Original subtitles

Nu plec acasă.

Să înceapă jocurile!

S-au dovedit cei mai buni...

Da!

La "Test de supravieţuire".

Cu mâinile goale!

Începe cea mai dură competiţie de supravieţuire.

Va fi mai dificilă ca niciodată.

Trebuie să ai abilităţi de supravieţuitor.

14 supravieţuitori de elită vor fi supuşi testului suprem,

timp de 45 de zile, în valea Munzwa, din Africa.

Cel mai bun va fi încoronat

şi va câştiga 100.000 de dolari.

Pentru asta trăiesc!

Eşecul înseamnă eliminare.

Cei slabi vor fi eliminaţi.

Cine va prospera?

Sunt în joc 100.000 de dolari.

Cine se va prăbuşi?

Mă simt ca o proscrisă.

Va fi un singur câştigător.

Şi cine va fi ultimul rămas în competiţie?

Am venit aici să câştig.

TEST DE SUPRAVIEŢUIRE PÂNĂ LA ULTIMUL OM

Din episoadele anterioare...

- Frate... - E o nebunie.

Cei şase concurenţi rămaşi au susţinut proba fierberii apei.

Asta vreau să văd. Apa sfârâie.

Jeff a terminat primul proba.

Da!

Dumnezeule...

Iar Gary a terminat ultimul.

Mai puţin de 5 cm până la marginea oalei.

A fost obligat să-şi predea uneltele învingătorului.

Asta e.

Ca recompensă pentru victorie, Jeff a stabilit echipele.

Vreau să fiu partener cu învingătorii.

Iar Jeff a continuat să aibă succes

şi a vânat primul lui animal mare la "Test de supravieţuire"...

Da!

Şi i-a împiedicat pe Patrick şi pe Dan să prospere.

V-am adus un picior.

Impala vânată de Jeff e o mare victorie pentru ei.

Iar eu şi Patrick slăbim pe zi ce trece.

Au mai rămas şase zile. Concurenţii au primit cea mai dificilă probă.

"Lăsaţi aprinzătoarele şi faceţi focul cu mijloace primitive."

Cineva va pleca mâine acasă.

Sunt foarte tensionată.

Focul prin frecare a fost cea mai dificilă probă.

- E o nebunie. - Aşa e.

Abia aşteptam o nouă ocazie.

Sunt mai bine pregătit decât am fost ultima oară.

Ziua a 39-a

În competiţia trecută, am făcut focul prin frecare în ziua a 40-a.

Dar proba a durat trei zile, în zilele 40, 41 şi 42.

Manuscrisul ăsta îmi trezeşte multe amintiri.

Va trebui să fac din nou focul prin frecare.

Ştim ce s-a întâmplat data trecută.

Nu mai am timp. Proba mea s-a terminat.

Iarăşi foc prin frecare...

Sunt hotărât să ajung printre ultimii trei.

- Harta asta îmi place. - Bine.

Ca să faci focul prin frecare, trebuie să ai abilităţi,

dar trebuie să ai şi forţă fizică.

Va trebui să folosesc tot ce ştiu despre focul cu mijloace primitive,

ca să trec de această probă.

În acest loc, există două metode de a face focul cu mijloace primitive,

arcul şi fusul manual.

Ambele necesită un fus şi o placă crestată, pentru a crea un tăciune.

Fusul manual e mai simplu

şi se bazează doar pe forţa şi rezistenţa supravieţuitorului.

Arcul necesită mai puţină forţă brută, dar o tehnică mai avansată.

În timp ce fusul se roteşte, crestătura se umple cu rumeguş.

Dacă se aplică forţă de frecare, rumeguşul se transformă în tăciune.

Dacă tăciunele e transferat pe o grămadă de iască

şi dacă se suflă în el, focul se aprinde.

Aţi folosi fusul manual sau arcul?

Probabil aş încerca mai întâi cu fusul manual.

E nevoie de forţă de apăsare.

Nu am forţa şi rezistenţa necesare, mai ales în etapa asta a competiţiei.

Aşadar, cu arcul e mai uşor.

Ky, vrei să spui că fusul manual nu e o alegere bună?

Îmi pare rău, Fernie! Trebuie să te descurci singur.

Ştiu ce vrei să spui.

În această etapă, nu le spun partenerilor mei secretele mele.

Cunoştinţele pe care le am

le ţin pentru mine, fiindcă am nevoie de acest avantaj.

Ar fi ca şi cum aş renunţa la premiu

dacă mi-aş divulga secretele.

Facem focul prin frecare. Dacă îmi pregătesc nişte lemne,

voi câştiga timp şi voi avea un avantaj în această probă.

Caut o placă din lemn moale. Asta parte potrivită.

Trebuie să fie foarte uscată şi neafectată de termite.

Focul cu mijloace primitive

implică aptitudini speciale de supravieţuire.

Dar supravieţuirea e specialitatea mea.

Am scris o carte de 680 de pagini despre supravieţuire. Ştiu câte ceva.

Poate reuşesc să fac placa din asta.

Cel mai bine e să folosesc arcul.

Mi-ar plăcea să fac deja placa de bază şi fusul.

Acesta e fusul.

Nu îmi place că e cam strâmb.

O să-l prelucrez.

O să fac cel mai drept fus posibil.

Vreau să închei proba cu succes.

M-am motivat, fiindcă sunt singura femeie rămasă în competiţie.

Femeile care se îndoiesc de puterea şi de calităţile lor

pot vedea că trebuie să aibă încredere în ele.

Sper ca realizările mele

să le inspire pe tinere,

iar acestea să înţeleagă că nu au nevoie de cineva care să le conducă.

Are o curbură potrivită. Pare să fie un arc bun.

Susţin din nou proba care m-a distrus în competiţia de anul trecut.

Foc prin frecare.

Am fost primul care a obţinut un tăciune. Aproape am câştigat.

Am obţinut un tăciune. E frumos.

Dar nu am făcut cuibul destul de bun.

La naiba!

M-am chinuit trei zile.

Nu mai pot.

Am fost epuizat şi am plecat acasă.

De data asta, vreau să am mai mult succes.

În competiţia anterioară,

am reuşit să obţin un tăciune deşi era multă umezeală.

Acum iarba e uscată şi se aprinde uşor.

Mai am materiale de la proba de construcţie a torţei.

Poate fi gata peste câteva ore sau peste câteva zile.

O să lupt până la final, să câştig competiţia.

Am un arc.

Eu şi Dan facem grămezile cu iască.

Crezi că e ceva mai dificil decât focul prin frecare?

Nu.

Aşa e. Nu am mai făcut niciodată aşa ceva.

Am încercat să fac focul prin frecare la "Naufragiaţii".

Pare să fie bine.

Acesta e momentul în care oamenii încrezători se opresc.

Miroase a foc de tabără.

Nu am reuşit.

- Dar era un mediu umed. - Mediul ăsta e mult mai potrivit.

Nu mă pricep să fac focul prin frecare.

Dar nu e cazul să fiu tensionat. E timpul să mă pregătesc.

- Faci un fus? - Da.

Vreau să dobor câteva legende.

Pentru asta, trebuie să muncesc din greu.

Sper ca pregătirile pe care le fac

să compenseze lipsa mea de experienţă.

Vreau să fac fusul şi arcul.

Ai reuşit data trecută. Crezi că vei reuşi şi acum?

Sunt încrezător. Nu a fost uşor să-i înving pe Jeff şi pe Gary.

Dumnezeule!

Acum simt că am ceva de dovedit.

Încerc să-mi păstrez mintea limpede.

Proba focului din competiţia trecută a fost foarte grea.

A durat trei zile.

Nu ştiu dacă mai am forţa necesară să fac asta din nou.

Fac o grămadă de iască

pe care o voi lua mâine cu mine.

Am coşmaruri de la competiţia anterioară.

Focul prin frecare m-a împiedicat să câştig competiţia şi să iau premiul.

Anul ăsta, mă voi asigura că nu se întâmplă aşa ceva.

Voi folosi un fus manual.

Îmi amintesc că, în competiţia trecută,

am fost eliminat fiindcă nu am putut să fac focul cu arcul.

Dacă aş folosi un fus manual, aşa cum folosesc triburile locale,

aş avea un avantaj şi aş aprinde focul primul.

Acesta e un lemn moale, ideal pentru placa de bază.

Fusul manual poate crea un tăciune mai rapid decât arcul.

Dar tăciunele e mai mic şi are temperatura mai mică

şi e nevoie de un anumit tip de iască.

Am luat două beţe dintr-un arbust.

Ca să faci focul cu fusul manual ai nevoie de materiale potrivite

şi de cunoştinţe.

Strategia mea e să gândesc mai bine decât ceilalţi.

Am făcut un suport pentru degete.

E mai dificil să faci focul cu fusul manual decât cu arcul.

E nevoie de forţă şi de efort mai mari.

Dar mănânc carne de impala de câteva zile.

Am forţa necesară să fac focul cu fusul manual, în Africa.

Asta e dovada.

Combinaţia fus-placă dă rezultate.

Caut cea mai uscată iarbă posibil.

Vreau să...

E evident că se va aprinde foarte uşor.

Sentimentele mele sunt împărţite. Sunt entuziasmat,

dar îmi dau seama că sfârşitul poate fi aproape.

Ei sunt concurenţi de temut. Dar nu vreau să plec acasă.

În această etapă, vreau să fiu cât se poate de bine pregătit.

Adevărul e că am exersat acasă focul prin frecare.

Sunt în curtea casei mele.

Încerc să fac focul prin frecare.

Am făcut focul de câteva ori, în mediu controlat.

Cred că am obţinut un tăciune.

- Tată! - Ai aprins focul.

- Am aprins focul. - A fost intens.

