Original subtitles

Downloaded from YTS.MX

Official YIFY movies site: YTS.MX

Mulțumesc, ești drăguț...

- Stai așa. - Foarte bună salata de vinete!

Între viață și moarte nu există decât un singur factor: Timpul

Între orice și orice există acest...

timp.

Universul ăsta...

care s-a născut la un moment dat... Bing Bang, asta spune ceva?

- Am văzut la Discovery. - Va muri, va apune. Noi vom muri.

În timpul în care vorbim universuri mor, apun.

În noi timpul lucrează mut. Instrumentul ăsta...

E un...

un factor magic. Și cine îl deține va fi noul Dumnezeu.

De altfel cred că e instrumentul Creatorului.

- Ce alea? - „Ce alea?”

Ce alea?

Nu știu, nea Victor, dar ne-ați înnebunit de cap.

Adică mie, nu știu, eu cu fizica nu prea le am, recunosc...

- E fizică și percepție subiectivă. - Dar o să vă citesc oricum.

Nici eu nu am treabă cu fizica.

Mai vrea cineva apă?

- Da, și eu vreau. - Da.

Eu aș vrea niște vin.

Da...

- E și ăsta un fel de-a... - Și până atunci nu știi niciodată.

Poți să faci un cancer ovarian și să mori de exemplu.

Sasha!

Gospodino, avem apă minerală?

Minerală n-avem, tata.

- Cum adică n-avem? - Avem numai apă plată.

Păi și, ați luat vin și n-avem apă minerală?

Da.

- Mă duc eu să iau - Gaspadin, robota.

Haideți, nu vă duceți. Lăsați, că mă duc eu.

Am fost în rai pentru vinul ăla. E din „Via Domnului.”

Fetească Regală.

- Ce spuneai cu gaspadin? - Sigur nu vreți să mă duc?

Sigur, sărut mâna.

Gaspadin, robota înseamnă „domnule, muncește” sau ceva de genul.

Timpul psihologic e iluzoriu. Nu există. Pur și simplu nu există.

- Timpul psihologic? - Timpul fizic, da.

Care...

poate fi măsurat.

Mișcarea planetelor, deplasarea noastră de aicea până la colț.

Unde se va duce Cosma să ia niște apă minerală, totuși.

Faptul că termină facultatea,

a trecut un timp, nu? Sunt aproape șase ani, ai terminat-o.

Și uite ce om fericit sunt acuma.

- Care vorbește cu gura plină. - Super! Am avut o revelație!

Păi da cum? Tre' să răspund.

E vorba despre mișcare. Adică Pitagora asta ți-ar spune,

ți-ar spune că e de fapt vorba despre „mișcare în timp”.

Că timpul e o noțiune separată, de fapt Platon ți-ar spune asta,

că timpul e o noțiune separată, de sine stătătoare,

și că mișcarea, în decursul timpului,

de fapt determină și anume vinul tău, de pe masă, mișcarea.

Da, și în curând o să mă întâlnesc cu Platon și în măsura în care...

Doamne ferește!

Da' Platon ăsta, eu vreau să știu..

Unde joacă? La Real, la Barcelona, unde joacă el, ca să știm exact?

- E rezervă - E rezervă?

Se ocupă cu filozofia deocamdată.

- Sănătate, gata. - Romi, cum stăm, al șaselea, al șaptelea?

- Servus. - Numai bine, sănătate!

- Dă cu sticla Romi! - Pentru noi!

Nu pot să dau cu sticla. Nu se dă cu sticla.

- Pentru noi? - Pentru noi!

Ce vin e ăsta Bogdane? Că e bun.

- Alb. - Din rai.

- Da' nu-i de la mine. - Mi-am dat seama că e alb.

- Este vin din via Domnului. - E din comerț.

Vă rog frumos să-l apreciați.

L-a luat Cosma. Ușurel, de amiază, așa.

Știți că la amiază cică nu e bine să se amețească omul.

- Da' femeia? - Da' e bine să se amețească cumva?

Cum adică „da' femeia”?

Femeia nu e om, sau...?

- Păi e făcută din coastă, nu? - Am înțeles.

- Ia zi, Gilda. - Deci femeia e os, nu om.

Cel puțin în Ardeal lucrurile așa stau: Deci e omul și femeia.

- Și la noi în casă tot așa au stat. - Și aici, la București?

Adică, stai. Asta, cum adică?

Tu erai și ești stâlpul.

Și mama era „femeia”.

Nu știu ce vrei să spui.

- Erai capul și ești capul familiei. - Nu știu Sasha, așa a părut, un atac.

- N-a fost. - Eu așa l-am luat.

- Da' mă rog, nu contează. - Îmi cer scuze, sunt eu un pic mai...

Apropo de asta.

Tata, voiam să te întreb ceva...

Altceva.

Altceva, da. Chiar altceva.

Cosma!

Las-o.

- Știi că Julie lucrează la o... - La un site. Lucrez la un site

La un site...

- Cu istoria comunismului. Și... - V-am spus ieri.

Și? Foarte frumos!

Bine, Julie! Uite, pentru Julie trebuia să închinăm! Că lucrează la site-ul...

La mulți ani!

A apărut numele tău în niște documente

pe care le-a primit ea pentru cercetarea asta.

Așa? Că ce?

Voiam să te întreb dacă... e ceva ce ar putea fi adevărat în asta, sau...

Nu adevărat.

Că ai...

cum să zic... că ai denunțat la Securitate, nu, la Poliție,

pe vremea lui Ceaușescu,

oameni care veneau să... femei care veneau să facă...

avort.

- Și ce a apărut? - Ce-ai, Cosma?

Sunt niște articole pe care eu trebuie să le traduc și în engleză

ca să fie puse pe site.

Și la 1966 când s-a dat decretul, legea 770

cu avorturile, mai încolo povestește toată legea aia,

și după aia sunt niște nume de doctori

despre care se zice că au dus mai departe legea asta.

Păi cum adică „au dus legea mai departe”? Asta e o prostie.

Nu că au dus legea mai departe. Că au respectat regulile ca la carte.

Adică au denunțat într-adevăr femei care când veneau la dânșii

sau, dacă auzeau, denunțau femeile...

Formularea corectă ar fi că „am împiedicat avorturile”.

Da.

Cum adică? Adică ai făcut asta?

Adică nu înțeleg. Adică ai zis „am nu știu ce...”

Adică chiar era numele tău acolo? Nu înțeleg asta.

Da, Sasha. Am împiedicat avorturile.

Și o spui așa?

Adică cum? Doar n-o să-mi fie rușine de lucrul ăsta.

Păi cum să nu-ți fie rușine?!

La 20 de ani după ce și-a căpătat femeia dreptul în România...

Cum să n-o spui așa? Cum adică o spun așa?

Ce-ai, Sasha?

- Cum adică să-mi fie rușine? - Tata, ai denunțat femei? Bineînțeles.

Nu am denunțat nicio femeie,

Am împiedicat avorturile. Că asta însemna „denunț”...

Ce înseamnă denunț? Definește denunț!

E prima dată când auzim. Eu mă așteptam să spui că e o greșeală.

E altu' Anghelescu.

Nu, nu e o greșeală.

Înseamnă că tu știi că ai făcut ceva greșit.

Dimpotrivă, eu știu că am făcut ceva bun și nobil.

Asta încerc să-ți explic.

Ok, și de ce nu ne-ai spus și nouă, dacă e ceva atât de bun și nobil?

Pentru că tu ai spus că percepem realitatea

prin propriile noastre prejudecăți.

- Și prejudecata voastră... - Hai mă tată, pe bune!

Stai o secundă! Mă lași să termin? M-ai întrebat?

Pot să vorbesc?

- Nu, da mi se pare... - Pot să vorbesc? Să explic?

- M-ai întrebat. Dacă nu, tac atuncea. - Aș vrea să vorbească și să explice.

Așa, și prejudecata noastră, da...

...În legătură cu acele timpuri e atât de puternică

încât dacă v-aș fi spus asta, s-ar fi născut o discuție principială,

sau poate mai mult decât atât, inutilă.

