Original subtitles

Anterior în WALKER...

- Ascultă, copile. - "Copile"? Aşa vrei să fii?

Mă cheamă Duke.

Înţeleg de ce te vrea Graves la Quantico, dar îţi cer să ai din nou încredere în mine.

- Te iubesc. - Şi eu te iubesc.

Ştii ce mi-a făcut cazul acela.

Acum eu sunt la conducere. O să-l prindem.

Am lucrat cu Grupul Supravieţuitorilor Şacalului,

dar poliţia n-a luat în seamă ce-am găsit noi.

- Hoyt voia să ai tu jacheta asta. - De ce?

E o jachetă norocoasă. Mehar era cunoscut că scapă din belele datorită acestei jachete.

"Colierul, o bijuterie lucrată manual în secolul al XIX-lea,

nu a fost niciodată recuperat după ce a fost furat."

A aparţinut Ofeliei Rawlins."

- Ca unchiul Hoyt? - L-ar fi luat înapoi.

Expoziţia Western Regalia se închide pentru prânz în cinci minute.

Vă rugăm să vă îndreptaţi către ieşiri. Expoziţia se va redeschide la ora 14:00.

Pe aici, pe aici!

CU CINCI ANI ÎNAINTE Muzeul Vestului American

Să fiu al naibii!

A trecut ceva vreme.

Hei, tu!

Opreşte-te!

Focul e în spate!

Haideţi, ieşirea asta e blocată.

Haideţi, pe aici!

Haideţi!

Ce naiba s-a întâmplat?

Când a apărut în plan alarma de incendiu?

Când a fost în plan să mă aştepţi la mama naibii?

Mai aveam puţin şi ajungeam la autostradă.

Era o rulotă de churro.

- Nu-mi place privirea asta. - Care-i problema, Mehar?

Niciuna, încă. Doar nu te ataşa de pradă.

Linişteşte-te, amice. O s-o vindem. Doar facem o scurtă oprire înainte.

Pa pa!

WALKER - Sezonul 4, episodul 6 Cu toţii cădem

Traducerea şi adaptarea: emihaela Subs.ro Team @ www.subs.ro

Crezi că s-a prins tata ce facem?

Am fost iscoditori, chiar nostalgici, în ce priveşte istoria familiei.

Şi trecutul de nelegiuit al unchiului Hoyt, cu întrebări extrem de specifice.

Am riscat puţin în ultimele zile, dar Geri ne-a dat în sfârşit un nume.

Şi se pare că acest Mehar umbla cu Hoyt acum cinci ani,

aşa că, dacă Hoyt a furat colierul, poate au făcut-o împreună.

Acum nu mai trebuie decât să-l găsim pe Mehar.

Încă mai ai jacheta lui.

Ştiu că ai căutat o ocazie să i-o înapoiezi. Nu-i aşa? Să-ţi faci un prieten nou.

Stai puţin. Mătuşa Geri mi-a dat mie jacheta aceea.

E o chestie sentimentală. N-o dau înapoi.

Augie, cineva a intrat în camera mea de cămin şi mi-a lăsat o ameninţare pe geam.

Acum vrei să mă faci să par un nesimţit.

Mersi că mi-ai închis uşa în nas.

În sfârşit. Bună dimineaţa! Nu credeţi că aţi dormit suficient?

E 7:30 şi încă nu mi-am băut cafeaua. Poţi s-o laşi un pic mai încet, tată?

Ce e... cu toate astea?

Tatăl tău a avut o idee. A avut multe idei.

L-am ţinut cu picioarele pe pământ. Cu plăcere.

Ăsta e începutul zilei în familie prin care să salvăm ceva din vacanţa de iarnă eşuată.

Stella, tu te întorci la facultate mâine, Augie, tu începi ultimul semestru de liceu,

iar Geri pleacă la Oklahoma City ca să caute o locaţie pentru al doilea Side Step.

Am zis să ne mobilizăm şi să ne adunăm înainte de a ne întoarce la realitate.

N-aş zice că a fost un eşec total. Am recuperat puţin somn.

Pot să iau bacon?

Mi se pare că ai o memorie selectivă, Stella.

Te-a durut în gât când să tăiem bradul de Crăciun,

ai renunţat să mai mergi la expoziţia muzeală de la UCAS.

N-am ajuns nici măcar să vedem un film la cinema. Ce se întâmplă cu noi?

