Original subtitles

Anterior în WALKER...

Cine v-a angajat s-o jefuiţi pe Geri?

Nu ştiu, n-am întâlnit-o niciodată, dar n-o să se oprească.

Nu până nu pune mâna pe colier.

Nici nu pot să-ţi spun cât apreciez că mă ajuţi.

Nu sunt doar eu.

David Luna. Tu trebuie să fii Cassie Perez.

- Îmi place şi stilul tău. - N-a fost rău, nu-i aşa?

N-ai idee în ce hal l-a adus pe James cazul Şacalului data trecută.

În curte, l-am găsit pe Henry Moore. Băiatul încerca să-şi resusciteze tatăl.

Căpitane, am mai găsit o victimă.

De câtă vreme lucrezi la cazul Şacalului pe la spatele meu?

Cred că e timpul să mă puneţi la curent cu nişte lucruri.

De-acum înainte, nu se mai întâmplă nimic fără ca eu să ştiu.

Criminalul în serie a fost considerat inactiv de câţiva ani,

dar cele două crime din ultimele şase luni au ridicat numărul victimelor la şapte.

Date fiind evenimentele recente, eu şi echipa mea lucrăm non-stop.

Fără alte întrebări.

Noapte bună, căpitane.

WALKER - Sezonul 4, episodul 5 Am mai trecut prin asta

Traducerea şi adaptarea: emihaela Subs.ro Team @ www.subs.ro

- Poftim. - Mi-ai citit gândurile. Perfect.

Deci James te munceşte ca pe un sclav.

Da, de o săptămână întreagă.

Cred că era de aşteptat.

Cel puţin acum ştie şi el tot.

Pentru că ţinând munca ta cu Trey în secret şi apoi Kelly ascunzând asta de James...

- Nu-mi place să ne minţim prietenii. - Nu era chiar minciună, Geri.

Era omisiune, ca să-l protejez. Şi dacă aş putea să-l fac să înţeleagă asta...

Atunci poate revenim la întâlnirile duble şi serile de jocuri?

Pentru că tu, campion la Monopoly?

Asta nu pot să accept.

Şi apropo de asta,

Miss Monopoly din viaţa reală, azi te întâlneşti cu aceea influenceriţă, nu?

- Da, are trei milioane de urmăritori. - Doamne!

Şi vrea să deschidă un al doilea Side Step cu noi.

Se pare că ne potrivim cu marca Rose Ryan.

Aşa că o să mă întâlnesc cu ea mai târziu să discutăm oferta.

- Dar sunt destul de entuziasmată. - Aşa este.

O să văd dacă pot să ajung.

Apreciez asta, Cordi, dar cred că acum

ar trebui să fii mai mult ranger decât coproprietar de bar.

Ne vedem mai târziu.

Pe mai târziu.

Uşa e descuiată.

Bună, Kelly! Intră, ia loc.

- Nu ştiam că vii. O chem pe Geri. - De fapt, am venit să vorbesc cu tine.

Avem nevoie de un plan ca Larry să n-o ia razna.

Ştiu.

Cred că, dacă reuşim să-l facem să înţeleagă că intenţiile noastre au fost bune,

atunci va înţelege şi în sfârşit ne va ierta.

Pe mine m-a iertat.

- Da? - Da.

Asta e grozav.

Pe mine mă ignoră total în continuare.

Mi se pare o iertare fără valoare.

De fiecare dată când încerc să vorbesc mai serios cu el, nu se implică deloc.

Walker...

- Nu mai pot să trec prin asta din nou. - Nimeni nu vrea asta, Kelly.

Iarăşi stă mai mult la muncă decât acasă,

şi, chiar şi acasă, înoată în hârtii din dosar.

Ai grijă de el.

Ai grijă să nu se înece.

Sigur că da.

Maybelline chiar ne-a răsfăţat cu coşul acesta cadou.

Cine a luat ultima punguţă de pastramă?

Mass-media nu se mai opreşte.

Nu-i nevoie ca toată atenţia asta să grăbească următoarea crimă.

Nu, căpitane, de data asta îl prindem.

Da. Cum stăm?

Rezultatele analizelor de laborator n-au arătat nimic.

În camera de la Seashore Motor Inn nu s-a găsit niciun ADN.

Şi nicio amprentă. Sincer, e şocant.

Aşa ne-a scăpat până acum.