Adică nu înțeleg, făceai parte din sistemul ăsta de securitate?

Nu, n-am făcut parte din niciun fel de sistem de securitate.

Ok, dar ce făceai la modul propriu? Te trezeai dimineața...

- Am împiedicat avorturile, punct. - Cum?

Pentru că...

eu cred că nimeni nu are dreptul să hotărască asupra vieții altcuiva.

Vorbim de viață aici, da!

Da, da' cred că fiecare are dreptul să hotărască despre viața lui

tot ce vrea el! Dar nu e vorba despre asta,

e vorba despre faptul că ne-ai mințit tot timpul ăsta!

- Nu te-am mințit. Că nu m-ai întrebat... - Cum să nu, ne-ai ascuns.

E același lucru! Despre ce vorbim?

- Pot să-ți spun acuma. - Ți-a fost frică!

- Mi-a fost frică? - Da.

- Că ce, că țipi tu la mine? - Știai că greșești!

- Ai jucat un om care... - E tatăl tău, lasă-l în pace.

Victor Dumnezeu, ăsta ai fost.

O dată că ai decis pentru...

Nu, aș fi fost Victor Dumnezeu dacă făceam avorturile.

Înțelegi? Dacă acceptam ca ele să se producă.

Ei se erijau în Dumnezei. Legea spunea clar că avortul e interzis.

Iar efectele celelalte sunt niște copilării.

Ce s-a întâmplat? Ce libertate am îngrădit?

- Au murit femei de septicemie! - Pentru că n-au făcut avort?

Nu, tocmai pentru că au făcut avort pentru că nu aveau voie să-l facă...

Păi deci, că au făcut avort, au murit de septicemie.

Da, mă, tata, pentru că unul ca tine nu le dădea voie să facă un avort normal!

Nu le ajuta.

- S-au născut copii cu malformații! - Nu e adevărat, nu unul ca mine.

Unul ca mine însemna că instrumenta legea. Legea împiedica avorturile.

Scuză-mă, acu trei minute ai spus că te durea în fund de lege.

Și că pentru tine era important, OK, că asta era opțiunea ta.

Cu lege și fără lege,

nu aș fi fost de acord cu această poveste a avorturilor. Unu.

Doi. Nu s-a întâmpat nimic cu femeile alea.

- Hai, mă, tata, pe bune... - Ce „hai, mă, tata”?

Au avut copii, asta s-a întâmplat cu ele.

Pe care au fost obligate să îi crească responsabil.

Nu, au avut copii pe care i-au dus la orfelinate!

Exact!

Tot iresponsabilitate se cheamă, dacă i-au dus la orfelinate.

Un copil se face într-o condiție și într-un context normal.

Unde mai exact nu faci tu legătura, apropo de Victor Dumnezeu,

că îngrădirea unei libertăți este exact același lucru

cu faptul că decizi sau nu asupra unei vieți?

Unde nu faci tu legătura că vorbești pe tonul ăsta cu mine?

Că știi tot? Că știți tot amândoi? Și tu și Cosma!

Și mă puneți la zid! Unde nu faci tu legătura?

Da de ce te simți pus la zid?

Înseamnă că știi că ai greșit pe undeva, simți treaba asta.

Pentru că aseară blama sistemul, și acum aflăm că e unul care l-a apărat.

De asta.

Da, toată țara știe ce înseamnă o urmare a turnătoriilor.

Ce legătură are, Romeo?

Mai bea un pahar din ăla și taci din gură.

- Mai bea un pahar și taci din gură. - Taci tu din gură.

Cum zici tu, mă, taci din gură?

- Cum îmi zici tu mie taci din gură? - Te rog, termină!

Ai băut prea mult?

- Măcar n-am turnat. - Ia sticla și bagăți-o direct în venă!

Cum îmi zici tu mie, mă?

N-am dat în el. L-am prins de puloverul pe care eu i l-am cumpărat.

- De parcă ar fi prima oară când o faci. - Hai, gata.

- Te-ai îmbătat? - Și dacă m-am îmbătat, ce?

- Păi și cum vorbești tu așa cu mine? - Cum vorbesc?

Băi Romeo, dar are dreptate.

- Ce are dreptate, mă? - Că Romi bea prea mult.

Și el și Sasha... Nu știu ce naiba fac.

Hai, mă, lasă-mă! Că beau eu prea mult. Aia e problema ta că beau eu prea mult!

Uită-te și tu în ce stare ești!

Du-te și toarnă-mă la el că beau eu prea mult.

Știi ce nu înțeleg? Nu înțeleg povestea asta.

Bun să zicem că vinovăția mea e...

există.

- Cum îți permiți tu, Cosma... - Cum îți permiți tu?

Băi, lasă-mă să termin ce spun.

În primul rând că nu ai niciun drept să-mi pui întrebarea asta.

- Cum îți permiți tu să mă judeci? - Cun îți permiți tu să mă judeci pe mine?

- Băi, Cosma, termină! - Eu nu te judec.

Ba da, asta faci!

- Într-una și-ntr-una mă judeci. - De ce vorbești tu pe tonul ăsta?

Pentru că sunt curios, de-aia.

Pentru că te-am crescut, pentru că te-am ajutat să...

termini șase ani de medicină.

Pentru că niciodată nu ți-a lipsit nimic!

Da, mă, așa sunt și bonsaii din Japonia.

Bă?

Ăsta e un cuvânt cheie pe care l-ai învățat la Universitate?

Mă-ul ăsta îl meriți, iartă-mă.

- Da' de ce îl merit? - Termină!

Pentru că nu meriți respect în momentul ăsta.

De ce?

Uite pentru că ăsta e un lucru pe care timpul nu-l poate șterge!

Termină, Cosma!

Ai făcut niște lucruri care nu vor fi șterse de către timp.

Ce lucruri, Cosma?

Stai și gândește cu mintea ta, nu cu patimă și cu prejudecata altora.

Stai și gândește: ce am făcut?

Am împiedicat avorturile. Am adus niște oameni...

Tata, dă-o-n pula mea, te-ai pus împotriva libertății unei femei!

- Cum vorbești tu așa cu „pula mea”?! - Și doi, ne-ai distrus pe noi.

- Cum vorbești tu așa cu „pula mea”?! - Gata, tata, gata!

Ai înnebunit? Ce s-a întâmplat cu voi?

V-ați tâmpit cu toții?!

Ce-ai Sasha, ești student la filozofie? Predai filozofia? Dă-o-n pula mea?

Ce-ai tu? Cum poți să faci așa la toată familia?

Termină!

Nu mai vorbi în felul ăsta cu mine, că nu știu ce-ți fac!

Cum îți permiți de față cu doi musafiri să vorbești în felul ăsta?

- Orice vinovăție aș avea! - Nu mai țipa că țip și eu și țipăm toți!

- Ție-ți trag una acuma! - Ia fă-o, mă!

Mă? Băi, tu crezi că dacă am 50 de ani nu te nenorocesc acuma?

- Cosma! E stupid să vă certați din asta! - Ce-aveți? Sunteți nebuni?

Și dacă vrei să știi un amănunt, Prințesă, care ai pulă,

am auzit acuma mai nou,

maică-ta a vrut să facă avort cu tine și cu Romică!

- Minți! - Ce? Ce-i aia minți?

- Minți! - Și tu îmi spui că mint?

Încetează, tata, las-o-n pace!

- Mama n-a vrut niciodată să facă avort! - De unde știi tu? Că nu existai!

- Pentru că e un bullshit! - De unde știi tu când nu existai?!

- E un bullshit? - Da, e un bullshit!

Și iată, că nu s-a făcut avortul,

ca să poți să-mi spui tu să tac din gură, că e un bullshit, că sunt mincinos.

E, atunci poate că nu trebuia să îl faci, poftim!

Da, poate că da, poate că era mai înțelept!

Demento!

Demenților!

- Asta o zici acuma așa... - Taci, mă, din gură!

