Original subtitles

Această miniserie e o interpretare a unor evenimente reale.

E bazată pe informaţii accesibile publicului

şi declaraţii ale martorilor,

dar e un produs al imaginaţiei şi libertăţii de creaţie a autorilor.

Personajele principale sunt fictive, unele scene sunt doar presupuneri

şi nu reprezintă adevărul.

La alegerile din anul 2000, Opoziţia Democratică a promis

să rezolve crimele politice comise în ultimii zece ani.

Printre acestea şi uciderea reporterului Slavko Ćuruvija,

răpirea lui Ivan Stambolić, fost preşedinte al R.S. Serbia,

şi două încercări de asasinat (pe autostrada Ibarska şi la Budva)

asupra unuia dintre liderii opoziţiei, Vuk Drašković.

Pe autostrada Ibarska,

un camion a intrat în coloana oficială a lui Drašković,

omorând patru dintre membrii partidului.

Vuk Drašković a supravieţuit din pură întâmplare.

Februarie 2001 CU DOI ANI ÎNAINTE DE ASASINAT

Bună ziua.

Cum guvernul a fost format,

nu există motive să mai amânăm următorul anunţ:

una dintre principalele sarcini ale guvernului este

depolitizarea securităţii statului,

separarea sa totală de orice influenţă politică sau individuală

şi de tot ceea ce a marcat "domnia" lui Slobodan Milošević.

După cum ştiţi, la prima sa şedinţă guvernul a decis să-l înlocuiască

pe şeful securităţii statului, domnul Radomir Marković,

care a fost arestat azi.

În urma bănuielii întemeiate că a luat parte

la multe crime nerezolvate şi la alte activităţi criminale.

Mă refer, în primul rând, la cazul "autostrada Ibarska",

la uciderea lui Slavko Ćuruvija,

la răpirea lui Ivan Stambolić

şi la multe alte crime despre care nu pot vorbi azi,

deoarece procuratura trebuie, mai întâi, să ancheteze.

Camionul care a lovit coloana oficială a lui Drašković

aparţinea Unităţii de Operaţiuni Speciale.

Când li s-a cerut să arate vehiculul, au arătat un altul.

De altă fabricaţie.

Cineva l-a vopsit, ca să pară cel folosit în atentat.

Acestea sunt documentele falsificate ale camionului arătat în schimb.

Şi semnătura a fost falsificată. La data semnării, persoana era moartă.

Şi ce legătură are asta cu mine ?

Dovezi substanţiale leagă JSO şi securitatea statului de cazul Ibarska.

În securitatea statului s-a făcut anchetă. E timpul să se facă şi în JSO.

Vreţi să anchetaţi Unitatea ?

Cu asta...

nu veţi reuşi decât să provocaţi furia şi ura întregii Unităţi.

Cazul "autostrada Ibarska" trebuie rezolvat.

Cu aceste lucruri nu ne jucăm.

Eşti comandantul Unităţii. Lucrezi pentru stat.

Ce s-a întâmplat cu învoiala că statul va lăsa Unitatea în pace ?

În ochii publicului, întreaga Unitate pare răspunzătoare.

De-asta e important să se facă o investigaţie.

Să se determine exact cine a fost implicat.

Altfel consecinţele vor fi suportate de toţi.

Noi am început deja. Trebuie doar să-i convingeţi pe băieţi...

Cine a început ?

Ce să-i conving pe băieţi ? Să vorbească cu voi ? N-o vor face !

Deci securitatea statului a decis să pună mizeria lor în cârca noastră ?

Nu pune nimeni nimic în cârca nimănui.

Ştie toată lumea ce se petrece. Înţelegem.

Nu înţelegeţi !

Nu înţelegeţi cu cine vă puneţi.

Anchetaţi Unitatea ?

Îl cunosc pe fiecare dintre aceşti băieţi până-n măduva oaselor.

Şi fiecare dintre aceşti băieţi are încredere doar în mine.

Bine. S-o facem.

Ar trebui să fie o investigaţie.