Şi credeţi-mă când vă spun că era o listă mult mai lungă.

Oameni buni, iese fum.

- Ah! - Nu-i nimic. Mă ocup eu.

Mă ocup eu imediat.

Ar mai fi o zi în familie fără pâinici arse?

Pentru că...

sună grozav, tată, dar i-am promis lui Augie

că ne întâlnim azi cu nişte tipi din programul militar ROTC de la facultate.

Doar ca să vadă cam cum e.

Da. După ce încep cursurile, nu vor mai fi aşa liberi, aşa că...

Da, bine. E-n regulă.

Dar vă rog să fiţi acasă pentru cină până la ora 18:00?

Speram ca vacanţa asta să petrecem puţin timp în familie toţi patru, împreună.

Poate facem măcar ceva frumos împreună.

Cina sună grozav, tată.

În regulă.

Cum merge cu Luna?

S-a dus înapoi în Corpus Christi pentru câteva zile.

Se pare că mai lucrează şi la alte cazuri.

Dar am vorbit prin mesaje...

să petrecem timp împreună când se întoarce.

Nu-mi vine să cred că am ajuns la muncă înaintea căpitanului.

- Tocmai azi. - Da, ştiu.

Apropo, ai văzut e-mailul de la el despre postul de locotenent?

Da. James îşi ia un adjunct.

- Da. - Ce părere ai?

Cred că e o promovare foarte bună.

Pentru persoana potrivită.

Da. Pentru persoana potrivită.

Da. Dar e ciudat că primesc recomandările doar până luni.

Nu ţi se pare că e un pic cam scurt timpul?

Poate nici măcar nu e cu adevărat o selecţie. Poate deja ştiu cine va fi.

Sau poate vor doar să se mişte rapid.

Poate. Dar cine? Walker nu intră în discuţie.

Mereu a zis că asta nu-i calea lui.

Deja faceţi speculaţii despre poziţia de locotenent?

Bună dimineaţa, căpitane!

Eşti bine?

Da. Ce vrei să spui?

Maşina e în service. M-am cam grăbit când am plecat de acasă azi-dimineaţă.

În regulă, ordinea de zi.

Vom pune la curent tot Grupul Supravieţuitorilor Şacalului

acordându-le toată atenţia cuvenită. Apoi, să aflăm ce ştiu ei.

Nu ne permitem să mai ratăm şi alte informaţii cruciale, ca în cazul lui Henry.

O să apară imediat. Perez, tu rămâi cu mine.

Trey, du-te laboratorul criminalistic,

vezi ce-au scos din acea imagine parţială cu Şacalul din Las Piñas.

Cel mai bine ar fi dacă ai putea începe să faci profiluri psihologice.

Astăzi va fi nasol.

Nu va fi uşor. Vieţile tuturor acestor oameni au fost distruse de acest ucigaş,

aşa că haideţi să le spunem ce putem şi să le răspundem la întrebările la care putem.

Da, dle.

Data viitoare când te văd, Larry, sper să fie pentru că l-ai prins pe nenorocit.

Dar de ce nu mă miră că încă nu l-ai prins?

Am dat lovitura.

Geri are numărul lui Mehar în telefon?

Poţi să mă feliciţi. Îi trimit un mesaj să ne întâlnim.

Dă-mi să văd?

În regulă, nu e că nu sunt impresionat...

- Dar? - Dar gândeşte-te puţin înainte.

Urmează să ce? Să invităm un infractor la o bere?

Adică, în afară de povestea mişto pe care ne-a zis-o Geri despre jacheta norocoasă,

nu ştim nimic despre el.

Acesta ar putea fi momentul în care să ne ducem la orice adult cu situaţia asta.

Poate la tata?

Şi cum începem povestea?

"Hei, tată, îmi pare rău, dar am cam minţit poliţia şi acum..." ce?

Ştii, Augie, nu ţi-am cerut eu ajutorul.

Nu încerc să dau înapoi. Doar pun nişte întrebări.

Bine. Eu sunt adultul la care mergem. În regulă?

Dacă nu-ţi convine asta, sunt sigură că există o drumeţie tată-fiu

în care ar vrea tata să meargă.

Dar eu chiar vreau să găsesc colierul acesta

şi să i-l dau cui mă terorizează ca să înceteze.

