Original subtitles

Numărul unsprezece.

Unii jucători vorbesc mai mult când au emoţii sau sunt agitaţi.

Asta se întâmplă de obicei cu extrovertiţii,

care găsesc uşurare în a trăncăni pentru a reduce tensiunea.

Numărul doisprezece. Încruntarea.

Încruntarea e un bun indicator că ceva e în neregulă

sau că persoana e nesigură.

Este văzută de asemenea atunci când oamenii se concentrează

sau încearcă să înţeleagă ceva.

Este de obicei asociată cu îndoiala, slăbiciunea sau îngrijorarea.

Numărul treisprezece. Atingerea pe furiş a nasului.

Furişarea unei atingeri liniştitoare

prin frecarea foarte uşoară a nasului cu degetul arătător...

- Bună Louise. - Bună Gerry !

Ce-ţi mai face genunchiul ?

Merge.

Noroc !

- Salut Gerry ! - Salut.

Ce-ai păţit sâmbătă ?

- Amendă pentru parcare ilegală. - Pentru ce ?

Poliţistul a spus că am parcat în faţa unui hidrant,

dar nu era niciun hidrant acolo.

- Ţi-au făcut poză ? - Da, au făcut poză !

Înrămeaz-o !

A fost 50 de dolari.

- Cum te-ai descurcat la joc ? - Am făcut şase puncte.

Începe să se încălzească.

Aşa-i vremea.

Ce-nseamnă asta, "aşa-i vremea" ?

E cald, e frig, aşa-i vremea, păpuşă.

Îmi place asta ! "Aşa-i vremea, păpuşă".

Ei bine, aşa-i pokerul, păpuşă. Asta cum e ? Îţi place asta ?

A văzut cineva curcubeul de ieri ?

Masa şapte arată ca-n Rai. Cum se simte toată lumea în seara asta ?

Mie-mi convine. Să jucăm nişte cărţi, nu ?

Iowa. Spuneţi-mi câte ceva despre Iowa. Ceva ce nu ştiu.

- Ca de exemplu ? - Aşii sunt buni, nu-i aşa ?

- Mă bag. - Cresc. Şase sute în total.

- Sec. - Sec. Pe faţă.

Aşi ?

Mă arunc.

Mulţumesc foarte mult !

- Are cineva nevoie de ceva de băut ? - Un Bloody Mary.

- Bourbon. - Ce bourbon aveţi ?

- Unul ieftin. - Eu vreau un Woodford.

- Nu sunt sigură că avem... - Amice, vrei un Woodford ?

- Nu, nu, nu. - Aduceţi-i şi lui un Woodford.

Nu, nu, nu. Eu mă mulţumesc cu unul ieftin.

E ok, plătesc eu. Plătesc eu.

Vechiul meu amic, Tony Roundtree... îl ştie cineva pe Tony ?

Organizează un joc de zaruri o dată la două luni în New Orleans.

- Oricum, l-am cunoscut în Detroit... - Eşti din Detroit ?

Eu ? Nu, eu sunt de peste tot,

dar l-am cunoscut pe Tony Roundtree în Detroit.

Tipul ăsta adora să joace poker,

dar se eschiva de fiecare dată când îl invitam să joace la cazinouri.

Se pare că Tony avusese o mică problemă cu jocurile de noroc

înainte să-l cunosc.

Aţi auzit de Lista Persoanelor Dezasociate ?

Aveţi chestia asta în Iowa ?

Ei bine, în unele state poţi să te treci pe lista asta

dacă încerci să te laşi de jocurile de noroc,

şi asta înseamnă că îţi este interzis legal

să mergi la oricare din cazinourile din stat.

- Pe viaţă. - Pe viaţă.

Ştiţi despre ce vorbesc, nu ? Are logică. Nu-i aşa ?

Ei bine, nu pentru Tony.

S-a trecut pe lista asta

pentru a-i demonstra iubitei lui că vrea cu adevărat să se schimbe.

Ei bine, au mai trecut câteva luni şi, desigur, ea l-a părăsit.

- Pentru un chitarist. - Întotdeauna e un chitarist.

Întotdeauna e un chitarist, nu-i aşa ?

- De ce anume ? - Pentru că au mâini pricepute.

Aşa că e singur. E deprimat.

Şi începe să-l tenteze să joace din nou poker.

Intră la MGM, "Ne pare rău tovarăşe."

Se duce la Greek Town, "Nu se poate, prietene."

Motor City, "Imposibil, amice."

- Şi, ce face ? - Se deghizează.

Da ! Se deghizează. Da.

Ochelari de soare, mustaţă falsă, o perucă.

Haide ! O perucă ?

Intră pe uşă, trece pe lângă pază, se aşează la masa de poker şi e în rai.

- Este pur şi simplu... - Nu am avut Woodford, ne cerem scuze.

Dar ăsta e cel mai bun produs al nostru. E bourbon Bulleit.

- Prea bine. Dar nu-l plătesc pe al lui. - Poftim ?

Păi, am spus că îi fac cinste cu Woodford-ul

şi ăla nu e Woodford...

Glumesc ! Glumesc, doamnă. E o glumă.

Poftiţi aici. Mulţumesc. Păstraţi restul.

Mulţumesc.

- Mult noroc, prietene ! - Mulţumesc, mulţumesc.

E mai bun decât porcăria aia ieftină, nu-i aşa ?

O CĂLĂTORIE CU MIZĂ MARE

Da, n-a fost rău. Locul trei.

- Felicitări. Cât se câştigă acolo ? - Nouă sute de dolari.

- Cât e scorul ? - Nu sunt sigur. Luaţi loc.

De fapt, aveţi Woodford ? Aveţi aşa ceva ?

- Da ! - Haide, dă-mi unul din ăla.

Dă-mi un Woodford.

Ok, Oregan a mai luat şase puncte, nu-i aşa rău. E ok.

- Cât ai pariat pe asta ? - Nouă sute !

- E o noapte Woodford. - Ce înseamnă asta ?

Tipul acela care joacă darts, şi lui îi place.

Hei, tipul cu Woodford ! Următorul e din partea mea !

Tipul cu poker !

- Eu sunt Curtis. - Curtis. Frumos. Ca Toby ?

Nu. Ca Mayfield. Curtis Mayfield.

- Ok. Eu sunt Gerry. - Ca Lewis ?

- Nu. - Jerry Lewis ?

Nu. Gerry, cu "G". Ca Ford, presupun.

- Cum ţi-a mers în seara asta ? - Nu prea rău.

- Ce-nseamnă nu prea rău ? - Locul doi.

- Fugi de-aici ! E grozav, locul doi ! - Aş fi putut să fiu primul.

dacă nu m-ai fi jefuit de grămada aia înainte să pleci.

Nu pot niciodată să rezist la competiţiile astea.

- De ce ai intrat ? - Îmi plac oamenii.

Ar fi trebuit să rămâi mai mult. Eşti un jucător bun.

Pentru câteva ore, poate, dar nu am rezistenţa pentru poker.

- Nu ? - Sunt agitat.

- Da ? Care e jocul tău ? - Darts.

Darts ? Eşti bun ?

Pot să nimeresc ţinta. Sigur.

Trebuie să te întreb...

- Ce aveam ? - Da.

O pereche de doiari.

- Pe bune ? - Doar atât.

- Doar atât ? - Doar atât !

La naiba ! Pentru că de obicei mă pricep să-i citesc pe oameni,

dar tu dădeai tot felul de semnale, nu pot să-mi dau seama ce te dă de gol.

- Vrei să ştii de ce ? - Da.

- Nu-mi pasă dacă câştig. - Ei, prostii !

Chiar nu-mi pasă. Asta e...

Îmi place pur şi simplu să joc. Pe bune, îmi place.