Dar singurul care o poate face şi ar trebui s-o facă... sunt eu.

Va fi făcută de cei care se ocupă de acest caz.

Cu tot respectul, domnule premier, cine sunt oamenii ăştia ?

Cine, din Unitate, o să discute cu ei ?

Nimeni !

Cu mine vor vorbi.

- N-avem mult timp la dispoziţie. - Daţi-mi două săptămâni.

Două săptămâni ?

Dacă nu rezolvaţi asta în două săptămâni...

Intrăm noi pe fir.

S-a făcut.

Şi acum ?

Ce rost are investigaţia asta, dacă el a fost implicat ?

Şi a fost, precis.

Avem dovezi împotriva lui ?

Avem ? Şi atunci ce facem ?

Intrăm în război cu el ? Uitaţi-vă la el.

E ultimul lucru de care avem nevoie acum.

Dar tot e bine ! Măcar avem ceva şi pornim de aici. Să mergem !

Avem un milion de alte lucruri de care să ne ocupăm.

OPERAŢIUNEA SABRE

MARTIE 2003 LA 14 ZILE DUPĂ ASASINAT

Trebuie ! Azi !

Adresându-se, ieri, cetăţenilor,

premierul Zoran Živković a anunţat

că Unitatea de Operaţiuni Speciale a fost desfiinţată.

Închide-l !

Opreşte motorul ! Irosim benzină !

Abonatul pe care l-aţi apelat nu este, momentan, disponibil.

Vă rugăm să încercaţi mai târziu.

Deci aşa vrei să joci, comandante...

Să te bag în mă-ta, mizerabil nenorocit !

Hai odată !

O să-i nenorocim !

Pentru Vesna şi pentru toţi ceilalţi, puştiule ! Îţi promit !

- Deci ? - Bătrânul o să ne ajute.

E o casă de vacanţă.

E goală.

Ne putem duce acolo, provizoriu.

Ştiam eu !

Porneşte, puştiule.

Dă-i drumul.

Vesna...

Tu eşti o femeie deşteaptă.

De unde până unde spui asta ?

Cine te crezi, de-mi spui mie că sunt deşteaptă ?

Vesna...

Cei pe care-i protejezi...

Băiatul ăsta a făcut aceleaşi treburi pentru Dušan ca şi Uroš al tău.

Până în ziua în care l-au săltat de pe stradă,

i-au pus o pungă de plastic pe cap, l-au bătut cu o bâtă,

l-au ars cu o brichetă.

Asta e ce a mai rămas din el.

Iar pe ăsta...

L-au bătut cu o lopată.

L-au legat cu sârmă, i-au băgat un umeraş de haine în...

Înţelegi ? Şi pe urmă l-au pus să-l lingă.

Apoi l-au agăţat în nişte cârlige şi l-au lăsat să sângereze până a murit.

Şi ştii de ce ?

Doar fiindcă Dušan a crezut că puştiul îl toarnă.

Dar era total nevinovat.

Au chiar şi un "cod" pentru asta.

"Te trimitem în Canada."

Asta înseamnă că îl elimină.

Crede-mă...

Uroš al tău nu e cineva special pentru Dušan.

E doar o chestiune de zile

până ce Dušan va decide că nu mai are nevoie de el.

Acum e pe lista celor căutaţi.

Unde s-au dus ?

Casa pe care ai cumpărat-o e goală.

Vesna, dacă cooperezi, îl putem proteja.

Cine o să-l protejeze ?

Cum l-aţi protejat când tatăl lui a fost răpit de albanezi ?

Mă duc la un mormânt gol, neştiind unde îi sunt oasele,

ca să-l pot îngropa cum se cuvine ! Da, l-am ajutat pe Dušan.

Ştiu că e un bandit, dar ne-a salvat.

Ne-a adus la Belgrad, ne-a găsit slujbe, mie şi fiului meu,

ne-a pus un acoperiş deasupra capului şi pâine pe masă.

Când voi ne-aţi lăsat acolo, să murim, el ne-a salvat !

