Original subtitles

Traducere PREL GHENCEA

Îmi pare rău că te-am scos din pat, Slattery.

- E totul în regulă, domnule ? - Am vești proaste.

Rudolph Frenzel a scăpat din Wormwood Scrubs în seara asta.

- Deci aşa... - Situația e următoarea.

L-am arestat pe Frenzel înainte să iasă din țară

având informații foarte importante.

Cu siguranță a fost ajutat să iasă pentru a se obține acele informații.

Fiind informaţii de natură tehnică și științifică,

bănuiala mea e că îl vor duce la Moscova

pentru a fi interogat de băieţii lor cei mai buni.

Trebuie să-l oprim să ajungă acolo.

Dacă e vreun loc vulnerabil pe ruta lui Frenzel, o să-l găsim.

Trebuie să-l găseşti, și trebuie să-l omori.

Da...

Problema e să găsim un tip care s-o facă.

Nu putem folosi pe cineva dintre oamenii noştri.

Pentru o treaba ca asta, ne trebuie cineva independent,

total necunoscut acolo.

Unde naiba o să găseşti aşa un tip într-un timp atât de scurt ?

Nu știu, domnule.

Ascultă-mă bine. Trebuie să găsești omul potrivit.

Nu-mi pasă cine e sau ce face acum sau ce crede el despre toate astea,

trebuie să-l găsești și să-l faci să acţioneze exact așa cum vrei.

Nu-mi pasă dacă trebuie să minți, să furi sau să înșeli.

Nu-mi pasă dacă trebuie să-l șantajezi, să-l droghezi sau să-l baţi.

Frenzel trebuie ucis.

Bine ai venit, tovarășe Frenzel.

S-a decis că,

dacă ne bucurăm câteva zile de liniștea peisajului francez,

ne va face bine tuturor.

Mai ales că Serviciile de Informații britanice

se agită ca un roi de albine.

Și nu vrem să fii înţepat, nu-i așa ?

Nu te speria.

Am planificat deja un traseu discret spre Moscova,

departe de albinele britanice.

Ceva noroc ?

Domnule, m-am uitat prin toate dosarele și nu e nimeni potrivit.

Nimic nici în dosarele de la Centru.

Dacă folosim un om de-al nostru ?

E prea riscant.

Nu putem risca să fie recunoscut.

Şi ce facem, domnule ?

Nu ştiu.

Fă-mi legătura cu ministrul.

- Domnule ? - Sună-l pe ministru imediat.

- Bună dimineața, dnă Reddick. - Bună dimineața, dle Laker.

Patrick, le-ai spus copiilor că mergem la târgul de la Leipzig ?

- Desigur. - Şi ce-au spus ?

Au fost invidioşi, fireşte.

Mai ales când le-am spus că apoi vom face

o excursie de 10 zile pe Rin.

Da, va fi distractiv.

Știai că târgul se ţine de 500 de ani ?

- Nu știam asta, Patrick. - O să fie super.

Super !

Apropo...

Te duci la târg să vezi exponatele, nu să fii una dintre ele.

- Deci ce zici de o tunsoare ? - Foarte amuzant.

- Ne vedem mai târziu, tată. - Sigur.

De ce crezi că Laker e omul nostru, Slattery ?

L-am cunoscut în război, domnule.

A fost transferat la unitatea mea de la OSS.

Aveţi acolo dosarul lui din război. O să vedeţi că e ce ne trebuie.

Perfect.

Și de la război a fost cuminte.

- Nu s-a implicat în nimic ? - Absolut în nimic, domnule.

Şi uitasem complet de el. Credeam că s-a întors în SUA.

Până azi dimineață când i-am văzut poza în ziar.

A primit un premiu pentru proiectarea unui scaun.

Și, în plus, pleacă poimâine la târgul de la Leipzig.

Cum stăm cu timpul ?

Avem raportul despre Frenzel, domnule. Nu pleacă imediat.

Slattery, trebuie să merg la prim-ministru azi,

şi mi se vor pune întrebări.

Voi avea nevoie de răspunsuri clare.

Fără „dacă” sau „dar”.

De aceea vreau să-mi dai un răspuns clar la o întrebare.

Vei putea să-l faci pe Laker să-l omoare pe Frenzel ?

- Bună dimineața, dle Laker. - Bună dimineața, John. Ce faci ?

- Foarte bine, domnule. - Mersi.

Sam Laker câştigă premiul de design pentru mobilier de birou.

Cu toţii acum !

Vă mulțumesc, doamnelor și domnilor. Nu am fi putut câștiga premiul fără voi.

Trei ovaţii pentru domnul Laker...

Dl. Laker ! La telefon !

Bine. Ne vedem mai târziu.

Alo !

Dle Laker, un domn Slattery vrea să vorbească cu dvs.

Spune că e urgent.

Da, fă-mi legătura, te rog.

- Sam ! Ce mai faci ? - Foarte bine. Tu ?

Bine.

Ce mai faci ? Când ne-am văzut ultima dată ?

Nu ştiu...

De când toţi cântau Chattanooga Choo-Choo, cred.

Aşa e.

Ţi-am văzut poza în ziar, Sam.

- Felicitări ! - Îţi mulțumesc foarte mult.

Sam, ne putem întâlni ?

- Când, Martin ? - În această după-amiază.

Nu sunt sigur...

Îmi pare rău că te grăbesc,

dar sunt blocat restul săptămânii și săptămâna viitoare.

Mi-ar părea bine să te văd.

Bine, spune-mi doar unde.

Știi clădirea nouă, St. Giles Circus ? Întreabă de mine la recepție.

Tot în vechiul domeniu eşti, nu, Martin ?

Nu chiar. Vino la 16:00, Sam.

Cum îl vom convinge pe Laker să-l omoare pe Frenzel ?

Da...

M-am uitat la dosarul omului tău.

Cred că s-ar putea să am niște idei.

Ar fi bine să meargă.

Nimic nu e sigur.