Ai văzut curcubeul de ieri ?

Da. A fost frumos.

Superb !

Nu a fost cel mai al dracului de uimitor...

- Vreau să spun, curcubeul ăla... - Cel mai frumos curcubeu.

- Cum de nu te-am mai văzut până acum ? - Sunt doar în trecere.

- Încotro te îndrepţi ? - New Orleans.

- Vai, ador New Orleans ! - Şi eu.

Te duci la jocul amicului tău, nu ?

Cine ? Tony Roundtree ? Nu, nu am genul ăla de bani.

- Atunci de ce ? - Ce vrei să spui ?

Ce, te duci la New Orleans doar aşa, de amorul artei ?

- Da. - Sună minunat !

- Şi pentru mine e minunat. Dale ! - Dale !

Stă şi se uită la mine.

Ok amice, alege o carte.

Te las să te uiţi la oricare din cărţile astea.

Indiferent ce carte întoarce, o să creadă că e full.

E absolut superb !

Da, chiar a fost.

- Ok, cap sau pajură ? - Pajură.

Da. Încă o dată. Aşteaptă...

- Şi, spune ! - Pajură.

De unde ai venit ?

Nu se poate !

Hei, Denise, ai ulei de nucă de cocos ?

Am loţiune.

Deci, tu eşti...

Suntem doar prieteni.

- Mulţumesc pentru canapea. - Vrei micul dejun ?

Cursele de câini încep la ora unu.

- Cât e ceasul ? - Nouă şi jumătate.

- O, la naiba. La naiba. - Ce s-a întâmplat ?

- Trebuie să merg la muncă. - Ai o slujbă ?

- Da, unde am parcat maşina ? - Hei, ia te uită. Vezi ?

Uite cine aleargă în cursa a şasea. Curcubeul Dinamic.

Nu e ăsta câinele nostru ?

Uită-te în ochii mei şi spune-mi că ăsta nu e câinele nostru.

- E un nume bun. - E un nume grozav !

Poftim. Dă-i drumul, numără-i.

- Nu, nu-i nevoie. - Dă-i drumul, e în ordine.

Încrederea în străini, Gerry. E unul din acele lucruri.

Cred că încep să înţeleg ce căutaţi,

şi cred că veţi găsi că asta e o adevărată câştigătoare.

Cu adevărat.

45 de minute până la Curcubeul Dinamic.

Sunt pe drum.

Frumos, e minunat ! Vrei să pun un pariu pentru tine ?

Spun că Curcubeul Dinamic are şanse de 48 la unu.

E groaznic !

Asta face lucrurile distractive, Gerry.

Pun la bătaie 50 că o să câştige. Tu ce vrei să faci ?

48 la unu, Dumnezeule. Nu ştiu.

Nu te stresa amice, sunt doar câini.

Ştii ceva, pune-mă cu 200 că o să ia un loc pe podium.

Ok, sigur.

Curcubeul Dinamic. Curcubeul Dinamic...

Iat-o pe Casey,

iar ogarii se află pe pistă.

Curcubeul Dinamic, numărul patru pe verde.

Îi dăm drumul. Hai Curcubeule ! Hai Curcubeule !

Du-te, du-te, du-te ! Du-te, Curcubeule Dinamic !

Au făcut prima tură...

Da ! Curcubeu !

- Superb. - Uite, uite, uite, uite !

- Haide Curcubeule ! Haide. - Da ! Da ! Îi ajunge din urmă !

- Haide Curcubeule ! - Haide Curcubeule !

Du-te Curcubeule ! Du-te Curcubeule !

Dau colţul şi aleargă pe ultimul segment până la linia de sosire. Este...

Uite cum se duce, uite cum se duce !

Da !

Curcubeul Dinamic, la linia de sosire.

Am câştigat !

Bineînţeles că am câştigat. Normal că am câştigat.

La naiba ! Sunt un idiot. Sunt un idiot.

Am pariat că va fi pe podium. Ar fi trebuit să te ascult.

Tocmai am câştigat amândoi o grămadă de bani.

Mergem să sărbătorim, luăm ceva de băut.

Cunoaştem nişte domnişoare. mergem la un spectacol.

Uită-te la locul ăsta, putem găsi de băut aici,

putem să cunoaştem domnişoare aici. Sunt sigur.

Gerry, nu se poate mai bine de atât.

Hai să mergem să ne distrăm. Trebuie să sărbătorim.

Stai puţin. Stai puţin.

Următorul tip care iese de la baie, dacă...

- Dacă poartă ochelari... - Nu !

- .. stăm. Dacă poartă ochelari. - Nu !

- Aşteaptă, aşteaptă. - Bun, pariem.

- Da ! - Să-ţi spun ceva Gerry,

nu paria niciodată pe un câine botezat după un preşedinte invalid.

- Credeam că era Teddy. - Roosevelt pe Role ?

- E un nume bun. - Nu. Nu. Nu a fost un nume bun.

Data viitoare te dai bătut când îţi spun eu că a venit timpul.

Ştiam un tip în Kansas City, Archie Headdy.

Nu ştia niciodată când să se dea bătut.

Da, da, cred că ştiu încotro se îndreaptă povestea, dar nu trebuie...

- Hei, ascultă, ascultă Gerry. - Bine.

Archie datora fiecărui jucător de poker din oraş

cel puţin 300 de dolari. Minim.

Ajunsese la un punct în care la cerea nepoţeilor lui mărunţiş din puşculiţe.

Îl văd într-o zi la sala de poker O'Hara

şi mă duc să îl salut.

Văd că are o grămadă frumoasă de jetoane în faţă,

mai bine de cinci miare.

Archie începe să se laude

că a început noaptea cu numai 60 de dolari.

60 de dolari pe care îi împrumutase de la un fraier nou, apropo.

Aşa că l-am luat de-o parte şi i-am spus, "Hei, ascultă. Ia-ţi. Banii. Acum."

Are destul acolo încât să-şi plătească toate datoriile

şi să-şi mai şi cumpere o fleică frumoasă de la Oklahoma Joes, înţelegi ?

"Ai dreptate, ai dreptate", zice,

"am să mă opresc de îndată ce terminăm blindurile."

- Chiar vorbea aşa ? - Ca un balon cu heliu. Da.

Aşa că mă simt bine, înţelegi ? Zâmbesc, mă întorc la masa mea.

Sunt convins că am făcut o faptă bună.

Următorul lucru pe care-l aud este vocea stridentă a lui Archie

strigând: "Mizez toţi banii."

- Şi a pierdut totul, nu ? - Bineînţeles că a pierdut totul.

Dar ştii ce-mi spune ?

Îmi spune, "Nu-ţi face griji, n-au fost decât 60 de dolari."

- Unii oameni s-au născut ca să piardă. - Joci ?

Biliard. Joci ?

- N-am mai jucat de multă vreme. - Hei. Hei. Hei.

- Douăzeci de dolari pe amicul meu. Ok ? - Ce faci ?

Am să mă uit cum joci împotriva marelui câştigător de aici.

- Ai spus că ai mai jucat. - Da, dar n-am mai jucat de mult.

- Aşa că o să pierzi. - Nu, tu o să pierzi.

Nu, n-am să pierd,

cheltuiesc douăzeci de dolari ca să văd cum te faci de râs.

Asta nu e pierdere, asta e distracţie.

- Jucăm sau ce ? - Jucăm.

O, să jucăm.

Vrei să te distrezi ?

Cincizeci de dolari, hai să jucăm pe cincizeci de dolari, bine ?

Hei, hei, hei, Gerry. Fii cuminte.

Bine ? Cincizeci de dolari. Îţi place ?

Cinci sute.

O mie. Hai să jucăm pe o mie de dolari.