Şi acum să vă ajut pe voi ?

Asta e. La ce te uiţi aşa ?

- Nu. Am sunat şi ieri. - Spune-le că sunt informaţii publice.

Procesul s-a încheiat. S-a dat verdictul.

Dar sunt informaţii publice. Procesul s-a încheiat şi s-a dat verdictul.

Ştiu că suntem în stare de urgenţă. Atunci spuneţi-mi cu cine pot vorbi.

- Ar trebui să ne ducem acolo. - Sigur...

Şi ce să facem ? Să-i ameninţăm ?

- Ai un minut ? - Ce este ?

Ai pe cineva la procuratură ?

Nu obţin nimic referitor la procesul Ibarska. Am nevoie de stenograme.

- De ce Ibarska ? - Fiindcă e acelaşi mod de operare.

Dacă aflăm ce s-a întâmplat atunci, vom şti ce se petrece acum.

Danica, vom investiga când se termină mizeria asta. E stare de urgenţă.

Spune-i lui Steva să vină aici.

De-asta avem o audienţă atât de mică.

- Ce e în casa asta ? - Nimic. E goală.

Dar aveţi în casa aia tot ce vă trebuie.

Dă-mi cheia. Deschid eu.

Mile ? Cât aveţi de gând să staţi aici ?

Nu ! Nu mâine, azi !

Azi, am zis !

Cine ţi-a spus să-i duci acolo ?

Du-te şi fă sendvişuri, puştiule.

Aveţi...

curent electric, apă.

- Mulţumesc. Nu-ţi face griji. - Cum să nu-mi fac griji ?

- În ce te-ai băgat ? - Ne-au întins o capcană.

- Ce-o să faci acum ? - Oameni buni...

Stingeţi lumina, trageţi perdeaua.

- Ce-a zis ? - Mâine.

Scuză-mă... Trebuie să te rog ceva.

Stai jos. Ai maşină ?

- Aveţi deja maşină. - Nu de maşină avem nevoie.

Avem nevoie... să facem ceva.

Şi nu putem face noi.

Mâine ai să te duci la adresa asta.

E un om de încredere. Iei geanta şi te întorci aici pe la cinci.

Nu văd prea bine. La ora aia se întunecă. Nu pot.

Ştiu că vezi foarte bine.

După ce termini...

O să te răsplătim.

Mulţumesc.

Am găsit vreo doi martori interesanţi.

Dar nu e nimic aici despre ei. Va trebui să facem cercetări.

E atât de mult... Am ajuns abia la jumătate.

Alo ? Da ?

Scuzaţi-mă o clipă. Puteţi repeta ?

Da. La telefon. Ce este ?

Da...

E totul în ordine cu Maša ?

Unde e ea acum ?

Nu, am fost reţinută la lucru, dar vin imediat.

Bine. Ajung imediat. Mulţumesc !

- Vera ! - Da ?

Trebuie să mă duc s-o iau pe Maša.

Încearcă să găseşti adresele celor pe care i-am însemnat.

- O să începem de acolo. - Bine.

Bună ziua.

- Bună ziua. - Bună, draga mea.

- Cu dv. am vorbit ? - Da.

- Îmi pare rău. - Nu vă faceţi griji.

Maša şi-a făcut temele. Acum se poate juca toată după-amiaza.

Minunat. Strânge-ţi lucrurile, Maša. Să mergem.

Scuzaţi-mă. Trebuie să răspund.

Vera ? Ce ai găsit ?

Unde locuieşte ?

Ai verificat ?

Bine. Unde eşti acum ?

Bine. Vin să te iau. Ne ducem acolo acum. Le revedere.

- E gata ? - Da.

Să mergem. Mulţumesc, la revedere !

Mami o să-ţi cumpere un cadou. Să mergem.

- Îţi place, draga mea ? - Da.

Patrula rutieră de pe autostradă a oprit,

înainte de "incidentul Ibarska", un camion fără numere.

Au vrut să-l legitimeze pe şofer.