E o chestiune de motivație și răspuns.

Dacă am putea găsi motivația potrivită,

am putea obţine răspunsul dorit.

Trebuie să înțelegeți, dle Slattery, este o situație foarte complexă.

Trebuie luați în considerare mulți factori.

Doctore, nu înțelegi, sunt sub o oarecare presiune.

Înţeleg foarte bine situaţia, dle Slattery.

Laker va sosi la ora patru.

Am nevoie de ceva cu care să-l conving.

Nu pot să-i spun pur și simplu,

„Uite, Sam, dacă tot ești în Leipzig, am vrea să ucizi pe cineva.”

Ai perfectă dreptate.

Dar l-ai putea convinge să facă ceva simplu pentru el.

Ceva care ar dura doar câteva minute.

Cred că așa vom începe.

Trebuie să-l facem să-şi ia un angajament, cât de mic.

- Va călători cu băiatul ? - Da.

Asta e important.

Dacă îl facem pe Laker să facă ceva pentru tine în Leipzig,

amintindu-și că e cu fiul său,

cred că ne putem dezvolta cazul pe baza asta.

E-n regulă, doctore.

Sam Laker nu se va implica

dacă nu îi dai un motiv bun că ai nevoie de el.

Exact asta va trebui să facem, domnule Slattery.

Va trebui să-i dăm un motiv întemeiat.

La ce oră ai spus că te vei întâlni cu el ?

La ora 16:00.

Vreau să-mi spui tot ce știi despre Sam Laker.

Am nevoie de o experiență din trecutul lui,

ceva care e îngropat în memoria lui,

şi care îl face încă să se simtă vinovat.

Trebuie s-o găsești, s-o expui,

și să foloseşti acea vinovăție pentru a motiva răspunsul de care avem nevoie.

Cu alte cuvinte, domnule Slattery,

avem nevoie de o momeală.

Nu sunt suficiente birouri

scaune, mașini de scris.

Partiția mea nu este aici.

Şi unde e covorul meu ?

Sam !

Un departament se mută aici miercuri.

Arăți minunat, Sam. Mă bucur să te revăd.

Și tu arăți bine, Martin. Ce mai faci ?

Stai jos.

Niște păr cărunt, ici colo.

Whisky simplu, Sam ?

- Tot aşa preferi ? - Da.

Mersi.

- Noroc ! - În sănătatea ta !

M-am gândit mult la tine, Sam.

- Ne-am înțeles bine. - Măcar nu ne-am bătut.

Căsătorit ? Parcă am auzit ceva.

Așa este, Martin. Dar soția mea a murit.

- Îmi pare rău să aud. - Acum vreo 8 ani.

- Îmi pare foarte rău. - Tu ?

Da, sunt căsătorit.

Trei copii. Cheltuială mare.

- Ai un băiat, nu-i așa ? - Da, îl cheamă Patrick.

Martin...

M-ai chemat aici, ce vrei ?

Ai putea să-mi faci o favoare ?

Ce fel de favoare ?

Nu te duci în Germania de Est săptămâna viitoare ? Leipzig ?

Aş vrea să trimiți un mesaj.

De ce eu ?

Nu mai aveţi curieri ?

Ai drum acolo, Sam.

Plus că nu eşti "compromis" acolo.

Tot mai foloseşti același jargon.

Va dura doar 10 minute din timpul tău, Sam.

- Nu cred că pot. - Sam...

Mai ştii cum e să fii pe pauză ?

Să aştepţi...

Să te rogi ca cineva să vină să te ia ?

Ei bine, cineva așteaptă acum.

Până miercuri ai terminat.

Nu cred. Va trebui să găseşti pe altcineva.

Sam !

Da ?

Persoana care așteaptă e Karen.

Karen ?

- Karen... - Exact, Sam.

Karen Gisevius.

Vrei să spui... După toţi aceşti ani...

E una dintre cei mai buni agenţi ai noştri, Sam.

De aceea e foarte greu s-o ţinem în tensiune.

De când știi că e în viață ?

De ceva timp, Sam. Mult timp.

Care este problema ? Ce s-a întâmplat ?

- A fost o neînțelegere. - Neînţelegere ?

Nu a fost o scăpare, nimeni nu a fost descoperit.

Problema e că am pierdut contactul şi acum trebuie refăcut.

Şi așteaptă. Are nevoie de ajutor.

Gândeşte-te.

Sună-mă.

Spune-mi ce ai decis.

Mă găsești la acest număr oricând.

Laker n-a sunat încă. Mai bine îl sun eu.

Nu aș sfătui asta.

I-ai aruncat momeala, acum dă-i șansa să muște.

Trebuie să se întoarcă cu 23 de ani înapoi.

Trebuie să înfrunte o experiență pe care se străduiește să o uite.

Dă-i timp.

Slattery ? Sunt omul tău.

E bine, Sam. Nu vei regreta.

Apropo, voi avea nevoie de ceasul tău pentru câteva ore.

Trimite-l dimineaţă.

La revedere.

Anunţaţi-o pe Karen Gisevius să aștepte un vizitator.

- Dar nu-i spuneţi cine. - Da, domnule.

Îi voi da lui Laker ceasul

şi ultimele instrucțiuni în această după-amiază.

Alege un loc obişnuit, de preferat cu muzică.

Psihologic vreau o atmosferă liniştitoare,

pentru a-l relaxa pe Laker,

ca mintea lui să fie nepregătită,

pentru că, inconștient, va încerca să te prindă.

Așa că fii natural.

De parcă i-ai cere să-ţi cumpere un pachet de țigări.

Fii prietenos, dar, în același timp, ferm.

M-am gândit că acesta ar fi un loc bun pentru a vorbi.

Ia loc.

Cum stai cu memoria numerelor de telefon, Sam ?

Încearcă-mă.

33-42-86.

33-42-86.

Înregistrează-l.

- Gata ? - O să-l ţin minte.

Apropo...

