. Du-te şi fă-ţi emisiunea.

Cum ?

Cum să-mi fac meseria, dacă se ţine după mine un poliţist ?

Şase poliţişti.

Mai lasă-mă...

Mă percheziţionează de parcă aş fi vreun terorist.

Linişteşte-te, mamă.

Toate jaluzelele trebuie închise.

- Tot timpul ? - Tot timpul.

- Când te muţi ? - Ei se grăbesc.

Şi apartamentul ?

Nu ştiu. Încă nu m-am gândit la asta.

O să avem curte şi un căţeluş.

Vino, draga mea, să-ţi împachetăm lucrurile împreună. Ce zici ?

Bunica trebuie să-ţi spună ceva. Nu mami a ales unde veţi locui.

Stai aici. Mă duc să văd ce se întâmplă.

Totul e în regulă.

- Bună ziua. - Bună ziua.

- Puteţi închide jaluzelele ? - Nu e nevoie.

Danica, te rog.

Aşa e bine. Şi cealaltă.

De ce ai venit la lucru ? Te-am rugat să-ţi iei liber, câteva zile.

Nu e nimic gata pentru următoarea emisiune.

- Şi ce dacă ? Sărim o săptămână. - Nici nu mă gândesc.

Ascultă-mă, te rog.

- Steva, ce cauţi aici ? - Eu l-am rugat să vină.

- De ce ? - Ca să ajute.

Nu am nevoie de niciun ajutor.

Poate că deocamdată ar trebui să lucrezi de acasă.

Steva, tu nu eşti în echipă.

Nimănui nu-i place că suntem supravegheaţi.

Înţelegi ce spun ?

Ieşi.

Se mai simte cineva deranjat de agenţii de pază ?

Bine. Vera, ai găsit ce te-am rugat ?

Da, am trimis o cerere să vedem contractele.

Super.

Cred că am subiectul pentru următoarea mea emisiune.

Am pierdut două zile, aşa că va trebui să lucrăm ceva mai repede.

Vreau să te întâlneşti cu sursa mea, mâine-dimineaţă.

- Eu ? - I-am spus că vii.

Vă întâlniţi în parcarea de la McDonald's din Noul Belgrad.

Să nu întârzii. N-o să te aştepte. Iei hârtiile şi pleci.

De unde o să ştiu cine e ?

Te recunoaşte el. Să nu te panichezi, te rog. O să fie bine. La revedere.

- Aşteaptă o secundă. - Da, mamă ?

Nu ştiu când o să sosească. Întreabă-l pe tipul din faţa casei.

De ce durează atât ?

- În 15 minute sunt acolo. - Putem pleca.

Bine.

Bine.

Bine, mamă.

Acesta pare să fi fost punctul din care s-a ochit.

De ce n-a fost clădirea asigurată, dacă ştiam că vine la redacţie ?

A fost asigurată.

Însă mai e o intrare, prin subsol. N-am ştiut asta.

Ce altceva n-aţi mai ştiut ?

- Ce au zis cei de la spital ? - E încă în operaţie.

Bine.

Colega ! Ce faci ?

Nu eşti normală ?

- Nimic, totul e în regulă. - Ce e în regulă ?

- Era un indiciu ? - Nu.

"Nu" ?

Nu face pe proasta. Vrei să te arestez ?

Fac doar ce mi s-a spus.

Tu ar trebui să-ţi vezi de treburile tale.

Ce e, şefu' ? E totul în ordine ?

Află cine e.

Mamă...

Cum te simţi ?

Unde e Maša ?

Acasă la Vera.

Ea e bine, nu-ţi face griji.

A fost speriată ?

Toţi am fost speriaţi.

Ai avut noroc.

Adu-o aici.

Nu face asta.

Bine, nu.

Rakić ?

Şi tu eşti...

L-am cunoscut pe socrul tău.

Un om bun. E trist că a sfârşit aşa.

- Da... - Ce face fiica lui ?

Marina o chema, parcă ?

Ce vrei ? Cine te-a trimis ?

Am vrut doar să te salut. Să văd ce mai faci.

Am auzit că puştiul tău are probleme cu notele.

Îl ştiu pe meditatorul lui, domnul Nešković.

Îl putem ajuta.

O să se facă poliţist, ca tatăl lui,

sau o să-şi câştige traiul în mod cinstit ?

Ar trebui să-l sfătuieşti să se facă orice, dar nu asta.

Ce facem noi e oribil. Oribil.

Dar spune-mi...

Ai aflat ceva, în cazul jurnalistei ?

Ai vreun fir ?

Bine, atunci...

Baftă cu asta.