Asta mi se întâmplă mie. Lui Sadie şi lui Witt.

Nu ţi se întâmplă ţie.

Ai dreptate.

Ştii ce? Trimite-i mesaj, dar de pe telefonul tău.

Spune-i că eşti Geri şi ai alt număr de telefon. O să fie bine, da?

Doar o să-l întrebăm dacă are un colier vechi de 150 de ani

pe care să ni-l dea de plăcere.

Nu. Asta ar fi o prostie.

O să facem în aşa fel încât să merite să ni-l dea.

Nu cred că e bună forma...

- Ai putea să te răneşti. - Ba nu, e-n regulă. E o formă bună.

Unii ar spune că e chiar fantastică.

Eu nu l-aş lăsa să mintă, Ben. Mie mi se pare că o face de mântuială.

Cordi, poţi să-ţi vezi de ale tale, te rog? Nu-i da apă la moară.

De fapt, mă bucur că v-am găsit.

Speram să mă ajutaţi cu o părere dacă aveţi timp?

- Da, sigur. - În regulă.

Aţi observat şi voi că copiii s-au comportat un pic ciudat vacanţa asta?

Cum ciudat?

Adică au fost cam ocupaţi când se întâmpla să fie şi Geri aici.

- S-a întâmplat ceva cu Geri? - Nu, nimic. Tocmai asta e chestia.

Nu s-a schimbat nimic, dar copiii ne tot lasă baltă cu planurile.

Şi nu ştiu dacă are legătură cu cât de serioasă devine relaţia.

Din ce ştiu eu, în mare parte s-au închis în camera lui Augie,

ceea ce e normal pentru vârsta lor.

Mă bucur să aud asta, pentru că deseară o să luăm cina împreună

şi sper ca totul să meargă bine

pentru că vreau să vorbesc cu copiii despre mutarea lui Geri aici.

Ce? Frumos ai mai păstrat vestea cea mare pentru final.

Ştiu, dar aşa pare firesc.

Dar copiii se tot eschivează şi evită discuţia asta.

Dar sunteţi şi voi de acord că analizez prea mult?

Să-ţi mai aduc nişte apă.

Mersi.

Nu vreau să fiu Gică Contra, dar...

eşti sigur?

În legătură cu Geri? Sigur că da.

Nu în legătură cu Geri. În legătură cu mutatul ei.

Nu înţeleg.

Mă gândeam doar la momentul ales,

pentru că e sfârşitul vacanţei de iarnă şi Stella o să plece înapoi la facultate,

iar Augie începe ultimul semestru de liceu, deci casa va fi goală.

Nu vreau să te grăbeşti după şase luni pentru că...

Nu sunt şase luni, Liam. O ştiu pe Geri de mai bine de 20 de ani.

Ştiu asta. Ziceam doar dacă te-ai gândit la...

- M-am gândit, Liam. M-am gândit mult. - În regulă.

Bine.

Ai înţeles?

- Poftim. - Sigur.

Ce-a fost aia?

- O să vezi. - Pe bune? Amesteci chelneriţa în asta?

M-am gândit că, dacă seamănă cu Hoyt, trebuie să-l ispitim cu ceva irezistibil.

Oh, Angela! Ce dor mi-a fost de tine, fetiţo!

Numele ei e Stella.

- Şi tu eşti? - Proprietara maşinii.

Poate acum. Dar frumuseţea asta a fost a mea.

Am câştigat-o la zaruri.

Dacă stau să mă gândesc, tot aşa am şi pierdut-o.

Cred că ţi-a fost greu.

Câteodată câştigi, câteodată pierzi.

- Vine şi Geri? - Nu, nu vine.

Dar noi suntem un fel de nepoţi ai prietenului tău Hoyt.

Avem nevoie de ajutorul tău.

Asta-i jacheta mea norocoasă?

Înţeleg. Şi voi credeţi că eu ştiu unde e acest colier?

Păi, tu şi Hoyt l-aţi furat.

- Sunteţi siguri? - Asta a lăsat Geri să se înţeleagă.

Şi nu a lăsat să se înţeleagă şi cum m-a tras în piept Hoyt

de un câştig de şase cifre dintr-o lovitură pe care se poate sau nu s-o fi dat?

Partea asta a omis-o.

E foarte amuzant cum acest detaliu este mereu uitat.

E molipsitor felul acesta al lui Hoyt de a uita lucruri.