...uite-ţi ceasul.

E un magazin de bijuterii pe Luisenstrasse,

la 5 minute cu taxiul de la hotel.

Numele e Kromadecka.

Cere-le să schimbe cureaua de la ceas.

- Doar atât ? - Doar atât.

- Când voi primi ceasul înapoi ? - Imediat.

- Mesajul e pe curea, nu-i așa ? - Ce mesaj, Sam ?

Doar te duci la magazin,

ceri să-ţi repare cureaua și pleci.

Te duci la târg. Îţi începi vacanța.

Spune-mi numărul de telefon, Martin. Unde intră ?

Nu intră nicăieri.

Spune-i „asigurare”, Sam. „Paza bună trece primejdia rea”.

- Care e ? - 33-42-86.

E ca frâna de urgență a trenului.

E o șansă la un milion să ai nevoie de el,

dar e reconfortant să știi că e acolo.

Tot ce pot face e să-ţi atrag atenţia asupra lui.

M-ai înţeles ?

Te-am înţeles.

Dacă trebuie să-l folosești, spune doar că Peter te-a recomandat.

"Peter m-a recomandat."

Du-te la Kromadecka când ajungi, bine, Sam ?

Karen e în magazinul ăla, nu-i așa ?

După 20 de ani te aștepți să mă duc acolo, să schimb cureaua asta,

să mă întorc cu spatele și să plec pur şi simplu. Aşa e ?

- Ar fi bine să nu faci aşa, Sam. - N-am spus asta.

Subliniam doar contextul angajamentului.

Ea va judeca ce e posibil...

...şi ce nu este.

Să ai o călătorie sigură, Sam.

Informaţi-l pe ministru că Laker e în drum spre Leipzig.

Da, domnule. Jackson e înăuntru.

- Agent Jackson. - Bună dimineaţa.

Am auzit multe despre tine.

Recomandări la nivel înalt.

- Ia loc. - Mulțumesc.

- Deci, ce crezi ? - Foarte ingenios.

- Te descurci cu partea ta ? - Nu ar trebui să fie o problemă.

Nu ar trebui. Dar ar putea fi.

Vreau să înțelegi un lucru, Jackson.

Ar fi bine să studiezi fiecare detaliu al acestui plan, din spate în faţă,

din interior spre exterior, de sus până jos.

O eroare cât de mică în operaţiune și am ieşit cu toții din joc.

Domnule, ministrul vrea să știe la ce oră ajunge Laker la Leipzig.

În două ore.

Te simţi bine, tată ?

Da, Patrick. Mi-e puţin cald.

Hai să mergem.

Mergem mai întâi la târg, tati ?

Nu, Patrick, mai întâi mergem la hotel să ne cazăm.

Iată prognoza meteo pentru estul Insulelor Britanice

pentru următoarele 24 de ore.

Predominant noros, cu ploi izolate,

care vor deveni mai frecvente spre după-amiază...

- Unde naiba ai fost ? - Pe drum.

Laker trebuie să fi ajuns în Leipzig.

Descărcați echipamentul. Amplasaţi-l în hangarul numărul 1.

Şi luaţi avionul ăsta de aici până nu ne vede cineva.

Mă întorc la Londra cu elicopterul. Voi fi în biroul meu în 30 de minute.

Mă aştept să găsesc primul mesaj pe biroul meu când mă întorc.

30 de minute.

-Te distrezi, Patrick ? -Da, tată.

Patrick, trebuie să fac un drum pentru serviciu.

Nu ar trebui să dureze, o să fii cuminte, da ?

- Sigur ! Nu-ţi face griji. - Bun.

Într-o oră ne vedem la recepție.

Bine.

Să nu cumperi tot târgul.

Bună ziua.

Ce doriţi ?

Aș dori o curea pentru ceasul meu.

Un anume fel ?

Care să semene cu cea pe care o am.

E piele englezească.

Nu am din piele.

Am doar imitație. Alternativa ar fi plasticul.

Imitația e în regulă.

Bună, Karen.

Sam ?

Sam.

Arăți bine, Karen.

Nu te-ai schimbat.

Nu pot să cred.

După război, am încercat cu disperare să te găsesc.

Am trimis mai multe scrisori la Crucea Roşie,

dar s-au întors fără răspuns.

Credeam că eşti moartă, până acum 48 de ore

când m-am băgat în chestia asta.

M-am gândit și eu la tine, de foarte multe ori,

întrebându-mă ce s-a întâmplat cu tine.

După ce am ieşit din Servicii, m-am stabilit în Londra.

M-am însurat.

Soția mea a murit câțiva ani mai târziu.

Dar am un băiat, este un fiu bun.

Şi tu...

Te-ai măritat ?

Nu.

De cât timp eşti în Leipzig, în locul ăsta ?

De 12 ani.

12 ani...

Cred că mai bine pleci.

Nu mi-ai rezolvat ceasul.

Karen...

Stau aici până vineri dimineață, la Hotel Astoria.

- Ne putem vedea ? - Nu, Sam.

Dar Leipzig este plin de străini acum, nimeni nu ne poate recunoaște.

Putem ieşi la cină, tu, Patrick și cu mine.

Nu pot să-mi asum riscul ăsta.

Îmi ceri să plec aşa, pur şi simplu, după atâţia ani, Karen ?

Este imposibil.

Nu putem merge într-un parc, la o cafenea..?

Ai stat aici deja prea mult.

Zece minute, Karen.

Nu ţi-au spus cum o să fie ?

Nu știam că vii.

Nu știam cine va veni sau când va veni.

Nu trebuia să întreb, nu trebuia să știu.

Credeam că eşti mort, Sam.

Dar nu până acum 48 de ore,

ci până acum.

Nu știam că vei fi tu cel care va veni.

Poliţia.

Gata, domnule. Sper că sunteți mulțumit.

Sunt sigur că e în regulă.

Te sun.

S-a schimbat o curea.

Laker a părăsit Kromadecka.

