Original subtitles

Am pus o geantă verde în valiza neagră. Verde pentru farmacie, bine ?

- Malo ! - Da, o geantă verde.

- O trusă pentru muşcături de şarpe. - În caz că mă muşcă o japoneză ?

Vorbesc serios.

Dacă ai dubii legat de peştele crud, mănâncă numai orezul.

Mănânc numai orezul. Promit.

Tokyo, Tokyo... Ghişeul 66-69, plecarea de la poarta 2.

În fine...

Ce vrei să spui ? Nu-l putem lăsa aici, Alain.

Nu, nu, să mergem. Plecarea de la poarta 2.

- L-ai lăsat acolo ? - Nu !

ÎMBARCARE

Dacă ai vreo problemă, sun-o pe prietena mea Murielle.

Da, mamă, dar Murielle locuieşte în Osaka. E la 500 km distanţă de Tokyo.

- Da, dar cel puţin ea e localnică. - Bine. Da.

Pa, puiule.

- Te iubesc ! - Ai grijă. Si sun-o pe Murielle.

Bine.

Bună ziua !

Bună ziua ! Perfect.

Bingo ! Fără copii. Putem să facem iar sex în sufragerie.

Prea curând, poate...

Haide !

E în regulă.

NOI ÎNCEPUTURI

Bună la toată lumea !

- Bună, iubire ! Ce faci ? - Bună !

- Mi-e tare dor de tine ! - Mamă, sunt plecat doar de 10 zile.

Stiu, dar pare că a trecut mult timp. Ce faci ?

- Cât e ceasul ? - Amiază.

Da, mănânc înainte de cursuri. Voi ce faceţi ?

- Super ! - Nu prea.

- N-am primit postul de şefă la IT. - Serios ?

Nu se poate. Ce ticăloşi. De ce ?

Au spus că n-aş fi luată în serios.

Dar tu ? În afară de sendvişuri ?

Ăsta e prânzul meu. Ai vreo veste de la Juliette ?

Am văzut-o ieri.

- A făcut din nou fertilizare in vitro. - Serios ?

Hai, spune-ne mai multe !

Bine. Încep să mă obişnuiesc. Mergem la Kyoto în weekendul ăsta.

- Asta e grozav ! - Nu uita să mergi la cursuri.

Profită din plin. Timpul trece atât de repede.

Trebuie să plec. Închid uşile cu cinci minute înainte de curs.

A fost minunat să vă văd. Vă iubesc !

Si noi te iubim !

- Te iubesc ! - Pupici ! Pupici !

- Nu ţi-a urat la mulţi ani. - Cui îi pasă !

Ne-am trezit la 5 dimineaţa ca să-ţi spună el primul.

Mi-a făcut plăcere să-l văd.

- Aşteaptă să vezi surpriza mea ! - Cină la Fulvio şi bujori ?

Da.

Bine, deci manipulare: slab.

Preţ...

Ce e asta ?

Jurnalism: "Producători de iaurt: da sau nu ?"

Minunat. Poftim, la mulţi ani !

Mulţumesc !

Eşti drăguţă !

- Ce e asta ? - Un ventilator portabil.

Discret, silenţios. Pentru când...

La mulţi ani. 53, da ?

Aş fi spus 48, 49 maximum.

Maria de la Personal a turnat, nu eu.

Nu, ai fost tu.

La Prosper, ai spus: "Diane împlineşte 53."

- Când a fost asta ? - Noaptea trecută. De ce nu ai venit ?

- Am avut o treabă. - O treabă ?

Păcat ! Aseară a fost mult mai puţin interesant. Pentru mine.

Nu, după #MeToo, nu poţi să ignori asta.

Evident că o să ignor.

Dacă nu-mi face cineva avansuri zilnic, aş putea să-mi iau gâtul.

- Cum a fost ? - Da, destul de amuzant.

Eu de ce nu am fost invitată ?

Nu-ţi citeşti mesajele pe WhatsApp ?

Ba da.

- Pe grupul Friends Only. - Eu nu sunt în el.

- Dar în grupul Party ? - E un grup Party ?

Tu nu eşti în el.

- Ai măcar WhatsApp ? - Te rog !

Tu eşti în grupul Office Christmas.

Ultimul tău mesaj a fost: "O să arunc pomul."

Cel puţin le-ai primit.

- Eşti liber diseară ? - Nu, eu...

Da, eşti liber. Nu mă dezamăgi.

Spune-i Vanessei. Petrecere surpriză pentru Diane.

Am plănuit o cină romantică la Fulvio's, dar n-o prea încântă.

Trebuie să fie mâncarea italienească. Încearcă în altă parte.

Că veni vorba, cadoul meu.

Mereu am spus că, după ce pleacă copiii, o să renovăm o casă la malul mării.

- Fii atent. Refăcută total. - Si multe altele.

E puţin deprimată. Îi trebuie un proiect.

Alain, o cabană într-o zonă inundabilă de obicei e o greşeală, nu un proiect.

Diseară, la 9.

Nu vorbim de copii, muncă, şi mai ales nu de vârstă.

Trebuie să fim atenţi. Plânge din nimic.

Sună grozav. Abia aştept.

M-am uitat la aparatul de făcut iaurt şi mi-am zis:

"Suntem amândouă la fel. Ne asemănăm."

Eşti bine ?

Am vechime, aşa că nu mă pot concedia.

Am fost marginalizată cu subiecte stupide.

Aşa cum am spus, semăn cu aparatul de făcut iaurt.

Vă rog, suntem toţi aici să îi distragem atenţia Dianei.

- Cine a primit postul IT ? - Cui îi pasă ? Să toastăm...

Stéphane. Un puşti care a reuşit doar să ajungă stagiar.

Ce s-a întâmplat cu succesul femeilor de afaceri ?

Femeile alea au 25 de ani.

Pentru tinereţea veşnică a soţiei mele.

După 25 de ani în companie, o singură cerere.

Iubirea vieţii mele.

- Dă-ţi demisia ! - Demisia ? Ai înnebunit ?

- Cine e angajat la 50 de ani ? - S-ar potrivi cu planurile lui Alain.

El caută o casă la malul mării.

- Vezi ? - Viaţa nu înseamnă doar muncă.

Juliettei o să-i reuşească fertilizarea in vitro.

Abia aştept.

Serios ?

Da.

Abia aştepţi să devii bunic ?

Da.

Adu tortul. Eu am terminat.

Bine. Tort !

Grozavă ambianţă...

- L-am auzit bine ? - Diane, fii drăguţă.

- Adică, sincer ! - Haide...

- Fă un efort. - Vreau să mă duc să mă culc.

Avem un singur articol comun. Un articol redistribuit. Al lui Jasmine.

Pe ce planetă ? Am nevoie de 5, 10, 15... tot subiectul !

E uşor. Priviţi cifrele. Trebuie să urmăm cerinţa clienţilor.

Deci am nevoie de improvizaţie. Ceva nou. Dramatic.

Eu vreau cititori, da ? Întrebări ?

Deci, la treabă !

Când te gândeşti că obişnuia să-mi aducă cafeaua...

Ce-i cu ochelarii ăştia ? Ai plâns ?

Nu, am băut.

- Vrei să mergi să luăm prânzul ? - Nu, am treabă.

Treabă ? Mai importantă decât prânzul ? Ce treabă ?

- O treabă ! - Pe care nu poţi să mi-o spui ?

Te întâlneşti cu cineva ?

- Da ! - Un tip ?

La naiba !

- Bufeuri ? - Deloc.

- Deloc ? - Nu.

- Pot să închid geamul ? - Dacă vrei.

- Te-ai îngrăşat puţin. - Nu.