O maşină nemarcată se învârte în jurul fiecărui motel din Dallas până în Corpus.

Şi eu am verificat persoanele dispărute, dar nimic deocamdată.

Şi eu şi detectivul Luna am vorbit cu toţi cunoscuţii mamei lui Amy Smith, Tara Smith.

Din câte se pare, căuta mereu să se drogheze

aşa că e greu de spus ce sau cine din jurul ei era suspicios.

- Ceva în comun cu celelalte victime? - Nu putea să păstreze o slujbă.

Sub limita sărăciei. Mamă singură.

Fără o locuinţă stabilă. E ceva în comun?

Victimele anterioare sunt din toate clasele sociale.

A patra victimă juca la bursă.

Tara Smith avea 30 şi ceva de ani, iar Hollis Miller era şi el tânăr, nu?

Aşa este, dar prima victimă avea aproape 90 de ani,

iar a cincea a fost o femeie de 52 de ani. Deci nu avem consecvenţă în vârstă sau sex.

- Religie? Stil de viaţă? - De toate credinţele.

De la pustnici la mondeni. De la bunici la burlaci.

Singura constantă e că toate victimele sunt adulţi care trăiesc în Texas.

Poate că îşi alege victimele aleatoriu.

Nu, mâncarea pasată, dintele de şacal, îngroparea victimelor de vii.

Există un motiv pentru semnături, trebuie să fie unul şi pentru victime.

Să mai vorbim încă o dată cu Amy...

Nu, e un copil. Am presat-o destul săptămâna trecută la locul crimei.

Lucrăm de o săptămână întreagă.

Cred că toţi aţi făcut tot ce puteaţi ca să înţelegem ceva din ce avem.

Luaţi-vă restul zilei liber. Întoarceţi-vă cu forţe proaspete, da?

Am înţeles.

În regulă, l-aţi auzit. Duceţi-vă acasă.

Eu o să mai rămân, în caz că James are nevoie de mine.

- Mersi, Walker. - Da.

Nu ştiu. După ce i-a făcut Şacalul Tarei,

am senzaţia că ar trebui să continuăm să lucrăm.

Sunt de acord cu tine.

Dar poate cu un pic de aer proaspăt şi o schimbare de decor?

- Side Step? - Da, ar merge nişte queso.

Da, fă-o cât poţi.

Serios, cum reuşeşti să faci să nu te dea peste cap?

Ba mă dă peste cap, dar pot să fiu dat peste cap şi în confortul propriei case.

E un drum lung. Vrei să mănânci ceva cu noi înainte să pleci?

Da.

Sigur. Aş mânca ceva şi apoi să plec la drum.

- Să ne cunoaştem un pic mai bine. - Da, aşa ziceam şi eu.

Ce?

Da, ne vedem acolo.

CU CINCI ANI ÎNAINTE

Cineva a atacat un ranger.

Asta nu-i ceva minor, James. Cine a fost?

E-n regulă, nu vreau să raportez asta şi nici să depun plângere. Sunt bine.

- Larry, ce s-a întâmplat? - Nu vrea să vorbească cu mine.

Scumpule, ne e dor de tine acasă.

Da? DJ are nevoie de tatăl lui.

Eu am nevoie de tine.

Da? Putem să revenim iar la normal. Doar pentru o noapte.

Vino acasă cu mine, te rog.

Te rog.

Încă mai de lucru.

Le-o datorez victimelor şi familiilor lor şi nu pot să întorc spatele acestui caz.

- Nu pot. - Dar poţi să întorci spatele familiei tale?

Kelly...

Walker, trebuia să stai cu ochii pe el.

Sunt cheile de la una dintre maşinile fără însemne?

O împrumut. S-ar putea să dureze ceva.

- Mulţumesc. - În regulă.

Niciun noroc încă, dar mai căutăm. Ai grijă.

- Ce faci, Stel? - Parcă ţi-am zis să nu mai vii neanunţat.

Atunci răspunde-mi la mesaje.

Te-a sunat Denise Davidson înapoi?

Sau încă mai e ciudat după despărţirea de Colton?

Nu mai ciudat decât e de obicei de la obişnuita vrajbă Walker/Davidson.

Oricum, nu există moşteniri de familie în familia Davidson.

Hei, un pic de respect pentru inelul lui Marv Davidson.

