Original subtitles

Anterior în WALKER...

O să moară dacă nu chemăm ajutor.

Aşteaptă! Cum o să arate asta?

Ce se întâmplă?

Acum mulţi ani am lucrat la cazul unui ucigaş în serie, Şacalul.

M-a sunat detectivul Luna.

Ştii ce ne-a făcut cazul acela mie şi lui Kelly.

În niciun caz nu pot să ajung iarăşi aşa.

- E un bilet de permisiune pentru... - Pregătire pentru tabăra de instrucţie.

- Deci tot mai vrei să te înrolezi? - Da, îmi păstrez opţiunile.

Sadie, sunt Stella. Trebuie să mă suni înapoi, ai înţeles?

- Unde aţi găsit astea? - La ultima locaţie cunoscută a Şacalului.

Mi-am pierdut o dată soţul din cauza acestui om. Nu-l mai pierd încă o dată.

NU S-A TERMINAT

Trebuie să rezolvăm cazul înainte să mai apară altă victimă.

Trebuie să rezolvăm cazul înainte ca James să afle.

Aşa.

Extra spumă pentru doamna.

Uită-te la asta. E perfectă.

Mă bucur că-ţi place.

Până nu uit, am găsit astea în camera mea.

Nu ştiam ce vrei să faci cu ele.

Mulţumesc.

Am lăsat nişte lucruri acolo.

Mersi.

Deci, colega, ce planuri ai azi?

Probabil crezi că sunt o vagaboandă,

după cum am venit doar cu o valiză, vise şi speranţe.

- Şi un mixer pentru spumă de lapte. - Desigur.

Dar Ben de-abia aşteaptă să-mi iau lucrurile din depozit,

aşa că o să vină Liam să mă ajute să le împachetez,

după care le aduc aici şi le despachetez.

Mult împachetat şi despachetat.

Bine. Pentru că nu mai pleci niciodată.

- Zici tu acum. - E atât de bună.

Credeţi-mă, trebuie să ascultaţi acest podcast.

Este despre kintsugi, arta japoneză de reparare a vaselor ceramice.

Îmbrăţişarea a ceea ce a fost distrus şi a trecutului ca parte din viitor.

E chiar emoţionant.

Păi...

dacă tot vorbim de perfect imperfect...

Ce e?

Ştiţi că eu şi Geri suntem împreună de ceva vreme

şi ne merge bine. Chiar foarte bine.

- Urmează un "dar"? - Nu.

- Nu chiar. - Niciun "dar".

"Şi." Să zicem că e un "şi", da?

Şi ultima dată când am făcut asta a fost cu Emily.

Şi eram foarte tineri,

totul consta doar în plimbări la mall, mers la filme, furişări...

Şi atunci,

când am spus prima oară "te iubesc"

în mintea mea era "Hai să facem asta pentru totdeauna."

Stai puţin. Nu i-ai spus lui Geri că o iubeşti?

- Nu e chiar aşa de simplu. - Ba da.

Trey, te iubesc.

Şi eu te iubesc.

- Uite aşa, simplu. - Am înţeles.

Vreau să spun că eu şi Geri n-am mai fost în postura asta împreună.

Şi, în caz că aţi uitat, ultimele noastre relaţii serioase s-au terminat tragic,

aşa că e greu să-mi dau seama care e următorul pas corect.

Atunci hai să vedem care ar fi.

Şi nu trebuie să fie ceva măreţ.

Aşa este. Ar putea fi un sertar la tine.

Un sertar în dulap?

Da, arată că eşti implicat şi că mergi înainte.

Un sertar.

Acestea fiind zise, eu am plecat să fac instrucţie, domnilor.

Etapa de weekend.

- Să aveţi o zi bună! - Şi tu la fel.

- Walker? - Da?

Te iubesc.

- Frumos! - Da.

Am înţeles.

Bine.

Ce-i asta? Da, sunt îngrijitorul de serviciu.

Îţi mulţumesc că faci asta.

Cu plăcere. A trecut prea mult timp de când n-am mai stat pe la grajduri.

Şi tu oricum ai făcut multe în ultima vreme, chiar dinainte să plece Stella la facultate.

Chiar voiam să vorbesc cu tine despre Stella.

Sunt puţin îngrijorat

pentru că fiecare face faţă anumitor situaţii în felul lui,

dar i-am sugerat să facă terapie şi ea...