Nu e uşor. O să încerc să-mi uşurez munca.

Cel mai bine e să folosesc coardă de nailon pentru arc.

Patrick, Dan şi Ky au găsit coardă de nailon.

Mai am destulă sare de la Jeff.

Poate o dau la schimb pe o bucată de coardă de nailon.

- Ce mai faceţi? - Bine.

Mă bucur să te văd.

Vreţi să-mi daţi coardă de nailon la schimb pentru sare?

Ne putem gândi la asta. Nu avem sare.

S-ar putea să vreau sare.

Am vrea sare, să reţină apa, să ne hidratăm mai bine

şi să fim mai bine pregătiţi pentru probe.

Sarea e bună, dar nu e esenţială pentru mine.

Coarda de nailon îmi conferă un avantaj şi vreau să profit.

Vă ajunge până la final.

Toate mesele voastre vor conţine sare.

În schimb, aş vrea 1,2 m de coardă de nailon.

De acord. Promiţi că nu o dai altcuiva?

- De acord. - E o condiţie esenţială.

Nu vrem să ajungă la Jeff sau la Gary.

Bine. O voi folosi doar eu, pentru focul prin frecare.

Sunt de acord. Eu şi Dan nu avem sare.

Şi nu cred că Fernando ştie să facă focul prin frecare.

Cred că sarea e un câştig pentru voi,

iar coarda mă ajută să nu mă fac de râs

şi să folosesc ce nu trebuie.

Nu riscăm nimic dându-i lui Fernando coardă de nailon.

Sper să nu ajungă la Jeff sau Gary.

Dar sarea ne va ajuta mult.

Sare adevărată.

Ultimele trei zile vor fi cumplite.

Lipsa sării în organism mă poate încetini.

Sper că e o decizie bună.

- E bine, Fernando? - E perfect.

Ei au primit sare, eu am primit o bucată de coardă de nailon.

Sunt pregătit pentru ziua a 40-a.

- Mă bucur că am făcut afaceri. - Şi noi ne bucurăm. Mulţumim!

E noaptea a 39-a.

Sunt pregătit pentru probă. Am strâns materialele necesare.

Dar concurenţa e acerbă.

Anul trecut, a fost cumplit. Mi-e teamă că şi acum va fi la fel.

În acest moment, iau cina.

Pun sare pe carne.

Sunt foarte mulţumit.

Mâine e ziua probei. Vom vedea ce se va întâmpla.

E posibil ca cineva din echipa asta, eu, Ky, Jeff, să plece mâine acasă.

Am ajuns la un alt nivel.

Mâine e o zi importantă pentru mine.

Vreau să dovedesc că pot rămâne în competiţie 40 de zile.

Mâine începe măcelul.

Au rămas în joc şase supravieţuitori foarte buni.

Mâine ne vom înfrunta direct.

Vor cădea capete.

Ziua a 40-a

Ora 7:23, 24,5 grade Celsius

- E o zi frumoasă. - Cred că iau totul cu mine.

Coarda, aprinzătorul, trei grămezi cu iască.

Arată bine.

Nimeni nu s-a pregătit aşa de bine ca mine.

Dar experienţa e mult mai importantă, iar mie îmi lipseşte.

Coarda de nailon, fusurile.

Multe depind de aptitudinile pe care le ai încă din prima zi

şi de forţa fizică din acest moment.

Am încredere în aptitudinile mele.

Dar sunt lipsit de energie, obosit. Nu va fi uşor.

- Sunt pregătit. - Şi eu.

Trebuie să-mi strâng părul. Lucrurile se încing.

- Gata? - Da. Să mergem!

Nu îmi place să mă stresez în asemenea zile.

Supravieţuirea înseamnă 80% tărie psihică, 15% aptitudini şi 5% noroc.

Azi, s-ar putea să nu mai am noroc.

Dar sper că, dacă am mentalitatea potrivită

şi aptitudinile necesare, să fiu aici diseară.

Bun-venit în ziua a 40-a!

În ziua a 40-a, participanţii se gândesc la plecarea acasă.

Dar noi vom lupta să mergem mai departe.

- Să rămânem aici. - Da.

- Nu să mergem acasă. - E o zi mare.

Ora 10:20, 28,5 grade Celsius

- Priviţi acel copac! - E timpul.

- Fiţi atenţi! - Doamne...

E o zi mare.

- Momentul adevărului. - Am emoţii.

"Ca să câştigaţi competiţia,"

"trebuie să faceţi focul prin frecare, cu metoda aleasă de voi."

Bine.

Fiecărui concurent i-a fost alocat un cerc de foc.

Ca să încheie proba, trebuie să facă focul în cerc

şi să aprindă o sfoară de care e prins un manuscris.

Abia apoi pot merge în ultima etapă a competiţiei.

La treabă!

Înainte de a începe, concurenţii trebuie să lase aprinzătoarele

pe care nu le vor primi înapoi.

Vor trebui să folosească focul făcut azi până la finalul competiţiei.

"După ce primii trei concurenţi reuşesc să facă focul,"

"ceilalţi trei vor fi eliminaţi imediat."

- Triplă eliminare. - Trei dintr-o lovitură!

Trei pot pleca diseară.

Mi s-a făcut rău. Inima îmi bate cu putere. Acesta e momentul.

Dacă îmi iese treaba, merg mai departe.

Trebuie să-mi dau toată silinţa.

La naiba!

E incredibil. Poate însemna prima triplă eliminare

din istoria emisiunii, într-o zi.

Jumătate dintre noi vor pleca acasă.

"Proba începe acum."

Ora 10:52, 30 de grade Celsius

Supravieţuitorii concurează să facă focul cu mijloace primitive.

Primii trei care reuşesc ajung în etapa finală a competiţiei.

Suntem mai presaţi de timp decât la competiţia anterioară.

Patru dintre noi ştiu să facă focul.

Gary ştie. Poate face focul rapid.

Jeff ştie. Cu siguranţă, Ky poate face focul rapid.

A scris cărţi despre supravieţuire.

- Baftă! - Şi ţie!

Nu cred că Fernando şi Patrick ştiu să facă focul prin frecare.

Totul trebuie calculat perfect.

Am făcut deja placa şi fusul.

Trebuie să adun câteva materiale,

pentru orice eventualitate, apoi trec la treabă.

Cred că toţi vor încerca să facă focul cu arcul.

Asta necesită timp.

Eu am deja placa şi fusul pregătite.

Am făcut un sistem de prindere pentru degete.

Introduci degetele şi nu mai e nevoie să opreşti fusul.

Când mâinile ajung la baza fusului, te opreşti şi ridici mâinile.

Sistemul meu îmi permite să aplic o forţă pe placă.

La focul prin frecare, această forţă înseamnă totul.

E nevoie de multă energie ca să obţii un tăciune prin frecare.

Vrei să-ţi iasă din prima.

Cel mai important e să am totul pregătit,

ca, după ce obţin tăciunele, să nu îl pierd.

Marea provocare e să întorc placa.

Lemn moale pe lemn moale.

Nu am folosit niciodată acest lemn, dar pare potrivit.

E uşor şi are textura potrivită

pentru a face focul folosind arcul.

Am venit pregătită. Am deja fusul şi placa.

Fac o scobitură aici, apoi prelucrez fusul.

Focul prin frecare e proba supremă în această competiţie.

Simt excesul de adrenalină.

Va fi dificil, dar am tot ce îmi trebuie.

Am bălegar de elefant, am coardă. Mai îmi trebuie doar un tăciune.

Important e să nu bată vântul.

M-am aşezat în primul cerc. Am totul, în afară de arc.

Am găsit un băţ pentru arc. M-am pregătit mai bine decât ceilalţi.

E timpul să trimit oameni acasă.

Strâng iarbă, să aprind focul.

Am aptitudini şi experienţă. O să aprind focul.

Să facem asta!

Forţa fizică nu contează întotdeauna.

Dacă ai placa şi fusul potrivite, o să obţii un tăciune.

Ăsta e fusul.

Aşa.

Strategia mea e să mă îndepărtez de ceilalţi.

Dacă aş sta prea aproape de ei, mi-ar fi distrasă atenţia.

Lucrez la 50 m de ei.

Recunosc că nu sunt expert în a face foc prin frecare.

Dar sunt pompier şi înţeleg focul,

cunosc elementele care fac să apară un foc.

Trebuie să creezi căldură prin frecare.

Acesta e un lemn moale.

Cel mai uşor pentru mine e să folosesc un arc.

Am nevoie de placa potrivită, din lemn moale,

ca să obţin tăciunele.

Trebuie să o tai la dimensiunea potrivită.

E destul de bine.

Am nevoie de un băţ pentru arc.

De preferat verde, să se îndoaie uşor.

Ăsta e arcul meu.

Caut un băţ drept, pentru fus.

Aşa.

Mulţi folosesc un arc scurt când fac focul prin frecare.

Dar cu un arc lung faci mai puţine mişcări.

Unii folosesc pentru arc un băţ îndoit.

Din experienţă, prefer un băţ drept,

care permite mai multe rotaţii la fiecare mişcare.

Acum voi vedea dacă lemnul moale e potrivit.

Fusul funcţionează. Trebuie să văd...

Deja iese fum. E un semn bun.

E un semn foarte bun.

Am ieşit al doilea anul trecut. Am o ţintă pe spate.

Anul ăsta, va fi foarte strâns. Anul trecut, a durat câteva zile.

Trebuie să fac focul rapid.

Trei oameni pot face focul azi.

Trebuie să lucrezi metodic, dar şi contracronometru.

Încerc să stabilesc tensiunea potrivită.

Mi-ar plăcea să am bambus, să fac focul cu el.