Aşa că scuze, dar invocarea memoriei lui nu vă ajută prea mult.

Şi de ce jacheta mea e la tine?

Erau o alpaca şi un cal într-o râpă şi...

Aţi terminat?

Când sunteţi gata.

Da, tu eşti studentă la UCAS.

Da, în primul semestru.

Am citit despre expoziţia Muzeului de Istorie Naturală din Santa Fe.

Relicve şi antichităţi din Sud-Vest, nu?

- Ai fost s-o vezi? - Nu încă, dar ţine toată luna. Mai e timp.

Ar trebui să mergem împreună.

Deocamdată doar studenţii au acces, dar cred că pot să te bag.

- Mişto. - Şi pentru nota de plată.

Mulţumesc.

Şi spuneai că nu ştii unde este colierul?

Bună încercare, pentru că n-am spus asta.

Am spus că "nu înclin să vă ajut să-l găsiţi".

Una-i una, alta-i alta.

Atunci îmi pare rău că ţi-am irosit timpul.

Aşa pare.

Salutaţi-o pe Geri din partea mea.

Mereu a fost prea bună pentru Hoyt.

- Eşti bine? - Da, sunt bine. Mersi.

De ce eşti aşa de bucuroasă, Stella?

A ieşit groaznic.

Chiar aşa? Pentru că mi-a furat portofelul, ceea ce înseamnă că a muşcat momeala.

O să jefuiască expoziţia. Şi noi o să fim chiar acolo.

Deci asta a fost... Scuzaţi-mă.

Ea a fost a şaptea victimă.

Dar la motel am găsit cele mai multe probe materiale de până acum.

Şi, cum am zis şi mai devreme, avem imaginea parţială.

Aşa că lucrurile...

Haideţi să luăm o pauză. Aveţi nişte cafea şi gogoşi acolo

şi apoi eu şi rangerul Perez vă vom răspunde la întrebări.

- Căpitane? - Da.

Ştiu că e o întâlnire grea, dar te-ai descurcat foarte bine.

Da, e...

Mersi.

Mai e ceva?

De fapt, da.

Voiam să vorbesc cu tine despre poziţia de locotenent.

Nu vreau să fiu arogantă şi îmi pare rău că s-a nimerit tocmai azi.

Şi totuşi, iată-ne aici.

La asta te-ai referit după raidul asupra fraţilor Delmonico, nu?

- Asta e partea cu "ai încredere în mine"? - Da, aşa este.

Ştiu că trebuie să fii imparţial. Trebuie să pară o concurenţă.

- Înţeleg. - Este o concurenţă, Perez.

Eşti în frunte pentru toate motivele despre care am discutat,

dar asta, aici, este total inadecvat.

- Ai înţeles? - Da, dar cu tot respectul, căpitane,

de ce mi-ai cerut să nu mă duc la Quantico dacă asta nu-i pe bune?

E pe bune şi, dacă chiar ţi-o doreşti, nu-i nici locul, nici momentul pentru asta.

Am noutăţi.

Facem progrese cu profilurile psihologice.

Cred că, până la sfârşitul zilei, vom putea micşora cercul suspecţilor cu 60%.

- Serios? - Da.

Foarte bine. Asta-i nemaipomenit.

Laboratorul criminalistic este excepţional. Nu pot să-mi asum tot meritul.

- O să trec totul în raport. - În regulă.

Dar voiam să mai vorbesc ceva cu tine.

- Dacă e vorba de poziţia de locotenent... - De unde ştiai?

Da, despre asta e vorba. Am senzaţia că am şi eu ceva de spus.

Sunt sigur că e concurenţă, dar serios acum...

câţi recruţi pot spune că au salvat viaţa primarului?

- Serios, Trey? - Bine, bine.

Ce altceva crezi că ar trebui să mai scot în evidenţă, căpitane?

Trebuie să găsesc un mod de a mă remarca.

Ce vrei să zici? O să te remarci.

Ai desfiinţat o grupare anarhistă. Stai bine.

Da, dar crezi că asta ajunge?

Ce zici de Spyder? Tu şi Walker l-aţi convins să-l toarne pe Garrison.

Vrei să spui Micki?

- Ce? - Micki a făcut asta.

Da. Adică...

Înţelegi ce vreau să spun. Erai şi tu acolo.

Da, dar nici măcar nu eram încă ranger.