- Ba da. - Din cauza vacanţelor.

În regulă, minunat. Fără simptome de menopauză.

Aşa este.

Si totuşi, analizele tale de sânge spun exact contrariul.

Ce facem ?

Pentru siguranţă, dă-mi tratamentul hormonal.

- Pentru simptomele pe care nu le ai ? - Da. Ca prevenţie.

Îmi pare rău, dar... e mult prea cald aici.

Stiu.

CINE E ? CINE E ? SCUZE, TE DERANJEZ.

HAIDE ! O IAU RAZNA ! NU POŢI SĂ-MI FACI ASTA.

E nebună.

AI MILĂ !

No pot să cred !

AI FOST ADĂUGAT ÎN GRUPUL PARTY.

BĂUTURI PENTRU RENAUD, JOI SEARA PE ACOPERIS. CINE VINE ?

Bună, te pot ajuta ? Stii că astea sunt pentru bărbaţi ?

- Stii ce vrei ? - Nu.

Mai vedem.

- Mulţumesc. - Cu plăcere.

E atât de evident !

Când poartă acelaşi bluză două zile la rând.

Când se presupune că merge la piscină.

- Dacă ştiam că e disponibilă... - Poftim ?

Ce ai fi făcut ?

Stii... aş fi făcut !

Are umor. Îmi place tipul ăsta.

Ce este ?

Tocmai au sosit pentru tine.

Nu ştiu cine e, dar e atent.

- Încetează ! E jenant. - Deloc. Deci ?

Sunt ocupată. Poţi să preiei tu articolul despre dildo ?

- E pentru Society. - Rubrica mea e Sfaturi Utile.

- Le poţi face pe amândouă, nu-i aşa ? - Da.

Grozav. Dă-mi înapoi crema. E a mea.

- Mulţumesc ! - Diane ?

Înţeleg. Ai primit invitaţia pentru Renaud ? Fără scuze de data asta.

E acelaşi parfum !

Parfumul !

Apocalipsul acum. Prea uşor !

În regulă...

Mai complicat...

Chaplin. Dictatorul.

Bravo !

Bine...

Dacă o ştii pe asta...

INÈS BIROU: IUBITUL TĂU E STÉPHANE ?

Aştept !

Alain ?

Pui muzica ?

Ea a fost destinatarul. Nu e o greşeală.

Alain.

Să scoatem rondoul din program ?

- A fost oribil. - Am dat-o în bară. O să lucrez la asta.

Grozav. Înregistrăm marţi, sau poţi să-i explici ministrului.

Ministrul culturii ?

- Mă întreb dacă a observat absenţa mea. - Tu ce crezi ?

- Despre ce ? - Despre mesajul Dianei.

- E în regulă. - Nu e soţia ta.

Nu, dar e un semn de întrebare. Un semn de întrebare înseamnă îndoială.

- Despre numele tipului. - Sau existenţa lui.

Scuze, dar "izmenele tale sunt din bumbac ?" presupune că porţi izmene.

Pură supoziţie. De unde ştii ?

Cui îi pasă, oricum ! Ea nu are iubit.

De unde eşti atât de sigur ?

Bine, nu mă judeca.

Nu şi-ar lăsa telefonul nesupravegheat.

- Nu-l poate ascunde tot timpul. - Ăsta e următorul meu raţionament.

- Ar fi dezactivat notificările. - Adică ?

Poţi să dezactivezi numele care apare când primeşti un mesaj.

- Serios ? - Ai multe de învăţat.

Bine, e simplu. Invit-o la masă. Discutaţi de una, de alta.

Copiii, proiectul tău de rahat... Orice, discuţie uşoară.

După aceea, din întâmplare, treci la muncă şi întreab-o cine e Stéphane.

Si pac, observă.

Dar fii atent, nu clipeşti.

Dacă e afectată, va fi doar o fracţiune de secundă.

Eşti profesionist.

Asta e munca ta. Adulterul.

- Vezi ? Mă judeci. - Nu, dar să fim serioşi...

- Stéphane ! - Da ?

- Ai înnebunit ? - Ce ?

De ce i-ai spus lui Inès ? Ea e bârfitoarea biroului !

- Ce să-i spun ? - Că eşti iubitul meu.

Da. Am confirmat asta. N-ar fi trebuit ? M-am aşteptat la mulţumiri.

- Mulţumiri pentru ce ? - Amândoi ştim că n-ai un iubit.

Cum aşa ?

- Zâmbetul. - Ce zâmbet ?

O femeie cu iubit zâmbeşte. E sclipitoare. Dar funcţionează.

Ai păşit în lumină. De la articole de grădină, la dildo.

Ai fost chiar adăugată pe grupul Party.

- Prostii. - E nemaipomenit.

Dar acum îmi asum un risc pentru că tehnic vorbind...

Sunt superiorul tău.

Pot nega asta.

La naiba !

În regulă...

Nu nega încă.

Ce faci ? Plecăm undeva ?

- Nu stiu ce faci tu. - Ce vrei să spui ?

Îţi faci de cap ?

Da, îmi fac de cap, cuplându-mă cu un tip de la birou.

Din cauza asta !

- Sincer, ascultă. Pot să explic. - De ce ? Mi-a scăpat ceva ?

Tot ! Alain, îţi promit că nu sunt cu bărbatul ăla.

- A fost un joc. - Înţeleg. Crezi că sunt idiot.

- Nu fi ridicol ! - Dă-mi drumul.

- Haide, Alain ! - În fine.

DOAR NE-AM SĂRUTAT...

Sincer ! Poftim.

NU M-AM CULCAT CU EL !

MAMĂ ?

Bună, sunt Alain Huysmans. O să te sun imediat ce pot.

Diane ?

Diane ?

Am vrut să spun...

Sper că nu e vina mea, dar îmi pare rău.

Trebuie să scrii un articol despre asta. Oamenii adoră lucrurile astea.

- Despre ce ? - Un articol despre separare la 50 de ani.

Perspectiva femeii, desigur. Nemaipomenit.

Nu ne-am separat. E doar o mică criză.

Asta e. Îmi pare rău.

"Singur la 50 de ani: Noi începuturi sau capăt de drum ?"

15.000 personaje, diverse profiluri:

mai duri, noi, burlaci disperaţi. Ai contacte ?

Pot găsi câteva.

Super. Cel mai bun subiect al anului. Diane, îţi dau prima pagină.

Trebuie să plec, am o întâlnire.

A fost ceva neaşteptat.

Te superi ? Nu e treaba ta !

- Nu te opreşti niciodată ? - Nu-mi spune nimic.

Adică... Dacă nu ştiu, nu pot vorbi.

Întrebare rapidă. Ce se întâmplă cu voi doi ?

- Poftim ? - Ar trebui să-ţi zdrobesc mutra ?

Ce se întâmplă cu Diane ?

Diane. Nimic. E un joc.

- Un joc ? Soţia mea e un joc, idiotule ? - Lasă-mă să-ţi explic.

Eşti pianist, da ?

Da.

Văd ce vrei să faci. Vrei să mă baţi. Bine.

Dar ştii cum ?

Dacă mă loveşti, sunt şanse să-ţi rupi mâna.

În cel mai bun caz, o luxezi, dar oricum, s-a terminat cu concertele.

S-a terminat. Deci gândeşte-te bine.

Acum că ştii, depinde de tine.

E în regulă. Doar ne-am sărutat.

Eşti bine ?

Desigur.

Păcat, ai avut un început bun.

Eşti în regulă ?

- "Noi începuturi sau capăt de drum ?" - Da.

Capăt de drum, clar.

Poţi să dezvolţi ? Nu am nimic altceva.

Stii Autotrader ?