Cred că ar trebui să vorbeşti tu cu ea, să o faci să înţeleagă.

Unchiul nu-i nici pe departe ca un tată.

Liam.

Mi-a fost foarte greu să stau deoparte

şi să le ofer copiilor libertate şi în sfârşit fac progrese.

Înţeleg, doar că...

Trebuie să am încredere că va veni ea la mine dacă are nevoie.

Şi am nevoie ca şi tu să ai încredere, da?

- Bine. - În regulă.

Azi e prima mea zi întreagă de instrucţie şi nu prea ştiu la ce să mă aştept.

La nimic dacă te îneci şi mori înfulecând pâinici înainte să ajungi acolo.

- Ar trebui să mergem. - Da.

Înainte să lași o dâră de firimituri până la ușă,

ai pus deoparte ce vrei să vinzi?

Strângerea de fonduri de la sediul rangerilor.

Trebuie să ajutăm adăposturile pentru animale.

Ar fi mult mai mişto dacă am păstra banii, dar...

Atunci n-ar mai fi caritate.

Bineînţeles că e foarte important şi da, am pus nişte lucruri deoparte.

Nu că oamenii vor vrea lucrurile mele.

- Uită-te la ceas. - La naiba!

Mulţumesc.

Ne întoarcem după ce terminăm cu ei.

"Terminăm cu ei"?

Ce?

- Pa! - Ne vedem mai târziu.

"Terminăm cu ei."

"Era doar un tip"?

De ce l-ai minţit pe Liam că nu-l cunoşti pe Witt?

M-am panicat.

E o nebunie.

Înţeleg că seara asta a fost intensă, dar putem s-o îndreptăm.

Liam va înţelege. A fost doar o greşeală.

Nu.

- Ce? - Nu, rămâne cum am zis.

În regulă? Cum ai zis şi tu, seara asta a fost intensă.

Prea mult pentru noi şi n-a fost vina noastră deloc.

- Sadie, nu ştiu ce să zic. - Ascultă-mă, Stel.

Tu pleci la facultate în curând.

Eu sunt cvasidelincventa care îl ştia pe tip.

Dacă le spunem, cine ştie ce vor face.

Am putea pierde tot.

Aproape au ajuns. Sunteţi pregătite?

Am vorbit deja despre cum va fi. Vor veni şi vor examina scena crimei.

E absolut normal. Vă vor pune întrebări şi vă vor lua declaraţii.

Eu voi fi cu voi tot timpul.

- Mulţumesc. - Sigur. Acum...

ai ceva să-mi spui înainte să intre?

Ce naiba se întâmplă?

WALKER - Sezonul 4, episodul 3 Lecţiile suvenirurilor

Traducerea şi adaptarea: emihaela Subs.ro Team @ www.subs.ro

NU S-A TERMINAT

Am condus toată noaptea, aşa că s-ar putea să nu înţeleg prea bine,

dar care e problema mai exact?

Glumeşti?

Există o groază de motive pentru care cineva ar vrea să se joace cu mintea ta.

Cum ar fi că tatăl tău e ranger sau că eşti o boboacă care a făcut un pic de vâlvă.

Mi se pare un pic prea cu direcţie pentru o farsă.

O moarte în campus nu e un lucru nesemnificativ.

Au fost hashtaguri şi priveghiuri.

E doar o farsă proastă.

Trebuie să spunem cuiva despre asta.

Nu putem pretinde că nu-i nimic. Nu din nou!

Ştiu că a fost o noapte lungă,

o dimineaţă, o... Nu, înţeleg.

Şi eu m-aş fi speriat.

Dar hai să luăm o pauză, da? Hai să plecăm de aici.

Poate dacă schimbăm decorul o să gândim un pic mai limpede.

Pe cine...

Pe detectiv? Serios?

Situaţia s-a schimbat.

Ce naiba faci?

Poftim.

Acum nu s-a schimbat nimic.

Nu sunt chiar aşa de multe, dar e cam dezordine.

Bine.

Nimic din ce-ai zis adineauri nu e adevărat.

Ce sunt toate lucrurile astea?

E rău, ştiu. Nu mă judeca, te rog.

Nu te judec. Familia noastră are hambare.