Eşti bine?

Sincer, n-ai arătat prea bine toată ziua şi nu-ţi stă în fire să încurci lucrurile aşa.

Sunt bine.

În regulă? Trimite raportul.

Am terminat.

Da, dle.

Bună! A fost un eşec total.

Dar să ştii că nu din cauza mea.

Ce magazin n-are cotlete de porc cu os în perioada asta a anului?

Cotletele de porc sunt sezoniere?

Ştii tu ce vreau să spun, sărbătorile... Oricum ar fi, absurd.

Total absurd.

Da, înţeleg, dar orice ar fi asta pare să aibă legătură mai puţin cu magazinul

şi poate mai mult cu munca, Stella, Augie?

- De fapt, cu Liam. - Doamne, ai văzut ce aiurit e?

Da, o abundenţă şocantă de claritate.

Total greşită, să ştii.

Dar el are impresia că vede totul foarte clar.

Vorbeşti foarte enigmatic.

E greu să explic tot fără să explic tot. Şi încă nu pot să explic tot.

Da, dar tu ai deschis discuţia, aşa că...

Aşa este, pentru că vreau să-ţi explic tot.

- Are vreo logică? - Cordi, îmi spui ce se întâmplă?

E-n regulă, vorbeşti cu mine.

Da, sigur.

Am vorbit cu el mai devreme despre mutarea noastră împreună.

Adică despre faptul că vreau să te întreb dacă vrei să te muţi aici.

- Oh! - Da.

Stai puţin. Tu...

- Asta e... - Da.

Da. Adică am vrut să aştept până după cină, dar da, eu...

Geri, vrei să te muţi cu mine?

Pentru că ultimele luni au fost minunate.

Cele mai frumoase de ani de zile. Şi nu mă gândesc decât că

de ce să mai amânăm următorul pas din viaţa noastră şi mai mult?

De ce să nu-l facem acum?

Asta dacă vrei şi tu.

Da.

Da?

- Da. - Da?

- Da! - Da?

Doamne! Da, Cordell, mi-ar plăcea foarte mult să mă mut cu tine.

- Da. - Da.

- Sună tata. - La naiba! Cât timp mai avem?

N-avem timp să ne ocupăm de asta.

- Ai avut dreptate. - Eşti pregătit?

Da.

Bună ziua! Am raportat mai devreme la poliţie că mi s-a furat portofelul.

Cel de acolo. El mi-a furat portofelul.

- Acolo? - Da.

Hei!

Hei, tu!

Stai pe loc!

Opreşte-te! Stai pe loc!

- Nu-l lăsa să plece. - Bărbat alb, păr şaten.

Ce naiba?

Ţi-am făcut rost de câteva minute.

Cred că ştii mai multe despre acel colier decât ai lăsat să se înţeleagă.

Aşa că profită de timpul de care ţi-am făcut rost

şi, în schimb, poţi să-mi oferi adevărul.

Sau colierul. Sau, de preferat, amândouă.

Ne-am înţeles. Dar dacă vrei să vorbim, va trebui să fugi.

Să fiu al naibii!

Trebuie să-ţi recunosc meritul. Îţi cauţi echipă?

Nu. Asta a fost o singură dată.

Dar noi ne-am ţinut partea noastră de înţelegere.

Înţelegere?

Habar n-au avut cu cine se pun.

Eu, zig, ei, zag...

Dar mi-au luat foc picioarele.

Jacheta mea e la el. Ce-am pierdut?

Mehar tocmai urma să ne spună unde a ascuns colierul.

În legătură cu asta.

Cred că există o neînţelegere.

Cum adică o neînţelegere? Te-am ajutat să iei ce-ai vrut.

- Încerci să ne păcăleşti? - Liniştiţi-vă.

Nu încearcă nimeni să păcălească pe nimeni.

Mai puţin pe mine. Unchiul vostru m-a păcălit pe mine.

Adevărul e că nu-i la mine colierul. N-a fost niciodată.

În ziua jafului, am oprit pe la un bar să se vadă cu un prieten.

Hoyt m-a fentat după aceea. Am încercat să dau de el,

m-am gândit că poate avea un plan să-l bage pe tipul ăsta în combinaţie,

dar doar s-a întâlnit cu Geri şi apoi a fugit din oraş.

M-am dat bătut după aceea.