- Da ? - Bine, eu sunt un Clio din 2016.

De încredere, economic, frumos, dar nu strălucitor,

epilat cu laser, nu ocupă mult loc, practic.

Încearcă să vinzi un Clio din 2016 pe Autotrader.

E plin de ele.

Cum stă treaba cu Alain ?

Nu ştiu.

Am dat-o în bară.

Ai dat-o în bară ?

Să sărut un tip de la slujbă n-a fost ceva foarte inteligent.

Un sărut în 30 de ani de căsnicie ?

O nebunie. El e încă la hotel ?

L-am invitat să bem ceva diseară. Un mi-a răspuns deocamdată.

O să spună da. Îl cunoşti. Se va întoarce şi o veţi lua de la capăt.

Dar tu ?

Ce e cu acest Stéphane ?

Un joc ? Haide ! Cine joacă un astfel de joc ?

Eu, se pare.

Nu ştiu de ce fetele au crezut că am un iubit,

dar dintr-odată, cu asta, am devenit...

Nu ştiu, a fost ca o invitaţie la chestii...

În sfârşit am primit un subiect interesant.

Si a fost amuzant. Nu credeam că va dura.

Aşa că nu am negat.

Dar recunosc că a fost ceva total stupid. Sincer.

Mi-e ruşine.

E ca în liceu.

Când ieşi cu băiatul bun şi dintr-o dată eşti fata populară.

Aşa e. Nimic mai mult.

Deci dintr-odată nu mai sunt tipul bun.

Bineînţeles că eşti.

- Înţelegi ce vreau să spun ? - Da, înţeleg.

Te plictiseşti cu mine, ţi-ai inventat o nouă viaţă.

Mă simt confuză, pierdută ! Asta vrei să auzi ?

Nu e asta, nu mă simt bine aproape tot timpul.

Dar promit, o să fiu bine.

Nu are legătură cu tine.

Eşti îndrăgostită ?

Alain, încă odată, nu dau doi bani pe tipul ăsta.

De mine. Eşti îndrăgostită de mine ?

Alain, vreau să spun...

Am fost împreună 30 de ani.

Nu poţi pune problema aşa. Nu e...

Nu, nu suntem îndrăgostiţi. Nu e...

Deci ce suntem ? Continuă.

Suntem...

Suntem un cuplu.

Asta e bine. Ne iubim.

Ne cunoaştem foarte bine. Suntem inseparabili.

Suntem plictisiţi.

Ajunge. Nu, nu suntem plictisiţi.

Doar că pasiunea s-a estompat.

Nu mai e nici entuziasm, nici teamă.

Nu e necunoscut.

- Nu eşti de acord ? - Nu.

Tu nu ?

Nu. Eu încă simt pasiune.

Mi-e dor de tine. Când nu eşti aici, când vii acasă târziu.

Mă emoţionezi. Sunt...

Îmi fac griji.

Nu sunt de acord.

Să ne separăm.

Poftim ?

Hai să ne separăm.

Vrei să-ţi fie dor de mine ? Vrei entuziasm ?

Calmul şi confortul te face nefericită ? Te iubesc, aşa că trec la acţiune.

Stiu ce ar fi trebuit să fac. Să alerg după el şi să-l opresc.

Dar ?

Dar nimic. Nu m-am mişcat. N-am făcut nimic.

Ca şi cum avea dreptate.

- Ca şi cum era mişcarea corectă. - Să nu te mişti ?

Nu.

Să ne separăm.

Nu mi-a spus o voce firavă: "E chiar o prostie."

Ce altceva aş putea face ?

Să continui să mă uit cum se plictiseşte cu mine în fiecare zi ? Nici vorbă.

De obicei eşti raţional, dar ai părăsit-o înainte să te părăsească ea ?

- E atât de aiurea ! - N-o părăsesc. Eşti nebun ?

O iubesc. Am avut nevoie de o soluţie să o aduc înapoi.

Îmi pare rău, dar e raţional.

Trebuie să ne temem că ne pierdem unul pe celălalt.

E şi mai stupid. Ea ştie asta ?

Bineînţeles că nu. De ce s-ar teme dacă aş spune că sunt acasă devreme ?

De tot. Sunt îngrozită.

Sunt speriată de necunoscut.

Sunt şi mai speriată că mor de plictiseală.

Dacă mă mut, îl pierd pe Alain. Dar, dacă nu o fac, mă pierde el.

E periculos.

- Stiu. - Nu ştii asta.

Vor fi revolte când află lumea. Alain muzicianul chipeş ?

Fără burtă ? Fără chelie ?

E un Bentley.

Nu e niciuna din astea pe Autotrader.

Prima dată când te-am cunoscut, eram foarte timidă.

Serios ? N-am observat.

Eram îngrozită. Parcă era un interviu.

Stiam că se termina dacă nu mă plăceai.

- Scuze că am întârziat. Eşti bine ? - Da.

- E infernal cartierul ăsta. - Eşti bine, iubire ?

- Da. Am intrat într-un stâlp pe stradă. - Da.

- Stâlpul de la mama de la serviciu ? - În regulă. Deci, ştii.

Da. Ai stat la hotel o săptămână.

E evident.

Poţi să-mi explici ? Ce e prostia asta cu separarea ?

Nu. Nu-ţi explic. Eşti prea tânără.

- Ai nevoie de 30 de ani de experienţă. - E o porcărie.

Hai să discutăm despre voi două.

Ei bine...

Da ?

- Spune-i. - Ce ?

Sunt gravidă. A funcţionat.

Nu cred !

Sunt atât de fericit ! În câte luni eşti ?

Doar două luni, dar trebuia să-ţi spun.

Mulţumesc ! Mama ştie ?

Da, am luat masa împreună.

Nu sunt sigură dacă a înţeles. A vorbit mai mult despre tine.

Dar da.

Bine. Si... îi este dor de mine ?

Era îngrijorată ?

Era mai mult...

pierdută.

Bine.

Dragul meu Renaud, noi toţi de aici avem să-ţi mulţumim pentru ceva...

La fel.

Ai avut ideea genială de a mă angaja.

Dar cea mai bună idee pe care ai avut-o a fost să-mi laşi locul tău de muncă.

Muzica !

BUNICI ! SUNT EXTAZIAT !

Stéphane ! Stéphane !

Diane ? Mi-am pătat bluza. Cum scoţi sosul de soia ?

De ce mi-ar păsa ? Scoate-ţi bluza.

- Cum merge ? - Minunat !

După ce le-am spus tuturor că dormim împreună, apari cu o târfă.

Arăt ca o idioată. Deci, da, minunat.

Pentru început, ea nu e târfă. E sora mea.

În primul rând...

Si am invitat-o pentru că a fost părăsită.

Bine, dacă spui tu. Si în al doilea rând ?

Nu dormim împreună, Diane.

N-aş refuza, dar ai spus că e un joc.

Nu ştiu dacă îţi aminteşti.

Bună, la toată lumea !

Vă prezint un episod important pentru persoanele însetate de cultură.

Suntem în sanctuarul interior al muzicii clasice

din moment ce sunt înconjurat de Orchestra Filarmonică din Paris

sub egida Ministrului Culturii Cécile Renault-Coudert.

- Doamna ministru, bună ziua ! - Bună ziua !

AM GRESIT. NU INVENTEZI O VIAŢĂ FĂRĂ MOTIV.

Muzica clasică, muzica în general,

a avut mereu un loc special în viaţa mea.

Am vrut ca primul interviu să fie aici ca să pot onora locul ăsta.

MI-AM FĂCUT BAGAJELE. LAS CHEIA ÎN CUTIA DE SCRISORI.

Concertul nr. 9 pentru pian de Mozart dirijat de Fabrice Demontoy.