- Hambare?! - Da, mai multe,

pline cu Dumnezeu ştie ce.

Ce sunt toate astea?

Ani de zile am tot umblat

şi n-am avut ocazia să găsesc un loc pentru toate astea.

Cred că n-am realizat niciodată câte am păstrat.

Tu ai făcut ăsta?

Da. Am stat o întreagă vacanţă de primăvară când eram la facultate ca să-l inventez.

Ce fel de joc e?

- Chiar vrei să ştii? - Da.

Dar ar trebui să avem nişte reguli.

O să vezi că am conceput o experienţă echilibrată şi accesibilă în acelaşi timp.

Nu, voiam să spun că, pentru fiecare cutie prin care trecem, jucăm o rundă.

Ce zici?

S-a făcut.

Ultimele. Haideţi!

Vreau să vă văd îndârjirea. Haideţi, forţaţi-vă!

Bazinul sus. Aşa!

Ridică genunchii de jos!

- Îmi pare rău, frate, am... - "Frate"? Mi-ai zis "frate"?

Nu sunt fratele tău. O să mi te adresezi cu "dle sergent".

- Da. Dle sergent, îmi pare rău, eu... - Nu vreau să aud.

- Am început la ora 09:00. Cât e acum? - Credeam că...

Acum că suntem toţi, s-o luăm de la început.

Walker, treci în linie.

- Mersi mult. - Îmi pare rău, băieţi.

Pufneşti? Îţi dau eu motiv să pufneşti. Şase ture, la semnalul meu.

Să vă văd. Un, doi, trei, start!

Vreau să văd viteză!

Nu te uita. Doar câţiva paşi.

- Te conduc eu. - Bine.

- Să nu tragi cu ochiul - Nu trag cu ochiul.

Rămâi aici. Nu te uita încă.

- Ce se întâmplă? - Stai aşa.

Gata, poţi să te uiţi.

Nu prea ştiu...

Şi... iată!

Iată... E pentru tine, pentru lucrurile tale.

Mă gândeam că e momentul să facem un pas înainte.

Ştiu că suntem mereu ba la unul, ba la celălalt,

dar asta mi s-a părut ceva mai concret.

Ceva mai permanent, mai oficial.

Mai mult... noi împreună.

- E o prostie, nu-i aşa? E un sertar... - Nu este.

Nu e o prostie.

E ceva nou, ne dăm noi seama.

E perfect.

Mulţumesc. E un dar foarte drăguţ.

- Da? - Da.

Bine.

- Şi scuze pentru astea, o să le strâng. - Nu, mă ocup eu.

- Nu trebuie. - Le aranjez eu.

Eu n-am avut timp,

dar am încredere în tine, bineînţeles.

Într-un fel sau altul, am făcut parte unul din viaţa celuilalt din...

- Dintotdeauna. - Da.

- Mulţumesc. - Cu plăcere.

Ştiu că încă mai trebuie să ne facem un plan,

dar o schimbare de decor este exact ce-ţi trebuia.

Chiar aşa?

Înţeleg că eşti supărată, dar am avut dreptate să şterg mesajul acela.

Pentru că tu hotărăşti asta?

Remarc sarcasmul.

Nu ştiu dacă-mi mai convine ca tu să hotărăşti tot.

Un dement a vrut să dea un jaf şi a mers prost, da?

- Atâta tot. - Doar ca să recapitulăm.

Tu l-ai cunoscut pe Witt într-un moment dubios şi ai hotărât că trebuie să minţim.

Omiţi nişte chestii. Amândouă ne-am panicat.

Da, dar apoi tu ai plecat în marele tău turneu fără nicio grijă.

- E corect ce spun? - Am plecat pentru că eram îngrijorată.

Pentru noi. Şi acum sunt aici, aşa cum mi-ai cerut, aşa că...

Trebuie să fii sinceră cu mine, Sadie.

Suntem împreună în asta, dar nu pot să-ţi citesc gândurile.

La ce te gândeşti?

N-are niciun sens.

- Care parte? - Totul.

Cu o singură excepţie.

Există o singură variantă verosimilă.

O coincidenţă nefericită.

Înţeleg.

Eşti o Rawlins şi asta înseamnă că faci parte din familie.

Şi îmi pare rău să-ţi spun,

dar scenariul terifiant şi fără sens

va fi întotdeauna implicit în familia asta.