În clipa aia, au apărut doi bărbaţi

care s-au prezentat drept ofiţeri ai securităţii statului.

Un poliţist care făcea parte din patrulă spune

că unul dintre bărbaţi avea un trandafir tatuat pe gât.

Legija are tatuajul ăsta.

Da... Când a dat declaraţia asta, dacă n-a depus mărturie ?

A depus mărturie în '99, în faţa unui magistrat, în Lazarevac.

A fost propus ca martor în Belgrad,

dar n-a mai apărut în instanţă.

Bine... Ai idee de ce este într-un azil de bătrâni ?

- Nu, n-am idee. - Nu contează.

Mamă ? Ce-i aici ?

E un fel de... hotel pentru oameni în vârstă.

Nu aveţi voie să înregistraţi, înăuntru, fără permisiune.

Bine. N-avem de gând să înregistrăm. Vrem doar să stăm de vorbă.

Maša, vino şi stai aici.

Joacă-te cu Tamagotchi cât mama ta şi eu vorbim cu acest domn.

- Bine ? - Bine.

- Bine, atunci. - Dejan, ai vizitatori.

Bună ziua, Dejan. Numele meu e Danica Mandić. Sunt reporter.

- Ea e colega mea, Vera. - Bună ziua.

Putem sta de vorbă ?

Zvezdan nu ştie cine a dat informaţii despre unde se va afla Ðinđić.

Erau în contact cu cineva din securitatea statului.

Încă nu ştim nimic despre asta.

Spasojević şi Luković sunt prioritatea noastră.

Atunci de ce nu ştim unde sunt ?

Am strâns plasa în jurul lor. E doar o chestiune de timp.

Şi Legija ?

Parcă a intrat în pământ. Cred că-l ajută mulţi.

Bineînţeles. Poate cineva din Agenţia de Securitate Militară.

Poate cineva din securitatea statului.

Poate camarazii lui de război

sau vreun alt idiot care se crede şi el "patriot".

Nu ştim unde sunt albanezii. Sau Legija.

Nu ştim cine, din securitate, le dă informaţii. Nu ştim multe.

Dle Jovanović...

Când îi vom găsi pe Luković şi Spasojević vom afla totul.

Vor vorbi imediat.

Cine erau bărbaţii care v-au interceptat ?

E adevărat că aveau legitimaţii de la securitatea statului ?

Unul dintre ei avea un tatuaj pe gât.

Scrie aici că aşa aţi declarat în faţa judecătorului din Lazarevac.

Dacă aşa scrie, înseamnă că e adevărat.

De ce n-aţi mai venit la proces, la Belgrad ?

Eraţi pe lista martorilor.

Eram.

Dar după aia s-a mai întâmplat un accident.

V-aş conduce până la uşă, dar... din păcate, nu pot.

Până mâine, trebuie rezolvat.

Nu-mi pasă.

Pentru ce te plătesc atât ? La revedere.

Ce naiba ?!

Ce naiba ?! Nu m-ai auzit ?

- Am dat sonorul mai încet. - Ce ai dat mai încet ?

Vrei să vadă tot Meljakul unde suntem ?

Asta vrei ?!

- Când ne ducem acasă ? - Acum, draga mea.

Cum îl chema pe agentul acela din securitate ?

Care ?

Martorul acuzării. L-am însemnat undeva.

- Nikola Jović. - Acela.

Cum dăm de el ?

Vera ?

Danica, ai văzut ce s-a întâmplat cu bărbatul acela ?

- Care ? - Poliţistul. Dejan.

L-au distrus. L-au schilodit.

- Te porţi de parcă ar fi normal. - Sigur că am văzut.

De-asta fac ce fac.

- Chiar cu preţul de a ajunge ca el ? - Nu exagera, te rog.

Află tot ce poţi despre Jović ăsta.

- Ce s-a întâmplat ? - O epuizare generală a organismului.

E posibil să leşine.

Chimioterapia e intensă. L-a solicitat enorm pe Žarko.