Taci din gură, că te nenorocesc, taci din gură!

Ce faci?

Știi ce? E grav, Cosma. Că ești foarte prost.

- Știu. - Înțelegi?

Și din păcate, suntem conjugați. Ești fiul meu.

Mi-aș fi dorit cu totul și cu totul altceva

la 34 de ani pentru fi-miu.

- Ce ți-ai fi dorit pentru fi-tu, mă? - Un om normal. Asta mi-aș fi dorit.

- Un om normal? Și eu cum sunt? - Un cretinoid.

- Cum sunt? - Tata, ce faci?

Cum ai auzit. Plec.

Unde pleci?

- Da' lasă-l să plece! Du-te, mă! - Termină, Cosma!

Plec când vreau eu, totuși.

Că e casa mea, Cosma!

- E casa mea! Ia pleacă tu. - Nu vreau.

- Ia pleacă tu acuma. - Nu vreau.

- Pleacă acuma. - Nu vreau.

Pleacă, mă!

- Cum ai dat tu în mine? Ia mai dă! - Cosma!

Cosma!

- Pleacă, mă! - Romi, fă ceva!

Pleacă, mă, din casa mea! Ieși afară!

- Ieși tu, mă! - Bă, termină!

- Băi, vrei să te bat și pe tine? - Vă rog!

- Vrei să te bat și pe tine? - Vă rog! E stupid să vă certați...

Numai să bați, mă, știi! Pleacă-n pula mea de acasă!

- Băi, Romi, termină! - Băi, ce familie am crescut eu?

Cheamă Gilda un medic, să-i verifice p-ăștia.

Mă piș pe tine! Na! S-o auzi!

Romi, nu!

- Băi, tu ești drogat? - Îți place de fi-tu?

Cum îți permiți să vorbești așa cu tata?

- Doamne, iartă-mă! - Sunteți niște tâmpiți! Nu pleca!

Lasă, Gilda.

Îmi ziceți și voi?

Da, îți zic, numai că am nevoie să am încredere în tine

că nu vorbești cu el. Asta-i tot.

Nu vorbesc cu el,

dar nu era normal să-l întreb dacă sunteți OK?

Tu nu vrei să știi și ce crede el despre ce urmează să-mi spui tu?

A, deci știi.

Păi, multe nu știu.

- Da' ceva știi. - Nu știu foarte multe.

Ceva știu, că v-ați certat foarte tare.

- Ți-a spus el asta? - Da.

- Păi și ce ți-a spus, că ce? - Păi nu mi-a spus foarte multe.

N-a putut să-mi spună prea multe. Nu vreți să-mi spuneți voi?

Adică, nu știu, ce e cu paranoia asta?

Nu e paranoia. Am senzația că mare parte din lumea din trecutul lui știe...

Am foarte multe întrebări. Efectiv ...

De exemplu...

E o întrebare idioată, da' cum te-a anunțat pe tine mama, de exemplu,

că e însărcinată cu noi?

Când ți-a zis...

- Da, e o întrebare idioată. - Da, e o întrebare idioată.

Adică, cum m-a anunțat, trebuie să țin minte chestia asta?

Da, sunt curioasă să știu dacă, de exemplu, ți-a zis:

„Băi știi un doctor care face avorturi?”

sau, de exemplu, ți-a zis: „Știi, aș vrea, uite, să fii nașa copiilor mei.”

Sunteți niște copii doriți dacă asta vrei să știi.

Presupun că asta vrei să știi.

Tata nu e de aceeași părere. Da, asta aș fi vrut să știu.

OK.

OK.

- Deci a mințit. - Păi normal că a mințit.

OK, și...

Pe voi ce v-a enervat de fapt cel mai tare în toată povestea asta?

Că e OK cu ce-a făcut și c-a făcut-o.

De fapt cel mai tare mă enervează că eu am senzația

că absolut toată lumea știa, mai puțin noi, inclusiv tu.

Am senzația că și tu știai de treaba asta.

Și de ce era important să știți voi?

Cam pe la ce vârstă ați fi vrut voi să fiți anunțați?

Pe la trei ani, pe la șapte?

Cred că la 18 era...

Să vi se spună: „Băi, fiți atenți, super veste. A venit Moș Crăciun,

tatăl vostru face cutare!”

Voiați un breaking news așa cândva, la o anumită vârstă?

Păi nu, da' una e să ne strângă pe toți sau ceva de genul ăsta

și să ne spună efectiv,

să ne povestească despre trecutul lui decât să aflăm noi din nu știu ce...

sursă.

Voi îi spuneți tot tatălui vostru, tot ce faceți?

Să știi că eu, uite, am decis să mă las de filozofie,

și am avut o ședință de familie și am anunțat că fac asta.

Ce vreți să faceți mai departe?

Adică de ce trebuie acuma scormonit în trecutul lui?

A zis: „Da, ăsta e principiul meu, asta am făcut.”

Tu ai crezut că e bine să te lași de facultate.

Eu n-am provocat atâta durere în jur.

- Singura rezolvare este fie accepți... - Să vină acasă.

- Accept, să vină acasă. - Să vină acasă și să ce?

- Da' nici nu știi cum e. - Romi nu mai doarme noaptea.

Asta e problema ta, că nu mai dorm eu?

Da, e o problemă! Atâta timp cât îmi fuți somnul e o problemă.

Auzi, dacă așa a avut loc și discuția cu Victor...

- Unu spune că tu nu mai dormi. - Ar trebui să ne iei la bătaie, nu?

Da, dar nu pot, că nu-s așa mare ca Victor.

Ai niște cănuțe, ai niște scrumiere...

Da.

- Ieșim imediat. - Ei, cu cănuțele astea nu vă pot omorî.

Și la fel ar trebui să spui „Mă piș pe tine!”

Pe bune? Ai dat-o așa?

Deci, de ce nu dormi? Sau dormi?

Am visat-o pe mama acum două zile și...

Ce faci?

- Bine. - Te deranjez?

Da.

- Da? - Da.

Vreau să-ți pun și eu o întrebare, o singură întrebare.

Veau și eu să știu dacă tu crezi că ești un om iubit.

- Toți suntem. - Toți?

- Crezi că eu sunt un om iubit? - Da.

- Da? - Da.

- De către cine? - De către Dumnezeu...

- De către mine... - De către tine?

- Deci tu, Gilda, mă iubești pe mine. - Da.

OK. Atât.

Te-a enervat ceva?

Misterioasă ca întotdeauna, domnița Sasha păși.

Nu vrei să ne spui?

Vrei să ies eu, să vorbești cu Romeo?

- Nu. - La masă toată lumea!

- M-ați auzit? - Nu!

- Vezi că vin la tine! Hai la masă! - Hai, vino. Asta îmi mai lipsea.

Mergem să mâncăm?

Arată-mi și mie ăla cu pianul.

Ăla...

Nu, nu ăsta.

Nu ăsta, că nu sunt pianist. Dă-mi-l p-ăla de să apeși cu degetele punctele.

Dă și mie.

Nu simți nevoia să te și legeni în timp ce cânți la ăsta?

Ce e?

Ce s-a întâmplat?

Gata.

- Ce vrei? - Ce faci?

- Bine. - Da?

Stai un pic, te rog.

Ai treabă?

- Stai un pic, te rog. - Stai și tu puțin aicea.

Termină. Du-te și adu-mi și mie un pahar cu apă.

- Ți-aduc, da' lasă-mă și pe mine... - Romi!

- Vreau și eu un pahar cu apă. - Ți-l aduc acum!

Și după aia poți să-mi vezi semnul. Îți arăt semnul. Promit!

- Da' mi-e lene. -Romi!

Romi termină! Romi!

Romi!

Romi!

Nu știi cine e acasă. Gilda e acasă?

- Nu e nimeni acasă. - De unde știi?

Știu eu.

- Ce faceți mă? - Uite, mă hârjoneam.

Haide, termină!

Voi v-ați gândit doar să mă-nchideți acolo, ce căcat?

La baie.