- Hai să verificăm casele de amanet. - Ţi-am luat-o înainte.

Le-am verificat singur şi ghici ce? N-am găsit colierul.

Augie, n-ar trebui să te duci singur în locurile astea. Ar putea fi periculos.

Stel, trebuie să-ţi reamintesc că...

- Ştiu, eşti în tabăra de instrucţie. - Da.

Dar habar n-avem ce-ar putea face femeia asta care vine după Witt.

Dacă decide că nu mai are nevoie de noi?

Înţeleg. Witt se ascunde pentru că lumea crede că e mort.

Dar, Stel, nu spun decât că multe mâini fac sarcina mai uşoară.

Vorbeşti ca unchiul Liam.

- La naiba! - Ce?

I-am promis că-l ajut azi la centru,

dar chiar trebuie să facem ceva progrese cu colierul.

Nu-i prima dată când îţi încalci promisiunea faţă de unchiul Liam.

Ştiu şi mă simt îngrozitor, dar caii nu sunt chiar prima preocupare

când o fantomă îţi pune o armă la cap şi îţi cere să începi o vânătoare de comori.

Stel, am început deja să caut găurile de popândăi.

Îmi pare foarte rău,

dar am rămas în urmă cu proiectele şi nu-mi place deloc să fac asta iar,

dar te superi dacă nu vin azi?

Parcă nu se mai termină munca.

Cu siguranţă nu.

În regulă, mă descurc eu.

- Spor la treabă! - Pa!

- În regulă, hai să mergem. - Poftim.

Ben, nu vreau să te deranjez la un eveniment de muncă,

dar Stella iar m-a lăsat singur la fermă.

A trecut mult timp, Henry.

Nu suficient de mult.

- Nu-i aşa de rău pe cât sună, Ben. - Dar nici bine nu e.

Te rog, nu te grăbi să te întorci din Houston pentru mine.

Nu vreau să pleci în mijlocul evenimentului.

Bine. Te iubesc. Pa!

Doctorul Lee a zis că putea fi mult mai rău decât un disc deplasat şi o gleznă luxată.

- Cum te simţi, Liam? - Ca şi cum ar fi trebuit să fiu mai atent.

Dacă ai fi ţinut ochii pe drum, n-ai mai fi dat cu fundul de pământ,

dar puteai scăpa de popândăi cu nişte granule cu ulei de castor.

- Plănuisem să fac asta cu Stella, dar... - Dar nu prea a mai fost pe aici.

De săptămâni se eschivează de la responsabilităţi.

Te-ai înhămat la prea multe, Liam.

Eu şi mama ta putem să ne ocupăm de câteva lucruri de pe lista ta.

Poţi să-i ţii companie fiului nostru pus la repaus ca să nu se mai apuce de altceva?

Da, cred că pot să-mi reprogramez întâlnirea.

Cu investitoarea ta? Nu, Geri, ar trebui să păstrezi întâlnirea.

Ai muncit mult prea mult ca să ratezi o oportunitate ca asta.

Da, dar n-ar trebui să-l lăsăm singur pe Liam.

Aş putea să-i cer lui Rose să ne întâlnim aici. Ar fi în regulă aşa?

Da. Eu n-am nimic împotrivă. Orice ai nevoie.

Da, ţi-am fi recunoscători.

Şi, bineînţeles, eu sunt aici dacă ai nevoie de vreun sfat legal în timpul întâlnirii.

- Tu trebuie să te odihneşti, Liam. - Nu pot să mă aştept să faceţi tot singuri.

Nici nu mă aştept la asta.

O să-i ofer Stellei o pauză de la stresul facultăţii.

Şi dacă îşi mai rezolvă şi câteva sarcini cât e aici, atunci toată lumea câştigă.

Toată lumea câştigă.

Pe cât de drăguţă, pe-atât de isteaţă.

Tatăl tău ar fi fost mândru de tine.

Ar fi trebuit să trăiască să poată să ţi-o spună.

Ascultă,

avem din nou ocazia să-l prindem pe Şacal.

Încercăm să găsim orice legătură între trecut şi acum.

Cinci ani pare mult timp, dar şi puţin.

N-am apucat să-i spun cât de mult îl admiram.

Nu i-am spus-o niciodată.

Ştii că era dependent de oxicodonă?

Serios?