Vestea bună e că, cel puţin deocamdată, am reuşit

să oprim răspândirea tumorii primare şi a potenţialelor metastaze.

Vestea proastă e că n-am reuşit să micşorăm tumoarea.

- Ce urmează ? - Continuăm.

Nimeni nu poate prezice nimic.

Important e faptul că nu se descurajează,

că are sprijinul tău şi că rămâne optimist.

O să fie bine, Žarko.

Organismul trebuie să se obişnuiască cu chimioterapia.

Totul merge pe cursul stabilit.

Ştiu exact unde se sfârşeşte "cursul" ăsta.

Mulţumesc, doctore.

- La revedere. - La revedere.

Azi m-am întâlnit cu un fost coleg de serviciu.

E mai tânăr ca tine.

Şi el are cancer.

Are doi copii mici, stă cu chirie... E o situaţie foarte proastă.

Trebuie să muncească.

A făcut două operaţii, două runde de chimioterapie.

E absolut oribil.

Poate că ar trebui să-i spui Marinei că faci iar chimioterapie.

De ce s-o îngrijorez ?

Ar fi mai uşor pentru tine.

Ar fi mai uşor pentru mine dacă o îngrijorez ? Zău aşa.

Colegul ăsta cu care m-am întâlnit

a întrebat dacă-l urmăriţi pe avocatul lui Spasojević.

- Božović ? - A zis că au bănuieli în privinţa lui.

Îl urmărim, dar n-am văzut nimic neobişnuit.

A zis că ei bănuiesc că e în contact cu Spasojević.

I-am zis că o să te întreb.

Când colo, ştii chiar mai puţin decât mine.

Credeam că eşti mai bine informat, băiete.

Cu ce vă pot fi de folos ?

Bună ziua.

Numele meu e Danica Mandić. Sunt reporter. Sunteţi proprietarul ?

Ce pot face pentru dv. ?

Îl caut pe Nikola Jović. Figurează la adresa asta.

Nu ştiu cine e Nikola Jović, dar nu e la adresa asta.

Mai e un apartament cu acelaşi număr ? Asta e tot, la numărul 35 ?

Asta e tot, la numărul 35, dar nu e niciun Jović.

Bine.

- De cât timp e prăvălia dv. aici ? - De 15 ani.

Bine. Vă mulţumesc. La revedere.

Vera ? Aici nu e nimic. Mai ai ceva ?

E un fel de prăvălie. E o adresă falsă.

Cine ştie unde e Jović...

Bine, la revedere.

- Ce este ? - A sunat patrula de la Božović.

Se pare că Žarko a avut dreptate.

Azi a venit la birou şi a plecat de trei ori.

S-a dus la trei apartamente de la periferie.

Am verificat apartamentele. Sunt goale.

Acum a luat o geantă mare şi a plecat cu maşina.

- Ştim unde e ? - Îl urmărim.

Bine. Să mergem.

Fir-ar să fie...

A luat geanta ? N-o văd.

Nu. A lăsat-o în maşină.

Sunt bani. Ducea bani.

Spune-le să urmărească Jeepul. Noi ne luăm după Yugo.

Voi luaţi-l pe Božović, noi urmărim Yugo. Verificaţi numărul BG982446.

Yugo e înregistrat pe numele Slavko Luković. Verific adresa.

Locul naşterii şi domiciliul.

Slavko Luković. Adresa e strada Strumička 49, Lekino brdo, Belgrad.

Locul naşterii: Medveđa.

- Duća şi Kum sunt din Medveđa. - Asta e.

Ne ţinem după el. Trimite întăriri.

Unde e beţivanul ăla ? Să-l ia dracu' !

- Cât e ceasul ? - E trecut de trei.

- I-ai zis să vină la cinci. - A avut destul timp. Sună-l !

- Sună-l ! - Sun.

- Nu răspunde. - Ştiam eu.

Pentru Dumnezeu...

Linişteşte-te. Probabil că e la volan. Îl sun mai târziu.

Ştiam eu.