Suntem toţi numai urechi.

Îmi pare rău.

Alain !

Pianistul tocmai a plecat ?

Da.

În timp ce îl aşteptăm, pot să sugerez...

Bună, iubito ! Am făcut o greşeală. Aşteaptă-mă. Sunt pe drum.

- Eşti nebun ? - Scuze, scuze !

La naiba !

Ai auzit vreodată de oglinzi retrovizoare ? Eşti beat ?

- Nu, mă grăbesc. Aşteaptă. - Super. Exact de ce aveam nevoie.

Nu pot să cred.

Uite !

Sună-mă. Îmi pare rău. Ce vrei ?

Dovezi.

Trebuie să plec. Mă grăbesc.

Ce face ?

- Ce naiba ? - Nu-ţi face griji. Am filmat tot.

- Trimite-mi înregistrarea. - Sigur. 20 de dolari.

Serios ?

Bună, iubitule !

Deci e adevărat. Ai plecat.

Si o să locuieşti acolo. Pentru cât timp ?

- Nu ştiu. - Ce vrei să spui ?

Ai făcut o greşeală. Ai nevoie să staţi un timp despărţiţi.

- Nu ştiu. - Eu, da.

Nu te deranja să despachetezi. O să te întorci acasă în curând.

Ascultă, Malo, nu am...

- O să verific zborurile. - Ce zboruri ?

Să vin acasă. Am dat-o în bară.

Iubitule, n-are nimic de-a face cu tine.

Nu, bineînţeles că nu, am plecat şi, o lună mai târziu,

te-ai combinat cu un tip, mi-ai trimis mesaje ciudate,

te-ai mutat, fără vreo legătură cu mine.

Total fără legătură, promit.

Aşa m-am gândit şi eu pentru că plecarea ta a fost un şoc,

dar, ştii, ultima surpriză plăcută pe care am avut-o

a fost naşterea ta.

Copiii mei.

Mai vreau.

- Copii ? - Nu...

Surprize.

Sunt tone !

- Da ? - Da !

Întâlneşti o mulţime de oameni. Eşti invitată peste tot, eşti liberă.

Poţi să ieşi în oraş tot timpul pentru că nu ai copii acasă.

Mereu ai o poveste amuzantă cu sex.

Bine...

Aş spune noi începuturi... dar cu capăt de drum.

Însemnând ?

#MeToo. E grozav. Progres, era şi timpul.

Dar acum înseamnă că bărbaţii nu au...

Nu îndrăznesc. Niciunul nu flirtează.

Am venit aici, dar nu sunt sigură de ce,

pentru că nu sunt singură.

Am luat o pauză.

Interesant. Cât timp a trecut ?

4 ani, 3 luni, 22 zile.

Cum rămâne cu iubirea ?

Iubire ? Ce vârstă ai ?

- 52... 53 de ani. - N-ai avut povestea ta de dragoste ?

- Ba da... - Iată. Gata !

Acum e vorba de distracţie. Îţi place, păstrezi. Nu-ţi place, la gunoi.

Totul e să tastezi like, like.

Da...

Imediat.

- Bună ! - Ce faci ?

- Ţi-am spus că vin. - Nu cu un geamantan.

Nu te puteam lăsa singur. Pentru ce sunt prietenii ?

Te-a dat afară ?

Nebună coincidenţă !

Aceeaşi orchestră, aceeaşi vârstă, şi am fost părăsiţi în acelaşi timp.

Îmi pare rău. Parcă ne trimite viaţa un mesaj.

- Si noi trebuie să-l decodăm. - Da.

Asta m-a făcut să realizez că sunt îndrăgostit.

- De violonistă ? - Nu ! De Vanessa !

Când mi-a spus să dispar,

era atât de calmă, încrezătoare, frumoasă...

Aveai dreptate. Trebuie să riscăm. Să simţim teama.

Vanessa a adăugat sentimentul de pericol. Ca la început.

Când nu eşti sigur. "Mă iubeşte sau nu ?"

- Ai o priză ? - Acolo.

- Ţi-a spus să dispari ? - Da !

Cred că ăsta e mesajul pe care trebuie să-l descifrezi.

- Unde mergi ? - Să-mi recuperez slujba.

Fabrice are asta în vedere.

Ce o să spui ?

Am avut probleme acasă. Nu eram pregătit.

Am luat hotărâri stupide. Te rog, dă-mi slujba înapoi.

Poţi conta pe mine. N-o să te dezamăgesc.

- Alain Huysmans ? - Da.

Poliţia.

- Pot să răspund ? - Nu.

- Cât o să dureze ? - Si eu am lucruri de făcut.

Lucruri mai bune decât să găsesc şoferi care fug de la locul accidentului.

- Fugă Am lăsat telefonul. - Numărul greşit şi ai plecat.

E adevărat. Îmi pare rău. E ilegibil. Îmi pare foarte rău.

Nu eram în apele mele. Soţia tocmai mă părăsise.

- Nu ştiu de ce îţi spun asta. - Nici eu.

Îmi pare rău.

N-am avut de ales. Am nevoie de maşină. Sunt fizioterapeut.

Înţeleg.

Saptele pare doi. Optul e o pată.

Întrebarea e dacă ai făcut intenţionat asta.

S-o luăm de la capăt.

În regulă...

- Nu e prea mult ? - Nu, nu !

E o aniversare, nu o căsătorie, dar e în regulă.

Haide !

Arăt de parcă n-am mai fost la o petrecere adevărată din 2010.

- Arăt ca o animatoare. - Diane, arăţi sexy, jur.

Stii ce ? Du-te tu.

Eu merg acasă. N-ar fi trebuit...

Sincer, n-ar fi trebuit să vin.

Ai înnebunit ?

Eşti nebun !

- Ce a fost asta ? - M-am blocat !

- Poftim ? - Dumnezeule, m-am blocat !

- Pune piciorul jos. - Nu pot. Ai auzit cum a trosnit.

Am auzit. Pune-l jos.

Nu pot.

- Ce jenant ! - Nu-ţi face griji.

Îmbrăcată elegant, cu un picior şchiop. Prefă-te că nu mă cunoşti. E în regulă.

O să găsim un scaun. Haide !

Atât de jenant !

Poftim, doamnă. V-am adus nişte gheaţă. Ar trebui să ajute.

- Mulţumesc. - Soldurile sunt cele mai rele.

Operaţia de şold e uşoară. Mama a făcut o operaţie.

- Aproape şi-a revenit la normal. - Stai, nu sunt încă în situaţia asta.

Cred că e doar coloana lombară...

Vă e foame, doamnă ? Vă putem muta mai aproape.

Puteţi să mă tutuiţi, da ?

Bine. O să vă pregătesc o farfurie, doamnă.

- Mă mut, ca să vă puteţi întinde, doamnă. - Nu, sincer.

O să vă aduc o pernă.

- Nu, nu... - Da !

NU TE VĂD. UNDE ESTI ?

- Sunteţi bine, doamnă ? - Da, mulţumesc. Distracţie plăcută !

- Plecaţi atât de repede, doamnă ? - Da. Distracţie plăcută !

Stéphane a ieşit ?

Sunt aşa o idioată.

Poţi să-mi spui de ce am fost atât de idioată ?

M-am gândit eu că un Audi A4 second-hand supraalimentat era ceva neobişnuit.

- Ajunge cu metaforele auto ! - Bine...

Deci o să-l suni pe Alain ?

Ce să-i spun ?

M-am culcat cu un tip şi m-am mutat, dar să ne prefacem că nu s-a întâmplat nimic ?

- Nu, el merită ceva mai bun. - Îl vreau pe el.