Şi-a rupt femurul la schi, aşa a ajuns dependent.

Raportul toxicologic nu menţiona oxicodonă.

Dispăruse de cinci zile. Presupun că i-ar fi ieşit din sânge până l-am găsit.

DEPENDENŢI - MOTIVUL?

Voiam doar să se întoarcă acasă.

Şi eram aşa de furios.

N-am avut pe ce să-mi descarc furia decât pe tine.

Mulţumesc că nu ai depus plângere.

Am meritat pumnul acela atunci. Erai doar un copil.

- După ce ţi se întâmplase, eu... - Eşti un tip de treabă, ranger James.

Ştiu că e greu să vorbeşti despre tatăl tău, dar ajută.

Şi dacă mai contează, dependenţa...

ne înfrânge pe mulţi.

La Tara Smith am găsit toate semnăturile.

Dar Hollis Miller a fost găsit mort în patul lui.

Nu îngropat, fără dinte de şacal. Doar digoxina.

Da, dar prima dată, acum cinci ani, au existat toate semnăturile.

Doar că am găsit locul unde l-a îngropat şi i-am dat antidotul la timp să-l salvăm.

Modul de operare al Şacalului a eșuat prima dată pentru că l-a salvat antidotul.

Poate de data asta n-a mai simţit nevoia să reia şi ceilalţi paşi.

Doar o doză şi mai mortală de digoxină.

Vrei să spui că Şacalul are un fel de listă de bifat la fiecare victimă?

Şi trebuia să bifeze toţi paşii de pe listă înainte să termine cu Hollis.

Se potriveşte cu firea meticuloasă a Şacalului.

Şi apoi a revenit la modul obişnuit de operare, acţionând din moteluri.

Dacă pereţii ăia ar putea vorbi.

- Nimeni n-ar mai dormi. - Nu.

Eu ştiu că n-am mai dormit după tot ce s-a întâmplat la Seashore Motor Inn.

E normal, Perez.

Vrei să ştii trucul meu pentru un somn bun?

O pătură grea, dar numai pe degeţelele mele de la picioare.

Degeţelele tale de la picioare?

Da, 10 kilograme pe micuţe şi dorm ca un bebeluş.

Văd ce părere aveţi. Ştiu că e ciudat, dar nu mă deranjează.

Nu te judecă nimeni. Fiecare le are pe ale lui.

Eu nu pot să găsesc un fel de cafea care-mi plăcea la nebunie când eram în Florida,

aşa că am început să amestec ca nebuna

tot felul de boabe de cafea prăjite intens până găsesc aceeaşi aromă.

- Şi cum merge? - Nu prea bine, dar nu mă las.

Avea o aromă afumată, aproape un pic iute.

Nu ştiu, dar era un răsfăţ.

Şi cu ce te mai răsfeţi acum?

Nu prea am avut timp de răsfăţ de când cu cazul acesta.

Atunci, hai să începem acum.

Ce ziceţi de un rând? Fac eu cinste.

- Cum ţi se pare răsfăţul ăsta? - Sună bine.

Fratele meu.

- Ia uite ce plin de sine e Luna, nu? - Da.

Ascultă, Cass,

- nu vreau să depăşesc măsura, dar... - Bine, recunosc, eu am fost.

Eu am luat ultima punguţă cu pastramă din coşul cadou.

Nu despre asta voiam să vorbesc, dar apreciez sinceritate.

În orice caz, ştiu că am cam dat-o în bară data trecută

când te-am împins spre o relaţie romantică cu Kevin.

Puţin spus, evident.

Dar cred că ştiu încotro te îndrepţi.

Hai să zicem că Luna nu e Kevin.

Da? E cu totul altă situaţie.

Şi vibraţiile vibrează.

- Da? - Da. Aşa că, orice decizi să faci,

te susţin deplin în calitate de cel mai bun prieten din Austin.

N-am zis niciodată "cel mai bun prieten", dar fie.

Nu ştiu.

Cred că chiar îmi place.

Şi tu crezi că nu e doar din partea mea?

Nu, cu siguranţă sunt vibraţii din ambele părţi.

Şi nu doar din cauza abilităţilor mele profesionale inegalabile?

N-am zis niciodată "inegalabile".

Dar recunosc, teoria ta cu privire la modul de operare se pune ca o victorie pentru noi.

- Accept victoria asta. - Da.