Puştiule... O să te duci să te întâlneşti cu Bezarević.

Era vorba să se ducă bătrânul !

Te duci la Košutnjak. Ştii unde e pista de alergare ?

Aştepţi acolo un VW Jetta negru.

Iei marfa şi te întorci.

E riscant ! O s-o păţim.

Alo !

Du-te acum.

Nu l-am putut hrăni. Învăţătoarea nu m-a lăsat.

- Ţi-am zis că în clasă nu se poate. - De ce ?

Clasa e pentru învăţat. Cum ar fi dacă fiecare ar face ce vrea ?

- Bună ziua. - Bună ziua.

Haide.

Ce facem dacă îi e foame când sunt în clasă ?

Nu mă face să-l duc înapoi, Maša, te rog.

- La revedere. - La revedere.

- Acum a făcut caca pe el ! - Maša...

Intră, draga mea.

Maša... Du-te în camera ta şi închide uşa după tine.

De ce ?

Du-te în camera ta şi închide uşa.

- Alo ? - Ljuba...

În faţa uşii mele e un bărbat. Cred că m-a urmărit.

Ce bărbat ?

Am auzit că mă cauţi.

Mă auzi ?

Rămâi la telefon.

Danica, e totul în ordine ?

Da. Te sun mai târziu.

Jović.

Mulţumesc.

- Bună ziua ! - Bună ziua.

E vreo problemă ?

Nu ştiu.

- Este ? - Nu.

Încă un rachiu pentru domnul şi două cola pentru noi.

Am lucrat mai mult de 15 ani pentru securitatea statului.

Cu două zile înainte de asasinatul din cazul Ibarska,

colegii mei m-au răpit.

De ce ?

Credeau că sunt un apropiat al lui Drašković.

Se temeau că-mi va spune cineva că se întâmplă ceva.

Patruzeci de oameni îl urmăreau pe Drašković.

Eu eram un risc.

De-asta m-au băgat într-un subsol.

După aceea, m-au acuzat că i-am dat secrete de stat lui Vuk Drašković.

Am stat un an la închisoare, fără nicio dovadă.

Sunteţi pregătit să faceţi publice toate aceste lucruri ?

Eu sunt pregătit. Dv. sunteţi ?

Sunteţi pregătită pentru tot ceea ce urmează ?

Staţi o clipă. Uroš !

Pe unde ai umblat ? Nu te-am văzut de atâta vreme !

Pe ici, pe colo. Tu ?

La fel. Ce ai mai făcut ?

- Am muncit. Chestii plicticoase. - Adevărat ? Unde lucrezi ?

Lucrez cu maşini. Vând maşini la mâna a doua.

Eu stau cu sora mea, în apartamentul nostru. Părinţii sunt în străinătate.

- Te mai vezi cu cineva din liceu ? - Nu prea.

Vino, Dunja ! Să mergem !

Am putea ieşi împreună într-o zi. Sună-mă.

O să te sun.

- Paşaportul meu unde e ? - Spune-i să plece imediat.

Spune-i că totul arde. Şi eu.

Că focul nu poate fi stins.

Spune-le să nu mă mai sune.

Unde e paşaportul meu ?

Nu aşa ne-am înţeles. Au cerut doar pentru ei doi.

Acum cară-te. Valea !

Să vă ia dracu' !

Ştiam că e într-o tovărăşie proastă, dar ce puteam să fac ?

Nimic.

Însă acum poţi.

I-am dus la Kosmaj azi-dimineaţă. Cine ştie unde sunt acum.

La Kosmaj ?

Înainte, ai zis că era o benzinărie din Obrenovac !

Care din cele două ?

Mile e un om bun.

Slavko...

Nu Mile e problema... Celălalt este.

Ar trebui să-i găsim înainte să dea de o belea şi mai mare.

O să-i salvezi viaţa.

Este... o casă de vacanţă, în Meljak.

Eu am grijă de ea.

E a vărului meu.

Nu locuieşte acolo.

Cineva trebuie să aibă grijă de ea.