Dar suntem în Africa şi trebuie să folosesc un arc.

O să încerc cu fusul manual până găsesc un alt arc.

Acum fac teste.

Crestătura s-a înnegrit. Dar e nevoie de multă energie.

Măcar ştiu că am lemnul potrivit.

Asta e singura variabilă. Dacă lemnul ăsta e potrivit pentru placă...

Placa trebuie să fie din lemn moale. Am găsit acest lemn.

Nu ştiu dacă fusul e potrivit.

O să fac încercări, să văd dacă placa se înnegreşte.

Vom vedea!

Mecanic, totul pare în ordine.

În timpul acestor probe,

mă gândesc la copiii mei, la soţia mea, la familie.

Mă gândesc la faptul că mă încurajează.

Mă gândesc numai la familie,

iar asta mă motivează.

Văd mult fum.

Când temperatura plăcii ajunge la 430 de grade Celsius,

lemnul începe să fumege, apoi se înnegreşte.

Dar, scobitura trebuie să fie plină cu rumeguş, să se obţină un tăciune.

- Simt mirosul. - Arată bine.

Sunt stresat. Placa lui Jeff scoate fum.

Am decis să fiu calm, dar încep să mă stresez.

S-ar putea să fi obţinut un tăciune.

S-a înnegrit.

Iese fum. Trebuie să mă grăbesc.

Da!

Am luat iasca, am suflat şi tăciunele s-a stins.

La naiba! Hai! E o problemă.

Ieşea fum, dar placa s-a spart.

S-a crăpat. Trebuie să fac alta.

Am fost aproape.

Am la dispoziţie 2-3 minute să obţin tăciunele

înainte ca vârful fusului să se întărească.

Se întăreşte în timp. După ce se întăreşte,

nu mai arde placa de bază.

Mă voi strădui, voi rămâne încrezător.

Ştiu că am abilităţile necesare să aprind focul.

Nu trebuie să te grăbeşti. Trebuie să umpli scobitura cu rumeguş.

Trebuie să apăs mai puternic şi să rotesc fusul mai rapid.

Mi-e greu să fac asta. Am obosit.

O să se aprindă.

Tăciunele s-a stins, dar...

Aproape că am obţinut un tăciune, dar nu am forţa necesară.

După 40 de zile, sunt obosită.

În mod normal, aş reuşi.

Mult fum, dar fără tăciune.

Mult fum.

Am nevoie de un tăciune, nu de fum.

E un tăciune aici.

Nu am reuşit să-l transfer.

Am obţinut un tăciune.

E bine. E un semn bun.

Nu e ca data trecută. Deja am obţinut un tăciune.

E uimitor. Ştiu că pot obţine încă unul.

Dar trebuie să-l transfer rapid, să nu se stingă.

E esenţial să transferi tăciunele pe iască şi să o aprinzi.

O pală de vânt îl poate stinge. Am învăţat o lecţie.

Încep să mă doară mâinile de la fusul manual.

Iau o pauză şi aranjez cercul de foc.

Îmi las mâinile să se odihnească.

Am văzut cât de rapid pot face focul alţi concurenţi

şi acum sunt tensionat.

O să încerc un alt arc.

Caut o crăcană.

Încerc să fac un arc scurt, dar cu o coardă lungă.

Distanţa dintre capete nu a fost destul de mare.

Nu am simţit că l-am controlat.

Să încercăm cu ăsta.

Patrick a abandonat fusul manual.

Toţi concurenţii folosesc un arc,

cu excepţia lui Jeff.

Umplu scobitura cu cenuşă fierbinte.

Cred că am reuşit.

A fost cât pe ce.

Problema e că nu poţi lucra prea mult cu fusul manual.

Mai fac câteva încercări, apoi renunţ la fusul manual şi folosesc un arc.

Altă placă de bază.

Prima mea placă s-a crăpat.

A trebuit să fac alta. A doua placă e bună.

Am ales lemnul ideal. Totul e aranjat.

Scoate fum, se formează tăciunele.

E timpul ca tati să facă ordine.

La naiba! Am fost aproape.

Am obţinut un tăciune, dar l-a stins vântul.

Mi-am asumat un risc cu fusul manual, ca să câştig proba.

Mâinile mele sunt afectate de fusul manual.

O să folosesc un arc.

Trebuie să fac un arc şi sunt în dezavantaj.

Trebuie să mă mişc rapid.

Aproape că am reuşit cu fusul manual.

Acum caut un băţ lung pentru arc.

Mă bucur că am făcut rost de coardă de nailon.

Iese fum. Nu e mare lucru, dar a ieşit fum.

Chiar dacă a ieşit fum, ştiu că mai e mult de muncă.

Dacă aş obţine un tăciune, aş avea nevoie de o grămadă de iască.

Mai e mult până la aprinderea focului. Trebuie să fiu realist.

E foarte fierbinte.

Poate că ştiu ce fac.

Sunt obosită. E ziua a 40-a. Braţele mele sunt extenuate.

Mă odihnesc o clipă

şi analizez tot ce ştiu despre focul prin frecare.

Corpul meu îşi revine rapid între perioadele de suprasolicitare.

Beau apă şi mă odihnesc puţin, apoi o să-mi revin.

Ky a strâns mult rumeguş în placa de bază.

Trebuie doar să-l aducă la 430 de grade, prin frecare.

Am obţinut un tăciune. Vântule, te rog...

Îl las să se încingă.

După ce se formează tăciunele,

trebuie să-l laşi un minut, să se formeze un cărbune încins.

Nu te stinge!

Suflu şi aud cel mai frumos sunet,

cum sfârâie iasca ce se aprinde.

Ştiu că am un tăciune încins.

Văd flăcări!

Ky, ai reuşit.

Încă nu s-a terminat.

- A câştigat. - Ai câştigat.

Nu încă. Nu spune asta până nu aprind sfoara.

Ca să ajungă în finală,

Ky trebuie să ducă iasca aprinsă din cer până la sfoară,

să ardă sfoara şi să ia un manuscris.

Focul ăsta nu se va stinge.

Se pare că a făcut focul Ky.

Azi ar putea fi ultima mea zi.

- Pot să te îmbrăţişez? - Da.

Du-te!

Felicitări! Bravo, Ky!

Ai reuşit.

O să pun coajă de copac şi frunze, să fac o torţă.

Bate vântul.

Trebuie să aprind sfoara. Hai!

Da! Am reuşit!

Da!

Dumnezeule!

"Felicitări! Ai ajuns în finala de trei."

"Mergi spre locul marcat cu X în ziua a 43-a."

Uimitor!

Mă simt plină de energie.

Am reuşit! Am făcut focul prin frecare.

E una din probele de care toţi supravieţuitorii se tem.

Dar asta e viaţa mea.

Sunt lucruri pe care le fac după-amiaza şi seara.

E important pentru mine, pentru femeile care trăiesc în natură,

pentru cei cărora li s-a spus că nu ar trebui să facă asta,

că ar trebui să stea în tabără şi să fiarbă apă.

Vă spun că putem face şi putem fi orice ne dorim.

Sunt singura femeie care a ajuns în finala de trei,

după ce a trecut de cea mai grea probă,

focul prin frecare.

În tinereţe, era important pentru mine

să ies în natură şi să trăiesc cu mijloace primitive.

Nu am avut modele în viaţă. Nimeni nu făcea ce făceam eu.

Mereu m-am simţit ca oaia neagră a familiei.

Mi-am spus că poate femeile nu ar trebui să facă aşa ceva.

Mi-am creat drumul meu. Vreau ca nimeni să nu simtă

că nu poate face ceva doar pentru că nu s-a mai făcut înainte.

Tu decizi ce vrei să faci în viaţă şi faci asta cât poţi de bine.

Tu poţi fi cel care stabileşte calea altora.

Sunt foarte încântată.

Sunt aici şi aici voi rămâne.

Da, Ky!

Da!

Foc prin frecare!

Ky şi-a asigurat un loc în finală.

Mai sunt două manuscrise şi cinci concurenţi în joc.

Am obţinut trei tăciuni până acum.

Mi-e puţin teamă că proba asta mă va termina.

Dar ştiu că o să reuşesc de data asta.

Folosesc lopata ca bază, pentru stabilitate.

Cu asta ţin fusul. De obicei se foloseşte un lemn verde.

Dar baobabul poate fi mai bun.

Trebuie să fac mici reglaje.

Dacă te grăbeşti, nu vei face focul prin frecare. Trebuie să fii calm.

Ştiam că urmează să fac foc prin frecare şi m-am pregătit bine.

Unii pot spune: "Am kitul pregătit."

"Mă pricep. Am mai făcut asta."

Să facă asta după 40 de zile în Africa şi mai vorbim.

Hai! Puteţi face asta.

Am vrut să fie Ky în finală. Dar asta măreşte miza.

Patru dintre noi au experienţă în aprinderea focului prin frecare,

Ky, eu, Jeff şi Gary.

Iată care e situaţia acum.

Nu e timpul să încetinesc. E timpul să forţez puţin.

Văd fum.

Am obţinut un tăciune.

Iau tăciunele şi îl transfer la grămada de iască.

Suflu de câteva ori...

Şi văd flăcări.

Am reuşit! Da!

Aşa...

Da!

Am reuşit!

Miza e mare. Sunt singurul dintre concurenţii de azi

care a făcut focul prin frecare în competiţia anterioară.

Iar azi l-am făcut rapid. Sunt şocat.

Am reuşit! Pregătirea a dat rezultate.

M-am pregătit pentru asta.

Nu am ştiut că voi reuşi.

Nu am ştiut.

Dar am căutat resurse,

am folosit lemne de diferite esenţe, am făcut tot posibilul

să completez puzzle-ul şi să am succes.