Poftiţi.

- Da. - Grozav.

- Poftim. - Mulţumesc.

Şi mulţumesc.

- Noroc! - Noroc!

Barul a fost al tatălui meu, iar eu îl am de aproape 20 de ani.

Mi se pare admirabil cum l-ai ţinut în pas cu vremea de-a lungul anilor.

Echipa mea întotdeauna pune accent pe longevitatea brandului.

Da, mereu evoluăm.

În regulă. Te-ai gândit la un loc pentru noua locaţie?

Pentru că eu mă gândeam la...

Oklahoma City.

Oklahoma?

Nu e chiar o locaţie de preferat.

Eu am crescut acolo, aşa că...

Putem să lăsăm asta pe mai încolo? Trebuie să verific cum stau cu fani acolo.

Da, sigur. Logic.

Apropo...

contractul tău.

- Sunt multe pagini. - Şi meriţi asta, Geri.

Tot ce cer în schimb e o cotă de 35%.

Şi cocktailurile mele personalizate în meniu.

Pare puţin cam mult pentru câteva cocktailuri din meniu.

Sunt şi banii de început, nu doar nişte băuturi în meniu.

Aş vrea să analizez acel contract.

Liam, ce faci? Trebuie să te odihneşti.

Bună! William Walker. Sunt consilierul juridic pentru Side Step.

"Tot ce ţine de Side Step"?

Ai avea profit nu doar de la a doua locaţie, ci şi de la cea originală?

Nu cred că pot fi de acord cu asta.

Asta e doar prima versiune pe care a redactat-o echipa mea.

Îmi imaginez că echipa ta ar fi de acord

că n-ai vrea ca brandul tău să fie asociat cu camăta.

Sigur că nu.

O să le spun să schimbe formularea şi sper că încă mai putem colabora, Geri.

Da. Ştii ce? O să mă gândesc puţin şi te anunţ eu.

Dar mulţumesc că ai venit să stăm de vorbă.

Mulţumesc.

Mulţumesc.

Doamne! Nici nu ştiu ce să zic. Am investit atât de mult în barul ăsta şi...

a fost frumos să văd că cineva aşa de şic a observat.

Înţeleg. Dar ai făcut din Side Step ceva foarte special, Geri.

N-ar trebui să-l dai pe mâna cuiva abia cunoscut.

Ştiu, ai dreptate. Şi nici nu i-a plăcut ideea de a deschide a doua locaţie în OKC.

Dar cred că aş putea găsi banii.

Cred că aş putea s-o fac şi singură.

- Aş putea s-o fac în Oklahoma. - Şi eu te-aş putea ajuta cu actele.

Ce plăcut e să văd că-ţi ajuţi unchiul din nou, Stella.

Chiar dacă a jucat cartea "Mawline".

Înţeleg că e greu la facultate

şi că ultimele luni au fost şi mai grele,

dar adevărul este că viaţa nu devine mai uşoară.

Oamenii îţi vor cere lucruri, chiar dacă eşti copleşită sau suferi.

Şi dacă îi iubeşti sau ţii la acei oameni sau la acele lucruri,

scumpa mea, va trebui să ajuţi.

Ferma, centrul pentru salvarea cailor,

voi toţi sunteţi foarte importanţi pentru mine.

Aşa că... îmi pare rău.

Draga mea, poţi să-mi aduci şurubelniţa, te rog?

Sigur.

Ştiţi, poate e ciudat,

dar ajut un prieten să găsească

o moştenire de familie dispărută, un colier, pentru străbunica lui.

Mie şi bunicului tău ne place să mergem din când în când să căutăm antichităţi.

De fapt, asta am făcut la una dintre primele noastre întâlniri.

Chiar luna trecută am cumpărat o vază de porţelan

de la care Mawline nu-şi putea lua ochii.

Atunci poate reuşiţi să mă ajutaţi.

Aţi dat vreodată peste aşa ceva?

Nu din câte-mi amintesc.

Dar ştii ce? Poate aveţi noroc şi găsiţi ceva asemănător

la un magazin de specialitate sau la o licitaţie de lichidare.

Am încercat deja asta.

E foarte frumos.

Pare a fi de la sfârşitul anilor 1800, dacă ar fi să spun după lucrătură.

Ia uite cum sare bunicul cu expertiza lui în antichităţi.