E a treia lui vizită. Mă caută pe mine, nu decapotabile.

- Bună ! - Bună, poţi să-mi spui de LC ?

Ajunge la 100 la oră în 5,4 secunde. La fel ca mine.

Nu, vreau să spun...

Pot să o iau pentru un test ?

Dacă vrei...

Garantez că vei fi satisfăcut.

Putem să revenim la maşină ?

Ies în 30 de minute. Poţi să aştepţi ?

Vă las.

Nu, stai liniştită. O să verific pe website.

Mor după poziţia pe la spate. Îţi dai seama ?

Da !

Cină ?

Nu. Nu am putere.

Stii ce înseamnă asta.

Mergi acasă, mănânci biscuiţi şi te uiţi la ştiri.

O să fii atât de plictisită că o să începi să te gândeşti că Alain se distrează.

Se distrează ?

Da.

- Bună, fetelor ! Toate bune ? - Ce e muzica asta ?

Stiu, e tema Diesel Party.

Durează puţin, dar după aceea o să vă placă.

- Haide, lumea o să plece. - Să plece.

Frate ! Dau o petrecere pentru tine acasă şi tu eşti blocat aici.

Uite câte fete sunt aici !

- Diane e aici ? - Nu, idiotule.

Nu pot să cred.

Da.

Haideţi !

Haide ! Brigitte, Tatiana, Caroline, cu mine ! Aşa.

Hai să dansăm ! Seara asta e...

Ai chef să bei ceva ?

E ora 10 dimineaţa, deci... nu.

Nu acum, diseară. Să sărbătorim terminarea proiectului, la Prosper.

Terminăm proiecte săptămânal şi e închis marţea, deci... nu.

- Aniversarea ta ? Diseară ? Serios ? - Ce vrei să spui ?

A fost acum două luni.

"Hai să schimbăm lumea şi să bem tequila." Serios ?

Te plictiseşti de moarte.

Nu pot să repet seara trecută.

Eram atât de plictisită, am luat cina de două ori.

NU POT DISEARĂ, ÎMI PARE RĂU

LA FEL

MATHIAS A PĂRĂSIT GRUPUL.

Diane ?

Sunt de acord. Ce să aduc ?

Îţi spun dacă o să aibă loc.

DRAGI VECINI, TOCMAI M-AM MUTAT. VENIŢI SĂ BEM CEVA LA 8 DISEARĂ.

Într-o marţi ? Nicio şansă. Sunt numai familii şi oameni în vârstă.

Ea e prietenoasă.

E bună ?

E delicioasă. Serios.

Deci ai venit să mănânci ?

Da.

Alain ?

Bluza mea nu e puţin cam transparentă ?

Ba da. Acum că ai spus...

Port blugi de la fiica mea şi pantofi cu toc de 12 cm.

Ţi-am arătat dormitorul meu. Nu e ciudat ?

Da...

De ce...

ai acceptat cina ?

Ai vrut noutăţi despre soţia ta ?

Ai vrut să vorbeşti despre ea ?

Diane s-a mutat.

Ţi-a spus ea asta ?

Da.

De ce altceva te-aş fi invitat la cină ?

Nu contează.

Sunt o idioată.

Vrei desert sau...

Nu.

Stii ce ?

Hai să o deschidem pe asta.

Si...

bluza ta e în regulă.

CE AR FI SĂ NE MAI DĂM O SANSĂ RELAŢIEI NOASTRE ?

Îmi pare rău, nu eşti tu de vină. Aşa cum am spus, nu mă simt în formă.

Nu-ţi face griji. O să fie bine.

Să bem pentru o seară frumoasă.

Între prieteni.

Vechi de 45 de ani. E bun, nu-i aşa ?

Da.

- Cred că e mai bine dacă plec. - Mai bine decât ce ?

Un moment de pasiune pe care îl vom uita mâine ?

M-am făcut destul de râs şi aşa.

- Hai s-o lăsăm baltă ! - O să te simţi mai bine în curând.

- Mi-ai pus ceva în băutură ? - Da, dar nu imediat.

Poate dura 20 de minute. Hai să stăm de vorbă.

Cum e sarcina lui Juliette ?

- Nu pot să cred că m-ai drogat ! - Nu e mare lucru. Nu te supăra !

Haide, e dureros.

Eşti complet nebună !

Nu dispare de la sine. Si dacă îşi face efectul, Marwan nu te poate ajuta.

Alain !

Gata ! Ajunge.

Ceva mai bine ?

- E un coşmar. - Bine...

Încearcă să o faci mai rece. Scrie rece ca gheaţa.

Doare ca naiba ! Cât durează ?

Scrie...

DURATA EFECTELOR: 7 ORE

- Deci ? - Nu scrie nimic.

Aştepţi pe cineva ?

Nu.

Deschid.

Nu, te rog ! Stai acolo.

Diane ?

- Ce faci aici ? - Dormeam.

- Unde e Alain ? - Nu e aici.

- Diane ? - Alain ?

E aici.

Ce ? Nu ! Am stat pentru că e deprimat.

Din cauza ta. Deci scuteşte-mă cu insinuările.

- A luat Viagra. - Nu, eu...

- De ce i-ai dat asta ? - Nu i-am dat !

- Eşti nebun ! - A fost Jeanne !

- Jeanne ţi-a dat Viagra ? - Nu.

E mai bine să evitaţi orice neînţelegere.

Deci te culci cu prietenele mele acum ?

Crezi că aşa urma să-mi fie dor de tine ?

Pleacă din calea mea !

Diane, aşteaptă !

Diane !

Nu poate să apară neanunţată !

Nu cred că va mai face asta.

- La naiba ! - Ce ?

Nu ţi-ai pierdut nici măcar erecţia.

Vezi... Trebuie să mergem la Urgenţă. O să te răneşti.

Alain, asculţi ?

Îmi pare rău.

SUNĂ-MĂ ÎNAPOI. MI-A VENIT O IDEE.

Îmi pare rău.

- Uite. - Mulţumesc.

E mai bine. Optul e mult mai clar.

Mă bucur că am rezolvat. Sincer, poliţia, asigurarea...

Cu plăcere.

- Mai vrei una ? - Da.

Domnişoară ?

- Ne dai încă odată la fel, te rog ? - Sigur.

Si...

Tu...

- Eşti fizioterapeut ? E grozav. - Da.

- Tu ? - Pianist.

Da ? Foarte frumos.

35. Asnières. Singură.

Poftim ?

Răspunsul la întrebările pe care nu îndrăzneşti să mi le pui.

Greşesc ?

- Ieşirea Asnières, da ? - Da. Mulţumesc.

De obicei, am maşină, dar...

Recent ai fost lovită de un şofer analfabet ?

Stiu.

Paste cu scoici diseară ? Sunt reduse.

Paste cu scoici sunt la reducere ? Sună a stomac deranjat, dacă pot spune aşa.

- De ce vorbeşti frumos ? - Nu sunt singur. Sunt cu Agathe.

De la accident.

- Sunt pe speaker ? - Nu, nu.

Nu, nu.

Sunt mândru de tine, prietene. Te-ai descurcat.

Mai întâi mergi la ea. După aia faceţi sex şi pleci acasă.

Un sfat.

Spui că trebuie să pleci pentru că s-a declanşat alarma.

În felul ăsta, nu pare că o ştergi după ce faci sex.

- Cine e ? - Alo ! Scuze, sunt Agathe.

Mulţumesc pentru pont.

Începusem să mă întreb de toate jafurile astea.

Da...

La naiba ! Am pierdut ieşirea.

E în regulă, o putem lua pe următoarea.

- Sau pe următoarea. - Nu, o să sfârşim în Normandia.