- Da' nu e închisă. - Ce? Cum să nu fie închisă?

Păi pe partea ailaltă, că ai uitat-o închisă.

Ce faci, mă?

Dacă o mai lăsați vreodată închisă,

să știți că vă iau cheia asta de aicea și o ascund, pe bune.

Da, o închidem... Adică o lăsăm deschisă.

- Și vă rog să nu mai încuiați ușile, da? - Da.

Ce-i cu secretomania asta?

Morții mă-tii!

Deci asta a fost ultima oară, Romeo. A fost ultima oară.

Ți-am spus foarte clar, vreau să termin treaba asta.

Ai fost de acord cu Alex, am fost amândoi de acord cu toată chestia asta.

- Exagerezi, ce ai? - Am un iubit, nu mai vreau să faci asta.

Ce?

- Ce facem. - Ce facem?

Ne futem!

- Așa, și? - Nu mai vreau să facem asta.

- Brusc nu ți se pare în regulă? - Nu e brusc.

Am vorbit că nu mai facem asta.

Așa...

Uite, tata îi scrie lui Gilda.

Nu mai vreau să facem treaba asta.

Sunt cu Alex și gata.

Spune-mi, că nu înțeleg.

Acuma ai realizat că ești cu Alex și până acuma nu erai cu el sau cum?

Am grești cu ceva? Am făcut ceva greșit?

- Da. - Ce?

- Ți-am spus să nu mai faci asta. - Dar doar eu o fac, nu o faci și tu?

N-o facem amândoi?

O fac eu singur, de nebun? Sunt singur prin pat?

Nu mă pot abține, mă forțezi.

- Înseamnă că îți place. - Păi îmi place, n-am spus că nu-mi place.

Și e ceva în neregulă dacă nu poți să te abții?

Da, e.

- Ce e-n neregulă? - Sunt cu altcineva.

- Eu am plecat, ne vedem mai pe seară, da? - Bine.

- OK. - Pa, Cosma.

Pa.

Pe vremea aia, în '68, '67, '69, mulți dintre noi n-am fost doriți.

Și cum s-a întâmplat?

Da' vezi că asta cu doritul sau cu nedoritul nu e așa de simplu.

Poți să nu fi un copil dorit

pentru că mamei tale i-e frică să nu moară în momentul în care naște.

Cu soră-mea...

s-a chinuit vreo douăzeci și ceva de ore s-o nască.

N-avea voie să facă cezariană. Pe vremea aia nu era voie.

- Nu era voie? - Nu.

N-aveai voie.

Numai cu aprobări speciale.

Și atuncea s-a temut,

în momentul în care a rămas din nou însărcinată s-a temut.

- Și de avort nu s-a temut? - Mama mea, sau?

Da.

- Păi nu, nu și-a pus problema. - Nu și-a pus nicodată problema avortului?

Nu, pentru că era interzis, puteai să faci pușcărie.

Și tu, și pe vremea ta era interzis?

- Da, păi până în '89 era interzis. - Și de ce ai vrut să faci avort?

Eram prea tânără, mă.

- Dacă ai da timpul înapoi? - La fel.

- Ai face avort? - Da.

- Din același motiv? - Da.

Pentru că ești prea tânără?

Și dacă eu îți spun „Ema, am rămas însărcinată”, ce mă sfătuiești?

Depinde cu cine. Și în ce context.

Cu un om care mă iubește foarte mult...

- Și cu care poți să îți faci o familie? - Nu.

Tu vorbești serios? Chiar ești însărcinată?

Să zicem că aș fi.

OK.

Și în ce lună ești?

În prima. Sigur.

Și cu cine?

Cu prietenul meu.

Dar contextul social e foarte dificil.

Nu mă place nimeni și nimeni din familia mea nu îl place pe el.

E un context imposibil pentru un copil.

- Și deci vrei să renunți. - Da.

Păi eu zic să facem așa: mai gândește-te,

o săptămână-două.

Dacă ești în prima lună, mai e timp.

OK.

Da' dacă într-o săptămână, două, simți la fel,

vorbim și rezolvăm.

- Da' ce, mă, v-ați certat sau ce? - Și cu Gilda pot să beau de împăcare.

- Nu mă, m-am angajat eu și e party. - Hai să ne împăcăm toți.

În cartier.

Și cu Gilda am de băut de împăcare.

Eu dau chair cu sfântul. La mulți ani, Gilda!

Îmi pare rău pentru ieri.

La mulți ani cu sănătate și pace!

Vorbim și noi două puțin?

Vorbim. Da.

Da?

Bogdane, vrei o țigară de foi? De care îți place ție?

- Vreau orice, frate. Dă-mi orice. - Da?

- Hai să să vorbim în bucătărie. - Vreau tot ce ai!

- La tine mă gândeam când le-am luat. - Hai, dă-mi ce ai.

- Serios. - Te gândeai, auzi.

- Eram cu el, așa e. - Deci, tu gândești.

Da, era și ea.

Ia zi, mă, parola la ăsta!

Voiam în primul rând să îmi cer scuze pentru ieri,

pentru toată faza cu mailul.

Da m-a șocat destul de tare că ți-a răspuns doar ție.

Și voiam să te întreb, uite am întrebat-o și pe Ema,

și te întreb și pe tine. Ce știi tu despre toată faza?

Cu mama și cu tata și cu avortul. Dacă mama a vrut să avorteze.

Sunt curioasă.

Nu e că mă simt eu neiubită, e și că mă simt neiubită...

Da' în primul rând sunt foarte curioasă de asta.

Asta nu știu.

- Și poți să afli? - Chiar nu știu.

Mă gândeam că tu ești mai apropiată de el, și că ai putea într-un fel sau altul să...

vorbești cu el treaba asta.

Mie nu mi-a răspuns, i-am trimis și mesaj...

Nu l-am întrebat...

dacă a vorbit serios sau așa, da...

Da, numai că...

Și toată chestia mie nu mi se pare etic,

nu mi se pare normal, mi se pare discriminator

să ai patru copii și să te manifești în felul ăsta. Unul să fie...

Într-un fel sau altul să existe...

o manifestare mai puternică de afecțiune către unul dintre ei.

Tu la ce te referi acuma? La evenimentele de după...

- La tot. - ...duminică, sau ce?

Știi că se spune că felul în care te naști pune amprentă pe tine.

Iar felul în care tu te-ai născut... tu ai fost un copil dorit.

Sasha!

Sunt convinsă că și noi am fost,

și eu și Romeo am fost doi copii, doi gemeni, am fost...

doi copii doriți.

Da' pur și simplu mi se pare că...

- Gilduța! - Dacă e adevărat...

- Ce faci, mă? - Bogdan, lasă-mă.

Vorbim mai târziu.

Ascultă. Când noi trebuia să ne naștem era după '89.

Mama putea să facă avort legal foarte ușor.

Dacă tata n-a lasat-o să facă avort...

Pe undeva probabil că înseamnă că e un om care, cu adevărat,

a făcut asta din principiu.

De aia am nevoie să știu Am nevoie să știu dacă...

- Și cred că ai putea să mă ajuți cu asta. - Sasha, mai lasă-i un timp.

Sunt convinsă că o să putem avea o discuție normală în familie...

Și vreau...

- O să aflăm asta. - O să aflăm asta. Bine. Atât.

- Și zi așa, ești botezat, da? - Sunt botezat.

- Stai pe scaunul meu. - Hai să stăm toți jos!

Nu stăm toți jos?

Bogdan, poți să oprești și tu muzica, te rog?

Muzica?

Nu e muzica mea.

- Mai dă cornata aia sau ce e ea. - Șarlotă!

- Șarlotă! - E cineva acasă?

Avem o veste, Julie a fost și anume angajată.

Mare jupân!

- Ți le-am încălzit. - Îți mulțumesc mult.

Furculița vine și ea.

Iată furculița.

- Eu sunt furculița. - Mulțumesc, Julie.

- Cu plăcere. - Felicitări!

- Mersi. - Dă și mie paharul.