Ei bine, un meşter bun recunoaşte o lucrătură bună atunci când o vede.

- Ai zis sfârşitul anilor 1800? - Da.

Nu-mi place că poliţia a lăsat cazul nerezolvat atunci,

dar acum eu sunt la conducere.

Lucrurile stau altfel acum. O să-l prindem.

Şi eu vreau să ajut.

Am lucrat cu Grupul Supravieţuitorilor Şacalului în fiecare lună,

dar poliţia n-a luat în seamă ce am găsit noi până acum.

Dacă ai dovezi pe care...

Ştiu cine e Şacalul.

Acum doi ani, un tip, Joe Barnes, a venit cu maşina la service-ul meu.

Avea siringi pe bancheta din spate,

exact la fel ca cele folosite de Şacal. Şi o lopată în portbagaj.

În regulă.

Să ai o lopată şi siringi nu e ilegal.

Da, dar ştie cine sunt.

Ştie că sunt copilul uneia dintre victimele lui şi mă întărâtă cu fiecare vizită.

Maşina lui e la mine acum.

Dacă îi spun să vină după ea deseară, puteţi să-l arestaţi.

Henry, îmi pare rău.

Nu pot aresta pe cineva fără să verific înainte dovezile.

Lasă-mă să mă uit cu echipa mea la ce ai...

Nu, nu pot să mai pierd timpul aşteptând.

Nu, ascultă-mă. Ar putea...

Hai să ne aşezăm şi să mai vorbim, da?

Stai aşa puţin. E vreo problemă aici?

Cine ţi-a zis să mă urmăreşti?

Nimeni, dar bine că am făcut-o. Cine ştie ce-ar fi putut încerca să-ţi facă.

N-am nevoie să mă protejezi, ranger.

Nu de el şi nici de nu ştiu ce demoni cu care crezi că mă lupt.

Cât mai ai de gând să ne pedepseşti pe toţi pentru că ne pasă?

Nu pedepsesc pe nimeni. Am mai trecut prin asta.

Minţitul ca să ne protejăm este exact motivul

pentru care trebuie să trag linie între muncă şi viaţa personală.

Dacă tu crezi că te pedepsesc, asta-i treaba ta.

Trebuie să mergem. Paranoia a pus stăpânire pe băiatul ăsta.

Trebuie să-l oprim înainte să facă rău cuiva.

...trei, unu. În regulă.

O să te sun.

Da.

Luna, fratele meu, vrei să te duc înapoi la sediu?

Nu, mersi. O să chem un Uber.

Bine.

Atunci, vă doresc o seară bună.

Mulţumim.

Ia uite ce mândru şi ţanţoş se ţine, nu-i aşa?

Ce chestie! Şi el a zis exact acelaşi lucru despre tine.

- Nu-i adevărat. - Ba da.

- Serios? - Da.

Îţi mulţumesc pentru seara asta.

A fost foarte greu toată săptămâna asta.

Dar prezenţa ta a mai echilibrat balanţa.

În astfel de cazuri tenebroase e important să găsim momentele de lumină.

Cum ar fi momentele de răsfăţ, aşa că... a fost plăcerea mea.

O să ţin minte asta.

Drum bun înapoi la Corpus!

Nu, e prea târziu să mai plec acum.

O să iau o cameră la hotel pentru la noapte.

La hotel? Ce? Nu se poate.

Rămâi la mine peste noapte.

E aproape şi Geri n-o să aibă nimic împotrivă.

Acasă la Geri?

N-am mai fost acolo de mult timp.

Atunci... haide.

În regulă.

Aş minţi dacă aş zice că nu sunt curios de grozăvenia aia de cafea a ta.

Cine ştie? Mâine ar putea fi ziua în care descopăr combinaţia perfectă.

Nu pot să ratez asta.

Sau aş putea să-ţi distrug papilele gustative pe viaţă.

Dar... trăiască aventura!

Trăiască aventura!

- Salut! - Salut!

Mă bucur că ai ajuns aşa de repede. Scuze pentru ora târzie.

- Cum a mers reparaţia? - Bine.

Am reparat axul. Uită-te şi tu.

Da.

O să te fac să guşti din propria otravă.

La pământ!

Sau ce?

Amândoi ştim că n-o să mă împuşti, ranger James.

Ăsta e tipul tău?

El e Şacalul?

Şi care era mai exact planul tău?