Crede-mă, Witt a avut un motiv să ne vizeze pe noi.

Şi acum mesajul acesta? Sigur are legătură.

Atunci ce vrea să ne transmită cineva?

Aşa.

Asta a fost tot, cadeţi.

Ne vedem luni.

Trey?

- Dle sergent Barnett, ai un minut? - Da. Ce e?

Suntem bine?

- Mai devreme păreai supărat pe mine. - Supărat?

Nu supărat.

Doar că un astfel de comportament nu va fi acceptat aici.

Şi mai mult ca sigur nici în armată.

Îmi pare rău.

Am greşit.

Doar să nu se mai repete.

Ştiu că poate părea o prostie, dar totul contează.

Dacă întârzii când nu trebuie, consecinţele pot fi dezastruoase.

Înţeleg.

- Voi face mai bine. - Ştiu. Trebuie doar să fii concentrat.

Nu e vorba doar de unde vrei să ajungi tu, ci de voi toţi împreună.

Muncă în echipă?

Da, şi asta.

Eşti obişnuit să faci totul singur, nu?

Şi te descurci foarte bine.

Dar acum faci parte dintr-o simfonie.

Nu mai ţii ritmul doar pentru instrumentul tău.

Ţii ritmul pentru şi cu întreagă echipă.

Cred că acum am înţeles cel mai bine.

Ai reuşit să stăpâneşti pianul, vei stăpâni şi asta.

Sunt doar alţi muşchi pe care trebuie să-i antrenezi.

Şi nu-ţi trebuie decât timp, disciplină şi concentrare.

- Pot să fac asta. - Da. Acum şterge-o.

Mulţumesc.

Nu-s chiar de lepădat.

Sunt în regulă.

Dacă, ştiu şi eu,

ai nevoie de ceva ajutor, aş putea să scot de la naftalină vechea mea uniformă.

- O să ţin minte. - Da?

- Da. - Foarte bine.

- Ne mai vedem. - Pa!

Cineva ştie despre noi şi el. Sau cel puţin despre tine.

Sau ne-a văzut. Sau se uită la ştiri.

Stai puţin. Ce zici de fosta ta prietenă cu care ne-am întâlnit la aceeaşi petrecere?

Belle? În niciun caz.

Dacă ar fi s-o luăm serios,

numitorul comun eşti tu.

Nu ţi-am trimis eu mesajul.

Ştii ce vreau să spun.

Ai zis că Witt te-a prins când încercai să pleci fără să plăteşti.

Nu crezi că e posibil să fi fost acolo cu un scop

şi apoi, fără să vrei, l-ai adus aici?

Bine. Să zicem că Witt era acolo atunci că să mă cunoască pe mine.

De ce? Sunt o muziciană fără bani şi fără părinţi.

Nu, trebuie să ne gândim la ceva mai recent.

N-am stat nicăieri mai mult de câteva nopţi.

I-am dat lui Parra declaraţia mea finală,

în sfârşit începusem să las totul în urmă,

m-am dus la locul unde a murit Witt...

şi apoi am primit mesajul pe geam.

N-a fost nimic ciudat când ai fost la locul unde a murit?

Nu ciudat, dar stânjenitor.

A venit unchiul lui, Mike, cu flori.

- Unchiul Mike? - Era trist pentru că nepotul lui a murit.

Doar că deja am stabilit că ce credeam că a fost din întâmplare

poate n-a fost chiar aşa.

Şi ştii cine mai părea băiat bun

înainte să nu mai fie?

Witt.

- Bună! - Bună!

O întoarcere în timp. Ce s-a întâmplat aici?

- Doar sortam şi aruncam, dar am terminat. - Frumos.

Dar ar trebui să vorbim despre obiceiul tău

de a păstra bonuri vechi şi şosete desperecheate.

Nu ştii niciodată când vine Fiscul peste tine.

Vorbind de întoarceri în timp...

am furat ăsta. E-n regulă?

- Pot să-l pun înapoi. - Nu, îţi vine bine. Păstrează-l.

Mai ţii minte?

Dacă ţin minte? Sigur că da.

A fost multă bere de băut la "sfârşitul lumii".

Şi multă mizerie la sfârşitul acelei întreceri.

Aceea a fost partea mai puţin plăcută.