Stiu.

În cinstea ta, târfă !

- E goală. - Stii ce se spune...

Chiar am dat-o în bară cu Alain.

Îmi pare sincer rău.

Dar acum ai văzut cum e viaţa mea, ştii la ce să te aştepţi.

O să începi să-i cauţi pe foştii soţi ai prietenelor tale.

O să mergi la cine

şi o să lupţi pentru orice celibatar.

Si o să intri pe Tinder...

"doar să vezi."

Mai degrabă mor.

Si eu am spus asta.

Eşti sigură că e goală ?

Magazinul e încă deschis ?

- Este ! - Să mergem !

Să returnăm sticla.

Viaţa la care visez.

Să mă trezesc în fiecare dimineaţă la malul mării.

Asta e tot.

Dar mai e un lucru...

E tot la malul mării, dar e undeva aici, înţelegi ?

E ceva foarte...

- Cum să spun ? - Înţeleg.

Uite, doamnelor !

Pentru fundurile voastre mari !

Felicitări !

Felicitări !

Suntem aici pentru Ben şi Miguel la a patra reînnoire a jurămintelor în doi ani.

De când v-aţi întâlnit la aniversarea nunţii noastre.

Si nu am primit niciodată un "mulţumesc" !

Nu, e adevărat.

Oricum,

toată muzica asta romantică din restaurantul italian este să ne spună

că a doua viaţă e ca a doua şansă, plină de speranţă.

Evident, asta poate fi înfricoşător.

Dar frica nu previne pericolul, adică hai să ne apucăm de treabă.

Desigur, câteodată, noi...

putem să ne aruncăm în gol,

iar dacă asta ne dă un impuls, putem s-o luăm de la capăt.

Am aflat recent

că viaţa întotdeauna are pregătită o paraşută pregătită pentru noi.

Asta e tot despre noi, părinte, sau...

Nu, ajung şi la asta.

Vă iubiţi unul pe celălalt, vă place s-o împărtăşiţi şi vă apreciem pentru asta.

Deci în cinstea voastră. Muzica !

- Îmi acorzi dansul ăsta ? - Nu.

Vanessa...

I-ai încurcat pe toţi cu povestea ta cu paraşuta.

Crezi ? E cât se poate de clar.

Eşti părăsit, începi căderea liberă şi apare o paraşută !

Nu ?

- Da. - Hai să dansăm.

Arăţi bine.

- Mai degrabă sus, decât jos. - Da, toată lumea spune aşa.

"Alain, eşti atât de chipeş, atât de bronzat..."

"Alain, eşti aşa de spilcuit." Nu mai suport.

Ai întâlnit o paraşută ?

- Poţi să crezi ? - Da, pot.

Cântăresc o tonă şi nu mă pot ridica.

Vanessa spune că n-are nici 40 de ani. De ce graba asta ?

Nu ştiu. Si nu vreau să vorbesc despre viaţa sexuală a părinţilor mei.

La naiba !

- La naiba ! - Eşti bine ?

Da, sunt bine.

Nu dă doi bani pe noi !

- Nu găseşti că e strigător la cer ? - Ba da.

De fapt, mă scandalizezi. Nu e proprietatea ta.

Eu ? În situaţia asta, nu sunt cea care...

Ba da, eşti. Ai vrut să încerci ceva nou.

Ai vrut să faci saltul, suportă consecinţele.

Nu mai aştepta pe margine, observându-l pe tata.

Sari !

- Glumeşti ? - Ce ?

Am ratat un documentar sau un spectacol de paraşutism ?

Tu ai hotărât să-ţi iei viaţa în mâini. Cui îi pasă că are 35 de ani ?

Are 35 de ani ?

Tolerezi bine, aşa că vom continua o lună.

- Alte întrebări ? - Implant mamar.

Nu e indicat la vârsta mea ?

Nu sunt chirurg.

Dar, la prima privire, nu văd motive de chirurgie.

Necesită o analiză atentă. Pari puţin nervoasă.

- Eşti foarte frumoasă. - Da ?

Sunt foarte frumoasă, dar nu m-ai invitat în oraş.

- Am dreptate ? - Poftim ?

E în regulă să îmi ceri să tai lactoza sau să fac analize de urină,

dar în rest...

- Cum rămâne cu reţetele tale ? - Mai scuteşte-mă.

Trebuie să fie intimidant. N-am putut s-o fac.

Nu ai niciodată trac ? Dar dacă greşeşti ?

Continuăm să cântăm şi ne rugăm ca nimeni să nu fi auzit nota gresită.

Notă falsă. Nu e nimic gresit.

A cântat pentru Obama.

Haide !

Dar dacă ai nevoie la baie ?

- Tată ! - Ce ? E în regulă. El înţelege !

Suntem de aceeaşi vârstă.

Ai un urolog bun ?

- De câte ori pe noapte ? - Poftim ?

- De câte ori mergi la toaletă ? - Păi...

Nu merg la toaletă. Poate odată, dar nu...

Eşti norocos. Eu trebuie să merg de trei, patru, cinci ori.

E îngrozitor. Mă trezeşte de fiecare dată.

Durează un minut, 30 de secunde...

Tată, cred că înţelegem. Să te servesc ?

Frumos păr. Ai implanturi ?

- Nu. - Nu ?

Am mers de două ori în Turcia. Nu a funcţionat. Nimic.

- Puţin. Aici. - Am văzut Bosforul.

- Ciudat ! Pare fals. - Da ! Ai dreptate.

Nu crezi ?

Te rog !

Nu e bună ?

Poftim. Ia-o pe a mea.

- Nu... - Te rog !

Îmi place supa.

- Pe bune ? - Nu.

- E foarte fadă. - Lasă-mă să gust.

- Deci ? - Complet fadă.

Doamne !

- Asta e delicioasă. - Eu sunt cel norocos.

Am luat cel mai bun fel.

Femeia cea mai stilată.

- Eşti bine ? - De ce eşti atât de drăguţ cu mine ?

Ce vrei să spui ?

Nu mă ajuţi să mă întorc la fostul meu soţ.

Am sperat să mă întâlnesc cu un idiot.

- A... - Da.

În regulă... Eu sunt un idiot.

Da. Sunt.

Nu am fost sincer.

Sunt căsătorit.

Asta e.

Murdar secret.

- În regulă, înţeleg. - Aşteaptă.

Un idiot... cu o armă.

Da.

De ce ai o armă ?

- Hervé, încântat de cunoştinţă. - Diane.

Mă bucur că ai venit.

Ai crezut că n-o să vin ?

- Întâlnirile de la trei sunt anulate. - De ce ?

Asta înseamnă că nu vrei să iei prânzul sau să petrecem seara împreună.

Si poţi să spui că ai un telefon la 4 după masă.

Bine...

Pari foarte experimentat.

- Au trecut cinci ani. - Cinci ?

- Sunt eu. - Care tu ?

Întâlnirea ta de pe Tinder.

Nu sunt eu în poză. E tata.

Dar...

- Părinţii tăi ştiu ? - Nu mă placi ?

- Vârsta mea e o problemă ? - Vorbeşte mai încet.

Am 16 ani. Vreau să învăţ totul despre sex !

Taci, te rog ! Uită de mine !

Crezi că există comportamente Tinder în funcţie de sezon ?

- Vara de exemplu. - Da.

Nu vrei să fii singur. Iarna e moartă. E sezonul vacanţelor.

Când am intrat pe Tinder, am crezut că va fi uşor.

Dar toţi vor implicare afectivă.

- Sau idea de sentimente. - Asta e bine.

- Deci ce faci ? - Mergem la război.

Îi înnebuneşte. Te simţi obosit ? Nu vrei să te mişti ?