Ajunge. Locul vostru nu-i aici, nu-i aşa ?

Serios, nu sunt foarte bun !

Ok. Hei, hei, hei, hei. Uşor, uşor. Suntem ok. Suntem ok.

Ce faci mâine ?

Ce faci mâine ?

Cred că e vremea pentru Machu Pichu pentru mine.

Vremea să pornesc la drum.

- Ok. A fost o plăcere să te cunosc. - Şi eu pe tine, Ger.

- Hei, vrei să te duc undeva cu maşina ? - Nu, am să fur o bicicletă.

Hei, hei. Ai un foc ?

Nu. Asta pentru ce e ?

Dă-mi banii.

Nu am bani.

Aiurea ! Pariuri de o mie de dolari ? Da, te-am auzit acolo.

- Nu, nu. - Dă-mi-i.

Hei, ţi-am spus, nu am bani.

I-am pierdut pe toţi pe Roosevelt pe Role.

Nu mă face să te tai.

Uşurel, amice. Bine ? Ia-o uşor. Am să-ţi arăt.

Grăbeşte-te !

Uite, uite. Vezi ? Nu am nici un ban.

Ce ? Par idiot ?

La naiba !

Fir-ar să fie. Rahat.

Hei, ţi-ai uitat cuţitul, nenorocitule.

Bună.

Gerry ! Bună !

Mă bucur să te văd. Cât timp a trecut ?

Nu mai ştiu, câteva luni.

Prea mult.

- A trecut prea mult. - Da, ştiu, Sam.

- M-ai evitat, Gerry ? - Nu. În niciun caz.

- Vă aduc ceva de băut ? - Da, o să iau o cafea.

Scuză-mă, dar am ajuns aici mai devreme.

Am comandat o salată. Comandă ce vrei, plătesc eu.

- Nu, e în ordine. - Da, ştiu că e în ordine. Insist.

Ok, sigur.

Am să iau un burger, mediu-rar, cu cartofi prăjiţi.

Foarte bine.

Ce mai faci ?

Ştii şi tu, aceeaşi muncă monotonă.

Aş vrea să mă pensionez în curând,

dar lucrurile nu par să se îndrepte în acea direcţie.

- Cum sunt imobiliarele tale ? - Merg greu şi scot puţin.

Sunt sigură că vor merge mai bine în curând.

Da, în cele din urmă.

Nu mă face să te întreb, Gerry.

Păi, noaptea trecută aveam 800 de dolari,

m-am dus în parcare şi m-a jefuit un nemernic.

Un drogat cu un cuţit.

- M-a înjunghiat în burtă. Vezi ? - Dumnezeule, Gerry. Acoperă-te !

Trebuie să se uite cineva la aia.

- Eşti ok ? - Da, da. Sunt bine.

- Nu pot să-mi imaginez. - E destul de înfricoşător.

- Cel puţin eşti ok. - Da. Doar o zgârietură.

Ar fi putut fi mult mai rău, ştii ?

Trebuie să răspund.

Bună. Iisuse Hristoase !

Nu. Nu-l aduc la şcoală. Sunt la o întâlnire.

Roagă-l pe tată-l tău.

Nu ştiu unde este.

Ştii că nu e vina mea că l-ai uitat.

Adolescenţii.

Hei. Bine. O s-o fac. Am să-l aduc.

Dar este ultima dată.

Bine pui, ajung acolo într-o jumătate de oră.

Nu mă face să te aştept la intrare.

Eşti atât de norocos că nu trebuie să te loveşti de aşa ceva Gerry,

îţi spun sincer.

Ce ai pentru mine azi ?

Sunt cam 80 de dolari. Aveam restul...

- Drogatul. - Nenorocitul de drogat.

- Un ratat. - Cel mai rău.

- O să se îndrepte lucrurile. - Întotdeauna se îndreaptă.

Nu chiar întotdeauna.

Câteva săptămâni. Câteva săptămâni. Nu-ţi face griji.

- Mâine. - Nu...

Mâine, Gerry.

Am să-l trimit pe Tim să-ţi facă o vizită.

Nu, nu, nu-i nevoie să-l implici în chestia asta.

În câteva zile o să am o comandă şi...

- Revino-ţi. - Asta fac.

- Da... - De data asta nu a fost vina mea.

Înţeleg.

Ai grijă de tine.

Gerry !

Salut, Curtis, ştiu că probabil

eşti deja la jumătatea drumului spre New Orleans...

A fost o zi nebună, Garry ! Am ajuns prin Chicago.

Am câştigat un bilet la un meci de baschet la zaruri azi dimineaţă, aşa că m-am dus.

- Acum m-am întors prin teritoriul tău. - Da ? Unde ?

Acelaşi loc în care ne-am întâlnit noaptea trecută.

Nu se poate !

Gerry.

Gerry, eşti atât de amabil încât să-mi comanzi un Woodford ?

Un Woodford. Două Woodford-uri !

Ai văzut vreodată un meci NBA de aproape ?

- Tipii ăia sunt înalţi. - Hei omule.

E un semn.

- Ce este ? - E un semn.

Faptul că ai intrat pe uşă când vorbeam cu tine la telefon e un semn.

- Îţi spun că e un semn. - Prea bine.

Ok, uite ce mi s-a întâmplat după ce ai plecat noaptea trecută.

Ce-i asta ?

- M-a tăiat un tip în parcare. - Eşti în regulă ?

- Nu e ceva serios. - Îl cunoşteai pe tip ?

Da, da, îl cunoşteam. Jucam softball în weekend-uri...

- E o întrebare normală. - Nu, nu e... Mă jefuia !

- Trebuie să doară al dracului de tare ! - Înţeapă puţin, dar unde voiam să ajung...

Curtis, ce vreau să spun

e că mi se întâmplă lucruri bune când eşti aici,

şi când nu eşti, când pleci...

- Eşti înjunghiat. - Da.

Mă gândeam. Ştii, jocul acela de zaruri din New Orleans, tipul dezasociat.

- Tony Roundtree. - Exact ! Vreau să mă bag.

Jocul ăla are o intrare de 25.000 de dolari.

- Ceea ce e mult. - Da.

- Am un plan. - Ascult.

Mergem de-a lungul Mississippi-ului.

Ok.

Da, mergem pe Mississippi ca Huck-Fin şi Jim...

Pe o plută ?

- Nu, luăm maşina mea. - Ok.

Ok, dar ne băgăm în toată acţiunea. Totul de-a lungul drumului.

- Pentru că ştiu nişte jocuri săptămânale. - Da.

- Cazinouri... - Sigur.

Apoi mergem în oraşele de pariuri. Memphis şi Tennessee.

- Tunica. - Tunica, absolut.

Acum, am să fiu cinstit cu tine.

Sunt cam în groapă acum, dar mă caţăr la suprafaţă,

nu trebuie decât să-mi dai 500 de dolari la început.

Hei, uite ! E o investiţie, ok ?

Pentru că eu o să joc, iar tu vei fi amuleta mea norocoasă.

Împărţim câştigurile egal.

- Şi cu slujba ta cum rămâne ? - N-o să le lipsesc.

Pot să-ţi pun o întrebare personală ?

Da, sigur.

Cât de mult datorezi ?

- O grămadă. - Cui ?

Tuturor.

Am să-ţi dau 2.000 de dolari. Maşina ta, banii mei.

Fir-ar să fie ! Despre asta vorbesc ! Despre asta vorbesc !

- Vino încoace ! - Uşor. Ia-o uşor.

La naiba.

Urează-mi noroc.

Hei ! Hai să mergem !

E totul ok ?

Tony Roundtree a avut la un monent dat un tigru.

L-a câştigat la un joc de baccarat de la un prinţ arab.

