Original subtitles

Uită-te la mine!

Ce-a făcut?

Iar curge țeava aia la baie.

- Ai când să te uiți la ea? - Da.

Cred că ți s-a trezit băiatu'.

Dormi, mamă?

- I-ai zis de noi? - Nu încă.

- Mai suferă după taică-su? - Da.

- Cât a trecut de când a murit? - Doi ani jumate.

Bei ceai?

Dă și mie!

- Dă și mie! - Dă și mie!

Hai, bă, lasă!

Lupu!

Hai frate-n-coa.

Stai și tu p-aici.

Cine bate acum?

Ia uite, bă, ăla cu Broscuța a ieșit pe primu' loc!

Hai, bă, schimbați.

Fac clătite?

Bine, da' dă-mi mie primul!

Ăia mai micii.

Dați-vă, că vă dau așa, stați acolo.

Stați așa.

Băi, de ce mi-ai luat-o?!

- Mie! - Răule!

Mi-a dat-o mie.

Bă, tu ai mâncat, da?

Așa ești? Dă mie.

Stai. Ăia mai mici.

Te rog, lui i-ai dat.

Hai încoa' frate.

Hai.

Stai, să stau eu acolo.

- Mă lași? - Da. Ia.

Hai, mă.

- Clătite. - Clătite.

Sunt bune, mă.

Ia.

Ia-o!

Cred că a alergat toată ziua după ea.

Până la urmă a găsit-o după urmele ei.

Da' când a găsit-o era foarte obosită.

Era atât de obosită, încât era căzută la pământ.

Și dup-aia, vânătorul a început să danseze în jurul ei.

A făcut un dans ca și cum...

ca și cum ar vrea să-l ierte c-o omoară.

Și dup-aia a luat cuțitu' și-a omorât-o.

I l-a înfipt în inimă.

Și-a-nceput să-i curgă sânge.

Și ieșea abur din sângele ăla.

Când era viu, a trăit și a respirat cu el,

și a simțit fiecare mișcare din propriul său trup.

Și în momentul morții, i-a simțit suferința.

Își freacă picioarele cu saliva lui

pentru a alina durerea sfâșietoare a mușchilor.

Și mulțumește vieții pe care a luat-o

pentru a putea să asigure traiul familiei sale

care îl așteaptă în sat.

Asocierea urmelor din pământ cu un animal care ar fi trecut pe acolo

cu câteva ore sau zile mai înainte,

necesită o imaginație foarte bogată.

Și din câte știm, doar oamenii sunt în stare de asta.

Ești îndrăgostit?

Și cum o cheamă?

Clara.

Și eu sunt îndrăgostită.

Lupu!

Ajută-mă puțin.

Acum e testul dunelor.

Cine se va prăbuși primul? Omul sau animalul?

Băiatul meu drag.

Maică-ta m-a lăsat aici, singur.

Du-mă la ea.

Dă-mi telecomanda.

Își freacă picioarele cu saliva lui

pentru a alina durerea sfâșietoare a mușchilor.

Și mulțumește vieții pe care a luat-o

pentru a putea să asigure traiul familiei sale care îl așteaptă în sat.

Vânătorul aduce un omagiu curajului și rezistenței lui

cu un ceremonial

care asigură întoarcerea spiritului lui în nisipul deșertului din care a venit.

Te caută cineva. E pentru tine, vino la ușă.

Da.

Vii să m-ajuți?

Da, haideți.

Vânătorul aduce un omagiu curajului și rezistenței lui

cu un ceremonial

care asigură întoarcerea spiritului lui în nisipul deșertului din care a venit.

Ai venit să mă vezi?

Vrei să mă fuți?

Ieși afară.

Acu' două luni ne-ați chemat pentru același lucru.

Degeaba ne tot chemați. A murit. A murit de mult.

Nu.

Nu. S-a dus să ia o pâine. Și n-a mai venit!

A făcut infarct acum doi ani, aveți certificatul ei de deces acasă.

Nu era bolnavă. Întrebați la spitale.

Îi dăm un pahar cu apă, mai stăm puțin cu el în casă și dup-aia mergem.

Ea avea... grijă de mine.

Știu că sunteți singur și că vă e greu, dar dânsa era foarte bolnavă.

Nu. Nu era nimic.

Eu sunt bolnav.

Îmi pare rău. Așa s-a-ntâmplat. Soția dumneavoastră a murit.

Nu. Nu s-a-ntâmplat. S-a dus să ia pâine.

Haideți înăuntru să vorbim, vă rog frumos.

Hai să beți un pahar cu apă, liniștiți-vă un pic.

N-aveți pe cineva să v-ajute?

Am obosit.

Poți să mă ajuți să ajung la bărbatul meu?

Cobori?

- Unde mergi? - La baschet.

Eu merg la hotel.

Poate treci pe la mine.

Eu sunt prea obosit.

Hai pe-aici.

- Cine stă aicea? - Noi.

Mi-e somn.

Vreau să mă schimb.

Azi am cunoscut pe cineva la hotel.

Era un tip foarte mișto.

Am trecut pe lângă el...

dar nu cred că m-a văzut.

I-am simțit mirosul și-am început să-mi imaginez...

cum o să mă dezbrace...

și cum o să-l ating...

și am simțit așa că...

că m-am îndrăgostit de el rău de tot...

Și mi-am dorit așa să fiu cu el măcar o dată.

Să fiu, așa, într-o cameră cu el, doar eu cu el.

Și simțeam, așa, cum roșesc.

Știi?

Știi?

Ești acasă, mamă?

Ce faci?

Sunt puțin obosită. Am avut multă lume la farmacie.

Încălzesc eu.

Stai, că nu mi-e greu să încălzesc o oală cu supă.

De ce n-o aduci la mine?

O să fie bine.

O s-alergăm după căprioare.

O s-alergăm.

Lupu...

Maică-ta mă mai iubește?

Adu-o la mine...

Spune-mi, tu crezi c-ai putea să mă iubești?

Unde te duci?

Mă duc să-l caut pe tipu' de la hotelul meu.

De ce?

Pentru că vreau să-l găsesc.

Nu te duce...

Maică-ta nu mă mai iubește.

Ce e?

Mamă! Vino-n coace!

Te rog.

Stai cu mine.

Trebuie să ai grijă de mine.

Nu mă lăsa singur.

- Să nu mă lași singur. - Nu.

Vezi de televizor.

Vrem televizorul.

Ți-am zis?

L-am cunoscut și-am vorbit.

Diseară mă văd cu el.

Îl iubesc.

Unde-i cuțitul ăla?

Dar doar un om va face asta, Karohe, alergătorul.

Bună seara.

Bună seara.

Trebuie să fie neobosit.

Nu mă iubește.

De fapt nu există.

Crezi c-ai putea să mă iubești?

Mă gândeam să-ți zic să ne sinucidem după ce facem dragoste.

Și dup-aia, mă gândeam să-ți zic să mă omori doar pe mine

după ce facem dragoste.

Și te-nvăț ce-i moartea așa.

Îmi place moartea.

Vânătorul aduce un omagiu curajului și rezistenței lui

cu un ceremonial

care asigură întoarcerea spiritului lui în nisipul deșertului din care a venit.

Când era viu, a trăit și a respirat cu el,

și a simțit fiecare mișcare din propriul său trup.

Și în momentul morții, i-a simțit suferința.

Își freacă picioarele cu saliva lui

pentru a alina durerea sfâșietoare a mușchilor.

Și mulțumește vieții pe care a luat-o

pentru a putea să asigure traiul familiei sale care îl așteaptă în sat.