Dând deoparte masacrul moliilor, câteva lucruri erau clar de păstrat,

dar au mai fost câteva de care nu eram sigură.

Pare foarte bine.

Da?

Ce?

Era ceva cu South Padre.

Insula South Padre?

Da, un tricou cu Insula South Padre pe care mi l-a luat Em.

Ai fost şi tu în vacanţa aceea.

Nu, eu...

Dacă putea fi salvat, e acolo, dar dacă nu...

am donat nişte lucruri.

- Păi... - Cordi.

Nu, e...

Credeam că doar faci un pic de loc.

Cassie, asta-i a doua rundă.

Ursul îşi continuă drumul. Eu mă duc înapoi la cuib.

- Haide! - Gata, vin.

Ben mi-a zis că ai muncit în continuu la centrul pentru cai.

Da. A mai ajutat şi Cordi când a putut

- de când Stella a cam... - Da, vara Stellei.

- Deci ai auzit. - Diferite versiuni, niciuna plăcută.

Nu e deloc plăcut. Am ajutat-o pe Stella cu chestiile legale

şi, chiar dacă s-a terminat cu asta, încă se chinuie, aşa că i-am sugerat terapie...

Toată lumea adoră să audă asta.

Exact. Am încercat să-l fac pe Cordi s-o convingă, dar el nu vrea să se bage.

Nu prea ajung nicăieri cu familia în ultima vreme.

Lasă-mă să te opresc aici. Ştiu unde se îndreaptă asta.

- Nici nu ştii ce urmează să spun. - Ba ştiu.

Vieţile noastre sunt deja destul de amestecate,

dar să vorbesc cu partenerul meu despre copilul lui

e un nivel de amestecătură pe care mai bine îl evităm.

Amestecătura nu e întotdeauna un lucru rău.

În regulă.

Tu ai avut epifania ta cu caii şi mă bucur pentru tine,

dar dacă Stella nu vrea asta şi fratele tău nu vrea să se bage...

Ştii care-i treaba? Nu vreau decât să ajut.

Ştiu asta. Dar deocamdată,

ce-ar fi să ajuţi doar cu...

asta.

Bine.

Ce ai aici?

Sunt multe nume aici.

E şi vreunul cu Cassie?

Nu. Am câte un astfel de suvenir din fiecare vacanţă cu familia.

Nu există niciunul cu Cassie.

Se pare că nu există destule Cassandra în lume.

Şi eu mi-am dorit mereu unul.

Şi de ce n-ai avut?

Ştiu că sunt multe variante,

dar cred că Liam şi William sunt nume destul de întâlnite.

Dar nu şi Cordell.

Zicea că nu-i pasă, dar n-am vrut să-mi iau unul

şi să risc să-l fac să se simtă lăsat pe dinafară.

Mereu ai fost aşa, nu?

Eu o să trec pe la poliţia campusului

să întreb dacă s-a întâmplat ceva ciudat în ultima vreme

şi dacă au o cameră de supraveghere la căminul meu.

Între timp, eu o să-l caut online pe acest unchi Mike,

să văd dacă găsesc ceva.

Ce-i cu mirosul ăsta?

Ai uitat vreo băutură în maşină?

Pentru că miroase a stricat.

- Miroase a... - A benzină.

Ce naiba, Stel?

- Witt, benzina, chibriturile. - Accidentul de maşină.

Aşa a murit Witt.

Nu se poate aşa ceva.

Ba se poate.

Cine naiba vine după noi?

Paza campusului a zis că se va uita la înregistrări

şi mă anunţă în 7-14 zile lucrătoare.

Câtă eficienţă!

Da. Şi nici nu e ca şi cum nu se întâmplă nimic sinistru.

Ai găsit ceva?

Putem folosi maşina fără niciun pericol. Asta-i bine.

Şi am găsit câţiva potenţiali unchi de treabă Mike.

Unul este aproape.

Din tot nimicul pe care-l ştim, pare un început acceptabil.

Să mergem să-l verificăm?

La naiba!

Lasă asta.

Am promis familiei că ajut la strângerea de fonduri.

Trebuie să fie o scuză de studentă ocupată pe care s-o poţi folosi.

Aş putea, dar unchiul Liam stă cu ochii pe mine ca un vultur.