L-a curăţat pe tip, dar prinţul voia să joace în continuare,

aşa că şi-a pus tigrul pe masă. Nu literalmente, dar...

Da.

Da, dar ştii, tot Tony a pierdut până la urmă.

Nu şi-a dat seama că va pierde atâţia bani cu chestia asta.

Trebuie să-l înregistreze la guvernul federal,

să obţină un permis special.

Prima dată când l-am întâlnit a fost într-un vagon bar

dintr-un tren Amtrack care mergea de la Denver la Albuquerque,

şi îmi aduc aminte că purta un smoching din catifea albastră

şi bea dintr-o ploscă de cupru.

- Şi tigrul ? - Era tranchilizat.

Încărcat cu celelalte bagaje.

A încărcat un tigru la bagaje pe un tren Amtrack ?

Se pare că au o politică pentru asta.

Hei. Vrei să ştii cât costă să încarci un animal de 270 de kilograme ?

Da.

- Aşteaptă o secundă, ce ascultăm aici ? - Asta ?

Două sute de indicii la poker de Joe Navarro.

- Vorbeşti serios ? - Da.

Cât de des asculţi chestia asta, Gerry ?

De fiecare dată când conduc.

Ai să mă faci să ascult asta tot drumul până la New Orleans ?

Nu e musai s-o ascultăm...

Bună Garry.

Nu te-am văzut la birou azi, sper că totul este ok.

Oricum, e un pic jenant,

dar simt că trebuie să menţionez că o parte din banii de la casă

par să fi dispărut.

Nu că te-aş acuza că i-ai luat,

dar Jeanna spune că atunci când a plecat noaptea trecută

erau mai mult de 200 de dolari în cutie.

De asemenea, un prieten de-al tău pe nume Tim a trecut pe-aici

şi a spus că te caută.

... frica. Aceste zone sensibile vor tremura sau vor zvâcni,

demascând starea emoţională negativă a persoanei.

Schimbări subite în...

- Cine era ? - Nimeni.

Ai ceva de ronţăit ?

Da, am nişte pastramă acolo în spate.

- Poţi să iei şi pentru mine ? - Da.

- Frumos ! Ai adus trabucuri ? - Nu, nu sunt...

Ce-i aici ?

Un fond de urgenţă.

- Pentru orice eventualitate. - Ce eventualitate ?

O urgenţă.

O grămadă de ceasuri, Gerry.

Colecţionezi cartonaşe de baseball ? Ăsta e un inel de căsătorie ?

Da.

Fugi de-aici ! Ai fost însurat ?

Greu de crezut, nu ?

Nu asta am vrut să spun. Doar că... ce s-a întâmplat ?

M-a părăsit.

- Iei pastrama aia din spate ? - Da, da. Uite-o.

Potul cel mare.

Da, domnule ! Despre asta vorbeam !

- Salutare. - Bună.

Te pot ajuta cu ceva ?

- Curtis. - Simone.

- E un nume frumos. - Mulţumesc.

- Caut o femeie... - Sigur, ce fel de femeie cauţi ?

E cam aşa de înaltă.

Are păr arămiu, piele albă şi fină şi niste ochi albaştri devastatori.

E amuzant, dar cred că am văzut tocmai femeia pe care o cauţi.

- Ai văzut-o ? - Da.

I-am urmărit mirosul de la kilometri distanţă.

Păi... Se spune că dulăii din clasa muncitoare

au cel mai bun simţ al mirosului.

Nu sta acolo, căţeluş lătrător, vino înăuntru şi tratează-te.

- Simone, el e Gerry. Gerry, Simone. - Bună.

- Sunt cele mai bune pe care le-am găsit. - Ţi-am spus vreodată cât de uimitoare eşti ?

Prea des ca să te cred.

Mulţumesc.

Nu fii timid, Gerry, suntem cu toţii prieteni.

- Voi fetelor jucaţi poker ? - Nu dragă, doar lucrăm aici.

Cu ce vă ocupaţi ?

Suntem plătite pentru compania noastră.

Am înţeles.

Bună.

- Ce-ai păţit acolo ? - Nu e nimic serios.

Nu pare a fi nimic.

Gerry mi-a salvat viaţa într-o luptă cu cuţite.

Nu-i adevărat.

Hei Curtis, cum a fost în Peru ?

Nu am fost încă, dulceaţă, dar în curând. Promit.

Te poţi schimba acolo, dacă vrei.

Mulţumesc.

Ger, primul lucru pe care-l facem când ajungem la New Orleans,

e să ne cumpărăm costume noi.

- Eu nu prea port costume. - Păi va trebui.

Nu putem merge la Tony Roundtree îmbrăcaţi aşa.

Ei bine, în cazul ăsta, mi-am dorit întotdeauna un costum alb.

Ştii, ca Glen Campbell.

Notă mentală. Următoarea călătorie, pe mare.

Care-i treaba cu Peru-ul ?

Te-am auzit vorbind cu Vanessa, despre ce era vorba ?

Glumeam.

Când termin cu o persoană sau cu un loc sau când e timpul să merg mai departe,

spun că e timpul pentru Machu Picchu.

Timpul pentru Machu Picchu ?

Ai putea zice că e un fel de capăt al curcubeului pentru mine.

Misterios şi exotic, un loc în care te pierzi

şi din care nu te mai întorci.

Plus că e distractiv să-l pronunţi, foarte distractiv.

Machu Picchu. Încearcă.

- Machu Picchu. - Machu Picchu.

- Machu Picchu. - Machu Picchu.

Machu. Picchu.

Am să fiu la bar dacă ai nevoie de mine.

Nu te supăra, nu te supara... Bună.

Spune-mi ceva ce nu ştiu despre St. Louis.

- Nu am fost aici decât de câteva luni. - Asta nu-i o scuză.

Eu nu am fost în Iowa decât câteva zile.

Pot să-ţi spun că Marion Robert Morrison s-a născut la Winterest, Iowa, în 1907.

Ar trebui să ştiu cine e ?

Poate că-l ştii după numele lui de scenă, John Wayne.

John Wayne...

Mai pot să-ţi spun că Iowa este singurul stat din ţară

care începe cu două vocale.

Şi că Muzeul Naţional al Baloanelor din Indianola

urmăreşte mai bine de 200 de, ghici ce ? Corect, istorie a baloanelor.

- Ok. Ok, bine. Nu ştiu dacă e adevărat. - Nu-mi pasă.

Dar, ştii, când stai într-o cameră de hotel

şi îţi lasă o ciocolată micuţă pe pernă ?

Obiceiul a fost pornit în St Louis de...

Ai picioare frumoase.

- Ar trebui să ghiceşti. - Ok. Ben Franklin.

Aproape. Cary Grant.

Stătea la hotelul Mayfair

şi curta o oarecare tânară prietenă lăsându-i ciocolate pe pernă.

Cine ţi-a spus asta ?

- Un prieten. - Cine ?

Nu-mi mai aduc aminte.

Ghiceşte.

Unde încerci să ajungi ?

Erai într-o cameră de hotel când prietenul ăsta al tău ţi-a spus despre...

Nu-mi mai aduc aminte.

... tehnica de seducţie cu ciocolată a lui Cary Grant ?

Şi ce dacă eram ?

Şase luni înseamnă o grămadă de timp, Curtis.

- Şase luni. Nu au trecut şase luni. - Şase luni.

Septembrie, octombrie, noiembrie, decembrie, ianuarie, februarie, martie.

Şapte luni.

Şapte luni.

Spune-mi altceva despre St. Louis.

Pe faţă.

Miza e de 500.

Plusată la o mie.

Sec.

Pe faţă.

Pas.

Miza e de o mie.

Sec.

Pe faţă.

Pas.

A mizat tot.