N-am găsit nimic pe teren.

Ştim că e profesionist. N-a lăsat nicio urmă.

Cum se poate aşa ceva ? Am făcut totul ca s-o protejăm.

Am protejat-o.

A avut noroc.

Avem ceva ? Nu pot apărea în faţa oamenilor cu nimic.

Ştiţi ce, domnule ministru ?

I-a călcat pe mulţi pe coadă.

Magnaţi, contrabandişti...

Militari, politicieni...

Şi cine mai ştie cine.

Există informaţii, dar nimic concret.

Ştim că e la mijloc o sumă enormă de bani.

Puştiule, primeşti jumătate din bani, fiindcă ai reuşit doar pe jumătate.

Oricum, din punctul meu de vedere era o sarcină imposibilă.

A tresărit, o clipă. Şi-a schimbat poziţia.

Hai să bem ceva.

- Trebuie să plec. - Nu eşti amuzant deloc.

Ascultă... fac eu cinste cu biletul.

Şi ia asta, în caz că-ţi face cineva necazuri.

Sună-mă când ajungi, ca să-ţi spun ce urmează.

BIA LEGITIMAŢIE

Poftiţi. La revedere.

Bună seara.

Bună.

Ar trebui să le scanaţi.

Se poate puţin mai repede ?

Bună seara.

Boris, o să ţi se răcească mâncarea.

Bine...

Ar fi fost mai bine dacă eram mai mulţi.

Dar, din păcate, nu e aşa.

Anul trecut, am pierdut doi membri ai familiei noastre.

Žarko şi Ljuba.

Fie ca această zi sfântă şi acest pahar să fie în onoarea lor.

Odihnească-se în pace.

- Poftă bună ! - Mulţumim.

PAVLOVIĆ MARKO

Doare ?

- O trezesc. - Nu.

Las-o...

Ai adus ziarul ?

Am uitat.

Nu l-ai adus dinadins.

Danica...

Te rog, gândeşte-te.

Chiar merită să rişti totul ?

- Lasă-mă s-o mut măcar. - Nu.

Las-o să doarmă.

Adu-mi ziarul, te rog.

Serbia nu se poate schimba dacă nu ne schimbăm noi toţi.

Pentru ca Serbia să se schimbe, fiecare trebuie să se schimbe puţin.

În modul în care abordăm problemele, în mentalitatea noastră,

în obiceiurile noastre de muncă,

pentru că Serbia e suma noastră, a tuturor.

Trebuie să înţelegem că aceasta e ţara noastră

şi dacă o tratăm ca pe un corp străin

şi considerăm că doar ce e particular e al nostru,

n-o să mai avem nici una, nici alta.

Dacă cineva face acte de corupţie, chiar dacă acestea nu ne privesc,

încalcă legile ţării noastre şi creează o ţară fără legi.

De fiecare dată când se întâmplă asta, suntem slăbiţi, ca indivizi,

şi trebuie să luptăm împotriva acestui lucru.

Dacă spunem că credem în ceva

şi acel lucru nu se întâmplă,

nu e pentru că n-am crezut,

ci fiindcă poate n-ar fi fost posibil în circumstanţele date.

Dar dacă vă credeţi înţelepţi

pentru că, înainte de a începe meciul, spuneţi: "O să pierd"...

deoarece credeţi că aţi ghicit rezultatul corect...

atunci nu mai jucaţi acel meci.

Înainte de fiecare meci, eu spun: "O să învingem."

Pot să fiu demagog şi să vă promit orice.

Valjevo, 21 martie 2002

Însă, istoric vorbind, nu vom mai recupera anii '90.

Suntem cu zece ani mai bătrâni, mai săraci, mai deterioraţi,

şi acesta e preţul stupidităţii şi iresponsabilităţii noastre.

Şi tot ce-mi doresc e să nu repetăm asta.

Nu se poate ca o naţiune să aleagă politica greşită şi asta să n-o coste.

Îmi pare foarte rău că săracii au suferit

şi că un om a profitat, pe socoteala lor.

Dar să spunem: "Asta nu se va mai întâmpla."

"Asta nu se va mai întâmpla niciodată."

Asta ar însemna că ne-am însuşit lecţia istoriei.

O nedreptate istorică, odată comisă, nu poate fi reparată.

Poţi să iei un acvariu şi să faci din el ciorbă de peşte,

dar din ciorba de peşte nu mai poţi să faci un acvariu.

Dacă ai fiert peştele, gata.

E istorie.

Zoran Ðinđić (1952-2003)

SFÂRŞIT

Traducerea şi adaptarea ANCA RĂZUŞ - DIMANCEA