Dacă nu mă duc, şi ceilalţi vor crede că ceva e în neregulă.

Cred că nu strică să petrec puţin timp şi cu Geri dacă tot am venit.

Atunci mergem. Cel mult două ore.

Mergem.

Şi ne purtăm normal.

Pentru că să cureţi toată maşina de benzină e ceva absolut normal de făcut

- înainte de a petrece timp cu familia ta. - Aşa am zis şi eu mereu.

Nu-i aşa?

Am stat pe margine,

dar trebuie să spun că, din ce-am văzut, avem de muncă cu băieţii ăştia.

- "Avem", da. - Nu spun decât că nu mai e ca înainte.

Ce naiba?

Augie, ce faci?

Am mai adus nişte lucruri pentru strângerea de fonduri. Crezi că încap în maşină?

Cred că da.

Vinzi asta?

Da.

August, muzica a fost foarte importantă pentru tine multă vreme.

Şi e grea. Să faci bine să fii sigur înainte s-o pun în maşină.

Sunt sigur, Mawline.

Augie, nu ştiu ce să zic.

Sigur ai auzit că azi n-a mers totul chiar ca pe roate.

E posibil să fi auzit ceva.

Am dat-o în bară mai devreme, dar acum înţeleg.

Toate astea sunt doar lucruri.

Acum am o nouă simfonie sau... ce-o fi.

Dar pe aia trebuie să mă concentrez.

Ăsta?

Bine.

Fierbător de ouă.

Astea sigur.

Nici să nu te gândeşti.

Trăim în era digitală.

Toată lumea spune asta până le dispare serialul preferat.

Rămân.

- Bine. - Mulţumesc.

Ce e asta?

Lupte între roboţi.

"Coney Island Soft Serve." Eşti regina capitalismului turistic.

Chiar ai fost în toate locurile astea sau...

Nu, n-am fost niciodată.

E un mod de a-mi reaminti că, după ce mă opresc din alergătură, mă voi duce.

Asta e prima dată când m-am oprit.

Alegerea rangerilor în loc de FBI şi invitaţia lui Geri...

Poate că e timpul să începi să faci o parte din ce ţi-ai propus şi să te alegi pe tine.

- Crezi că poţi să faci şi tu la fel? - Nu, opreşte-te.

- Nu-i vorba de mine aici. - Deja era. Ţine pasul.

Limbajul tău al iubirii este să ai grijă de oameni,

ceea ce e minunat şi mă bucur foarte tare că beneficiez de el chiar acum.

Urmează un "dar"?

Sigur că da. Dar...

data viitoare, poate aştepţi să spună cineva "sari" înainte să întrebi "cât de sus".

Bineînţeles, după ce mă ajuţi pe mine cu astea.

Bineînţeles. Dar asta e frumos. Tu, Ben, eu.

Da, devenim o familie.

Da, nu-i chiar rău.

În regulă, înapoi la treabă.

Ar fi frumos să vindem cât de multe se poate şi mă lasă inimioara.

Ar trebui să vindem tot, dar...

Paşi mărunţi.

E totul în regulă, Cordell?

Da.

De fapt, nu.

Totul e un dezastru.

Care tot, scumpule?

Dacă nu pot avea încredere în Geri cu un sertar,

atunci cum pot să am încredere în ea cu orice altceva?

Linişteşte-te puţin.

Şi spune-mi ce s-a întâmplat.

Aveam un tricou pe care mi l-a luat Emily într-o vacanţă.

Sincer, uitasem de el până am văzut toate lucrurile pe pat şi nu l-am găsit.

Geri... l-a aruncat.

Şi a fost şi ea cu noi în vacanţa aceea. Cum a putut să uite?

Scumpule, nu-i corect.

Doar pentru că tu şi Geri vă ştiţi de aproape toată viaţa,

nu înseamnă că ştiţi tot.

Şi puteţi să trăiţi momente împreună, dar să nu aveţi aceleaşi trăiri.

Asta n-a fost deloc derutant.

Oamenii sunt derutanţi, scumpule.

Iubirea este derutantă şi de aceea avem comunicarea,

ca să putem înţelege toate astea.

Aşa că...

trebuie să lămureşti lucrurile.

Capitolul tău cu Emily,

şi, de asemenea, al lui Geri cu Hoyt,

nu se află într-un singur lucru.