Mai bine te mişti sau vei muri cu pisicile tale.

"VIAŢA ARE ÎNTOTDEAUNA O PARASUTĂ PREGĂTITĂ PENTRU NOI."

Ce faci ?

- La muncă, vreau să zic. - Lucrez.

La ce ?

Chestii.

Chestii. Pe care le putem citi în curând, bănuiesc ?

Spun doar că am o întreagă echipă de condus.

Lucrezi la asta de săptămâni.

Nu ştiu dacă mă pot baza pe tine.

Mă concediezi ?

Nu, dacă te întorci.

În echipă.

Scuză-mă.

Îmi pare rău, trebuie să plec.

- La muncă ? - Nu, la cină.

Vezi ? Asta e viaţa mea.

E o slujbă solitară, dar îmi place.

Înveţi răbdarea, perseverenţa...

Da...

- Ce se întâmplă ? - Perdelele s-au mişcat.

Poate fi o pisică. Să nu ne ambalăm.

Bine, stau linistită.

Îţi place ?

- Da. - Nu e mereu atât de palpitant.

- Da ? - Da. E ceva special.

Civilii nu au voie, aşa că dacă ne întreabă cineva, eşti o prostituată.

Te-am agăţat, bine ?

Bine.

- Crezi că e credibil ? - Desigur.

Bine. Asta e pentru seara asta.

Să ne întoarcem la tine ? Adrenalina m-a înfierbântat.

În regulă.

Nu e la fel de palpitant în fiecare seară !

N-ai văzut încă nimic.

- Serios ? - Da.

Ce faci ? Aşteaptă !

- Detest chestia asta ! - Cinci minute. O să-ţi placă.

Nu cred, nu.

Eşti nebun. Dacă m-ar vedea mama...

Dacă întreabă cineva, eşti o prostituată. Te-am agăţat, bine ?

Înregistrezi ?

Nu e vorba de tine.

E pentru serviciu. Am uitat să opresc înregistrarea.

Chiar eşti o prostituată. Nemernică !

Ce ? Ai înnebunit ? Calmează-te !

Dar tu, că m-ai legat ?

- Scoate-mi chestiile astea. - Stii ce ?

- Ce ? - Vezi asta ?

O să iau cheia, tu păstrezi cătuşele. Am altele.

Îţi baţi joc de mine ?

Nu poţi să mă laşi aşa. Thierry !

Îmi pare rău, n-am înţeles.

Bună, Siri, sun-o pe Inès, la birou.

Apelare Inès Birou pe mobil.

Mesageria vocală e plină. Nu puteţi lăsa mesaj.

Siri, închide. Bună, Siri, sună pe Juliette.

- Sună mobilul lui Juliette. - Nu, nu !

Alo ?

- Mamă ? - Siri, închide.

- Mamă ? - Iubito, tu eşti !

Eşti bine, iubito ? Îmi pare rău, am sunat din greşeală.

- Eşti bine ? - Bine ! Îmi pare rău.

- Îmi pare rău, du-te la culcare. - Mamă, nu dormeam.

Bine, fă ce ai de făcut. Pa, iubire.

Te porţi ciudat. Bine, noapte bună !

Cred că te-ai descurcat.

Ai putea să-ţi suni şeful şi să-i spui că eşti pregătit.

Scuză-mă, doar exersez.

Nu ţi-e frig ?

Admiratoarele sunt mereu dezbrăcate pe jumătate, nu ?

Dar sunt şomer şi am un coleg de cameră.

Si o să fie şocat ?

Nu, asta e problema.

Sau aş putea să-l dau afară.

Te-ai putea muta aici să petreci toată ziua în chiloţi.

- Îţi place ideea ? - Să locuiesc la soţia ta, acasă ?

Ea nu mai e soţia mea.

M-a părăsit. A rămas totul în urmă.

În urma noastră.

Dar încă eşti căsătorit.

Da.

- Dar s-a terminat. E doar un titlu. - În regulă.

Ce ai face dacă ar avea nevoie de tine în toiul nopţii ?

Nimic.

Poftim.

Uite !

Uite...

- Diane ? - Da, aici.

Bună seara, doamnă !

Da.

Da.

E un model englezesc. O să ne ia ceva timp.

Hai să terminăm !

A fost o seară frumoasă ?

- Gata. - Mulţumesc foarte mult.

- Vrei să auzi bătăile inimii ? - Putem s-o aşteptăm pe mama ?

- Ajunge aici în curând ? - Da. Mulţumesc.

Mă bucur că vine. Nu credeam că-i pasă.

A avut nevoie de puţin timp.

Scuze că am întârziat.

- Totul e în regulă ? - Da. Bebeluşul e bine.

Dar stă jos.

Foarte jos. Prea jos.

Deci fiica ta are nevoie de odihnă şi să evite orice...

Nu e ceva grav.

- Are nevoie de odihnă la pat. - Ce e ?

Tata a cerut divorţul. Vrea să vândă apartamentul.

Asta e.

Pune capăt relaţiei noastre.

- Poţi să te îmbraci acum. - Mulţumesc.

- Ne termină. - O să fie bine.

O să fie în regulă, mamă.

Eşti bine, Alain ?

- Nu mai e cafea ? - Nu.

Să merg să cumpăr ?

Sau...

O să-mi fac un ceai. Ai ceai ?

La naiba, Marwan ! Cumpără cafea. Grozavă idee !

Bine, mă aşteptam la asta.

Alain, eu n-am cerut divorţul. Tu ai făcut-o şi dintr-un moft. Da ?

Vreau ca lucrurile să fie clare. A fost prea mult pentru Agathe.

Justificarea asta e suficientă pentru tine ? Poţi să pleci acum ?

Ce vrei să spui cu asta ? Nu ştiu unde să mă duc.

- Pleacă naibii din bucătărie ! - Asta pot să fac. Nicio problemă.

Am plecat.

Deciziile noastre cele mai radicale au la bază lipsa unui lucru.

O lipsă de bucurie, de iubire, de recunoştinţă, de atenţie.

Orice lipsă ne îndreaptă spre un lucru care ar trebui să ne împlinească.

Aşa credem noi

că ne îndreptăm de la gol, spre plin.

- Diane Huysmans, bună ziua ! - Bună ziua !

Ai publicat un studiu minunat, despre un subiect puţin discutat,

iubirea la 50 de ani, sub un titlu frumos, "Teoria Paraşutei".

Trebuie să te întreb...

Newton a emis teoria lui după ce a fost lovit de un măr. Ce e mărul tău ?

Bine.

Mi-am părăsit soţul după 30 de ani.

După aceea, evident, am trecut prin...

teamă, îndoială, prin tot felul de emoţii.

Si acest incredibil studiu despre paraşute...

La ce bun, Diane ?

Să înţeleg că eu am vrut în principal să mă detasez

de o versiune a mea pe care nu o mai suportam.

Si astăzi, datorită acestei lucrări,

am cunoscut...

am devenit o nouă versiune a mea.

Una mai bună.

Una mai bună.

- Bună ! E pentru Fabien. - Bine.

Mulţumesc. Viziunea ta despre bărbaţi m-a uimit.

- Viziunea mea ? - A bărbaţilor aşa cum suntem.

Singurătatea noastră, vulnerabilitatea noastră.

Si cea a femeilor, de asemenea.

- Mulţumesc, Fabien. - Nu, eu îţi mulţumesc.

E pentru Stéphane.

Sincer, e nemaipomenit.

Tolerant, pasionat, provocator, minunat.

Mulţumesc, domnule.

Având în vedere că studiul a fost efectuat folosind resursele revistei,

nu ţi-e teamă că superiorii tăi ţi-ar putea purta pică ?