Ia și tu un loc. Vino încoace!

Și unde vrei să te muți?

Nu știu, mă, era...

Era o idee doar.

Dar eu zic mai degrabă să vorbim despre lipsa de afecțiune.

Eu așa simt.

Eu aș vrea să îl sunăm pe tata.

Dacă se poate, dacă nu sunt prea intruzivă în acest spațiu vesel.

Și marea problemă sunteți voi doi, voi doi masculii feroce.

- Vrei să facem o conferință acuma? - Da, cred că e momentul.

Eu zic să-l punem pe Skype, vorbim toți cu el.

Hai, mă, mă lași!

Voi știți că tata are pe cineva?

- E adevărat. - Tata n-are pe nimeni.

- Poți să-l respecți pe tata? - Tata are pe cineva...

- Și știu absolut sigur chestia asta. - Își trăiește și el viața.

- Minți, Cosma! - Poftim?

Sunteți împotriva lui sau ce?

Auzi, Cosma, da asta e o poveste din asta de spital sau...

- Nu. - E un orgoliu de-al tău!

- E o chestie pe care eu o știu sigur. - Nu iese fum fără foc.

- Dă și mie... - Păi de-asta întreb.

- Dă-mi și mie o țigară. - De unde știi sigur?

- Pentru că i-am văzut împreună la spital. - Păi și de ce n-ai spus așa?

Pentru că nu era secretul meu, așteptam să vă spună el.

Da, i-am văzut îmbrățișându-se.

- Și tu nu te mai îmbrățișezi cu oameni? - Nu, nu așa.

Dacă vă liniștește, și ea e văduvă.

Cum?

- E văduvă. - Și ea e văduvă?

- Tot de un an jumate? - Poftim?

E tot văduvă de un an jumate?

Nu știu de cât timp e. Dar se văd de foarte multă vreme.

- Trei nuci. - Da, nu e OK, nu e OK ce-a făcut tata.

- Dă, mă, și tu drumul la muzica aia - Pentru... toată lumea.

Asta e seacă!

Adevărul e că m-am lovit și n-am vrut să arăt.

Ai spart o nucă seacă!

„Seacă” să-i fie numele.

E cam seacă.

Hai s-o spargem și pe-a treia.

- Ce bine îmi pare să te văd! - Și mie îmi pare bine.

- Bună ziua. Să trăiți! - Să trăiți!

- Aici, în dreapta, dacă vreți. - Da.

Uite, ți-am adus și ție un pic de apă.

Hai, pune tu!

Sigur că da.

Mă doare spatele.

- Ce faci? - M-a înjurat Cosma.

De când l-am lovit...

mă doare spatele.

Ce să fac? Bine. Tu ce faci?

E foarte frumos...

- Aici. - Transmit.

- Zi, cum ești? - Bogdan, ne lași puțin, te rog?

Da, sigur.

Sigur că da.

- Ce faci, cum ești? - Ce-ai mai făcut tu?

Ce să fac?

Cu serviciul și... bine

L-am luat și pe Bogdan cu mine, dar...

Acum, stând aici, m-am gândit că e mai bine dacă vorbim doar noi doi.

E foarte aiurea în casă acum.

Gilda, nu zic nimic, că nici nu știu ce să zic.

Las timpul să rezolve lucrurile.

Să le... așeze.

Că nu știu ce să zic.

Da, voiam să te întreb, le-ai zis atunci că...

Mama voia să facă avort când era însărcinată cu ei?

- Așa. - E adevărat?

E chiar adevărat?

Mi-am dat seama că am făcut o prostie, o mare prostie că am spus asta.

Pentru că sunt lucruri care...

dor și... Da, e adevărat, da'...

în același timp...

Eu am făcut un lucru foarte crud...

că am spus asta.

Și până la urmă, n-a fost numai dorința Ioanei

ci amândoi stăteam să ne întrebăm cum o să reușim să...

creștem și gemenii.

Și eu am fost pus la încercare,

și până la urmă am decis să nu facă avort, dar...

Deci ăsta era motivul?

Hai să uităm, te rog din suflet.

Eu o să spun că am greșit și că sunt vinovat, și că nu e adevărat.

Și îmi asum asta.

Tata, stai cu cineva?

Că am auzit mașina de spălat și mă gândesc...

Da, Gilda, stau cu cineva.

E iubita ta?

Dacă tu vrei să îi zici iubita mea e...

destul de impropriu, dar e un om cu care trăiesc.

Nu înseamnă absolut nimic, nu înseamnă că ne căsătorim.

Pasager sunt aici, m-a găzduit, am acceptat.

- Ne înțelegem foarte bine. - Tata, să știi că eu mă bucur.

Și eu mă bucur, îți spun sincer.

Hai nu plânge, te rog eu, te rog.

Aoleo, tremuri. Gilda, ce-i cu tine?

Sunt bine.

Deși n-arăt, crede-mă că sunt bine în interior.

Ești bine? Cu Bogdan cum ești?

M-a cerut de nevastă.

Ce frumos!

- Dar nu vreau. - Da' de ce să nu vrei? Ce frumos!

De ce l-ai dat afară?

Ce frumos, bravo!

- Mie îmi place de Bogdan, mult de tot. - Serios? Chiar îți place?

Serios, pe cuvântul meu de onoare, chiar îmi place foarte mult.

Foarte mult.

Romi?

Ia uite.

Sunt însărcinată.

- Glumești, sau ce? - Nu, nu chiar sunt.

Cu cine? Cu mine?

Nu, cu Sfântul Ioan.

- Știe cineva? - Nu.

Ți-am zis ție, atâta.

- Și? Ce vrei să faci? - Zi-mi tu.

Am venit să te întreb, nu vreau neapărat...

N-am luat o decizie sau ceva.

- Ce faci, mă, Alfa? - Bine, Beta.

Nu, mă, asta era de la mașină, Alfa Romeo.

A, Alfa Romeo.

- Ce faci? - Bine.

Stăm la bere.

- Ești OK? - Da, e foarte OK.

- Da' ce are? Ce ai? - De la bere, dracu știe...

Ce s-a întamplat?

Ce avem, ședință cu părinții acuma sau ce?

Zi.

- Ce s-a întâmplat? - Sunt însărcinată.

Julie, vino încoace!

- Vino-încoa! - Du-te-n pumnii mei.

- Gilda, nu pot să cred, ce e aia? - Ce e?

- Vino să-l vezi! - Mi-este frică de el.

- Vino... - Du-te d-aicea!

Deci tu vrei să stai cu el în camera asta? Eu nu mai pot să dorm aici.

Dar l-am primit!

De la cine? Cine ți-a făcut așa un cadou?

Bogdan.

- Îți place? - Da.

E în loc de inel de logodnă sau ce căcat?

- De ce ești rea? - Nu sunt rea, da'...

- Mi-e și frică să mă uit la el. - Și gândește-te că o să crească!

- E un suflețel mic. - Eu te cred.

Și ipotetic mie mi-e drag de el.

Auzi, am niște prieteni care stăteau în cămin,

aveau un hamster și fumau niște marijuana, știi?

Și au spart hamsterul.

I-au suflat fum. Mi se par funny oricum.

- Și ce-a pățit hamsterul? - Nu știu. Probabil s-a simțit bine.

S-a spart hamsterul, auzi!

Ce faci, mă?

Măi, Sasha, deschide ușa, ce-ai? Ai luat-o razna?

- E ocupat! - Păi cum e ocupat? Ce ai, ai pățit ceva?

Nu.

Băi, deschide, mă, ușa, n-auzi?

- Cheamă-l pe Romi. - Dă, mă, drumul!

- Vreau să văd ce ai. - Cheamă-l pe Romeo, Cosma!

Hai, mă, te rog frumos, deschide ușa. Mă rog de tine atâta, ce naiba.

- Cheamă-l pe Romeo. - Îl chem și pe Romeo, da' deschide ușa.

Foarte bine, cheamă-l acuma pe Romeo și gata.

Nu-l chem până nu deschizi ușa.