Să-l fac să sufere fiecare secundă de tortură prin care a trecut tatăl meu.

Henry...

tu nu eşti aşa.

Nu eşti un criminal.

Walker, du-te!

Solicit întăriri şi o ambulanţă de urgenţă la Moore Motors, 1515 Julio Drive.

Stai pe loc!

De ce mă arestaţi pe mine?

Vi l-am dat pe Şacal! Vi l-am dat!

Şi va fi interogat aşa cum trebuie după ce îşi recapătă cunoştinţa.

Vi l-am dat!

L-am încătuşat pe Henry.

James?

Trebuie să te uiţi la asta.

Câteva dintre teoriile lui despre Şacal. Acum l-am găsit.

Uită-te la asta.

Ce face? Cumpără mâncare de bebeluşi?

Las Piñas.

Acolo a fost găsită prima victimă a Şacalului.

Da, trebuie să verificăm asta.

Cred că s-ar putea să fie ceva aici.

Şi dacă e?

Poate că cercetarea de justiţiar a lui Henry nu e doar o încercare disperată.

Să-mi spui dacă mai ai nevoie de ceva.

Îmi pare rău că am ratat-o pe Geri, dar mă bucur că am avut unde să rămân.

Sigur, oricând.

Îmi pare rău, nu ştiam că o să rămână la Walker în noaptea asta.

În fine, o să spăl cearşafurile mâine dimineaţă.

Pun pariu că laşi păr ca un golden retriever.

N-am primit plângeri până acum.

Să te odihneşti bine.

- Şi tu la fel. - Mersi.

Noapte bună!

Noapte bună!

Da, sigur.

Am înţeles. Mulţumesc.

Nu prea seamănă cu tipul de la service-ul lui Henry.

În legătură cu tipul de la service, Joe Barnes.

Nu e omul nostru, căpitane. Nu e Şacalul.

I s-a confirmat alibiul.

Nici măcar nu era în ţară făcută poza asta

şi, sincer, nu ştiu dacă pot să spun cum arată cu adevărat tipul ăsta

din imaginea asta parţială şi neclară.

Ascultă.

Tipul ăsta trebuie să fie Şacalul, nu?

El trebuie să fie. Am confirmat locaţia, Korben's Grocery, la 3 km de motel.

La un kilometru de unde şi-a îngropat prima victimă.

Atunci, de ce n-am avut înregistrarea asta acum cinci ani?

Am avut-o.

Am luat înregistrările de la toate camerele de supraveghere din zonă,

dar era prima victimă pe care am găsit-o.

Aşa este. La început, nu identificasem încă "ultima masă" ca una dintre semnăturile lui.

Da. Nimeni nu dă atenţie unui tip care cumpără mâncare pentru bebeluşi.

Presupun că nu.

Asta...

N-am fost niciodată mai aproape să-l prindem pe nenorocit.

Da.

Hei, mi-e cam foame.

Vrei să mergem să mâncăm ceva?

Nu, mai am de lucru, ranger.

Bună!

Bună!

Du-te acasă. Cu imaginea asta şi o teorie plauzibilă cu privire la motiv

azi a fost o zi reuşită.

Mâine ne întoarcem la treabă cu Grupul Supravieţuitorilor Şacalului. Da?

În regulă. Noapte bună, căpitane!

Kelly.

Bună, Larry!

Am senzaţia că se întâmplă din nou.

Kell, nu e la fel ca data trecută. Data trecută, aveam probleme dinainte.

Data trecută, am încercat să uit înecându-mă în băutură.

- Dar, slavă Domnului, te-ai oprit. - Exact. Am problema băuturii sub control

şi ne-am recăsătorit

ca să putem face asta din nou, de data asta cum trebuie.

Ştii, eu chiar...

Când dormeai în camera de oaspeţi şi ai aruncat toată băutura,

mi-a trecut prin minte gândul că ai putea fi...

însărcinată.

Te-ai dus departe cu gândul.

Nu, doar mă neliniştea gândul la cum ne va afecta cazul acesta.

Cu siguranţă nu sunt însărcinată.

Bine.

Dar e ceva ce ţi-ai dori pentru noi? Acum?

Asta-i o discuţie importantă pentru altă dată.

- Aşa e. - Acum, ce-mi doresc pentru noi...

e doar atât, noi, acum.