Nu.

Superiorii mei sunt înţelegători, buni

şi extrem de corecţi.

COD INTRARE: 131522 / ETAJ 4

După #MeToo, nu ştiu dacă pot să trec cu vederea.

Stăm la rând. Hotărăşte-te afară.

Bună !

Scuze.

Da, Lisa ?

Ce este ?

Vin imediat !

Îmi pare rău.

Trebuie să plec.

- Scuză-mă. Caut... - Alain ?

Si...

el va...

Va supravieţui ? Dacă se luptă, da.

- Pot să-mi văd fiica ? - Mama e bine.

Dar, după complicaţii, are nevoie de somn.

Hai să vorbim din nou mâine !

- Poftim. - Mulţumesc, mamă.

- Tu vrei, Lisa ? - Nu, mulţumesc.

Eu plec.

- Ne vedem mâine. - Da.

- Eşti bine ? - Bine, tu ?

Bine.

TE SUN MAI TÂRZIU ?

- Putem vorbi despre el ? - Despre ce ?

Numele lui. Chiar îi pun numele Roger ?

Stii că e numele lui Prince ?

Prince ? Roger Prince ?

Nu l-a ţinut mult.

L-a schimbat pentru admiratori şi pentru faimă internaţională.

Crezi că-l putem mitui pe grefier să-l schimbe ?

- Fără zahăr ? - Da.

A fost înfricoşător.

Da. Dar s-a terminat acum.

Nu va trebui să mă vezi în fiecare zi.

Unde mergi ?

Da, iubire.

Mami va fi mereu lângă tine. Tu eşti marea mea iubire.

Dar mami are nevoie să fumeze. Se întoarce imediat.

Când aude vocile voastre, ar fi grozav să nu vă certaţi.

Să mergem !

- Ai ţigările ? - Da.

Ne vedem în curând.

E minunat.

Nu am făcut-o. Nu am vrut să o facem.

Da, a fost emoţie. Eram foarte fericiţi.

Nu se va mai întâmpla.

- Nu... - Nu.

Te panichezi ?

Asta răspunde la întrebarea dacă ai trişat.

- Iepurele în lumina reflectoarelor. - Deloc.

- Nu ? - Nu.

Să te las undeva ?

Nu, o să iau un taxi.

Hai să vorbim în curând !

Să evităm să ne mai întâlnim.

Da, bine.

Eşti în regulă ?

Da.

- Tu ? - Da !

Aşteaptă. Dar dacă apare Marwan ?

Nu are cheia de sus. Haide !

Stai ! Hai să mergem în camera de zi.

Mamă, ţi-am adus ravioli cu trufe şi o sticlă de vin.

- Biberonul trebuie lăsat puţin. - Îl digeră mai bine aşa.

Sunt aşa de fericită să văd adulţi, încât îmi vine să plâng,

deci dacă e ceva, promite-mi...

- N-o să te sun. Acum pleacă. - Mulţumesc.

- Te iubesc, iubito. - Distracţie plăcută !

E LIBER.

Hai să mergem să dormim două ore.

Eu plec.

Ceaikovski.

Lacul Lebedelor.

- Ce film ? - O femeie dominată.

Bravo !

Altul ?

Mi-e dor de tine.

Poftim ?

Mi-e dor de tine.

Dar vibrezi ?

Da !

Poftim.

- Ce e ? - Deschide-l.

Trebuie să vorbim mai întâi.

Nu, deschide-l.

Putem vorbi după aceea.

Bine...

- Nu pari încântat. - Da.

Doar că... Vreau să spun...

Nu mă aşteptam la asta.

Îl păstrez, Alain. Chiar şi fără tine.

O să mă descurc.

Nu te prosti !

- O să fiu acolo. - Si eu sunt uimită.

Nu a făcut parte din planul meu, dar...

acum că s-a întâmplat, ştiu că e un cadou.

Ai vrut să vorbim ?

Când am sosit.

Am reuşit. Am revenit în Filarmonică.

E grozav. E bine să ai o slujbă când ai un bebeluş.

- Două veşti bune. - Aşa e.

V-aţi hotărât ?

Nu.

Nu vreau un frate de vârsta fiului meu. Nu pot să cred !

Timpul e un sculptor perpetuu, iubito.

Trebuie să-l lăsăm să-şi facă magia.

Nu, nu trebuie.

Nu l-am procesat încă. De ce să ne prefacem că e normal ?

Dacă eşti supărată pe cineva, iubito, ar trebui să fii pe mine. Eu am început.

Acum doar plătim preţul realităţii.

Ajunge cu versurile ciudate ! E insuportabil.

Lui mami nu-i place ca viaţa să-i ofere surprize.

La naiba ! Încetează !

După cum s-a convenit, profitul vânzării apartamentului

e împărţit în părţi egale.

Mulţumesc.

Semnaţi aici.

Asta vreţi cu adevărat ?

Puteţi să-l folosiţi până la şase luni.

Puteţi să ridicaţi salteaua să o faceţi mai confortabilă.

Cred că e grozav. Ce crezi ?

Da. Grozav.

- Nu cred asta. - Ce ?

Tot. Pianul tău scos afară pe fereastră.

Că locuieşti la malul mării cu o femeie pe care nu ai ales-o.

Un copil pe care nu-l vrei. Nu cred.

Atunci, nu crede. Ajută-mă să mă mut.

- Nu avem de ales, în orice caz. - Nu avem de ales.

Ca taxele şi amenzile ?

În regulă, nu avem de ales.

S-au spart.

Dacă e un semn...

Alain ?

Ai trecut pe la casă ?

Da.

Am parcat afară, dar nu am intrat.

Păcat. Nu o s-o vezi niciodată mobilată.

O să spun ceva foarte generos ca să te ajut.

Am vrut un copil mai mult decât un soţ.

Deci o să fiu bine.

O să fiu mereu alături de tine.

Stiu.

Ce faci ? Sosirile sunt jos.

Bună, sunt eu !

Sunt eu, Malo, păsărica care a zburat din cuib.

Bine. La naiba !

Să iau un taxi să ne întâlnim acasă ?

Da...

Ai în bagaj o trusă pentru muşcături de şarpe. Si ai grijă la peştele crud.

- O să-mi fie dor de tine. - Si mie.

- Sau mănâncă doar orezul... - Haide !

Malo !

E încă sensibil !

Bună !

- Agathe nu e aici ? - Nu. Tocmai a plecat. Eu sunt Vincent.

- Da, îmi pare rău, eu sunt Alain. - Da, ştiu.

Uite-l pe cel mai chipeş băiat.

Vino aici, frumosule !

Un mic accesoriu. Are reflux, dar nimic serios.

- E de la lapte. - Stiu. E al treilea copil al meu.

A avut puţină febră azi-dimineaţă,

dar nu te panica, e vorba de digestie.

- Pediatru ? - Chirurg neurolog.

Dar am făcut puţină pediatrie în primul an.

Ai cuvertură, suzetă, biberon, arnică, tot ce trebuie.

Si felicitări !

Mulţumesc.

Am plecat. Să mergem, iubitule !

Eu sunt chirurg neurolog...

Nu te lăsa înselat. E vorba doar de o alegere.

Articolul 212.

Soţii datorează unul altuia respect reciproc, fidelitate,

sprijin şi asistenţă.

Articolul 213.

Îşi asumă împreună direcţia morală şi materială a familiei,

asigură educaţia copiilor lor şi pregătesc viitorul lor.

Dragă Lisa, dragă Juliette, înainte să trecem la consimţământ...

Da !

Da !

Aşteaptă...

- Da ? - În regulă !

Bravo !

Sincronizarea R.O.D.