- Foarte bine, atunci nu deschid ușa. - Hai, mă, te rog frumos!

Sunteți toți niște ciudați.

Romi!

Sasha, deschide ușa.

- A plecat Cosma? - Da, deschide ușa.

Ce e?

Ce s-a întâmplat?

- Ce e, ți-e rău, ce e? - Nu.

Ce s-a întâmplat?

Auzi, copilul... Copilul e al lui Alex?

Nu.

E al meu?

Ești sigură?

Îmi pare rău.

O să fie bine, serios, o să fie bine.

O să fie OK.

- Sahsa? - Da.

Îmi dai drumul te rog?

Nu.

Te rog, vreau să văd ce ai, mi-a zis Cosma că nu ești bine.

Sunt OK.

Te duci și-mi iei orice fel de ceva,

să nu mai îmi fie rău și să vomit, să nu vomit, orice.

- Sasha... - Lasă-mă-n pace!

- Zi, ți-e greață? - Mi-e un pic greață, da.

- O să fie OK. - Să n-o lași pe Gilda.

Stați!

- Stai așa. - Termină!

- Ce ai? - Nimic.

Ești plânsă toată.

- Ce-ai pățit? - Haide, ieși afară.

Te rog, mi-a zis Cosma că își face griji pentru tine.

- Ce, ce ai? - Foarte frumos din partea lui.

Te rog, ieși afară.

Sasha?

Eu și Bogdan o să plecăm un timp.

În vacanță.

Și voiam să te rog să ai tu grijă de ăsta mic.

Mă gândesc că...

Ți-ar face bine să ai grijă de el.

Și unde pleci?

- În vacanță. - Acum, în octombrie?

Unde pleci în vacanță? Pleci în vacanță cu...

Cu Bogdan.

- E foarte mic. - Da, și evadează.

Mi-am pierdut telefonul.

Zi și tu ceva. Bună dimineața, astea... salut.

- Auzi, Julie? - Aud.

Îți aduci aminte când...

Ți-aduci aminte...

Când aveam noi șase ani și a venit mama cu tine?

Mi-amintesc.

- O discuție perfectă. - Da.

- Așa? - Și după aia... am stat noi trei...

Ai și dormit la noi, de multe ori.

Câteodată la noi, câteodată ai mai dormit și pe la Cosma...

- Ce, mă? - Zic.

Am și eu nevoie de la tine

să îl iei pe Romi și să să vă mutați, cum ai zis, dar să îi spui tu asta.

Păi și tu, nu vrei să te muți și tu cu noi?

Am și eu nevoie de la tine să taci din gură un pic,

să-l iei pe Romi, să-i spui asta și să nu mă întrebi nimic.

Ce zici, mă, Romeo?

Bine.

Mă gândeam să-ți fac o propunere indecentă.

Vreau să fii...

un fel de soțul meu. Zi, te muți cu mine?

De ce să ne mutăm?

Ca să dobândești independență față de neamul Anghelescu.

Să-ți câștigi independența, ca Barcelona.

- O să-mi dai tu independență să înțeleg? - O să-ți dau toată independența din lume.

Nu, pe bune, nu vrei?

- Zi, mă. - Nu vreau să mă mut.

Serios, nu vrei să te muți? Vrei să stai aicea, cu hamsterul?

Am zis că nu vreau să mă mut acuma.

Da' când vrei tu să te muți?

Nu știu, la un moment dat, când o să fie momentul.

În cinstea ta, mă duc să mă piș.

Ai zis că cântăm. Așa ai promis.

Te grăbești.

Te grăbești!

Uite eu am nevoie să nu mă mut. Ce zici de asta?

- Ce faci? - Bine.

- Unde ai fost? - La Ema.

- Și ce-ai făcut la Ema? - Am vorbit despre avort.

Cum adică?

- Cum adică ce? Ești beat? - Cum adică ați discutat despre avort?

Am vorbit despre avort cu ea, dacă să fac asta sau nu, și o s-o fac.

Și gata, ai vorbit cu ea și-acum te-ai hotărât?

Da.

Hai Romi, termină. Termină!

- Vreau să vorbim. - OK, hai să vorbim.

- Hai să vorbim, nu stăm pe nicio tabletă. - Bun. Zi.

- Nu vreau să faci avort. - OK.

Asta e opinia ta.

- Hai să discutăm despre chestia asta. - Foarte frumos, eu o să fac avort.

În principiu e corpul meu. E problema mea, e decizia mea.

Sunt foarte tânără, nu sunt pregătită să fac asta,

nu vreau să fac treaba asta.

N-are legătură cu tine, n-are legătură cu nimic, decât cu asta.

Cu ce?

Cu faptul că e decizia mea,

și că nu sunt în stare, nu sunt pregătită, nu vreau asemenea responsabilitate.

Nu poate să fie decizia ta pentru că e vorba de amândoi

e copilul nostru, nu e al tău.

Nu e copilul nostru.

- Nu a apărut brusc în tine... - Ăsta nu e un copil...

- ...în timp ce stăteai în pat, a apărut. - ...normal...

care poate să apară într-o societate normală.

- De ce? - Pentru că e incest, în pula mea!

Stai aicea și vorbești. Nu pleci nicăieri.

În primul rând, nu-i mai spune incest.

Pentru că este un cuvânt foarte urât și nu are absolut nicio legătură cu noi.

E un copil care s-a născut pentru faptul că noi doi ne iubim.

- Copilul ăsta nu s-a născut. - Ba da, pentru asta s-a născut.

Nu, copilul ăsta nu s-a născut! El nu s-a născut

- Mă rog, e-n tine, OK. - A fost conceput.

E conceput, e-acolo, e în tine, există.

OK, hai să vorbim când ai să fii tu treaz, de exemplu.

Sunt foarte treaz. Și vreau să vorbesc despre chestia asta.

Poți să stai aciea un pic? Poți să stai zece minute?

Poți?

Pot să beau un pahar cu apă?

Îți duc eu un pahar cu apă.

Crezi că nu putem să-l creștem?

Nu râde, te rog eu frumos, deci nu râde.

- În zilele noastre, în România? - În ce zi vrei tu.

- Da, cred că nu putem să-l creștem. - De ce?

Din foarte multe motive.

- Spune-mi câteva. - Am 22 de ani.

Nu-mi asum această responsabilitate, nu avem bani...

Da' nu mai vorbi... Vorbești numai de tine, e vorba de amândoi!

OK, de amândoi.

Ce-am făcut noi e total ilegal.

OK, și? Ce-o să facem?

O să luăm o amendă pentru că am făcut un copil, pentru faptul că ne iubim?

Ce legătură are toată treaba asta cu iubirea? Tu nu înțelegi că n-are?

Are o foarte mare legătură, pentru că de asta s-au întâmplat lucrurile astea!

Nu, nu are nicio legătură.

Deci faptul că eu te iubesc pe tine n-are nicio legătură cu asta.

Sunt două lucruri total separate. Ăsta e un copil, e cu totul altceva.

Deci vorbim de cu totul altceva.

Vorbim de un steag pe care o să-l fâlfâim în fața lumii...

Așa...

...apropo de faptul că noi doi am făcut incest.

În fața lumii?

Crezi că pot să nasc copilul ăsta și să nu se știe al cui e?

Pentru că văd că în capul tău sunt mii de păsărele.

Să fim împreună, să-l recunoaștem, să... tot felul de tâmpenii.

Asta nu-i posibil, tu înțelegi?

În toată Europa de Nord chestia asta este legalizată și...

- Mă doare-n fund! - De ce?

E corpul meu, nu vreau să fac acest copil, nu vreau!

Da' nu e vorba doar de tine, e vorba și de mine. De câte ori să-ți spun?

Nu ai tu niciun drept în decizia asta.

Ba da, am un drept, pentru că e și copilul meu!

Ești aproape, ești cel mai important om din viața mea, te iubesc, mă iubești.

De ce trebuie să fie un copil dovada tuturor acestor lucruri?