Ky a făcut focul. Suntem prieteni. Am vrut ca ea să ajungă în finală.

Am vrut să fim amândoi în finală.

Ea a reuşit, iar asta a mărit miza.

Cel puţin patru dintre noi ştiau să facă focul prin frecare.

Ky, eu, Jeff şi Gary.

Până acum, totul se desfăşoară normal.

Ky e o concurentă de temut.

Două locuri s-au ocupat. Luptăm pentru ultimul loc din finală.

Cred că va fi ocupat de mine sau de Gary.

Cel mai bun să învingă!

A mai rămas un loc.

- Ky, am reuşit! - Poate a mai reuşit cineva.

În aceste probe, trebuie să îţi testezi abilităţile.

Dacă nu reuşeşti să faci focul, eşti eliminat.

Dacă vreau să câştig, trebuie să dau totul.

În asemenea momente înţelegi că e timpul să trimiţi pe cineva acasă.

Doamne, s-a aprins!

Am obţinut tăciunele, am aprins focul. Am fost luat prin surprindere.

Nu m-am gândit cum să transport focul la 50 m distanţă.

Baobab!

Am văzut coaja fructului de baobab. Am pus foc în ea.

Simt că reuşesc.

Hai!

Eu sau tu, Gary. E bine oricum.

Fernando! Dumnezeule!

Am un tăciune mic, care străluceşte.

Nu pot să cred ce văd, Fernando.

- Fernando... - Ştiu.

Trebuie să ne mişcăm rapid. Vezi? Am un tăciune aici.

Doamne! M-am întrebat: "Fernando, de unde ai luat focul?"

Sigur nu e prima oară când faci focul prin frecare,

în prima oră, la cea mai dificilă competiţie de la emisiune?

Sunt aşa de aproape!

Dar Fernando încă nu i-a dat foc sforii.

Nu a luat manuscrisul. Încă am o şansă.

Obţin un tăciune.

Frec cu forţă. Iese fum. Se ridică cenuşă în aer.

Iată un tăciune.

Eu şi Jeff suntem umăr la umăr.

Scopul e să aprind sfoara care ţine manuscrisul.

Am obţinut un tăciune.

Sunt foarte aproape. Dar nu s-a terminat.

Dumnezeule!

Fernando!

Doamne...

- Fernando, am un tăciune. - Doamne!

- Gata? - Da. Eşti în finală.

Ai reuşit!

Sunt foarte surprins.

Sunt emoţionat. Sentimentele mă copleşesc.

Sunt mândru de mine că am ajuns atât de departe.

Am fost mulţumit şi până acum.

Dacă plecam azi acasă, aş fi fost mulţumit că am ajuns aşa de departe.

Dar am făcut focul prin frecare în sălbăticia din Africa.

Am folosit un fruct de baobab ca să susţin fusul.

Mi s-a părut potrivit.

Toţi folosim fructe de baobab de vreo 30 de zile.

Baobabul m-a ajutat să ajung aici. Am simţit că se închide cercul.

Nu am cuvinte. Sunt foarte fericit.

Şi sunt foarte emoţionat. Nu îmi vine să cred.

Nu am crezut că am vreo şansă. Nu m-am rugat.

Dar am rămas optimist.

Nu ştiu ce să spun. Trebuie să fii optimist. Nu se ştie niciodată.

Se întâmplă lucruri bune dacă eşti optimist şi ai o atitudine bună.

Nu se ştie niciodată.

Ai reuşit.

Nu am crezut că am vreo şansă, dar nu am renunţat.

Dacă nu aş fi început cu fusul manual şi aş fi folosit un arc,

nu numai că aş fi ajuns în finală, dar aş fi câştigat proba.

După ce am luat arcul, am obţinut un tăciune în 30 de secunde.

- Dumnezeule! - Fernando!

S-a terminat.

Am ştiut că trebuie să fiu rapid, dar nici aşa de rapid.

Doamne!

S-a terminat. Plec acasă.

- Fernando, felicitări! - Dumnezeule...

Plec din nou acasă după aceeaşi probă, focul prin frecare.

- Ai reuşit? - A reuşit.

Dumnezeule!

Mereu m-am gândit că vreau să fiu un model în viaţă pentru copiii mei.

Vor fi surprinşi că tatăl lor a ajuns în finala de trei.

Copii, sper să fiu un exemplu pentru voi. Asta e tot.

Fernando, trei cuvinte! Monovolum pe dracu'!

- Bună treabă! - Mulţumesc!

Fernando e amuzant. Conduce un monovolum.

Cred că e o acoperire.

E un supravieţuitor grozav. Acum e o legendă.

A fost o onoare să concurez cu ei toţi.

Fernando pompierul a făcut focul!

- Vino aici! Cei trei finalişti. - Sunt fericit.

- Am reuşit. - Ce grup minunat!

Fernie!

- Ce faci? - Cine eşti?

- Nu înţeleg... - Cine ai fost în viaţa anterioară?

- Fernando, bună treabă! - Te iubesc! Ce călătorie!

Bună treabă, băieţi!

Sunt dezamăgit de rezultat, dar trebuie să recunosc

că nu am fost cel mai bun în această competiţie.

Am fost învins de concurenţi cu o strategie mai bună.

Băieţi, să-i felicităm pe cei trei!

Nu voi fi distrugătorul de legende. Nu l-am doborât pe Gary sau pe Jeff.

Dar m-am distrat provocându-i

şi luptând pe parcursul întregii competiţii.

Sunteţi oameni duri.

A fost frustrant, dar şi o plăcere să concurez cu voi.

Mai ales noi doi.

A fost o plăcere să lucrez cu voi.

A fost onoare să participăm la această competiţie.

Şi cea mai mare onoare pe care ne-o puteţi face

e să luptaţi până la capăt.

Concuraţi şi fie ca cel mai bun să câştige!

Tripla eliminare a avut loc rapid.

Ne respectăm reciproc.

Când i-am văzut pe Jeff, pe Patrick şi pe Gary plecând acasă,

am înţeles cât de departe am ajuns.

Să plecăm de aici!

Sunt dezamăgit că nu am rămas până la final.

Speram să câştig competiţia.

Dar plec cu statutul de cel mai bun trăgător cu arcul.

Am nimerit o veveriţă de la mare distanţă.

- Ai nimerit-o! - Primul meu vânat.

Am fost primul care a trimis săgeata printr-un inel mic.

- Am reuşit. - Ce s-a întâmplat?

Şi am vânat o impala.

Am nimerit-o!

Mi-am întărit statutul de legendă la "Test de supravieţuire".

Oamenii mă întreabă dacă sunt respectat aşa cum merit.

A durat o vreme, dar acum sunt respectat.

Nu mă retrag. Sub nicio formă.

S-ar putea să mă vedeţi din nou în luptă.

Vreau neapărat să fiu ultimul rămas în competiţie.

La revedere, Africa! A fost o plăcere.

Am început competiţia ca novice. Sunt excursionist, sunt sportiv.

După ce am luptat cu cei mai buni şi am rezistat 40 de zile,

am ajuns aproape de a fi o legendă.

Am vânat cu arcul cel mai mare animal.

Diseară mâncăm carne.

Am prins cel mai mare peşte cu o linie de pescuit.

Da!

Părăsesc această competiţie cu capul sus.

Am trimis mulţi oameni acasă.

Îmi place cum am jucat jocul.

Data viitoare, voi merge până la capăt.

Am făcut tot ce am putut. Cum să fiu supărat?

Nu trăiesc pentru victorie, ci pentru competiţie.

Iar aceasta a fost una din cele mai grozave competiţii din viaţa mea.

Dacă e ultima oară când port traista de la "Test de supravieţuire",

ştiu că, în aceşti zece ani,

m-am dedicat acestei emisiuni trup şi suflet.

Începând cu deşertul din Madagascar, în prima mea probă de 21 de zile,

unde am smuls cu dinţii capul unei şopârle...

La prima probă de 40 de zile din Columbia, unde am prins ţipari...

La prima mea probă de 60 de zile din Filipine,

unde am prins ţipari şi peşti...

La a doua probă de 60 de zile în mlaştinile din Louisiana...

La prima competiţie din "Până la ultimul om",

unde mi-a lipsit un tăciune...

Şi la această competiţie,

unde simt că am încheiat călătoria prin savana africană.

286 de zile în sălbăticie.

Nu aş schimba nimic.

A fost călătoria perfectă. Acum plec spre casă.

E ultima oară când plec spre casă.

Vă mulţumesc că aţi crezut în mine şi că m-aţi susţinut zece ani!

O să mă îmbrac şi o să-mi găsesc o slujbă.

Pentru ultima oară în cariera mea de 10 ani la "Test de supravieţuire"...

Pentru asta trăiesc!

Încep să înţeleg. Totul s-a schimbat.

- Am rămas jumătate. - Încă sunt şocat.

E incredibil.

Ky, Fernando şi eu formăm un trio interesant pentru finală.

- Bun-venit în tabăra bivolului! - Mă bucur că sunt aici.

Fiecare dintre noi are calităţile şi slăbiciunile lui.

Să aprindem focul!

Ky se pricepe să construiască obiecte primitive

mai bine ca mine şi Fernando la un loc.

Se pare că voi rămâne aici mai mult de 40 de zile.

Aşa se pare.

E o concurentă de temut. Ar trebui să fiu înfricoşat.

Ar trebui să fierbem apă.

- Mâncăm ceva cald? - Da.

Fernando e outsiderul, dar continuă să încheie cu bine toate probele.

E inteligent, e puternic şi e rezistent.

Mi-e foame.

Calităţile mele de supravieţuitor sunt la cel mai înalt nivel.