Se află în modul în care păstrăm amintirile.

Ştiu asta, mamă.

Dar, în practică...

De practică e nevoie.

Practică înseamnă tu şi Geri alegându-vă unul pe celălalt în fiecare dimineaţă.

Nu doar gesturile măreţe contează.

Sau nici chiar lucrurile evidente.

Câteodată trebuie doar să fii acolo şi să vorbeşti.

Stă acolo de o oră.

E doar un tip într-o maşină.

Totul absolut normal, Stel. Urmează să avem companie.

Surpriză!

- Doamne! Ce faci aici? - Bună!

Stel, ai convins-o pe Sadie să vină la Austin?

Cu ce ocazie?

- Păi... - Aveam câteva zile libere.

Şi Stella avea disperată nevoie de un copilot.

- Nu-mi aduc aminte să fi spus asta. - S-a subînţeles. Aveai nevoie de întăriri.

Bine.

Ştiţi că dacă ceva nu e-n regulă, puteţi veni oricând la mine.

Da?

Orice ar fi, fără judecăţi.

Ştiu.

Mulţumim.

Vorbim mai târziu.

Bine.

- Mulţumesc mult. - N-ai pentru ce.

- Cineva a făcut curat. - Da. Şi asta nici nu-i tot.

Am pus-o pe Stella să vândă câteva lucruri.

Ar trebui să plec de aici cu câteva sute de dolari.

Te cred.

E clar că ai avut ce-şi doresc oamenii.

Ce s-a întâmplat?

M-am gândit serios la ce-ai zis mai devreme,

aşa că mi-am făcut curat în cameră şi am eliminat toate distragerile.

Sunt complet concentrat pe echipă.

Şi aceste distrageri?

Amplificatoare, boxe, câteva microfoane şi nişte instrumente.

Cum ziceai, e un capitol nou, noi muşchi de antrenat.

Da, exact...

Ce e?

În viaţa de soldat, şi chiar în viaţa de adult...

succesul nu stă în totul sau nimic.

Ci în felul în care gestionăm totul ca să nu rămânem cu nimic.

E un întreg proces, o să înţelegi tu.

Pot să vă ajut cu ceva?

Cât costă toate astea?

- De fapt, nu... - Îţi dau 50 de dolari.

Îmi pare rău, dar nu sunt de vânzare.

Mi-a ajuns.

Hei, nu ăsta e planul.

Ăsta e un plan nou, prost şi posibil periculos.

N-are ce să se întâmple aici.

Doar pentru că e opţiunea cea mai sigură şi proastă nu înseamnă că trebuie s-o facem.

Alo! Scuză-mă?

Hei, un pic cam agresivă.

Tu eşti Jody? Cred că am comanda ta.

Hai să mergem.

Îmi pare foarte rău pentru mai devreme. N-am vrut să...

Ştiu că n-ai vrut.

Şi tricoul...

Nu mai suntem ca înainte.

Da.

Nu, o spun în sensul bun. Totul e-n regulă. Îţi promit.

Şi pentru mai devreme...

îmi pare rău.

- Nu-i nevoie să-ţi ceri scuze. - Dar vreau. Îmi pare rău.

Şi vreau să încerc să-ţi explic reacţia mea.

M-a luat pe nepregătite şi cred că...

Înainte eram noi patru şi acum...

suntem noi.

Şi...

amândoi am suferit o pierdere

şi câteodată uit că trebuie să lăsăm loc pentru asta, pentru ei.

Da, cred că putem să le facem loc.

- Sigur că putem. Şi le facem loc. - Aşa este.

Şi e imposibil să cunoşti pe cineva cu adevărat în întregime

chiar dacă crezi că aşa este.

- Da. - Şi înţeleg asta acum,

chiar dacă s-o spun cu voce tare tot este un pic ciudat.

Uită-te la tine!

A început să-ţi placă comunicarea.

Da.

Vorbind de comunicare...

Tu ai versiunea ta de tricou cu Hoyt?

Da.

- Bine. - Era o cană de cafea.

Era?

Te rog spune-mi că nu era cana pe care am spart-o săptămâna trecută.

- Ba exact aceea era. - Geri...

Nu, e-n regulă.

Nu ştiai şi eu n-am zis nimic.

E-n regulă, dar...

cred că ar trebui să ne spunem lucrurile astea.