Kell, nu voi repeta greşelile din trecut.

Bine.

Munca e muncă, familia e familie.

Şi deci Walker nu mai e familie acum?

Poate de genul pentru care ceri ordin de restricţie.

Eu i-am cerut să aibă grijă de tine.

Ţine la tine. Toată echipa ţine la tine.

Ştiu, dar le întunecă judecata, aşa că trebuie...

să impun nişte limite.

Nu mai zic nimic despre asta, dar poţi, te rog,

să vii în sfârşit acasă cu mine?

Sigur că da.

Bine.

Doar încă ceva. Nu durează mult, da?

Bine.

N-am apucat să-i spun cât de mult îl admiram.

O mică atenţie de la Ben.

Ascultă...

doctorul a zis să nu iei pastilele astea prea mult timp.

Nu ştiu dacă spatele meu e de acord cu asta.

Nu crezi că s-ar putea să fie de la faptul că te-ai dat peste cap

încercând să le rezolvi pe toate?

Geraldine a menţionat că te ocupi de hârtii ca să deschidă încă un Side Step în OKC.

Ieri, oricât de ciudat ar părea,

mi-am reamintit de vremea când practicam dreptul.

Luptând împotriva nedreptăţii, asigurându-mă că toată lumea e tratată corect.

Nu ştiu, încă mai am licenţa.

E ciudat că mă face să vreau să mă întorc în sala de judecată?

Nu, este...

impulsul ăsta pe care-l ai să faci mereu ceva.

Să faci tot.

Ai moştenit asta de la mine. Ce naiba, dacă nu ne-am fi dus în Italia,

probabil şi eu încă aş mai munci până la epuizare în fiecare zi.

Spui că ar trebui să mă odihnesc.

Şi ştii ce? S-ar putea să ai dreptate.

Ştiu că pare că mă împrăştii în toate părţile, dar...

la urma urmei, tată, nu vreau decât să ajut oamenii.

Nu-i nimic în neregulă cu asta, fiule.

Dar mai bine ţi-ai pregăti pledoaria pentru când va afla mama ta

că faci toată treaba asta în plus. Înţelegi?

- Da. - Bine.

- În regulă. - Odihneşte-te.

Aşa o să fac.

Eşti cea mai bună.

Mulţumesc.

Deci...

nu-mi vine să cred că spun asta, dar cred că o s-o fac.

O să faci ce?

O să deschid încă un Side Step aşa cum vreau eu.

- Da? - Da.

Cordi, Liam m-a ajutat mult.

- Chiar şi din cârje. - Sigur că da.

O să-i mulţumesc înainte să plec la muncă.

Apropo de muncă, tu şi James aţi îngropat securea?

Nu.

Nu chiar, dar încep să accept că nu e ceva ce pot controla eu.

Cam ca nasturele ăsta.

Între timp, tot ce pot să fac este

să fiu acolo pentru James şi să lucrez din greu la cazul ăsta.

Şi apoi poate...

revenim în sfârşit la plimbări pe Boardwalk şi Park Place.

Da, poate.

Gândeşte-te la asta.

- Trebuie să pleci? - Da.

Să prăjesc a doua oară cafeaua.

Ar fi trebuit să mă gândesc la asta.

Cine e? Intră!

- Bună! - Bună!

Ai uitat ceva?

Un singur lucru.

Nu te enerva, dar am mai făcut ceva cercetări singur,

după ce ne-a zis bunicul cât de vechi este colierul.

L-am căutat în toate locurile greşite.

Augie, trebuie să încetezi să mai faci cercetări singur.

Orice urmează să facem, o facem împreună. Ne-am înţeles?

Ne-am înţeles. Acum vino şi uită-te aici.

- E la muzeu? - A fost până acum cinci ani.

"Colierul, o bijuterie lucrată manual în secolul al XIX-lea,

a intrat în posesia muzeului în aprilie 1993

şi nu a fost niciodată recuperat după ce a fost furat. A aparţinut Ofeliei Rawlins."

Rawlins. Ca unchiul Hoyt?

Hoţul nostru favorit.

N-ar fi lăsat el o bijuterie de familie nepreţuită să adune praf într-un muzeu.

Ar fi luat-o înapoi.

Sfârşitul episodului 5

Traducerea şi adaptarea: emihaela Subs.ro Team @ www.subs.ro