Repet, Laker a părăsit Kromadecka.

- Eşti englez, nu ? - Da, domnule.

Nu ai nevoie de asta. Voi vorbi în engleză cu tine.

- Îți plac trenurile ? - Da, domnule.

Ia spune-mi...

Ai văzut expoziția de trenuri pe care o avem acolo ?

- Cu avioane... și tuneluri. - Nu.

- Ai vrea să le vezi ? - Da.

Atunci hai să mergem.

- Domnul Laker ? - Da.

- Dl. Samuel Laker ? - Da.

Mi-e teamă că a avut loc un accident.

- Fiul dvs... - Ce accident ? Ce tot spui ?

A căzut pe scări.

A căzut pe...E grav ?

Era inconștient când l-au urcat în ambulanță.

- Când s-a întâmplat asta ? - Cam acum jumătate de oră.

Unde s-a rănit ? La cap sau unde ?

Nu ştiu să vă spun, dar nu vă alarmați, domnule Laker.

Dar mi-ai spus că era inconștient când l-au băgat în ambulanță.

Da, dar nu sunt sigur.

- De unde ai ştiut cine sunt ? - Pardon ?

De unde ştii cine sunt ? De unde ai știut că voi fi aici ?

- Fiul dvs mi-a spus că veniţi aici. - Deci putea să vorbească.

La început, da.

Ia stai...

Cine eşti ? Nu înțeleg. Unde este fiul meu ?

Mai încet, domnule Laker. Nu vi se va întâmpla nimic.

- Despre ce vorbeşti ? - Vorbesc despre dvs, dle Laker.

Faceţi cum spun eu și nu vi se va întâmpla nimic.

Pe aici, vă rog, domnule Laker.

Vreau să știu de ce m-au adus aici și cine naiba ești tu.

Goliți-vă buzunarele.

- Să-mi golesc buzunarele ? - Da.

Ceasul, vă rog, domnule Laker.

Numele meu este Hartmann. Colonelul Hartmann.

Sunt onorat să fac parte din Serviciul Național de Securitate.

Vă rog, luaţi loc.

Văd că fiul dvs e născut în aceeași zi ca mine, dle Laker.

Colonele, am dreptul să știu de ce am fost adus aici.

Drepturile dvs încep și se termină cu mine.

Spuneţi-mi, dle Laker, cum v-aţi petrecut după-amiaza cu fiul dvs ?

Am fost să vedem târgul.

Aţi fost la târg.... Şi la ce v-aţi uitat, mai exact ?

La articole sportive, aparate foto...

Proiectaţi echipamente pentru birou, dle Laker.

Nu v-aţi uitat la ce trebuia să vă uitaţi ?

Am venit și în vacanță, așa că mi-am urmat băiatul...

Unde aţi mai fost, domnule Laker ?

- Adică personal. - Personal, da.

Ce v-a făcut să vă despărţiţi de fiul dvs ?

A trebuit să-mi repar ceasul.

Ce fel de reparație, mai exact ?

- Să-mi schimb cureaua. - Şi unde v-aţi dus ?

La un magazin pe...

- Luisenstrasse. - Luisenstrasse !

Și numele magazinului ?

Cred că e...

- Kromadecka. - De ce acolo ?

De ce nu ?

Ce v-a determinat să alegeţi acest magazin ?

- Mi-a fost recomandat. - De cine ?

Vezi tu...

S-a stricat când eram în avion și mi l-a recomandat un pasager.

Magazinul.

Domnule Laker, sunt multe locuri unde v-aţi fi putut duce

chiar şi pe jos de la Hotel Astoria.

Poate, dar n-am mai fost niciodată aici, așa că...

Singurul motiv pentru care v-aţi dus la Kromadecka a fost ceasul ?

- Da. - Niciun alt motiv.

Da.

Când aţi notat numărul de la Kromadecka în carneţelul dvs ?

În avion.

- De ce nu adresa ? - Ei bine, el nu a...

Nu m-am gândit la asta.

Deci doar un număr de telefon, dat de acest străin din avion, nu ?

Vă așteptați să cred asta ?

Dar e adevărat.

Sunteţi un novice, domnule Laker.

Adu femeia.

Îl cunoști pe acest bărbat ?

Da.

Explică-mi de unde îl cunoşti.

- A sunat la magazinul meu... - Mai tare !

- A sunat la magazinul meu. - Când ?

- În această după-amiază. - Pentru ce ?

- Ca să-şi schimbe cureaua de la ceas. - Deja ţi-am spus asta...

Ce era cusut în vechea curea pe care ţi-a lăsat-o ?

Un microfilm.

Vedeţi, domnule Laker ?

Sau tot insistaţi că sunteţi inocent ?

Nu ştiu despre ce vorbeşti.

- Nu ? - Nu.

Spuneţi că femeia e mincinoasă ?

Nu, sigur că nu.

Pleacă !

Îmi pare rău.

Scutiţi-mă de povestea cum că

făceaţi doar o favoare unui prieten din Londra.

Am auzit asta de prea multe ori.

Vreau să-mi văd fiul.

Asta nu va fi posibil.

Nu e timp pentru asta.

E păcat că țara dvs nu recunoaște Republica Democrată Germană.

Ceea ce, după cum veţi afla, e un mare dezavantaj pentru dvs.

Însemnând că ceea ce se cheamă, uneori, „interesele dvs”,

nu pot fi păstrate în siguranţă.

Ieși afară !

E suficient, domnule Laker.

Nu azi, domnule Laker.

De data asta te iertăm.

Ca nou, domnule Laker.

Îmbracă-te, te rog. Mergi cu maşina.

Vă rog să intrați, domnule Laker.

Cum vă simțiți, domnule Laker ?

Puțin mai bine, sper.

Nu staţi acolo. Urcaţi şi veniţi cu mine.

Scările sunt în fața dvs.

Aşa.

Arătați mult mai bine, domnule Laker.

A fost o experiență intensă în pădure, nu ?