Cum faci o bătrânică simpatică să strige "Du-te dracului" ?

Faci o altă bătrânică simpatică să strige "Bingo !".

Bingo.

Da, sec.

I-ai luat.

E un gest de încredere.

Ador povestea asta.

- În Anglia, pe vremuri, erau conţi. - Da.

Ok. Era Contele de Sandwich. Era parior. Stătea la mesele de poker toată ziulica.

"Mi-e cam foame, ce mă fac ? Ştiu. Hei," ştii, "amice,"

"du-te şi pune nişte carne între nişte bucăţi de pâine."

Contele de Sandwich... Cel mai stupid nume pe care l-am auzit !

Ce tot spui acolo, a fost ideea lui ! A fost un mare parior.

O să staţi acolo toată noaptea, băieţi ? Veniţi să dansaţi.!

Văz. Văz. Vedere.

Nu ştiam că asta însemnă viscol.

Corect ? Primul cuvânt.

- Servă. Aruncare. - O să fumez o ţigară.

Tocmai a câştigat 7.000 de dolari, daţi-i omului o ţigară !

Unde l-ai găsit ?

La o masă de poker.

La o competiţie cu intrare de 60 de dolari.

Avea cămaşă cu guler şi un nasture lipsă.

Şi i-ai comandat un Woodford.

Pentru ce are nevoie de bani ?

Crede că îl vor elibera.

- E un tip de treabă. - Asta ai spus şi despre George.

Vrei să spui Jorge ? Ce ai împotriva lui Jorge ?

Numele lui era George şi era un hoţ şi un mincinos.

Nu era.

Ţie ce-ţi iese ?

Drumul este destinaţia, iubito.

Ăsta nu e un răspuns. E un autocolant de maşină.

De data asta nu-mi iese nimic.

- Ştii vreun truc magic ? - Nu.

Tu ştii ?

Da ?

- Vrei să vezi ? - Da ! Da.

Bine, dar de-abia învăţ, aşa că nu ai voie să râzi de mine.

N-am să râd de tine.

Aşteaptă.

- Ce urmează ? - Poftim ?

După New Orleans. Ce urmează ?

Ar trebui să vii cu noi.

- Taci din gură. - Ar fi atât de distractiv.

- Am şcoală. - Poţi să chiuleşti.

Curtis, nu pot să o iau la picior când am chef, ca tine.

Nu te-a învăţat niciodată maică-ta că poţi să faci orice îţi doreşti ?

- Nu, nu m-a învăţat. - O spun eu pentru ea.

Ok, vin cu voi.

Spune-mi ce trebuie să împachetez pentru acest turneu misterios.

- Orice vrei. - Să iau o geacă ? O să-mi fie frig ?

Nu.

- Dar un costum de baie ? Ador plaja. - Ia cu siguranţă un costum de baie.

Să-mi iau adidaşii ? Vor fi săli de sport acolo unde mergem ?

Găsim noi una.

Dar rochii ? Să iau o rochie ? Ai să mă ajuţi să aleg ceva ?

Şi pantofii mei cu toc.

Şi cum rămâne cu prezervativele ?

Va trebui să lucrez în călătoria asta şi să-mi acopăr cheltuielile ?

Bine.

Ţi-a ieşit bine. Ţi-a ieşit...

Ce ? Cum ? E aşa de mic !

Extraordinar ! De unde e ?

L-am ascuns mai devreme ca să vă pot arăta numărul meu.

Magicienii nu ar trebui să-şi dezvăluie secretele.

Încă învăţ...

Salut, micuţo !

Nu-i nimic, nu-i nimic...

Eşti bine. Ia uite ce mică e...

- E rândul tău. - Nu ştiu numere de magie.

Eu ţi-am arătat numărul meu. Arată-mi-l şi tu pe al tău.

- Poate să fie orice. - Orice ? Bine.

- Vanessa cântă ? - Nu, cred că prietenul tău.

Nu ştiam că Gerry ştie să cânte la pian.

Se pricepe.

Mi-a plăcut.

Eşti însurat ?

Ai o iubită ?

- Am o fetiţă. - Ce drăguţ ! Ai o poză cu ea ?

Locuieşte cu mama ei în Little Rock.

Am o problemă cu banii.

Am zis eu ceva de bani ?

Nu am vrut să sune aşa.

Am vrut să-ţi spun lucrul ăsta, şi ţi l-am spus.

O să fac ceva cu viaţa mea.

Poate că nu ştiu încă ce, dar o să fac ceva.

Am vrut să-ţi spun lucrul ăsta, şi ţi l-am spus.

JP, poţi să mă treci cu 5 diseară pentru Hawaii versus Gonzaga ?

Aiurea ! Am banii în buzunarul meu chiar acum. Mă uit la ei !

JP ? JP ? Cretinul dracului !

Numărul 118. Când te afunzi tot mai mult în scaun.

Jucătorii care se afundă tot mai mult în scaun în timp ce joacă,

îşi dezvăluie treptat slăbiciunea.

Majoritatea nu îşi dau seama...

Despre tine e vorba.

Eşti cocoşat. Îţi aduni umerii când eşti îngrijorat.

- Scuteşte-mă ! - Chiar acum faci asta.

- Vanessa părea să te placă mult. - Da, ne-am simţit foarte bine.

- Te-ai culcat cu ea ? - Nu.

- Ce e ? - De ce nu ?

Nu am simţit că era genul ăla de...

Parcă ştiai să citeşti oamenii. Ţi-a trimis semnale toată noaptea.

Poate că n-am avut eu chef.

- Îţi plac femeile ? - Da.

N-are nimic dacă nu-ţi plac.

Dar tu şi Simone ? Care-i treaba ?

- Am făcut sex aseară. - Nu asta am întrebat.

De ce schimbi subiectul ?

Ştii că tonul ţi se ridică cu o octavă când vorbeşti cu ea ?

Devii blând şi visător... O iubeşti pe fata asta.

- Eviţi subiectul, Gerry. - Şi tu ce faci ?

- De ce ţi-e frică ? - Nu mi-e frică de nimic. Cum adică ?

Fosta soţie.

Da, despre asta e vorba. Te-a părăsit şi tu o vrei înapoi.

Trebuia să-mi dau seama că era vorba despre o femeie.

- Nu e vorba despre o femeie. - Ba da.

Ştii cum îmi dau seama ?

- Te cocoşezi. - Nu ştii nimic !

Am călătorit multă vreme. Ştiu ce-i mişcă pe oameni.

Da, eşti un fel de Oprah tu, dr. Phil...

Experienţa mă ajută să înţeleg în profunzime condiţia umană.

- Experienţa ? Câţi ani ani ? - Las-o baltă !

- Zi ! - Nu, lasă !

- Câţi ani ai ? - Ei, rahat ! Ştiu ce faci, bine ?

Vârsta nu e singurul indicator al experienţei de viaţă.

- Eu am 44 de ani. - Eu am 39.

Aiurea ! Dar pun pariu pe 100 $ că ghicesc câţi ani ai.

Punem.

Dă-ţi joc ochelarii puţin ! Lasă-mă să mă uit la tine !

Ai 35 de ani.

Aşa e. De unde ştii ?

- Ţi-am zis, mă pricep să zic vârsta. - Pe dracu' te pricepi !

- De unde ştii ? - M-am uitat pe permisul tău.

- Când ? - Azi-dimineaţă.

- Erai în baie... - De ce ?

- Ca să văd dacă eşti cine spui că eşti. - De ce ai făcut asta ? Şi ce ai aflat ?

Curtis Vaugh, 35 de ani. Permis expirat, Dakota de Nord.

- Sfinte Sisoe ! Asta-i tot ? - Mai vrei să-mi împărtăşeşti ceva ?