Pur şi simplu ai renunţat? Nu l-ai confruntat niciodată?

Nu zic că nu răbufnesc şi eu ca orice om,

dar colierul acela însemna mai mult pentru el decât pentru mine.

Deci Hoyt te-a lăsat cu ochii în soare.

Dar poţi să ne spui mai multe despre tipul celălalt?

Poate ne ajută cu nişte indicii despre unde e colierul acum.

Cred că îl chema... Duke.

Uite-l!

Un metru nouăzeci şi cinci de foc şi pară.

Salut!

Mehar, fă cunoştinţă cu vechiul meu prieten, Duke.

Credeam că vii singur.

Iar eu nu credeam că facem popasul ăsta, aşa că să zicem că suntem chit.

Mehar, frate, ce-ai zice să studiezi un pic meniul şi să ne comanzi ceva?

Am auzit că prăjesc mozzarella pe loc pentru fiecare comandă.

Popasul ăsta? Vreau să ştiu?

Mai bine nu întrebi să nu ne stricăm starea de spirit.

Câteodată, lucrurile trebuie returnate proprietarilor de drept.

Tu ce mai faci? Cât a trecut? Trei luni de când eşti sub acoperire?

Cum rezişti?

Mai bine nu întrebi să nu ne stricăm starea de spirit.

Vezi? Ştiu că e o problemă când îmi foloseşti propria logică împotriva mea.

Scuză-mă că te-am chemat aşa din scurt.

Mi-am zis că, dacă e să pot fi văzut cu cineva, probabil tu eşti acela.

- Sincer, cred că m-ar şi ajuta. - Fii sigur de asta.

Mă mir că n-ai sunat mai repede.

Scuze.

Mi-am dat seama că nu pot să mai ţin scrisorile astea asupra mea.

Le-am scris în încercarea de a nu o lua razna

şi de a nu mă rupe de adevărata realitate, în opoziţie cu ce-o fi asta.

Dar Clint încă nu are încredere în mine şi m-am gândit că, dacă sunt descoperit,

atunci astea îmi dau... Ştii tu.

Îmi cer să le dau scrisorile astea lui Augie şi Stel?

Vorbeşte mai încet. Îţi cer doar să le ţii bine.

Şi să le dai doar dacă eu...

Noi nu vorbim aşa!

Noi doi suntem supravieţuitori.

Întotdeauna am fost.

Noi nu vorbim aşa.

O să le ţin bine.

Şi o să le dai chiar tu copiilor când o să fie momentul.

Hoyt...

Mulţumesc, frate.

Întotdeauna, prietene.

Acum spune-mi...

...ce mai face Geri?

Îmi pare rău că n-am mai venit de la înmormântare.

Parcă şi văd cum dai din cap dezaprobator.

Ştiu, Em.

Cred că, uneori, e nevoie de ceva greşit ca să îndrepte trecutul.

Ce plăcere să te văd!

Cât stai în oraş?

Nu-i nevoie să ne gândim la asta.

L-am văzut azi. Pe Cordi.

El...

Nu e bine, Geri.

Nu e.

Nici nu-mi imaginez cum ar putea fi, având în vedere...

Crezi că l-ai ajutat?

I-am promis că o să-l ajut.

În felul meu.

Dar n-am putut să plec fără să te văd.

Şi uite şi răspunsul meu.

Nu mult.

Nu e cel mai bun moment pentru mine acum.

Dar o să mă întorc şi...

uite ceva care să-ţi reamintească de mine cât sunt plecat.

Hoyt.

Nu cred că vreau să iau parte

la ce face ca acesta să nu fie un moment bun pentru tine să rămâi.

- Nu-ţi las ceva de dosit. E altceva. - Cu cât spui mai puţine, cu atât mai bine.

Ea ar vrea să fim fericiţi.

Ştiu.

Şi eu.

Nu suntem nefericiţi.

Nu.

Doar neliniştiţi.

Sună-mă când te întorci.

Dar numai dacă rămâi.

Nu-mi vine să cred.

Un singur lucru, Geri.

- Le-am cerut un singur lucru. - Ştiu, Cordi.

Sunt copii, probabil doar au pierdut noţiunea timpului.

Nu. Mai degrabă au dat peste o petrecere la UCAS şi nu s-au deranjat să sune.

Intră.

E-n regulă. Am venit cu taxiul.