Marea provocare e acum să ai starea psihică potrivită,

să gândeşti analitic, să faci un plan şi să-l pui în practică.

Zilele 43, 44 şi 45 vor fi esenţiale.

Fie ca cel mai bun să câştige!

Ora 22:48, 21,5 grade Celsius

Ce zi! Focul prin frecare.

Ne-am descurcat de minune.

Abia pot să-mi mişc braţele. Sunt extenuată.

Sper să-mi revin rapid.

A ieşit bine. Sunt şocat.

E uimitor că dormim încă sub cerul Africii.

Sunt primul şi singurul ajuns de două ori în această poziţie,

de a concura în finala competiţiei.

Vom migra în ziua a 43-a.

Ştiu din experienţă că va fi o migrare foarte dificilă

şi o luptă pentru câştigarea competiţiei.

Încercăm să dormim puţin.

Ora 1:26, 16,5 grade Celsius

Dumnezeule! Un scorpion.

- Unde? - Pe degetul meu.

Nu ştiu unde e acum, dar m-a înţepat.

Aveţi grijă! Probabil e încă pe pat.

- A fost în pat. - Tabăra către paramedic!

Recepţionat!

- Unde e? - Pe degetul mare.

Ky a fost înţepată de un scorpion într-un deget. Are dureri mari.

Era în pat.

Nu vedem scorpionul.

- Vin imediat. - Mulţumesc!

În Africa de Sud trăiesc 130 de specii de scorpioni.

Scorpionul cu coadă groasă

eliberează un venin puternic atunci când înţeapă,

ceea ce poate cauza dureri mari, respiraţie îngreunată,

puls mărit şi, posibil, stop cardiac.

Bună!

- Ai văzut ce scorpion era? - Nu am văzut nimic.

Nimic.

Am dureri mari.

Era pe spatele meu. Am vrut să-l dau la o parte.

Era sub pielea de antilopă.

- Durerea e cumplită. - Aşa e.

- Nu pot să-mi mişc degetul. - S-a umflat ca un cârnat.

Simt ca nişte ace care mă înţeapă.

Dar pare în ordine.

Ne facem griji dacă a fost un scorpion cu coada groasă.

În acest caz, s-ar fi umflat mai mult şi ai simţi cum circulă veninul.

Am simţit că urcă şi am ţinut strâns.

Apoi s-a oprit.

- Cum te simţi? - Bine.

Doar că am degetul umflat. Mulţumesc!

Starea lui Ky nu se înrăutăţeşte. Paramedicii decid

că e puţin probabil să fi fost un scorpion cu coada groasă,

dar vor continua să o monitorizeze.

Ziua a 41-a

Ora 7:52, 19 grade Celsius

Simt că mi se umflă tot corpul, inclusiv ochii.

Niciodată nu am simţit o asemenea durere.

M-am speriat.

Puteam doar să-mi ţin degetul aşa,

ca să nu mă doară altă parte a corpului

şi să-mi treacă durerea de la deget.

Ai aplicat presiune pe încheietură, să-ţi treacă migrena?

Da.

Vă mulţumesc că m-aţi sprijinit!

Am fost scoasă din circulaţie după înţepătură.

- Voi aţi făcut totul. - Bineînţeles.

Îmi pare rău pentru ce s-a întâmplat.

Să ştii că am verificat lemnele înainte să le aduc.

Nu a fost asta. Am devenit paranoică.

În locul tău, şi eu aş fi devenit.

Ştiu că sunt animale peste tot.

Scorpionul a ajuns pe spatele meu, sub pielea de antilopă.

Nu ştiu cum a ajuns aşa de departe fără să mă înţepe.

L-am îndepărtat cu mâna. Mereu găseşti târâtoare pe corp.

E genul de leziune care te poate scoate din competiţie.

Nu doresc asta nimănui. Nu vreau să fie eliminări din motive medicale.

Vreau să înving corect.

Ne facem bagajele azi? Mâine migrăm.

Vreau să văd cum mi-e afectată capacitatea de a trage cu arcul.

Ştiu că mâine ne aşteaptă o călătorie grea

şi posibilitatea de a susţine o probă eliminatorie.

Nu pot să ţin în mână nicio unealtă

din cauza durerii.

Mă doare şi dacă ating degetul.

Nu pot să fac noduri, nici să folosesc unelte.

Prea jos.

Îmi fac griji în caz că proba va implica trasul cu arcul.

Rana de la deget îmi face probleme, dar voi lupta până la final.

Mă doare!

Ziua a 43-a

Ora 8:18, 23,5 grade Celsius

Vreţi să ne uităm la hartă?

- Da. - E ziua cea mare.

E ziua migrării.

"Ajungeţi în punctul X în ziua a 43-a."

Aici e un iaz. Cred că ăştia sunt munţii care se văd la distanţă.

Acolo unde ai admirat acel vârf minunat?

- E mult de mers. - E departe.

Ky, Dan şi Fernando vor face o călătorie de 16 km spre nord-vest

şi vor urca 300 m în altitudine.

Vor merge pe o formaţiune stâncoasă din munţii Soutpansberg

şi vor ajunge la locul marcat cu X pe hartă.

Acolo vor ridica tabăra pentru ultima oară.

La altitudine mai mare, sunt şanse de ploi torenţiale

şi vânt de 80 km/h.

Ne aşteaptă o călătorie lungă.

Trebuie să străbatem mult teren.

Kilometri întregi, sub soare arzător. Vom avea de suferit.

Transportăm tăciuni, apa.

Voi transporta jarul în oală.

O să încerc să pun totul în rucsacul meu,

să am mâinile libere să ţin vasul cu jar.

E cald şi vrem să călătorim cu cât mai puţine lucruri.

Dar lucrurile mele de bază sunt destul de grele.

Mereu iau cu mine prea multe. Pieile, cu siguranţă.

Aşa e. Vremea se poate înrăutăţi oricând.

- Vremea e imprevizibilă. - Ne luăm bagajele?

Să ne mişcăm.

Sunteţi pregătiţi? Parcă suntem vagabonzi ai peşterilor.

Ora 1:13, 27 de grade Celsius

Acolo sunt munţii.

- Într-acolo ne îndreptăm. - Spre munte!

- "Spre munte", spuse ea... - E uşor.

Degetul meu nu s-a însănătoşit.

Trebuie să transport jar. Asta va fi cel mai dificil.

Nu ştim ce lemne găsim

şi nu vrem să rămânem noaptea fără foc.

Trebuie să menţin jarul aprins până ajung în tabără.

Dumnezeule...

5,5 km parcurşi

Ora 13:01, 27,5 grade Celsius

E dificil de mers. Altitudinea e mai mare? Simt.

- Cum staţi cu tăciunii? - Sunt încinşi.

Jarul meu încă arde, dar îl alimentez.

Atenţie! E cam periculos.

- Nu sta pe piatra aia! - Bine.

Suntem aproape de finalul competiţiei.

Trebuie să te asiguri că nu te răneşti.

E greu de mers pe poteca asta. Ambele mâini sunt ocupate.

Avem bagaje grele cu noi.

Pe deasupra, transportăm jar, să aprindem focul în noua tabără.

E dificil.

E uimitor.

Mă uit în jur şi văd defileul Oribi

de la competiţia anterioară

şi îmi amintesc cum am alergat spre vârf.

Trebuie să stau aproape de Dan. Dacă se îndepărtează de mine,

o să am probleme, o să mă chinuiesc să-l înving.

Anul trecut, competiţia s-a terminat în vârf.

- Serios? - A fost finalul.

Hai!

Am unele probleme. Waz se descurcă bine.

Toate trei! Da!

Mă simt mult mai bine decât în ziua a 43-a din competiţia trecută.

Dar Ky şi Fernando sunt concurenţi puternici.

Am fost aproape să câştig competiţia trecută.

O să lupt din răsputeri să o câştig pe aceasta.

- Mergem mai departe? - Da.

11 km parcurşi

- Pare bălegar de rinocer. - Aşa arată.

Sunt multe animale sălbatice aici.

Va trebui să fim în siguranţă la noapte.

Trebuie să facem un adăpost.

Niciodată nu am mers aşa de mult în competiţia asta.

Trebuie să fie pe aproape.

14,5 km parcurşi

- Asta pare să fie locul. - Da.

Soarele va apune peste jumătate de oră.

Trebuie să facem rapid adăpostul.

Altfel vom avea necazuri. Voi aprinde focul cu jarul meu.

- Sau folosim jarul tuturor? - E perfect.

- Tăciunii sunt fierbinţi. - Aşa e.

Soarele apune şi avem multe de făcut.

Trebuie să întărim adăpostul, să ne păzim de prădători.

Aşa.

După ce soarele apune, situaţia devine serioasă.

E ultima etapă a competiţiei. Mă pregătesc pentru noapte.

- Cred că e bine. - Doamne...

Ştiu. Sunt extenuat.

Îmi fac griji din cauza norilor. O să aduc lemne.

Sună bine.

Ora 20:48, 20,5 grade Celsius

Mulţumesc!

Nu vreau să vă sperii, dar fulgeră.

Vine spre noi?

Norii nu par să se strângă. Poate ne ocoleşte.

Ora 22:14 Viteza vântului, 58 km/h

Bate vântul.

Trece.

Ora 22:18 Viteza vântului, 75 km/h

E o nebunie.

S-ar putea să se stingă focul.

Ora 22:45 Viteza vântului, 80 km/h

Nu am mai văzut asemenea fulgere.

Nu vrem să se stingă focul.

Dacă se stinge, va fi nasol.

Isuse!

Ziua a 44-a

Ora 7:36, 23 de grade Celsius

Ce noapte!

O noapte interesantă, cu vânt puternic.

Au sărit scântei peste tot.