Veniţi.

Spuneţi-mi, domnule Laker, când aţi folosit ultima dată o armă ?

- În 1945. - Deloc de atunci ?

M-am gândit că aveţi nevoie de ceva antrenament.

Veniţi cu mine, domnule Laker.

Veniţi înăuntru

să vedeţi ce scop dăm caselor confiscate de la bogaţi.

Intră, prietene.

E o treabă de făcut. O treabă cu totul specială.

Înseamnă că vei fi luat de aici și eliberat.

Mâine vei fi la Copenhaga.

Copen...?

- De ce ? - Să ucizi pe cineva.

- Să omor pe cineva ? - Ja.

Te...șochează atât de tare ?

- Ai fost soldat, dle Laker, nu ? - Da.

Atunci uciderea era datoria ta, zilnică.

- Nu am fost în SS. - Nici eu, domnule Laker.

Nu am avut norocul.

Eram prea tânăr.

Tu ești cel care a ucis înainte.

- Ţi-ai greșit omul. - O s-o faci, dle Laker.

O să te gândeşti la pădure, nu ?

Te-am dus acolo ca să știi exact prin ce va trece fiul tău

dacă dai greş în Copenhaga.

Singura diferenţă va fi că

din păcate, în cazul lui, nu va fi o iertare de ultim moment.

M-am făcut înţeles ?

Din momentul în care pleci și până la finalizarea misiunii,

orele lui vor fi numărate.

Deci,

dă-ţi haina jos, relaxează-te,

vino aici și hai să vedem cât de bun trăgător eşti.

Vino.

Siguranţa e pusă.

Vai de mine...

Nenorocitule !

Nenorocit jegos ce eşti.

Domnule Laker !

Ai încercat să mă păcăleşti.

Mulțumesc.

Acesta e omul pe care îl vei ucide.

Numele lui este Rudolf Frenzel.

Trebuie să fi auzit de el, a apărut la știri în trecut.

Dar nu trecutul lui ne îngrijorează. Ci prezentul.

Mâine va fi în Copenhaga.

Are rezervare la Hotel Royal, etajul șase, apartamentul din mijloc.

Ţi-am făcut rost de o cameră

peste drum de locul unde va sta Frenzel.

Cu o lunetă telescopică,

nu o să-ți fie greu să-l împuşti.

De ce atât de preocupat, tovarășul meu ?

Te gândești unde ar putea fi acele mici albine britanice ?

Înveselește-te, prietene.

Mâine începe mica noastră aventură.

Te voi duce în unele dintre cele mai exotice locuri.

Ce ai auzit despre Laker ?

A trebuit să schimbe avionul la Berlin, dar acum e în drum spre Copenhaga.

Bun.

Ar trebui să anunţi Londra.

Domnule, mesaj nou primit din Germania de Est.

"Laker în drum spre Copenhaga."

Mesajul este semnat de Hartmann.

Pregătește-te. Laker e în drum spre Copenhaga.

Nu zău !

Lui Hartmann i-a reușit trucul.

Mi-ar fi plăcut să-i văd faţa lui Laker când i-au spus de ceas.

A crezut, asta contează.

Slattery !

Am primit un apel din Sectorul D,

dacă nu mai ai treabă cu Karen Gisevius, am vrea s-o folosim.

Îmi pare rău, a fost trimisă pentru alte sarcini.

- Laker e pe drum. - Excelent.

Sunteţi gata pentru motivația din Copenhaga ?

Sigur, ştiu ce trebuie făcut, doctore.

Am fost cu Laker în război. Cred că știu de ce va fi nevoie.

Singurul lucru care mă îngrijorează, doctore,

e dacă încearcă să facă lucrurile în felul lui când ajunge acolo.

E un risc pe care trebuie să ni-l asumăm.

Dar trebuie să-l facem pe Sam Laker să se învinuiască pe sine

pentru situația în care se află acum.

Auto-vinovăția și auto-compătimirea tind să imobilizeze.

Ele fac ca persoana să fie incapabilă de acțiuni independente.

Cu alte cuvinte, domnule Slattery,

îl poți compara foarte bine pe domnul Laker cu o marionetă,

controlată prin sfori.

Problemă noastră este să tragem sfoara potrivită.

Vreau să fac un apel de la persoană la persoană la Londra.

Lăsaţi asta...

...vreau un apel direct, vă rog.

Nu, direct.

Da...

Cine este ?

Cine e acolo ?

Îmi pare rău, Londra, apelantul a închis.

Ceva veşti din Copenhaga ?

Doar că Laker a sosit de la Leipzig.

- Atât ? - Atât, deocamdată.

Am... primit un telefon mai devreme.

Cred că a fost Laker, dar a închis.

Poate că ceva a mers prost.

Cred că se întâlneşte cu fata acum.

- Da. - Și fata ? Ce știm despre ea ?

Aparține Sectorului B Charlie. Sunt sigur că e de încredere.

Atunci de ce naiba nu avem vești ?

Ce ai auzit de la Joseph din Copenhaga ?

Fata nu a luat legătura cu Laker în Grădinile Tivoli.

Este gata camera fetei de la hotel ?

A fost o confuzie în rezervarea de la hotel, dar e în curs de rezolvare.

Confuzie cu...?

Spune-le că trebuie să avem camera 507,

altfel anulăm totul.

Ce e cu el ?

Nu știe că 507 e singurul loc cu vedere la camera lui Frenzel ?

Domnule, mesaj de la Hartmann.

Rezervarea la hotel pentru fată nu este confirmată.

Încearcă să rezolve.

Spune-i lui Hartmann că dacă rezervarea nu e gata într-o oră,

va trebui să anulăm totul.

Da, domnule.

Am nevoie de camera 507.

V-am spus, domnule, camera este ocupată.

Sora mea tocmai a ieșit din spital. E foarte superstițioasă.

- Priveliştea este perfectă. - V-am spus deja. Dacă aș putea...