- Poftim. - Mersi.

Nici nu ştiu de unde să încep.

De unde vrei tu.

Ce este...

Ce ai aici?

Cartea pe care nu reuşesc s-o termin.

Notiţele tale personale?

Da.

Le-a găsit Kelly.

Unde?

În biroul meu încuiat de acasă.

Chiar lângă vodcă.

James, îmi pare rău. N-am ştiut.

DJ venise acasă din Boise.

A trebuit să vadă cum tatăl lui e dat afară din casă.

A zburat trei ore pentru asta.

Trebuie să mă duc acasă. Trebuie să mă întorc la familia mea. Trebuie să...

- Trebuie să repar asta. - Hei, o s-o facem.

O să te ducem acasă.

O să vorbesc cu Kelly. O să lămurim totul şi vor înţelege.

Nu, nu vor înţelege.

Mi-am spus că există reguli.

Au funcţionat înainte, ar putea să funcţioneze din nou.

Reguli?

Nu bea la vedere. Nu bea la muncă. Nu mirosi a băutură.

Pe cine păcăleam? Odată ce trebuie să-ţi impui reguli, este...

Obişnuiam să fac poze,

să-mi trimit mesaje...

despre lucruri pe care ştiam că le voi uita pentru că eram beat.

Erau un fel de mementouri.

Dar şi un fel de chitanţe.

Erau dovada că minţeam pe toată lumea din viaţa mea.

Că mă minţeam singur.

Dar eşti sincer acum.

Da, sunt sincer acum. Am de ales?

Cred că Trey ştie ce se întâmplă.

Ai avut dreptate, Cordell...

să-mi ascunzi asta.

Eu nu pot... Cazul acesta, tipul acesta...

mă face să devin cea mai rea versiune a mea.

E ceea ce le face copiilor.

Sunt doar nişte copii şi...

trebuie să trăiască în continuare, să meargă mai departe,

bântuiţi de ceea ce...

Ascultă.

O să fiu în continuare aici, dar...

am nevoie să preiei tu conducerea.

De acum înainte.

- Da? - Da, sigur.

Bine.

Hei, ai mai învins asta o dată.

O s-o învingi din nou.

Hai să găsim calea înapoi.

În regulă.

James încearcă să doarmă, aşa că poate ar fi mai bine

să amânăm discuția pe mâine, după ce se odihneşte toată lumea.

Îmi pare rău, Geri, dar trebuie să spun acum ce-am de zis.

Tată, putem să-ţi explicăm.

Nu-i nevoie de nicio explicaţie. E destul de clar.

Nu cred că este.

Îmi pare foarte rău pentru seara asta, tată, dar avem o întrebare foarte importantă...

"Îmi pare rău"? "Îmi pare rău, tată"? Nu-ţi cere scuze doar mie.

Şi cu Geri aţi fost lipsiţi de respect. Aţi profitat de toată situaţia asta.

Ştiţi ce? V-am dat amândurora spaţiu, v-am lăsat să fiţi independenţi,

am încercat să fac ce trebuie "pentru vârsta voastră" chiar dacă eu gândeam altfel.

- Şi uitaţi unde am ajuns. - Unde?

- Cu voi doi complet scăpaţi de sub control. - Stai puţin şi hai să ne liniştim.

Nu profităm de tine, tată, şi n-am vrut să fim lipsiţi de respect, Geri.

Nici nu ştiu ce vrea să însemne asta.

Sigur că nu ştii, dar e-n regulă pentru că ştii ce?

- Faptele voastre vorbesc de la sine. - Cordi, te rog...

- Nu, trebuie să audă asta. - Ce?

Câtă lipsă de respect au arătat faţă de tine, Geri.

Cumva, mereu trebuie să fie altundeva

de fiecare dată când încerc să fac planuri pentru toţi patru ca o familie.

Şi ştii ce? Dacă aveţi o problemă cu relaţia noastră şi cu cât de serioasă devine,

trebuie să spuneţi ceva, nu să vă eschivaţi.

Tată, serios? Toată asta doar pentru o cină?

Nu, nu e doar pentru o cină, August.

În seara asta trebuia să sărbătorim mutarea lui Geri aici, pentru că asta se întâmplă.

Da?

Da.

Şi voiam să fie un moment fericit, dar în schimb e aşa.

Şi da, cred că e şi vina mea,

aşa că, de acum înainte, vor exista nişte schimbări.