- A fost deosebit. - Grozav! Mi-a plăcut.

Noaptea trecută a fost tipică pentru "Test de supravieţuire",

o noapte în care trebuie să suferi,

o noapte care îţi dă o ultimă lovitură.

A bătut vântul, a plouat. Am stat liniştiţi.

După atâtea probe, asemenea nopţi ni se par familiare.

Te linişteşti şi accepţi situaţia.

Ar fi bine să plecăm la drum.

- Vremea e bună. Să profităm. - Să ne facem bagajele.

Am avut parte de cele mai umede şi mai reci zile.

Am avut parte de cele mai uscate şi mai călduroase zile.

Sunt pregătită pentru ultimul efort, dar şi să plec acasă.

Africa a făcut o ultimă încercare să ne învingă.

Am dormit puţin. Dar aşa se întâmplă la "Test de supravieţuire".

După cum am spus, mă trezesc şi încerc să-mi găsesc liniştea.

A fost dificil în dimineaţa asta.

Nu m-am trezit fiindcă nu am dormit.

Sunt dezbrăcat şi a plouat toată dimineaţa.

Dar e în ordine. Mă simt bine.

Partenerii mei îşi fac bagajele.

Ceva îmi spune că bagajele vor fi grele azi.

O să reuşim.

Să stingem focul!

- Gata? - Da.

Să pornim la drum!

În această etapă a ultimei lor călătorii,

concurenţii vor merge spre sud-vest, spre un baobab uriaş,

unde vor primi instrucţiuni legate de următoarea probă a competiţiei.

Mergem spre o locaţie despre care ştim că e una din ultimele.

Da. Abia aştept să se termine.

Aşa... "Ca să continuaţi, trebuie să ajungeţi la înălţime"

"şi să faceţi o unealtă cu care să luaţi un săculeţ de pe o stâncă."

Concurenţii trebuie să facă o unealtă cu laţ,

cu care să ia un săculeţ aflat la 6 m, pe un perete stâncos.

- Bine... - Interesant!

Băţul cu laţ e o unealtă importantă de supravieţuire.

Cu el poţi lua obiecte pe care nu le poţi lua cu mâna.

Am făcut un băţ cu laţ de 5 m.

Am folosit liane împletite, din care am făcut laţul.

Trag din celălalt capăt după ce prind aligatorul în laţ.

Uneltele cu laţ îi ajută pe utilizatori

să prindă animale periculoase

sau să ia resurse din locuri inaccesibile.

"Cine ia săculeţul mai repede"

"va avea un avans în ziua a 45-a."

Concurenţii vor petrece ultima noapte singuri,

în adăposturi aflate la 400 m distanţă unul de celălalt.

În ziua a 45-a, concurenţii vor merge de la adăpost la locul probei finale.

Învingătorul de azi va avea 400 m avans faţă de cel de pe locul doi

şi 800 m avans faţă de cel de pe locul trei.

Ar fi un avantaj pentru mine.

Nu ştim care va fi proba finală.

Încerc să mă pregătesc pentru ceva neaşteptat. Avansul câştigat

poate însemna diferenţa între câştigarea şi pierderea competiţiei.

Există o recompensă primită mâine.

Am pierdut competiţia trecută la câteva secunde.

Acest avans poate stabili câştigătorul competiţiei.

Dormim despărţiţi la noapte.

Orice avantaj câştigat acum va fi important mâine.

"Proba începe acum."

Unealta se face dintr-o creangă dreaptă, cu o crăcană la capăt

şi cu un laţ ataşat de aceasta.

O sfoară sau o coardă e prinsă de capătul laţului

şi ajunge la mâna utilizatorului.

Concurenţii trebuie să facă o unealtă completă,

care trebuie să fie suficient de lungă

şi să aibă un laţ pe care să îl prindă în jurul săculeţului.

Apoi trebuie să strângă laţul şi să elibereze săculeţul.

Ce am? Ce îmi trebuie? Cum fac unealta?

Caut o creangă lungă şi subţire.

Caut crengi suficient de lungi.

Le evit pe cele verzi, fiindcă sunt mai grele.

E a mea. Fernie a rupt creanga mea. Nu-i nimic.

O să fac tot ce pot.

Sper să le fac viaţa grea.

Am încredere în calităţile mele. Ştiu că pot câştiga competiţia.

- Ce cauţi? - Iau creanga asta.

Azi vom concura serios. Suntem prieteni,

dar suntem şi concurenţi şi nu vom da înapoi.

Va fi dificil. Va fi nevoie de forţă.

E destul de grea, dar s-ar putea să nu fie destul de lungă.

Păstrez cea mai lungă parte întreagă.

Am o creangă grea, îndoită. Nu e prea bine.

Aici nu sunt crengi drepte şi uşoare.

Caut un băţ destul de lung, dar pe care să îl pot ridica.

Am găsit două piese. Le pot îmbina.

Sunt uşoare, fiindcă sunt uscate.

E bine. Le iau şi încep să lucrez.

Nu am mai făcut un asemenea laţ,

dar înţeleg conceptul,

fiindcă am ani de experienţă.

Laţul poate sta aici.

Funcţionează ca laţul de la capcana cu laţ. Am făcut destule capcane.

Trag de asta.

Sper

că e destul de lung.

Am făcut laţul mai mare, să-l pun în jurul săculeţului.

Dar laţul mai mare e mai greu de manevrat. E un echilibru delicat.

Încerc să construiesc mecanismul.

Ideea e să ataşezi sfoara la capătul băţului şi să o ancorezi.

Apoi faci un laţ pe care îl poţi controla de la capătul băţului.

Când tragi sfoara de la capăt, laţul se strânge.

Am ajuns la perete. Ky era acolo. Trebuie să recuperez timpul pierdut.

Am atins.

Vreau să introduc laţul pe săculeţ.

Hai... E mai bine.

Prind două beţe împreună.

Folosesc o bucată de coardă de nailon pentru laţ.

Ky şi Fernando folosesc sfoară.

Dar coarda de nailon e rezistentă şi rămâne întinsă.

Încerc să fac câteva noduri.

Când prind laţul în jurul obiectului,

trag de coardă, laţul se ridică şi se prinde de o suprafaţă mică.

Fac un laţ. Dacă trag de ăsta, se prinde bine şi strânge.

Vreau să am o unealtă care să funcţioneze bine din prima.

Pot să trag de jos.

În trecut, am făcut construcţii prea complicate.

În această competiţie, nu mă grăbesc,

folosesc gândirea analitică şi pun planul în aplicare.

Asta poate însemna diferenţa dintre victorie şi înfrângere.

Sunt obosit.

Mă simt bine.

Ky şi Fernando se chinuiesc cu crengile lor groase.

Par să fie obosiţi. Nu reuşesc şi sunt stresaţi.

Poate că nu vor reuşi şi poate că am o şansă.

Vreau să câştig acest avantaj.

Aşa...

Doamne!

Sunt aproape.

Trebuie să pun laţul în jurul săculeţului.

Dan, Fernando şi Ky încearcă să recupereze un săculeţ

folosind o unealtă cu laţ,

ca să obţină un avantaj în lupta pentru câştigarea competiţiei.

Primul care ia săculeţul va avea tabăra cu 400 m mai aproape

de locul probei finale decât cel care termină al doilea

şi cu 800 mai aproape decât cel care termină am treilea.

Nu pot pune laţul pe săculeţ.

Îmi trebuie un depărtător mai bun.

Într-o asemenea situaţie, nu te ajută abilităţile de supravieţuitor,

ci capacitatea de a rezolva problemele apărute.

Trebuie să folosesc altă tactică.

Încerc să întăresc capătul băţului cu o crenguţă,

să ţin laţul deschis.

Folosesc coardă de nailon să prind crenguţa de laţ

şi să fac o crăcană mai mare.

Nu e suficient de rigidă, ca să ţină laţul.

Trebuie să mă asigur

că am un depărtător bun.

Vreau să fac ceva

ca laţul să nu cadă.

Sper să reuşesc.

Trebuie să fac tot posibilul. Ştiu că ei o să lupte

să câştige orice avantaj, iar eu voi fi în dezavantaj.

Am nevoie de orice avantaj posibil în ziua a 45-a.

Sunt aproape. Am reuşit.

Am aşezat bine laţul

şi l-am pus în jurul săculeţului.

Da.

E bine.

Am reuşit. Nu a fost uşor.

Dan a reuşit. Stresul e mai mare acum.

Ştiu că primul loc a fost ocupat.

Dan a terminat înaintea mea, dar proba nu s-a încheiat.

Ce avem aici?

O ultimă hartă.

"Mergi în tabăra ta în funcţie de locul ocupat în probă."

Dan a terminat primul

şi va ocupa cea mai apropiată tabără de locul probei finale.

"În ziua a 45-a, mergi spre lacul de pe hartă."

Acolo, jarul pe care l-au cărat din ziua a 40-a

va juca un rol important în proba finală, tragerea cu săgeţi aprinse.

Tragere cu săgeţi aprinse. Niciunul dintre noi nu are aprinzător.

Va trebui să alerg mâine cu tăciunii mei.

Ai grijă, Fernie!

De câte ori ratez, trebuie să refac laţul.

Va fi strâns.

Ştiu că nu e o probă eliminatorie, dar miza e mare.

Suntem aproape de final.

Dacă ies pe trei, voi fi dezavantajat în proba finală.

Am ales o creangă lungă şi uscată.

Am crezut că voi termina proba mai repede, că o voi manevra uşor.

Dar e prea grea. Nu o pot manevra bine. Mi-au obosit umerii.

Hai!

Hai...

Am prins săculeţul.

Acum trebuie să-l dau jos de acolo.

Am reuşit.