Pentru că toată viața o să mă simt vinovat, dacă...

tu o să faci chestia asta.

- De ce să te simți vinovat? - Pentru că...

De ce? E evident de ce o să mă simt vinovat.

Pentru că... nu știu, am...

omorât o ființă care s-a născut din noi doi.

Tu...

femeia pe care o iubesc.

Ce regret poți să ai mai mare de atât?

Ce date ale problemei vrei mai...

mai concludente? Nu știu...

Nu cred că trebuie să ne luăm după tot ce se spune și se aude.

Având în vedere că în...

mai toată Europa și mai ales în țările dezvoltate,

chestia asta e văzută foarte normal.

Și până și Freud spunea chestia asta

că este un instinct pe care absolut toți oamenii îl au.

Că la unii se manifestă, OK, că la unii nu se manifestă, asta e.

OK.

- Nu e acceptat... - Tot ce vreau să spun este că...

Vezi lucrul ăsta foarte... îl vezi așa bolnav.

Și chestia asta mă deranjează foarte mult, nu e ceva bolnav.

E pur și simplu... ne iubim, și lucrul ăsta s-a întâmplat.

Și cred că e un semn sau nu e un semn.

Nu e vorba că e o confirmare sau că nu e o confirmare,

pur și simplu s-a întâmplat și trebuie să îl avem.

Și asta simt că trebuie să se întâmple nu are legătură cu nimic,

e pur și simplu...

Simt că trebuie să se întâmple chestia asta,

și asta vreau să se întâmple.

De ce nu putem pur și simplu să avem copilul ăsta și să...

- Romi, ai luat-o razna. - De ce am luat-o razna?

Și ești pur și simplu panicată.

Și pot să înțeleg că ești panicată, că ești tulburată, că...

Pot să înțeleg lucrurile astea, dar numai că

încearcă puțin să gândești limpede.

De ce nu poți să faci chestia asta?

- Băi, mă iubești? - Da.

OK, atunci lasă-mă să fac ce vreau.

Păi tocmai, că nu pot să fac chestia asta!

Te rog.

Sasha?

Sasha!

Ești ok?

Sasha?

Hai să mergem.

Ce are?

Nu știu.

- Ce-a luat? - Nu știu...

Zi, ce-ați fumat?

- Ce? - Am luat niște chestii.

- Hai să mergem acasă. - Sunt ok.

Hai acasă.

Sasha! Hai acasă.

Ușor! Las-o.

Du-o acasă, că leșină p-aici.

Sasha!

Hai, că leșinați p-aicea.

- Hai. Ușurel, da? - Mi-e foarte sete.

Ușor, Romeo!

Sasha, hai sus, te rog, că suntem în mijlocul străzii.

Hai că mai avem puțin până la mașină, te rog eu frumos.

- Lasă-mă, te rog! - Hai în mașină.

- Băi, avem niște apă? - N-avem, o să luăm acuma.

Zi-mi dacă ai mai luat altceva. Ai luat altceva, ai mai încercat chestii?

Nu știu la ce te referi.

- Dar dacă poți să spui... - La droguri, Sasha! Ai luat ceva?

- Un cuplu buclucaș! - Mai bine mergem la spital, serios.

Nu!

Dacă nu vrei să mergem la spital, spune-mi...

- Da, zi ce-ai luat. - Ce-ai luat în seara asta?

Ce? Ai băut? Spune-mi și mie.

Îți spun dacă tu spui „un cuplu buclucaș”.

Un cuplu buclucaș, na.

- Excelent. - Da, știu.

Sunt OK.

- Te doare stomacul? - Nu.

Da' ce te doare?

- Lasă-mă! - O să cazi!

- Lasă-mă un pic să mă plimb! - Las-o.

Las-o să facă câțiva pași.

Sasha!

- Sasha! - Lasă-mă!

- Lasă-mă. - Unde fugi?

Măi, Sasha!

- Lasă-mă! - Da' ce-ai?

Te rog!

Băi!

- Ce pula mea a fost asta? - Ce-ai, mă?

Am sărutat-o să se liniștească.

- Serios? - Da, și uite că s-a liniștit.

Sasha, cum ești?

Romi, vreau să pleci.

- Hai să vorbim mai încolo... - Vreau să pleci.

Hai să vorbim mai încolo despre asta.

- Nu mai vreau să vorbesc nimic. - Unde să plece Romeo, Sasha? Ce-ai?

Vreau să pleci.

Sasha, mă auzi?

Ce faci?

Ce-ai luat?

- Nu prea știu. - Nu prea știi ce-ai luat.

Vezi, încearcă-i pulsul sau ceva.

- Heroină, am tras pe nas. - Ai tras pe nas heroină?

Cred.

Am nevoie de apă.

- Ai luat și altceva? - Nu.

- Heroină? Numai heroină? - Nu știu.

Nu știu ce erau.

Nu știi ce erau.

E ceva în ea.

- Adu-i mă un pahar cu apă. - Are un gust de căcat.

Da de ce tremuri așa? De ce faci așa?

Nu știu.

Romi.

Zi.

Vezi că în sertarele alea mici, de la bucătărie,

ăla din stânga, e o tabletă cu niște calmante, adu-o-ncoace.

- Ce calmante? - Nu cred.

Niște calmante. Ba da, du-te și adu-le.

Are... pulsul foarte ridicat.

Nu putem să-i dăm calmante.

Du-te mă și adu-le! Nu mai mă tot... Ce mă tot...

- E însărcinată, nu putem să-i dăm. - Ce?

E însărcinată.

În câte săptămâni?

În prima lună.

Atunci, trebuie să mergem la spital.

Du-te.

- De ce vrei să mă duc? - Du-te.

- De ce? - Du-te.

Încearcă să te întinzi, te rog.

Du-te.

Ce e?

- Vreau să plece tatăl. - Ce?

Vreau să plece tatăl.

Ce pula mea, mă?

Bă, Romeo, zi în pula mea că nu e adevărat, mă.

Hai la spital.

Nu tre' să mai stai lângă soră-ta, mă, nu tre' să mai stai lângă ea,

nu tre' s-o mai vezi, tu nu-nțelegi?

Ieși afară! Ieși!

O să fac avort. O să mergem la tata.

A cui e casa asta?

Ți se pare că e o întrebare firească?

Cosma, de ce-ai venit?

„A cui e casa asta”? De unde ești tu, de la poliție, de la procuratură?

Îți mulțumesc foarte mult,

dacă ai venit să mă-ntrebi a cui e casa puteai să mă-ntrebi și la telefon.

- Sunt copilul tău. - Așa, și?

Era o întrebare...

Copilul meu se poate comporta oricum?

După atâta vreme de când ne-am certat,

vii, nici nu te-așezi și mă întrebi a cui e casa asta.

A unui om e casa asta. A cui poate să fie o casă?

- De asta ai venit? - Nu.

Atuncea, ia loc.

- Beți ceva? - Pot să fumez?

Poți. Dacă ai o brichetă...

Uite o brichetă.

Bă tu m-ai blestemat ultima dată când ne-am certat?

M-a durut spatele două săptămâni.

Pe mine m-a durut sufletul. Încă mă doare.

Păi asta nu e rău.

- Sasha? - Da.

Sasha, dirijorul. „Sasha?”

Deci acum poți să vorbești, pentru că el a zis „Sasha”, a ridicat bagheta.

Nu e nicio baghetă și niciun dirijor. Sasha, îi spui tu sau îi spun eu?

Păi, las-o să vorbească, nu e matură, nu e responsabilă?

Sunt însărcinată.

O veste foarte frumoasă. Mare.

Te felicit, vă felicit.

Comit o indiscreție dacă întreb cine e fericitul tată?

Nu.

- Sper că știm. - Da, știm.

OK.

Da, chiar nu pot.

Cunosc?

Da, îl cunoști foarte bine.

Mă duc la toaletă. Îmi pare rău, chiar nu pot.

Nu, stai aicea, îi ziceam eu.

E Romi, tata. Tatăl e Romi.