Nu.

Muddy Waters, Howlin' Wolf, B.B. King, Otis Redding, Isaac Hayes...

Sunt şi albi celebri în Memphis, de care poate ai auzit.

Elvis Presley, Jerry Lee Lewis, Carl Perkins, Johnny Cash...

- Toţi sunt din Memphis ? - Să nu uităm de Justin Timberlake.

Foarte impresionant, prietene !

- Salut ! Cum stă treaba ? - Eu îmi iau un burger. Vrei şi tu ?

Nu, trebuie să mă pregătesc. Mă duc să joc.

Pui pariu pe Midnight Run ? De ce ? Ce s-a întâmplat ?

- Cât ai fost însurat ? - Opt ani.

- Mult. - Trebuia să dureze mai mult.

Îmi plac prea mult femeile ca să mă însor cu una.

- Eşti însurat, tataie ? - De şase ori am fost. Acum, nu.

Beau pentru a şaptea cu noroc ! Dacă asta-ţi doreşti...

- Ţi-e dor de căsnicie ? - Dacă mi-e dor... Cum să zic...

E mai bine să nu fii singur.

Amin !

- Hawaii i-a bătut pe Gonzaga. - Mare supărare mare.

- Nu ştiam că au echipă de baschet. - Rainbow Warriors.

- Cresc din nou miza, 600. - Creşte la 600.

Cu faţa în sus !

1.500.

Sec.

Pas.

Pariez totul.

Ea pariază totul, 10.600.

- Sec. - Ea are mai mult decât tine.

Cu faţa în sus !

S-a terminat.

Nu meritam asta. Îmi pare rău, Gerry.

Să mai jucăm o dată ! Încă o dată...

- Gerry, destul pentru azi. - Hai, dă-mi 1.000 $.

- Dennis, spune-i că merit 1.000 $. - Nu, Gerry. Renunţă !

100.000 de dolari, da ?

Înţelegerea era ca Slim să-şi pună implanturi de sâni cupa C

şi să-i păstreze fix un an.

Nu doar că a câştigat pariul,

dar a cunoscut o femeie, pe bune,

căreia i-au plăcut aşa mult sânii lui, că s-a măritat cu el.

- Încă îi are, fermi şi frumoşi. - Toată lumea îşi găseşte jumătatea.

- Gerry, cum a mers ? - Am câştigat 7.000 $.

Eşti nebun ? Super ! Stai cu noi aici !

Hai să sărbătorim ! Şi să cunoaştem nişte oameni.

Vrei, te rog, să vii un pic să discutăm ?

Mă întorc imediat.

- Nu ştiu ce înseamnă, nu ştiu... - Ce anume ?

Bun. O să ţi să pară o nebunie. Mizasem totul pe foarte mulţi bani.

Mai speram la ultima carte, eram terminat dacă nu intra.

Aveam nevoie doar de o damă. Doar dama mă putea salva.

Aşa că mi-am promis ceva. Ştiu că sună prostesc,

dar mi-am promis că dacă apare dama, mă voi duce la Little Rock.

Ca să îndrept lucrurile. Da, cu "dama" mea...

- Cu fosta soţie. - Ai avut dreptate.

Bineînţeles. Era o femeie. Întotdeauna e vorba de o femeie.

Dar nu ştiu ce să fac.

Eu ştiu. Mergem la Little Rock.

Nu e în drumul nostru, e aiurea. Sunt nebun oare ?

- Eşti dus rău, dar îmi place. - Nu te deranjează ?

Gerry... O femeie frumoasă de acolo mi-a zis să merg cu ea acasă.

- Şi ? - Am refuzat-o.

Da ? De ce ?

Când ajungi la răscruce, trebuie să alegi un drum.

Hai la Little Rock !

- Gerry... - Bună, Dorothy !

Ce cauţi aici ?

Eram în trecere prin Little Rock. Am zis să vin pe la tine.

Erai în trecere prin Little Rock...

Nu vreau să rămân neapărat. Mă gândeam să te văd, măcar un pic.

Intră !

Făceam un ceai.

- Vrei şi tu ? - Da, sigur.

- Bună, scumpo ! Te-am trezit ? Scuze. - Nu-i nimic. Unde eşti ?

Am făcut un mic ocol. Sunt în Little Rock.

Little Rock ? Cum rămâne cu New Orleans ?

Nu, sunt în faţa casei fostei soţii a lui Gerry. Vrea s-o recucerească.

Şi m-am gândit la tine. Şi la mine. Şi la St Louis, Kansas City...

La toate locurile.

- Unde e ? - La şcoală.

- Bun. Cum merg lucrurile cu Gary ? - Ne-am căsătorit.

Felicitări !

Nu ţi se pare amuzant că l-ai dat pe "Gerry" pe "Gary" ?

- Unde e ? - La serviciu.

- Cu ce se ocupă ? - E electrician.

E o meserie bună.

Stai aşa...

Eu eram în fotografia asta. Asta e mâna mea. M-ai tăiat din poză.

- Nu voiam să te văd pe peretele meu. - Bine, dar nici în viaţa fiicei mele ?

Glumeşti ? Tu ai dispărut din viaţa ei acum mulţi ani.

- Ba nu. - Ba da.

Când ai venit ultima oară în vizită ? Când i-ai trimis un cadou de ziua ei ?

- Am avut probleme cu banii... - Nu despre bani e vorba.

I-ai verificat temele, i-ai pregătit cina ?

Ai sunat ca să vezi ce face ?

Mulţumesc pentru ceai. Pot să folosesc baia înainte să plec ?

Ştii unde e.

- Învaţă-mă ceva ! - Sunt obosită, Curtis.

Vreau să-ţi aud vocea. Cântă-mi ceva !

- Nu-ţi cânt nimic acum. - Te rog ! Te rog mult...

Bun. Ce zici de ăsta ?

A, B, C, D, E, F G, H, I, J, K, L, M, N,

O, P, Q, R, S, T, U, V.

Acum pe toate le ştii, Cânţi cu mine de la capăt ?

- Alo ? - Şi dacă mă întorc ?

Ieşi afară !

Urma să ţi-i dau înapoi.

Las-o !

Vrei să vorbim ?

Nu, e-n regulă.

Ador locul ăsta, Gerry ! Acest Moe Greene din Tunica, Mississippi.

O să jucăm zile întregi. N-o să las pe nimeni să te înjunghie.

- Bine aţi revenit în oraşul jocurilor ! - Mulţumim, Dora !

Îmi pare rău, dar ăsta a expirat în 2009.

Mă tem că aşa e...

Nu are cum. Vrei să încerci din nou ? Dar mai uşurel...

- Îmi pare rău, dle. - Să ştii că mă dezamăgeşti, Dora.

Avem nişte apartamente la 395 $ pe noapte.

Nu poţi să faci ce trebuie acolo şi să ne dai un apartament ?

- Ce zici ? - Îmi pare rău, dle.

- La ce oră termini treaba ? - Stau aici până la 11.

- Ce zici, ne vedem în lounge la 23:15 ? - Am bărbat.

Ce treabă am eu cu bărbatul tău ? Ce inel frumos !

Bun... Pot să vă ofer reducerea de pensionari. Adică 10%.

Gerry, ce zici ? Stăm o noapte ? Ne permitem o noapte.

- Hai să mergem în altă parte ? - De ce ?

- Cât costă o cameră obişnuită ? - 99 $.

- Nu ţi se pare cam mult ? - Hai, dă-mi banii !

Stai aşa ! Ştii că ăsta e un fel de Mel Greene în Tunica, Mississipii ?

Are card VIP. Aşa că dă-ne o cameră pentru o noapte. Atâta tot !

Îmi pare rău, dle. Nu am voie să fac aşa ceva.