Mai ales pentru că vreau ca tu să ştii tot.

Da, în regulă.

- Nu mai lăsăm lucruri nespuse. - Da.

Geri...

cred că e posibil să...

sau probabil că... sau sper că...

Cred că, pentru că noi am mai fost...

Cordi.

Te iubesc.

Şi eu te iubesc.

Cum ţi se pare comunicarea asta?

Nu strica momentul.

Salutare!

Salut!

Te interesează un fierbător de ouă sau un toaster multifuncţional?

Am prins o ofertă foarte bună la astea acum câţiva ani de Black Friday.

Asta spune toată lumea.

- Asta spun. - Da.

O să te bucuri să auzi

că tot ce-a dat deoparte mai devreme va ajunge săptămâna asta la donaţii.

Inclusiv pălăriile din piele de aligator.

Ai reuşit.

Dar...

n-aş fi putut s-o fac fără tine.

- Nu se poate! - Ba se poate.

Nu pot să cred.

Să-ţi reamintească să te alegi şi pe tine din când în când.

Dacă tot suntem la daruri...

Ştii ce? S-ar putea să fi avut un pic dreptate cu chestia aia anti-digitală.

Ştii că nu se mai dau bilete pe hârtie pentru evenimente?

Şi eram o ţară aşa ca lumea.

Dacă scanezi asta, te duce la bilete pentru lupte între roboţi.

- Lupte între roboţi. - Da.

- Ca posterul meu. - Da, ca posterul tău.

Sunt două bilete, aşa că poţi să-ţi faci amintiri cu cine...

- Da, vii şi tu. - N-am vrut să presupun. M-am gândit că...

Nu, te rog. E numai meritul tău.

Asta dacă nu găsesc un tip superb cu care să merg.

Nu vreau să stau în calea vreunei întâlniri, mai ales a uneia cu un tip superb,

dar eu chiar nu ştiu nimic despre roboţi sau lupte.

Atunci pregăteşte-te pentru o poveste de genialitate inginerească şi distrugere.

- Foarte mişto. - Ai avut o idee grozavă.

Şi eu vreau să ştii tot.

Şi... aici.

Perfect.

În regulă.

Ştiu că tura de noapte e mereu nasoală,

dar cred că ştiu cum să fac să treacă mai repede.

Spune, te rog.

Voi doi, verile voastre.

- Ştiu că aţi fost pierduţi fără mine... - Dar cumva ne-am continuat traiul.

Acum serios, ce-am pierdut?

Hackeri? Sau poate ceva mai amuzant şi estival, cum ar fi bandiţi pe skijeturi?

Sau poate un criminal în serie.

Doar nu sunteţi serioşi.

- Suntem aproape siguri. - Încă nu ştim sigur.

Eu sigur nu ştiu. Spune-ţi tot.

În regulă.

Îţi aduci aminte cazul acela despre care ţi-am spus, Şacalul?

Da, cel care-ţi dădea coşmaruri. Dar asta a fost acum mulţi ani.

Nu mai e chiar aşa. A mai apărut un cadavru acum ceva timp.

Ancheta n-a fost concludentă,

dar detectivul cu care am lucrat pe vremuri, David Luna, m-a căutat din nou.

Avem o nouă pistă şi un nou martor.

O pistă e bună, nu?

Nu-i chiar aşa de simplu. Încercăm să nu mergem pe căile oficiale.

Şi vreţi un mandat?

Pentru că nu ştiu dacă ştiţi, dar m-am descurcat de minune în FBI.

Mi-am făcut câteva relaţii. Pun pariu că pot să vă ajut.

- Eşti sigură? - Da.

Exact pentru asta sunt aici.

Dar ce-i cu secretomania asta?

De cine ne ascundem?

De căpitanul James.

Păcat că n-am putut verifica nicio pistă. Îmi pare rău.

Nu-ţi cere scuze. Am apucat s-o văd pe Geri

şi familia ta n-are nimic de comentat. A ieşit bine pentru toată lumea.

- Mâine ne întoarcem la ale noastre. - Da, dar tot n-are nicio logică.

Cine îl răzbună şi de ce?

Witt?

Condu.

Sfârşitul episodului 3

Traducerea şi adaptarea: emihaela Subs.ro Team @ www.subs.ro