Cum adică Romeo e tatăl?

Și-a tras-o cu Romeo.

Sasha, ce zice Cosma?

Doamne iartă-mă și ajută-mă!

Doamne Dumnezeule!

Sasha, spune-mi că nu e adevărat, te rog din suflet.

- Iartă-mă. - Cum adică Romeo e tatăl copilului tău?

Nu știu cum am ajuns aici, nu știu cum s-a întâmplat.

Păi, cum s-a întâmplat?

Sasha, cum pizda mă-sii „s-a întâmplat”?

Sasha, mă omori!

Cum s-a întâmplat așa ceva? V-am educat!

- Despre asta e vorba, de educație? - Taci din gură, Cosma!

Taci din gură!

Ce vrei, s-o bați, că s-a întâmplat chestia asta?

S-o omori, ce vrei să-i faci?

Cosma, cel mai bun lucru ar fi să pleci în clipa asta. Te rog din suflet.

Ești autist și paralel și nu-nțelegi absolut nimic.

- Tu nu înțelegi că are nevoie de noi? - Aici e o problemă, nu e atitudinea mea!

E o problemă, idiotule!

Cum să rămâi însărcinat, intelecutal, cu fratele geamăn?

Te culci, bun, că ești inconștient, există atracție.

Dar cum să rămâi însărcinată?

Prostule!

- Despre asta e vorba? - Despre asta e vorba!

Nu despre atitudinea mea! Despre asta e vorba!

Tu nu-nțelegi, mă, că are nevoie de tine?

Fu-tu-ți gura mă-tii!

Cosma!

- Termină! - Băi, fu-tu-ți gura mă-tii!

- Termină, Cosma! - Ieși, bă, din casa mea!

- Cosma! - Te omor, înțelegi?!

Ieși din casa mea, nemernicule!

- Terminați! - Băi, vreți să mă omorâți?

- Terminați! - Vreți să mă omorâți?

- Te rog, termină, te rog! - Imbecililor!

Am să-i spun ceva.

N-ai să-i spui nimic, eu nu mai sunt tatăl tău, pleacă.

- Îmi faci rău. - Tu nu mai ești tatăl meu.

Pleacă! Hai du-te-n... Pardon de expresie. Du-te, hai.

Îmi faci rău.

Nu e vorba despre asta.

- Îmi faci rău. - E vorba că...

Ea avea nevoie de tine.

- E OK. - Eu aveam nevoie de tine.

- Nu te-aud, Sasha. - Noi toți aveam nevoie de tine.

- Nu te-aud! - E OK.

- Și te-ai comportat... - Bine...

- ...ca ultimul... - Nu e adevărat, e OK!

...animal, că nu ești om.

- Pleacă, te rog. - Plecați amândoi, vă rog din suflet.

Stai puțin.

Vreau să te duci acuma, vorbesc cu Mugurel.

Să te duci să...

să te vadă și...

Discut eu cu el toate detaliile.

- Poftim, nu răspunde nici ăsta. - Dacă n-ar fi fost al lui Romeo...

Spune-mi că nu e al lui Romeo și asta e mare bucurie.

Și dacă nu-l știi pe ta-su e o mare bucurie, e un copil care vine pe lume!

Păi și ăsta e un copil care vine pe lume.

Sasha, pentru Dumnezeu!

- Ești un om informat! Sasha! - Spuneam doar. Am spus doar un gând.

Cum să-ți asumi riscul ăsta, cum să ți-l asumi?

Mi-a dat un număr. Mugur, sau ceva de genul ăsta.

Pentru?

Avort.

Nu, o să mergem în altă parte.

Am vorbit eu.

- Și când, sau? - Acuma. Mergem acuma.

Mergem acuma să mă vadă, nu? Pentru niște analize, sau?

Să faci avort.

Acum?

Da. E un coleg de-al meu de la spital, care lucrează la un cabinet particular.

Mergem să fac avort acum?

Da, ne-așteaptă.

Bună.

Într-un minut poți să intri.

OK.

Alo! Da.

Salut, ce faci?

Da, mă, eu sunt.

Păi, pe mine m-ai sunat, da.

Cum adică?

Ce s-a întâmplat?

A pățit Gilda ceva, nu știu ce. O să-l sun de pe drum.

Cred că e un accident, sau nu știu... Rămâi tu aicea.

Păi vin cu tine.

Gabi, vezi că eu trebuie să plec neapărat. Rămâne Sasha aicea.

- Ai tu grijă de ea? Te rog frumos. - OK.

- Da? - Da.

Bine.

- Imediat. - Trebuie să plec, iartă-mă.

Ziceam că între viață și moarte nu există decât un singur lucru: timpul.

Între orice și orice nu există decât timp.

Uite Universul nostru s-a născut, va muri,

iar în timp ce vorbesc eu poate că universuri mor.

Și foarte bine fac.

Se spune că un meteorit a lovit pământul acu ceva timp, acu câteva milioane de ani

și a omorât toți dinozaurii. Foarte bine le-a făcut.

Altfel se pare că nu am fi apărut noi și eu n-aș mai fi vorbit acuma aiureli.

Eu zic că accidentele ar trebui privite altfel, ca ceva pozitiv.

Pentru că ne schimbă viața.

E adevărat că ne poate și lua viața,

dar o schimbă radical pe a celor din jurul nostru.

Nu vi se pare că toți pățim accidente și de cele mai multe ori e din vina cuiva?

Însă când vorbim despre natură nu spunem că greșește.

Când se abate cu asteroizi, cu uragane, cutremure, zicem că e natural.

Atunci poate că nici noi nu greșim de fapt, poate că e o prejudecată.

Poate că greșeala asta e naturală.

Ca să evoluăm, ca să ne schimbăm.

Nu știu, nu vreau să îmi găsesc scuze, însă mă simt...

Mă simt prost, mă simt umilit

de unealta asta despre care vorbeam, timpul.

Mă simt umilit pentru că acum ceva timp

nu știu, aș fi murit de rușine și de supărare

să știu că cei doi copii ai mei, gemenii, vor avea un copil.

Dar uite că timpul a transformat toate astea,

habar n-am cum s-a întâmplat.

Habar n-am ce s-a întâmplat.

Acum am o nepoțică pe care o iubesc pur și simplu.

Și dacă ar fi în pericol aș fi în stare să...

nu știu... să omor întreaga planetă ca să o salvez pe ea.

Și vorbesc foarte serios.

Pentru că pur și simplu o iubesc!

Și nu înțeleg cum s-a întâmplat asta!

Timpul ăsta e unealta lui Dumnezeu.

Dacă nu...

Dacă nu cumva e chiar el.

- Vrei să guști? - Hai să vă cântăm un cântec, nu vreți?

- I-auzi! - Vă cântăm?

Vreau. Adică eu vreau.

- Am repetat cu Romeo. - Îl cântăm pe ăla?

E la două mâini!

Pat și Pata... chon?

- Patachon. - Adică nu la mâna a doua!

- Ascultați? - Eu știu, chiar au repetat

Serios că e la două mâini.

Ce e ăsta, Bach?

- Faci prea încet. - Beethoven.

Acum a fost prea repede.

- E Sonata Lunii. - E fix Moonlight Sonata.

Să vezi ce bine a început Romi să joace șah.

- Nu vezi că... - Da.

Mai torni niște vin de ăla?

- Eu. - Da, mă.

Acuma!

Pentru ce sunt buni prietenii? Ca să-ți bea vinul.

Da' e foarte bun vinul ăsta.

Nu și-a pierdut tăria.

Parcă un pic.

Hai să facem o poză.

- Vreți? - Toți, să facem o singură poză?

O fac eu. Voi doar stați.

- Hai, de aicea. - Așa?

- Numai puțin... - E bine așa?

Julie...

Așa, du-te între tata și Romi.

- Poți? - Stai.

OK... Numai puțin...

Îi dau drumul, da?

- Tu știi. - Gata!

Stai așa.

- Vino încoace, prostuțule - Repede.

Unde e, că nu-l văd?