Începând cu voi doi stând acasă mai mult ca să ştiu exact ce naiba se întâmplă.

- S-a înţeles? - Da, dle.

Înţeles?

- Da. - Grozav.

Atunci am terminat aici.

Am presupus că ştiau.

Geri, mi-aş fi dorit să mă lase să le spun în orice alt mod.

- Bună dimineaţa, iubitule! - Bună dimineaţa!

De când eşti treaz?

De ceva vreme.

Partea bună e că am avut timp de gândire.

Nu-mi place cum sună asta.

Nu, nu e de rău.

Sau sper că nu e de rău.

Eu...

n-am vrut să fac din rănirea ta o chestiune despre mine, dar...

m-a făcut să văd lucrurile dintr-o altă perspectivă.

Şi voiam să vorbesc cu tine despre...

- Vreau să renunţ la slujba mea. - Ce?!

Din cauza unui disc deplasat şi a unei glezne sucite?

Nu, nu din cauza unui disc deplasat şi a unei glezne sucite,

ci pentru că munca mă ţine plecat prea mult timp şi nu acolo îmi doresc să fiu.

Aici vreau să fiu, să mă ocup full-time de afacerea cu evenimente cu Abby.

Vrei să lucrezi cu normă întreagă la fermă cu mama mea?

- E prea mult înainte de ora 8 dimineaţa? - Atât de mult, mult prea dimineaţă.

Nu, glumesc. Mi-ar plăcea asta pentru tine.

Pentru noi.

- Dar... - Dar?

Părinţii mei se cred...

...atât de isteţi, dar cuvântul "pensionare" s-a tot auzit în ultima vreme

şi nu e nimic oficial, dar eşti sigur că vrei să renunţi la slujba ta ştiind că...

Ştiind că aş putea ajunge să conduc o fermă cu tine?

- Da. - Şi o firmă de avocatură.

- Şi un adăpost pentru salvarea cailor. - Da, şi un adăpost.

Da.

Cred că aş putea fi convins să îmbrăţişez acest viitor.

Îmi place acest viitor.

Bine.

Vrei să-ţi arăt cum se face?

Salut, căpitane!

Îmi pare rău pentru ieri.

Ar fi trebuit să-mi văd de treabă în laborator, dar am întrecut măsură.

Dar trebuie să întreb.

Era totul în regulă?

Adică tu erai bine?

Am căzut,

dar azi m-am ridicat la loc, aşa că...

Cu toţii mai cădem, căpitane.

- Bună! - Salut!

- Scuze, vă întrerup? - Nu, treci acolo.

S-ar putea să trebuiască să mai adaug câteva discuri.

Îmi pare rău pentru ieri, căpitane.

Să nu-ţi fie.

Şi încercaţi să n-o luaţi razna în legătură cu ce urmează, da?

Şi ce urmează mai exact?

Amândoi vizaţi postul de locotenent. După mine, să înceapă competiţia.

Cea mai bună pălărie Stetson să câştige.

Baftă!

Cred că am luat tot.

În regulă. Am făcut un sandvici.

Vrei să ţi-l împachetez pentru drum?

Apropo...

m-am gândit cum am putea aranja pe aici, să-i dai o notă personală? Ce zici?

- Cordi, nu ştiu. - Ce nu ştii?

Nu cred că noi...

Nu cred că eşti pregătit.

Geri, copiii o să se dea pe brazdă.

Nu, nu vreau "să se dea pe brazdă".

Voiam să ai o discuţie cu ei înainte de ce-o fi fost aseară.

Am încercat.

Exact pentru asta era seara trecută.

Înţeleg, dar vreau să înţelegi şi tu ceva.

Da?

Când mă mut aici, vreau să fie pentru totdeauna.

Şi vreau să fie pentru mine.

Nu pentru că...

încerci să umpli cuibul.

Pentru că aşa simt acum.

- Nu, Geri... - Nu, ascultă-mă.

Totul e bine.

Noi suntem bine. Te iubesc.

Da?

Dar hai să mai aşteptăm puţin şi să vorbim despre asta când mă întorc.

Bine?

Bine.

- Te iubesc. - Şi eu te iubesc.

Permis de vânătoare

Sfârşitul episodului 6

Traducerea şi adaptarea: emihaela Subs.ro Team @ www.subs.ro