V-aş da camera cu plăcere, dar mai sunt şi alte camere.

Trebuie să am camera aceea... Cum te cheamă ?

Dacă vă spun, nu schimbă cu nimic situaţia.

Rezervarea a fost făcută de un alt recepționer.

Aș face orice să vă dau camera, dar rezervarea a fost confirmată...

Un mic cadou !

Aveţi un foc ?

Un foc.

Mersi.

Știi, fotografia ta te nedreptăţeşte,

dar eşti foarte punctual.

Cred că mă confunzi.

Nu te confund deloc.

Mergem ?

Domnule, vine un mesaj din Copenhaga.

„Totul aranjat la hotel.”

„Camera fetei este gata așa cum a fost aranjat”.

Anunță Londra.

Nu vrem ca Slattery să aibă un atac de cord.

Bea un scotch dacă vrei.

E plătit. Totul este.

Serveşte-te, dă-ţi jos haina, ia loc, simte-te ca acasă...

De ce nu te relaxezi ?

Suntem doar noi doi aici.

Și nu ți-e frică de mine, nu-i așa ?

Nu am niciun secret teribil.

La ce te uiţi ?

Voi ieși într-un minut, apoi intri și poţi să faci duș.

Te vei simți mult mai bine.

Ce faci ?

Mă culc.

Eşti însurat. Asta e ?

De atunci nu ai mai avut pe nimeni în afară de soția ta ?

Asta e ?

Nu e nimic personal. Vreau doar să mă odihnesc.

Te așteptam, Slattery.

Scuze că am întârziat... Am fost reţinut.

- E totul în regulă acolo ? - Acum este, domnule.

Jackson trebuie să plece.

Da.

Ţi-am aranjat acoperirea în Copenhaga, Jackson.

Vei fi la Ambasada Marii Britanii. Prezintă-te imediat ce ajungi.

- Am înţeles. - Acum depinde de tine.

Eşti responsabil pentru acea parte a operațiunii.

Am studiat planul, domnule.

Mi-e clar totul.

Slattery, dacă este în regulă cu tine,

aș dori ca Jackson să-mi raporteze mie direct.

Dacă apare vreo problemă, va trebui să informez imediat Cabinetul.

Am înțeles, domnule.

Jackson, când ajungi în Copenhaga,

confirmă că Hotelul Royal a rezervat o cameră pentru Frenzel.

Înţeles.

Jackson, nu trebuie să fie nicio eroare.

Mâine este ziua vitală.

- Cu ce vă ajut ? - Aș dori să vorbesc cu Londra, Anglia.

- Va dura mult ? - La ora asta nu, domnule.

- Care este numărul ? - Gerrard-56-11.

Gerrard-56-11. Şi care e numărul dvs, vă rog ?

Aster-23-94.

Voi încerca să sun imediat. O clipă.

Vă puteţi grăbi, vă rog ?

Vă fac legătura acum, domnule.

Puteți vorbi, domnule.

Alo ! Aş vrea să vorbesc cu Martin Slattery.

Sam ?

Martin, ascultă cu atenție.

- Unde ești ? - În Copenhaga.

Unde ?

Copenhaga ! Și am probleme mari, Martin.

L-au luat pe Patrick și vor să mă duc după un tip pe nume Frenzel.

- Aşteaptă puțin, Sam. - Tu să aştepţi !

Sam, e o linie deschisă. Folosteşte-ţi mintea, codifică apelul.

Dă-l dracu' !

O s-o fac în felul meu, Sam, te avertizez.

În felul meu.

Acum, eu întreb tu răspunzi.

- Ai luat valiza ? - Da.

- Ai găsit ce trebuia ? - Da.

- Cu cine ai vorbit ? - Cu un domn fermecător, Hartmann.

Serviciile de Informaţii SSD.

- Despre Patrick ? - Da.

- Patrick e la ei, înțeleg. - Corect.

- N-am reţinut numele celeilalte persoane. - Frenzel. F-r-e-n-z-e-l. Rudolph.

E acolo acum ?

Nu. Trebuie să sosească de la Paris, la 6 diseară.

E o chestiune de ori, ori. Asta e propunerea ?

Corect. Ce ai de gând ?

Voi alerta Parisul, ca prim pas.

Micul nostru prieten nu va zbura, înțelegi ?

Nu va sosi.

Trebuie să sosească, pentru Dumnezeu ! Nu-l opriţi !

Dacă nu-l ucid pe Frenzel, îl vor ucide pe Patrick.

- Sam, ascultă... - Nu, ascultă tu !

Lasă-l pe Frenzel în pace !

- Păstrăm legătura. - Cum ?

Richard Jackson de la Ambasada Marii Britanii.

Cum îl voi contacta pe Jackson ? Nu pot merge acolo.

Nu înţelegi situaţia ?

- Nu poţi să suni ? - Nu, nu pot risca !

Ascultă, Slattery,

dacă nu ai de gând să faci nimic, o să fac eu.

Trebuie să rezolv singur și nu încerca să mă oprești.

Dacă vrei să faci ceva, lasă un mesaj la Hotelul Royal.

Royal.

Dacă nu primesc nimic până diseară la 6, știu cum stau.

Și încă ceva.

Dacă îl ucid pe băiat, te omor.

Vreau să confirmi

că valiza este depozitată la Handelsbanken

pe numele lui George Marshall.

Vreau, de asemenea, să confirmi

că e rezervată o cameră pentru Frenzel la Hotelul Royal.

Și să fie clar:

fără rateuri de data asta...

...vă rog.

Păstrează viteza, șofer.

Încetineşte.

- Bună dimineața, dle Marshall. - Bună dimineaţa.

Veniţi cu mine, vă rog.

Staţi jos, dle Marshall.

E totul în regulă ?

Foarte.

Haide, Frenzel, plecăm.

A luat Laker arma din bancă ?

Încă nicio veste.

- Dar a plecat de la hotel ? - Nu am aflat nimic.