Mile e un om bun.

Nicio şansă, Danica. Nu putem da asta în emisie.

Ştii cât ar da oricare alt post TV din ţară ca să vorbească cu el ?

Dacă primim o amendă, plăteşti tu ?

- Trebuie să respectăm regulile. - Care reguli ?

Nimeni nu le respectă.

De îndată ce Ljilja Buha a fost interogată, s-a aflat tot ce a spus.

Au scris despre Zvezdan încă dinainte ca el să deschidă gura.

Noi suntem singurii care stau degeaba şi ratează toate şansele.

- Bine. Ce vrei ? - O echipă ca să filmez un interviu.

Şi vreau să-i pot garanta lui că va apărea pe post.

Sună-i pe Raša şi Vera, fă interviul şi pe urmă vedem.

Şi ieşi din biroul meu până nu mă răzgândesc.

Bine.

Am fost recent în zonă, am cercetat trei case.

- Cât de mare e livada ? - Nu ştiu. N-am văzut.

În spatele ei e un crâng. Accesul e anevoios.

Atunci va trebui să intrăm pe poartă.

Şefule... Ce-i asta ?

Unitatea Specială Antiteroristă îi va aresta.

Rakić, spune-le tot ce ştii.

Ar trebui să plecăm cât mai curând.

- Unde e vărul ? - Jos. Se trezeşte din beţie.

O clipă... De ce nu facem noi arestarea ?

E riscant. Nu ştim de ce sunt în stare.

Lucrăm la cazul ăsta de ceva vreme. Ştim de ce sunt în stare.

Noi ar trebui să conducem operaţiunea, cu ajutorul vostru, desigur.

Rakić, aceasta nu e o discuţie. Nu e decizia noastră.

Am fost oprit de un echipaj al patrulei autostrăzii.

Poliţiştii mi-au cerut să mă dau jos din maşină.

A apărut o dubă albă din care au coborât bărbaţi mascaţi.

În câteva secunde, m-au băgat în dubă.

Am mers, cu maşina, câteva ore.

Apoi m-au băgat într-un subsol şi m-au interogat.

De ce ?

Fiindcă nu voiau să fiu martor la faptul că siguranţa statului

e implicată în asasinarea lui Vuk Drašković.

De ce n-a fost Legija pus sub acuzare,

în ciuda dovezilor că s-a aflat pe autostrada Ibarska ?

Nimeni n-a îndrăznit să-l pună sub acuzare.

Acum mă întrebaţi de Legija. Abia acum e în lumina reflectoarelor.

Dar în spatele lui e o întreagă organizaţie

care persistă, exact ca pe vremea lui Milošević.

Au supravieţuit evenimentelor din 5 octombrie. Neatinşi.

În această organizaţie sunt oameni care au ucis pentru Serviciu,

au vândut droguri,

au făcut contrabandă cu orice, de la ţigări la benzină.

Mai sunt şi acei angajaţi ai Serviciului

care au luat un comision din toate aceste tranzacţii.

Oamenii ăştia au devenit putred de bogaţi.

Vor să-şi păstreze puterea şi influenţa, exact ca Legija.

Uite-l ! Slavă cerului.

- Unde ai fost ? - Lasă-l mai întâi să intre !

Dă-ne paşapoartele.

- Ce a zis ? - Că arde peste tot.

Că focul nu poate fi oprit. Şi să nu-l mai sunaţi.

- Trebuie să plecăm ! - Şi eu ?

Pentru mine nu e paşaport.

- Casa e pe stânga sau pe dreapta ? - Pe stânga.

Ia asta !

Poliţia !

Poliţia !

- Poliţia ! - Poliţia ! Aici nu-i nimeni !

- Liber ! - Continuaţi căutarea !

- Liber ! - Continuaţi căutarea !

Fugiţi !

Să ieşim !

Uite-i ! În livadă !

Uite-i ! Acolo !

SFÂRŞITUL EPISODULUI 4

Traducerea: FAST TITLES MEDIA