- Ky a reuşit. - Doamne...

A terminat.

A fost nevoie de multă forţă.

Nu trebuie să fiu prima în toate probele,

dar nu trebuie să fiu ultima.

Ajungem în etapa în care trebuie să fiu prima.

"Mergi în tabăra ta în funcţie de locul ocupat în probă."

Sunt pe locul doi.

Mă duc în tabăra mea şi fac un adăpost.

Trebuie să strâng destule lemne să menţin focul aprins toată noaptea.

Trebuie să mă gândesc.

O să fac o mică pauză.

O să caut un băţ mai drept,

mai mic şi mai uşor, şi o să lucrez metodic.

Mă îndrept spre tabără. Mă simt bine.

Aproape am ajuns.

Am consumat multă energie cu băţul ăla greu.

Am pierdut mult timp. Dar nu caut scuze.

Am ajuns până aici în competiţie datorită atitudinii mele pozitive.

Trebuie să suport şi să merg mai departe.

Am luat un băţ mai mic şi o coardă mai subţire.

Băţul e fragil. Trebuie să fiu atent.

Am prins săculeţul. Hai!

Da!

Am reuşit. Mi-a luat ceva timp. Am fost ultimul.

Mâine voi avea de recuperat.

"Mergi în tabăra ta în funcţie de locul ocupat în probă."

Sunt pe locul trei. E tabăra cea mai îndepărtată.

"În ziua a 45-a, proba începe de dimineaţă, la lacul de pe hartă."

În ultima probă, concurenţii trebuie să facă focul

şi să nimerească cu o săgeată aprinsă un rug de pe lac.

Nu sunt descurajat. O să fac tot posibilul la proba din ultima zi.

O să fiu în urma celorlalţi.

Dar o să plec din tabără în mare viteză.

Orice se poate întâmpla. Mă simt vulnerabil,

fiindcă nu am un aprinzător şi trebuie să menţin focul aprins.

Trebuie să ajung în tabăra mea.

Acesta e finalul.

Trebuie să mă concentrez asupra celei mai importante probe.

Chiar dacă am un avantaj, nu sunt liniştit.

Ky şi Fernando nu sunt departe. Oricine poate câştiga proba finală.

M-am descurcat bine în competiţia anterioară.

Dar, în proba focului...

Aici. Ştiu.

Am făcut o greşeală şi am căutat un obiect ascuns.

Am găsit ceva.

L-am luat.

Am pierdut timp pe care l-aş fi putut folosi ca să aprind focul.

De data asta, mă concentrez asupra premiului. O să-mi fac o strategie.

Tăciunii sunt aprinşi.

Tăciunii sunt esenţiali.

E un loc distractiv de dormit.

Cel mai bine e sub copacul ăla.

Mâinile şi braţele mele sunt obosite după proba anterioară.

Abia ţin oala cu jar.

E o onoare să fiu în finală.

Am scris multe cărţi despre supravieţuire

şi am participat la cele mai dificile probe de la emisiune.

Am participat la o singură probă de 21 de zile.

Acum sunt în ziua a 45-a şi sunt mândră de mine.

Voi lupta cât voi putea de mult pentru titlu

şi sper să am succes.

Casă, dulce casă! În primul rând,

trebuie să aprind focul înainte să se stingă jarul.

Aşez câteva crengi.

Lemnul e ud, dar s-ar putea să se aprindă.

Le aşez la o distanţă de sol.

După ce voi aprinde focul,

voi putea usca restul lemnelor la flacără.

Se aude un tunet în depărtare.

Nu se ştie cât va dura până va începe ploaia.

Sper să pot pune jarul corect

şi iasca să se aprindă.

Am nevoie de crenguţe.

Sunt relativ uscate.

O să folosesc tot jarul,

în caz că nu se aprinde din prima.

Pun tăciuni aici. Să vedem dacă se aprinde.

Proba de mâine depinde de focul din seara asta.

Aşa.

Dumnezeule...

A fost o probă grea. Sunt la capacitate maximă de mult timp.

Sunt extenuat.

Trebuie să fac focul cât mai rapid.

Ar fi un dezastru dacă s-ar stinge jarul.

Am făcut focul. Scopul meu e să-l menţin aprins toată noaptea.

Doamne...

Nu plouă, dar ploaia poate începe oricând.

Trebuie să rezist în noaptea asta.

E seara a 44-a.

Proba de mâine va decide câştigătorul competiţiei.

Mă gândesc la multe lucruri.

În asemenea momente, când sunt obosit şi flămând,

după ce am dormit foarte puţin...

În aceste probe, mă gândesc la cei dragi pe care i-am pierdut.

Uneori, am nevoie de încurajare, iar ei îmi dau putere.

Am pierdut-o pe mama când eram mic.

Verii cu care am crescut

ar fi şocaţi şi mândri dacă ar vedea ce am realizat.

Sunt în finala competiţiei.

E o mare sursă de putere pentru mine.

Ora 21:18, 19,5 grade Celsius

Ultima noapte... Sunt singur în adăpost.

E noaptea de dinaintea probei finale.

Mă bucur că sunt singur, doar cu gândurile mele.

Mă bucur că sunt singur în noaptea asta.

Nu am fost singur nicio clipă în 45 de zile.

Am dormit într-o tabără, cu cineva, încă din prima zi.

Mă bucur că am măcar o noapte doar pentru mine.

Mă simt bine. Nu mă deranjează oamenii. A fost distractiv.

Dar acum pot să mă relaxez,

să mă bucur de ultima noapte.

Probele de la emisiune îţi schimbă viaţa. De asta participă oamenii.

Îţi forţezi limitele cum nu îţi imaginai şi, la final,

devii alt om, ceea ce e minunat.

Dar această competiţie m-a dus la un alt nivel.

Pe lângă probele dificile, a trebuit să supravieţuiesc.

Azi, în ziua a 44-a, am făcut o călătorie lungă,

am susţinut o probă.

Ne străduim foarte mult să supravieţuim,

ne depăşim limitele.

Dar, cu cât te străduieşti mai mult să câştigi,

cu atât victoria e mai dulce.

O să ajung acasă

un om schimbat, fiindcă am participat la competiţia asta.

Mi-e dor de familia mea. Mă gândesc mereu la soţie şi la copiii mei.

Fac asta pentru ei, ca să fie mândri.

Ei mă motivează. Voi da tot ce pot.

Mă gândesc la competiţie şi îmi dau seama că oricine o poate câştiga.

Chiar dacă Dan a obţinut un avans,

am dovedit că am aptitudini de supravieţuitor.

Cinci probe, în medii ostile, şi nu am renunţat niciodată.

Am mers kilometri, am luptat din toate puterile.

Am ieşit prima, a doua sau a treia în toate probele.

Dar trebuie să fiu prima în proba următoare.

Sunt puternică, sunt pregătită.

Ora 2:12, 16 grade Celsius

Nu! Plouă torenţial.

Am făcut un mic acoperiş din a doua piele,

ca ploaia să nu stingă focul.

Mama-natură a comandat vremea asta pentru proba de mâine.

Dumnezeule...

Am două piei şi încerc să ţin totul uscat,

toate lemnele de care am nevoie pentru foc.

E nasol.

Dacă nu se opreşte ploaia, nu ştiu ce voi face.

Bineînţeles că plouă.

Mă străduiesc să ţin focul aprins.

Nu pot să dorm.

Trebuie să fac un acoperiş, să protejez focul de ploaie.

Focul e esenţial. Nu vreau să risc să se stingă.

Doamne!

Eu pot să stau în ploaie.

Dar, dacă focul se stinge, competiţia s-a încheiat.

Te rog...

Dumnezeule!

Doamne...

Ziua a 45-a

Ora 6:06, 16 grade Celsius

A fost o noapte grea.

A plouat, a fost frig.

Am dormit într-o baltă.

De fapt, nu am dormit. O să fie interesant.

Proba cu săgeţile aprinse e mai uşoară când e soare.

Acum s-ar putea să fie dificilă.

Ştiu că azi voi pleca acasă. Oare voi pleca învingător?

Încă tună.

E o ploaie serioasă, probabil cea mai puternică de până acum.

Dar îmi place. Africa ne obligă să ne merităm plecarea.

Cred că e potrivit.

Am trecut prin multe asemenea furtuni la "Test de supravieţuire".

Asta mi se pare cunoscută. E ceea ce fac de obicei,

vin aici şi suport totul.

Furtuna asta a îngreunat situaţia,

dar nu aş vrea să fie altfel.

Cu cât sufăr mai mult, cu atât mă voi bucura mai mult

de primul cheeseburger, de un somn liniştit şi de un duş fierbinte.

Trebuie întâi să suferi, ca să te bucuri că nu suferi.

Mereu le spun copiilor asta, iar ei se miră.

Lipsa somnului, frigul, ploaia...

Sufăr. Dar va fi cu atât mai bine când nu voi mai suferi.

Voi suferi până la finalul zilei,

dar o să concurez cât pot de bine.

Familia mea va fi mândră de mine. Azi voi pleca acasă.

Ploaie, încetează!

Nu pot să cred că e ziua a 45-a.

E bine că am menţinut focul aprins.

Dar umezeala face ca situaţia să devină imprevizibilă.

Iar asta poate anula avansul pe care îl am, dacă greşesc.

Nu m-am adăpostit de ploaie, ca să ţin lemnele de foc uscate.

Aş vrea ca ploaia să se oprească.

Ziua a 45-a.

Azi se va decide cine va câştiga competiţia.

Africa, ai fost cumplită noaptea trecută.

Am menţinut focul aprins datorită acoperişului făcut din piele.

Vreau să usuc câteva crenguţe,

altfel nu voi putea să aprind focul.

Nu mai plouă aşa de tare.