- Niciun mesaj de la Jackson ? - Nu.

- Nimic ? - Nimic.

Ce învârte Jackson acolo ?

Laker a luat arma din bancă.

- Te descurci acum ? - Fireşte.

- Deci totul e aranjat la hotel ? - Acum rezolv, domnule.

Camera 507, vă rog.

Mulțumesc.

- Alo ! - Fă-o acum.

Acum ! Fă-o acum.

Nu intra.

Nu poți sta aici. Nu vreau să stai aici.

Știu că ești supărată, ai tot dreptul să fii.

Nu eram în apele mele aseară. Îmi pare rău.

Dacă nu pleci, chem poliția.

Este important să rămân aici.

Nu pot să-ţi explic, dar trebuie să rămân aici.

Chiar și pentru câteva ore. Plătesc ! Trebuie să stau aici !

Poliția, vă rog.

Daţi-mi poliția.

Îmi cer scuze, domnule Laker.

Dar trebuie să vă reţinem în timp ce cazul dvs e investigat.

Fata este încă foarte agitată

și până nu știm dacă vrea sau nu să depună plângere împotriva dvs,

trebuie să rămâneţi la noi.

Duceţi-l jos.

Domnule !

Laker a fost arestat.

Daţi-mi-l pe Slattery.

- Da ? - Am un telefon din Leipzig.

Bine, fă-mi legătura.

Am auzit că domnul Laker a fost arestat.

Da, am auzit.

Ar fi bine să-l scoateţi la timp.

Îți faci prea multe griji.

Zi bună.

Zi bună.

L-am dus pe domnul Laker sus.

E teafăr ?

E în regulă acum, dar ne-a dat puțin de furcă.

Ce păcat !

Vrei să urci ?

Joseph ?

Să-l eliberăm acum pe domnul Laker ?

Mai lasă-l câteva minute.

Niciun agent britanic la orizont.

Nu-ți face griji, Frenzel. Vom ajunge în curând.

Bună ziua.

Richard Jackson, Ambasada Marii Britanii. Domnul Laker este aici ?

Îţi mulțumesc mult.

Domnule Laker !

Richard Jackson, de la ambasadă.

Îmi pare rău că am întârziat atât de mult.

Din câte am înțeles, te-au lăsat să aştepţi destul de mult.

- Doar patru ore. - Îmi pare rău.

Dar nu am primit mesajul tău. Nu am fost la birou după-masă.

Şi abia acum jumătate de oră a dat de mine operatorul.

Cu paharul în mână.

Domnule Jackson, trebuie să ies de aici.

Mă țin aici dintr-o procedură ridicolă, nu sunt arestat, apropo.

Mi-au spus că fata trebuie să facă plângere sau să nu facă.

Da, da...

Totul s-a rezolvat. Am vorbit eu cu ei.

- Adică pot să plec ? - Da.

Slattery mi-a spus să întreb de tine.

Da, voiam să ajung şi la asta.

Ai vreo veste ? Mi-a lăsat vreun mesaj ?

Vrea să știi că face tot ce poate.

- Doar atât ? - "Tot ce poate."

Am citat.

- Asta e tot ? - Din câte ştiu.

Când operatorul mi-a comunicat mesajul, beam în sănătatea ambasadorului Italiei.

- Știi la ce oră a sosit mesajul ? - În jur de ora 6, cred.

- Și nu era nimic altceva ? - Nimic.

Are sens așa cum ar trebui ?

Are ?

Sunteți atât de secretoşi !

Ei bine, hai să plecăm. Ia-ți pașaportul și spune la revedere.

Hotelul Royal. Recepţia.

Da...

Dl Frenzel s-a cazat ? Domnul Rudolph Frenzel...

Frenzel ? 608.

- Mulțumesc. - Dar rezervarea a fost anulată.

Domnul Frenzel a anulat rezervarea la ora 6 în această seară.

Mai sunteți acolo, domnule ?

Domnule...

Ei bine, Joseph, asta are grijă de domnul Frenzel.

Frenzel nu a ajuns.

Eşti în siguranță, poți să cobori, Frenzel.

Unde suntem ?

Un loc micuţ. La est de Frankfurt.

Preferăm traseele pitorești.

Laker a fost anunţat că sosirea lui Frenzel a fost anulată.

I-am spus deja lui Hartmann să trimită o telegramă despre băiat.

O să meargă ?

O să meargă.

Ești destul de încrezător, Slattery

Da, domnule.

Am lucrat cu Laker în război. Îl cunosc bine.

- Era un ucigaș. - Era război atunci.

Oamenii se comportă diferit sub stres.

Asta a fost şi în Copenhaga, domnule.

De aceea l-am făcut să creadă că Frenzel chiar va fi acolo.

Și dacă nu l-ar ucide, Hartmann l-ar ucide pe fiul lui.

Am vrut să-l pun sub stres, la fel ca în război.

Creând incidente,

făcându-l să fie dat afară din camera fetei,

făcându-l să fie reținut de poliție.

Orice care să-l irite, să se simtă nesigur.

Pentru a-l pregăti de luptă.

Când primește telegrama,

și va crede că fiul lui e mort,

Sam Laker va deveni din nou un criminal.

Şi se va duce după persoana responsabilă.

Patrick, trezește-te !

Vreau să te îmbraci cât mai repede posibil pentru că trebuie să plecăm.

Pentru SAM LAKER

L-ai oprit pe Frenzel. Zborul lui Patrick anulat. Hartmann.

- Iau eu valiza, domnule. - O iau cu mine.

- Nu e nicio problemă s-o luăm noi. - Aș prefera s-o ţin eu.

Cum doriți, domnule. dar ar fi mai confortabil.

- Nu, mulțumesc. - Foarte bine.

- Să aveți un zbor bun, domnule. - Mulțumesc.

Înțeleg.

Ei bine, atunci dă-mi-o înapoi pe cealalaltă.

Foarte bine, domnule.

Îmi pare rău, domnule.