Bine. Nu, vreau să discut cu managerul. Acum !

Te rog, nu face asta ! Gerry ! Scuză-ne o clipă !

Putem vorbi un pic ?

- Unde sunt banii ? - Ce bani ?

O să fie bine.

Gerry, buzele tale îmi spun că va fi bine, dar tu îţi aduni umerii,

ca un copil care tocmai a făcut pe el la groapa cu nisip. Cât avem ?

Ger ?

Zero barat.

- Am încercat să-ţi spun. - Ai încercat ?

Scorpia dracului ! Am fost pe val toată noaptea, şi ei îi intră o damă...

Ai pierdut în Memphis.

Ce am căutat în Little Rock ?

Pot să-i câştig din nou. Pot să ajung din nou la 25.000 $.

- Nu e vorba despre bani, Gerry. - Bineînţeles că e vorba despre bani !

Ce, crezi că sunt în concediu ?

- Eşti o mare figură, să ştii. - Am făcut tot ce trebuia.

Am jucat corect, doar că nu reuşesc să câştig odată !

Povestea asta nu are un final fericit, Gerry. Du-te înapoi acasă, în Iowa !

Nu, nu, nu. Nu pot face asta ! Nu mă pot întoarce cu mâna goală.

- Nu pot face asta. - Nu mai încerca să tot pierzi.

Da, sigur... Fir-ar să fie ! Nu încerc să...

Care-i treaba, homălăilor ? Ce-i cu ăştia, frate ?

Ce dracu' ? Dă-te de pe mine, frate ! Care-i problema, boule ?

Unde pleci, fătălăule ? Vrei să ţi-o iei ? Hai, să te văd !

Unde e ? I-am lăsat un mesaj pe telefon.

E cu cineva ? Nu-mi spune că nu ştii. Ştiu că ştii.

- O să-i spun că ai sunat. - Lasă, uită că am sunat !

Vorbesc serios. Vanessa, ascultă-mă ! Nu-i spune că am sunat, bine ?

Poţi face asta pentru mine ? Nu-i spune, bine ? Bine ?

- Îi spui ? - Nu.

Vorbim mai târziu.

Salut, amice !

Îţi lipseşte un deget mic. Cum aşa ?

Un cretin m-a muşcat într-o toaletă.

Când aveam opt ani, eu şi sora mea am locuit cu buncii câţiva ani.

Era o casă veche pe un deal, iar treaba mea era să tund iarba.

Era o maşină veche, cu lame pe tambur, pe care o împingi.

Sora mea cea mică sare, se joacă,

face mişto de mine, ştii cum fac copiii mici.

Nu se mişca şi am numărat până la trei.

- Un avertisment destul de clar. - Aşa am crezut şi eu.

Dar număr şi ea tot nu se dă la o parte.

Aşa că trec cu maşina peste ea.

Şi-a pierdut trei degete de la picioare.

Şi cu degetul mic ce s-a întâmplat ?

Bunică-miu şi ideile lui de justiţiar.

Azi-dimineaţă, fosta mea soţie m-a prins furând din sertarul ei cu şosete.

Nu e prima oară. Din şoseta mov. Aceeaşi de când eram căsătoriţi...

Nu sunt un om bun.

Nu sunt...

Nu te merit.

Dar ai apărut în viaţa mea ca un spiriduş.

Ca un spiriduş mare şi frumos, în Iowa. Ai apărut !

Şi a trebuit să te urmez. Magie ! Pe loc !

Şi nu mă descurc fără tine. Suntem parteneri.

Şi să ştii ceva. Nu te-am urmat pe drumul ăsta ca să pierd.

E drum lung, nu-i aşa, Gerry ?

- Ăsta e calul. Răzbunarea lui Toto. - Şapte la unu. Nu ştiu ce să zic.

- E Răzbunarea lui Toto, fir-ar ! - Da, eu zic să alegem favoritul. Unu.

- Mississippi Grind ? - Mi se pare cel mai potrivit.

Nu, e Toto.

Curtis... Dorothy, curcubeiele...

Ăsta e cel mai potrivit.

Vrei să pierzi riscând aşa mult ?

Vreau să câştig riscând aşa mult.

- Bine. Răzbunarea lui Toto. - Nu, nu, vreau să fii şi tu convins.

- Te susţin. - Te întreb iar. Ăla e calul nostru ?

- E calul nostru. - Curtis... E calul nostru, Curtis ?

E calul nostru, Gerry.

- Fii mai convins ! - Răzbunarea lui Toto ! E calul nostru !

Da. Şi chiar e.

Începe !

Hai, Toto ! Fir-ar !

Hai că poţi ! Hai, Toto !

Da, da, da !

Da, aşa te vreau !

Aşa, bravo !

Hai, numărul 3 ! Hai, Toto !

Aleargă, frumosule ! Aleargă !

Aleargă, cal tâmpit !

Trebuia să se termine aşa, Gerry.

Poftim 100 $. Ia-ţi un bilet de autobuz şi du-te acasă !

- Nu ai pariat nimic ? - Am păstrat 100 $ pentru fiecare.

- Deci avem 200 $. - Nu, tu ai 100 $ şi eu am 100 $.

Încetează, Gerry !

N-o să-ţi vină să crezi, dar e incredibil !

Thunderclap aleargă în următoarea cursă. Are şanse de 40 la 1.

- Am terminat. - Punem pariu şi suntem pe felie.

- S-a terminat. - Suntem pe felie. Pe bune !

Ce zici de Tony Roundtree atunci ? Cum rămâne cu costumul meu alb ?

Mulţumesc pentru că m-ai condus.

Îmi pare rău că nu ne-a ieşit.

Bună ! Încasez banii.

5.000 $.

Unu, doi, trei, patru, cinci, şase, 20 şi unu.

Fellicitări !

E totul în regulă, dle ?

Ce faceţi, băieţi ? Aţi luat o pauză de droguri ?

Ai pierdut, cretinule ?

New Orleans, Louisiana. Nume, Roundtree. Prenume, Tony.

Aveţi o adresă ?

- Ştiţi unde se poate arunca la ţintă ? - La ţintă ?

Joc cu cel mai bun om al vostru pentru 100 $.

Hai odată ! Hai !

Fix în capcana mea !

Tony ?

Tony Roundtree ?

Eu sunt Gerry. Nu mă cunoşti, sunt amicul lui Curtis.

Curtis Vaughn.

Ţii un joc de poker aici în seara asta ?

Furi de la copii...

100 de dolari !

Am înţeles acum de ce arunci la ţintă.

- Ce-i aşa de râs ? - Nu-i am.

Nu ai banii ?

Ce-o să faci în privinţa asta ?

Tu eşti Tony Roundtree pe care-l caut eu ?

L-ai cunoscut pe Curtis într-un tren Amtrack, mergeai spre Albuquerque.

Aveai un sacou elegant din catifea albastră şi călătoreai cu un tigru

pe care îl câştigasei de la un prinţ arba.

- Îl cunoşti pe Curtis ? - Da, da. Îl cunosc pe Curtis.

Mi-e prieten apropiat. E un prieten foarte bun...

- E cu tine Curtis ? - Nu, nu a putut să vină.

Dar vrea să-ţi transmit să-mi dai voie să joc.

- Să te las să joci ? - Da. Dă-mi voie să fiu sincer.

Nu prea am bani cu care să mizezi.

Pari un tip de treabă, sunt sigur că putem ajunge la o înţelegere.

Financiară. Să zicem 60-40, 70-30 ?

- Cum ziceai că te cheamă ? - Gerry.

La dracu' ! De ce dracu' faci asta ?

Am căutat-o cu lumânarea.

- L-ai lovit rapid. - Bingo ! Am câştigat.