Jarul pe care îl voi folosi e încă aprins.

O să-mi fac bagajele. Mă simt bine.

E ziua a 45-a şi mai am ceva de terminat.

Vreau să dau totul în această probă.

Nimic nu trebuie să mă oprească să câştig competiţia.

Jar... Trebuie să fiu rapid. Iau apa cu mine.

Am un avans, dar am nevoie de orice avantaj posibil.

Trebuie să fiu foarte rapid. E timpul.

Am pregătit totul. Jarul e pregătit.

Îmi iau arcul şi plec la drum. Dan e în faţa mea.

Dar am pregătit materialele pentru foc

şi s-ar putea să i-o iau înainte.

Încă un tăciune. E timpul!

Dan, Ky şi Fernando aleargă spre locul probei finale.

Sunt 400 m între ei.

În condiţii de umezeală sporită, trebuie să folosească jarul

pentru a aprinde un foc, de la care să aprindă ulterior săgeţile primite.

Aşa.

La 30 m de ei se află câte un rug plutitor, de 2,4 m înălţime.

Primul care aprinde rugul va primi scorul maxim, 10,

premiul de 100.000 de dolari şi statutul de învingător.

Acolo e lemn de foc.

Adun cât mai multe lemne.

Simt excesul de adrenalină.

Trebuie să strâng lemne înainte să ajung la destinaţie.

Nu vreau să fiu iar al doilea. Vreau să câştig. Asta e şansa mea.

E timpul să fac focul.

Sunt extenuat.

Ştiu că trebuie să nimeresc un rug cu o săgeată aprinsă.

Mai întâi, trebuie să fac focul

de la care să aprind săgeţile, şi toate lemnele din jur sunt ude.

A început cursa. Trebuie să ajung la lac.

Dan e în faţa mea, Fernando e în spatele meu.

Am grijă să nu mă împiedic. Oala cu jar e grea.

Ştiu că Fernando e aproape de mine.

Am adus iască şi lemne uscate.

Sper să se simtă diferenţa.

Mă străduiesc să-i prind din urmă pe ceilalţi.

Fac progrese. Am revenit şi în alte probe.

Cred că oricine poate câştiga proba asta. Sunt încă în joc.

Dan suflă în focul lui.

E noroi peste tot.

Sper să fac un foc mare cu materialele pe care le-am adus.

Stau în noroi. Totul e ud.

Am multe materiale de aprins focul, dar nu am lemne bune.

Toate lemnele de aici sunt ude.

Mama-natură e adevăratul competitor. Experienţa nu contează.

Dacă eşti nepregătit, mama-natură te va elimina.

Nu!

Mereu spun că trebuie să anticipezi într-o situaţi de supravieţuire.

Am încercat să usuc lemne azi-dimineaţă.

După ce ai făcut focul în jungla amazoniană, asta e floare la ureche.

Nu voi supravieţui dacă nu fac focul.

În jur nu sunt lemne uscate. Va fi o provocare.

Da!

Ăsta e un foc. Sunt încântată.

Aşa... S-a aprins.

Trebuie să mă grăbesc să aprind focul.

Hai!

Vreau să încep să lansez săgeţi, să am şanse să câştig.

Una din cele mai dificile etape e aprinderea focului.

Doamne!

Avansul meu

nu m-a ajutat aşa de mult precum am crezut.

De ce se aprinde aşa de greu?

Aşa.

Următoarea etapă e aprinderea săgeţilor.

Trebuie să mă asigur că menţin focul aprins.

Focul e elementul-cheie.

Am aprins o săgeată.

Pot să fac asta. Sunt aproape.

M-am uitat în jur. Ky e înaintea mea.

Ky e cea mai tare!

Poate fi săgeata de 100.000 de dolari.

E grea, dar e destul de lungă.

În această competiţie, scorul individual

se stabileşte în funcţie de aptitudini şi de obiectele strânse,

pentru a vedea cine va câştiga, cel mai probabil, competiţia.

E strâns.

Da!

Dan a rezolvat problemele apărute şi a luat primul săculeţul,

asigurându-şi un avans important înainte de proba finală.

E timpul.

Scorul lui creşte de la 9,7 la 9,8.

Nu s-a terminat.

Fernando i-a şocat pe ceilalţi concurenţi şi chiar şi pe el...

Dumnezeule!

După ce, la proba focului, i-a trimis acasă pe Jeff, Gary şi Patrick.

Pompierul Fernando a făcut focul!

Acum, în proba finală, se străduieşte să recupereze timpul pierdut.

E timpul.

Scorul lui creşte de la 9 la 9,3.

Cunoştinţele şi pregătirile lui Ky

au ajutat-o să câştige proba focului cu mijloace primitive...

Şi i-a conferit un avantaj în proba finală.

Următoarea etapă, săgeţile.

Scorul ei creşte de la 9,6 la 9,7.

Poate fi săgeata de 100.000 de dolari.

Iată o săgeată aprinsă.

Pot să fac focul.

Trebuie să ţintesc mai spre stânga.

Am reuşit.

Unii au aprins deja focul.

Nu ştiu cât va trebui să mă ocup de foc.

Va fi un proces continuu.

Aşa.

Focul meu s-a aprins. Sunt încă în joc.

Vremea joacă un rol important.

A trebuit să aloc timp pentru aprinsul şi menţinerea focului.

Acum suntem toţi la egalitate.

Săgeata nu trebuie să ia foc, dar fitilul trebuie să fie aprins

şi să nu se stingă la lansare.

Să nu arzi coarda arcului! Distanţa e mare.

Nici măcar pe aproape.

Trebuie să fac ajustări. Săgeata e grea în vârf. Nu sunt obişnuit cu ea.

Va trebui să trag cu toată forţa.

Prea scurt.

Ţin săgeata în foc cât să se aprindă capătul, dar să nu ia foc săgeata.

Încep să fac progrese. A fost o tragere decentă.

Trebuie să demonstrez că merit să fiu aici,

că femeile au locul lor în această competiţie.

Ne putem adapta şi putem depăşi obstacolele.

Am tras mai bine.

Direcţia e bună. Trebuie să ţintesc mai sus.

Doamne... S-a stins în aer.

Unghi mai mare.

Nu contează atât de mult cât de tare tragi coarda în spate.

Contează unghiul şi traiectoria.

Trebuie să fiu atent la unghiul de tragere.

45 de grade înseamnă prea mult.

Dar încep să-mi reglez tirul.

Doamne...

Mă apropii. Trebuie să trag la fel.

Ţintesc mai bine, dar flacăra se stinge. Ţin mai mult săgeata în foc.

Se stinge focul.

Dacă se stinge de tot, competiţia s-a încheiat pentru mine.

Trebuie să fiu rapid. Cu fiecare secundă care trece,

competiţia se poate încheia.

Am tras la baza rugului. Dar săgeata s-a stins în zbor.

Am tras perfect, la baza rugului.

Dan, ai reuşit!

Da!

Dumnezeule!

Am reuşit!

O sută de mii de dolari îţi schimbă viaţa.

Viaţa mea se va schimba datorită acestor bani.

Şi a familiei mele.

Un bărbat gay câştigă cea mai dură competiţie de supravieţuire?

Înseamnă foarte mult pentru mulţi oameni.

- Dan, ai reuşit. - Da!

Am un gust dulce-amărui. Mă bucur pentru Dan,

dar sunt dezamăgită, fiindcă am fost aproape să câştig.

Dan, felicitări! Mă bucur pentru tine.

Să fiu sincer, nu aş schimba nimic.

Am făcut tot ce am putut în această ultimă probă.

Dar Dan e un bun vânător cu arcul. E foarte priceput.

Are foarte puţine slăbiciuni în domeniul supravieţuirii.

Mă bucur că a câştigat competiţia.

Nu sunt surprins. A meritat.

- Vine maşina ta. - Da. O să urc în ea.

- Meriţi. - Felicitări! Călătorie plăcută!

Da!

Ultimul rămas în competiţie!

M-am revanşat. Am participat a doua oară la competiţie.

Prima oară am pierdut la câteva secunde. E uimitor.

Am început cu proba de 14 zile pentru fani.

Am prins una.

Apoi am terminat probă după probă.

Gata!

Am vânat cu arcul.

L-ai nimerit în cap.

M-am adaptat, am învăţat multe despre supravieţuire.

Am vărsat sânge şi lacrimi

în fiecare probă.

Dumnezeule!

Iar acest drum m-a dus până în vârf.

De la un fan la numărul unu!

Nu pot să cred!

Ce călătorie!

Nu mi-am imaginat că voi fi la o săgeată de victorie

în finala de trei a competiţiei.

Dar iată-mă aici, în ziua a 45-a. M-am descurcat în fiecare probă.

Am învăţat de la competiţia asta că ştiu ce fac.

Am reuşit!

Sunt pompier, sunt tată şi soţ.

Dar sunt şi un supravieţuitor mai bun decât am crezut.

Aşa...

Am vrut să vin aici şi să fac tot posibilul,

să mă străduiesc, şi sunt mândră de mine.

Da!

Nu cred că puteam face mai mult în competiţia asta.

Mi-am învineţit ochii,

m-am lovit, m-am ars, am suferit.

Femeia asta nu e cu nimic mai prejos!

Am dovedit că femeile se pot descurca de minune în sălbăticie.

Pe măsură ce trec anii, probele sunt tot mai grele.

Rar poţi vedea homosexuali în comunitatea supravieţuitorilor.

În timp, am primit mesaje de la oameni care au spus

că prezenţa unui tip gay în aceste probe le-a schimbat viaţa.

Nu numai că m-am descurcat, dar am şi câştigat.

Sunt foarte mândru de mine.

Ultimul rămas!