Laker a plecat spre Leipzig cu zborul 603.

Are la el valiza cu pușca.

Laker e în drum spre Leipzig, domnule.

Bun.

Mă duc acasă să dorm puțin.

Singura problemă e că am avut un rateu.

Jackson a avut un eşec.

- Ce s-a întâmplat ? - Laker are pușca la el.

- Dar Jackson trebuia să i-o ia. - Trebuia, dar nu a reuşit.

Voi aranja să-l aştepte altă armă în Leipzig.

Dumnezeule !

Alo !

Peter mi-a spus că ai o cameră de închiriat.

- Hartmann. - Ai avut un zbor plăcut ?

- Splendid. Ce mai faci ? - Foarte bine.

- A ajuns ? - Da, e aici.

Bun.

Să mergem. Avem treabă.

Cu tine am vorbit la telefon ?

Vin imediat.

Camera e la etaj.

Mă poți ajuta să aflu dacă a murit cineva ?

Cine ?

Fiul meu.

Unde crezi că e băiatul ?

Cred că e la un anume colonel Hartmann.

Iartă-mă, dar îl cunosc pe Hartmann.

E un personaj malefic.

Nu-ţi face speranțe prea mari.

Voi încerca să aflu.

„Un tânăr străin,”

„identificat prin actele găsite asupra lui ca fiind Patrick Laker,”

„a fost rănit mortal aseară,”

„probabil de o mașină, pe Waldplatz.”

„Era deja mort când a ajuns la Spitalul Universitar”.

Îmi pare rău.

Tare rău.

Unde locuiește Hartmann ?

Are un apartament la sediul SSD.

- Nimic altceva ? - Nu.

Vreau să aflu unde se duce.

Vreau să pot să-l prind.

Conform informațiilor noastre,

Frenzel va fi dus cu mașina din estul Germaniei în est.

Un avion îl așteaptă în Leipzig ca să-l ducă la Moscova.

O porţiune de drum e pe autobahn care duce la aeroport.

Indiferent pe unde trece granița,

trebuie să ne asigurăm că trece pe acest drum.

Cum ar trebui să treacă granița pe timpul nopții,

și cum niciun avion din Leipzig nu poate decola decât ziua,

am calculat că va dura cam o oră

ca Frenzel să meargă pe autobahn.

Important este să-l avem pe Laker pe acea porţiune de autostradă.

Am pregătit deja orarul lui Frenzel,

pe care i-l vom da lui Laker ca fiind „orarul lui Hartmann”.

- Agenta ta știe ce să facă ? - Ştie.

Joseph ! Pregăteşte maşina pentru domnul Slattery.

Pe curând.

Vei fi în a doua mașină.

Dacă ceva nu merge bine, știi ce-ai de făcut.

Laker mi-a cerut să-i spun unde stă Hartmann.

Cum se simte ?

Cum crezi că se simte un bărbat când află că fiul lui a murit ?

E suficient de furios încât să ucidă ?

- Da. - Bun.

Totul a funcționat perfect.

Am aici „orarul lui Hartmann”.

Fiecare mișcare pe care o va face.

Arată-i-l lui Laker şi mergi cu el.

De ce el ?

De ce un om cu un fiu ? De ce nu unul dintre agenții voştri ?

Ştiam legătura lui cu Karen Gisevius.

Şi e cel mai bun lunetist pe care l-am întâlnit vreodată.

E perfect.

Cu ce drept crezi că poți exploata astfel un om ?

A fost de acord să transmită un mesaj pentru tine

şi nimic mai mult.

Acum va ucide un om.

Nimeni nu a luat această decizie în locul lui.

A fost decizia lui de a ucide.

Ce om extraordinar sunteți, domnule Slattery,

ca să stabiliţi cine e responsabil.

Am datoria mea.

Am orarul lui Hartmann.

Trebuie să-l analizăm cu grijă.

Cum ai ajuns să intri în asta ?

Din cauza femeii de la Kromadecka despre care mi-ai spus ?

Karen.

Am fost trimis în spatele liniilor germane pentru o misiune.

Şi ea a făcut parte din grupul trimis să mă ajute.

Am petrecut multe săptămâni împreună.

Nu aș fi reuşit fără ea.

Și timpul petrecut ascunzându-ne pe dealuri,

ploaia și umiditatea au făcut-o să se îmbolnăvească foarte tare.

Îi auzeam plămânii şuierând când respira.

Pielea i-a ars de frig.

Nu puteam face nimic, decât să o las.

Așa că, după toți acești ani, am crezut că e moartă.

Și Slattery a apărut spunând că e în viață și are probleme.

Dar ei știau că vin.

Şi Slattery ştia.

La naiba cu el.

Știa unde ne trimite pe Patrick și pe mine.

Ştia.

Gândește-te doar la Hartmann.

Doar la el.

E timpul să plecăm.

Din păcate, aici ne despărțim.

Vei fi trece granița spre Leipzig,

unde te așteaptă un avion pentru a te duce la Moscova.

Fii bucuros, micuț tovarăș.

Nimic nu ți se mai poate întâmpla.

Ar trebui să plecăm.

Poţi să te dai jos.

Vor veni pe aici.

Vor fi două mașini. Hartmann, în prima, cea gri.

Eu voi fi oprită pe dreapta, cu capota ridicată.

Privește-mă tot timpul.

Când îi văd venind, voi închide capota.

După ce l-ai ucis, du-te în tunel.

Te va aștepta o mașină.

Noroc.

Domnule Laker !

Stai, Sam ! Stai !

Domnule Laker ! Fiul tău e bine ! E teafăr !

Am avut grijă de el personal tot timpul !

- Tocmai te-am omorât. - Nu, Sam.

Ai omorât pe cine voiam noi să omori.

Hai să mergem.

Adică toată asta a fost...

...o înscenare. Am fost manipulat.

Exact, Sam. Hai, urcă în mașină !

Traducere PREL GHENCEA