- Ce-i cu tine, frate ? - Am probleme în intimitate.

Eşti un tâmpit dus cu pluta, ştiai ?

- De ce nu i-ai luat şi pe ceilalţi ? - Aţi jucat foarte bine, băieţi.

V-aţi făcut cu 200 moca !

Ce faci ? Îţi dau ceva de băut ?

- Ce s-a întâmplat ? - Să-i fi văzut mâna tipului...

Vreau un whiskey.

- De care ? - Ceva ieftin.

- Mersi, Pete ! Noroc ! - Noroc !

Ţigările mele sunt la tine ?

- Mersi, dragule. - La mulţi ani, mamă !

- Cam târziu, nu ? - Cu o zi, două.

Jucaţi, dle ?

Schimbaţi 100 $.

Succes, dle !

Sigur vreţi să mizaţi pe dublu zero ?

Succes !

- Unde te-ai ascuns, dragule ? - Nu m-am ascuns. Am călătorit.

- Călătorii ajung la o destinaţie. - Călătoria e...

- Călătoria e destinaţia. - ... destinaţia.

Cred că ştiu unde ai auzit asta.

Mă bucur să te văd.

- Mi-ai adus ceva ? - Nu am avut timp să mă opresc.

Ştiu sentimentul.

- Ai venit singur ? - Singur singurel.

Ar trebui să găseşti pe cineva, iubire. Un bărbat singur e pe jumătate bărbat.

- Cred că mă descurc bine. - Sunt convinsă.

Auzi... Anul ăsta n-a fost prea bun pentru mama ta.

O veste "bună"...

Trebuie să mă întorc la treabă. De ce nu mai stai o vreme ?

Îţi fac cinste cu un pahar.

Pete, ţine astea !

Viaţa e ca o râşniţă de neoprit, nu ?

Asta e pentru băieţelul meu.

Pete,

să ajungă ăsta la ea, bine ?

Dublu zero !

Schimbă o sută.

Ai ieşit.

Dealerul a ieşit.

Dealerul a ieşit.

Două Woodford !

Acum e-acum, acum e-acum...

- E Simone, trebuie să răspund. - Hai, repede !

Iubito, ia ascultă un pic ?

Ai auzit, iubito ? Ai auzit ? Aşa sună succesul ! Am reuşit !

Fă-ţi bagajele, că plecăm ! Nu contează unde, dar plecăm.

Pune-ţi costumul de baie, cizmele, rochia, ce vrei tu, că plecăm.

E cam gălăgie, da. Putem merge în Salt Lake City.

Putem merge în Las Vegas sau în Monte Carlo ! Oriunde vrei tu.

Vreau să-ţi spun ceva. Te iubesc ! Te iubesc ! Mă auzi ? Te iubesc !

- Vorbim mâine. - Bine. Sună-mă mâine !

- Nu putem pierde. - Nu.

Hai să pariem totul ! Dublu sau nimic.

Da. Pariem totul.

- Nu, stai aşa ! Gerry... - E în regulă. Nu putem pierde.

- Nu putem pierde. - Nu putem pierde.

- Nu putem pierde. - Nu putem pierde.

Nu putem pierde.

Am reuşit !

Am reuşit.

Nu mi-e frică.

Pariem totul.

Totul pe masă.

100.000 $.

150.000 $.

285.000 $.

285.000 $.

- În regulă. - Aruncă zarul !

Iubesc ţara asta !

Tocmai am pariat 285.000 $ la aruncarea unui zar...

Erou e acela care reuşeşte să facă ceea ce nouă, celorlalţi, ne e frică.

M-am înşelat în privinţa ta, Gerry. Credeam că eşti pe ultima sută, dar nu.

Tu eşti un erou. O nouă legendă americană.

Ce s-a întâmplat ?

- Ceva nu e în regulă. - Cu friptura ?

Gustă un pic !

E delicioasă.

N-are nimic friptura, Gerry.

- Scuze ! - Gerry !

- Îmi aduci un cheeseburger ? - E ceva în neregulă cu friptura ?

Nu, nu-ţi face griji. E perfectă. O mănânc eu, mulţumesc mult.

- Bine. Un cheeseburger ? - Da, te rog.

- Mă întorc imediat. - Mulţumesc.

- Ce ? Nu avea gust bun. - Ce-i cu tine ?

Tocmai ai câştigat jumătate de milion de dolari ! Fii mai vesel !

Ştii ce-o să fac mâine la prima oră ? Mă duc să-l văd pe ăla cu Cadillacurile

şi o să-mi cumpăr un Cadillac nou, alb, strălucitor.

Tu ce vrei ? Vrei un Cadillac ?

După ce-ţi plăteşti datoriile şi-i dai banii înapoi fostei soţii.

Zi-mi ce vrei !

Ce-ţi vine în minte prima oară ? Hai, zi !

Ce vrei, Gerry ? Zi-mi trei chestii rapid ! Ce vrei ?

- Să fac ceva drăguţ pentru Wendy. - Super ! Cine e Wendy ?

- Fiica mea. - Rahat ! Nu mi-ai zis că ai copii !

- Nu ţi-am zis ? - Nu. Grozav ! Câţi ani are ?

Şapte. Şase, cred.

Şase.

Gata !

Mâine e o nouă zi.

La fel va fi şi următoarea.

Gerry...

Am visat că eram amândoi pe un vas şi nişte bandiţi ne-au furat toţi banii.

Ger ?

A venit vremea pentru Machu Picchu. Ne vedem în iad !

Machu Picchu...

Bună ! Vreau să eliberez apartamentul VIP, Alice.

Totul a fost plătit, dle Vaughn.

- Cum aţi călătorit ? - Extraordinar. Mulţumesc mult !

Mergeţi acasă azi ?

- În Peru. Plec în Peru. - Sună interesant.

Vrei să vii cu mine ?

Am avut noroc.

Numărul 199. Relaxat şi drept.

Umerii relaxaţi brusc şi drepţi spun: "Am încredere în mine".

Dacă cineva îşi schimbă poziţia umerilor din adunaţi în relaxaţi,

mi-aş face griji, pentru că sunt nişte persoane puternice.

Numărul 200.

SubRip & Sync : LEONTIN subs.ro TEAM (c) www.subs.ro

Numărul 1. Scoaterea pălăriei pentru a te răcori.

Oamenii îşi scot brusc pălăria pentru a-şi aerisi capul

când îi chinuie un gând, sunt stresaţi sau îngrijoraţi.

Urmăriţi şi alte indicii, cum ar fi o faţă tensionată sau umerii ridicaţi.

Numărul 2. Tragerea de lobul urechii sau masarea lui.

Tragerea sau masarea lobului urechii are un efect liniştitor asupra noastră

atunci când suntem stresaţi sau cântărim alternativele.

Asociem masarea lobului urechii cu îndoiala sau ezitarea.

Numărul 3. Scărpinatul în cap.

Scărpinatul în cap ne linişteşte

atunci când avem îndoieli, când suntem stresaţi sau îngrijoraţi.

Atunci când avem o dilemă sau suntem surprinşi, facem acest gest.

Numărul 4. Botox.

Fruntea ne oferă foarte multe informaţii

despre stres şi anxietate, aşa că unii jucători, şi vă recomand,

şi-au injectat Botox în frunte.

E foarte eficient şi ascunde indiciile frunţii,

deşi riscă să nu mai aibă niciun fel de senzaţii în zona respectivă.

O metodă de a stabili

dacă un jucător şi-a pus Botox e să vedeţi dacă există

o zonă de 6 mm chiar unde începe părul, care reacţionează normal la emoţii.

Asta vă arată că nu trebuie să căutaţi indicii în zona frunţii,

pentru că acestea au fost eliminate prin Botox.