Original subtitles

De ce ? Mario ! Mamă !

FATA VIITORULUI

Iar ? Lia, eşti prea mare pentru aşa ceva !

- Vezi cum face ? - Stai jos !

Tu stai şi te cerţi cu el ? Mai repede, e târziu, mişcă-te !

Încă nu ţi-ai pus haina ?

Crezi că mă alege anul ăsta ?

Să sperăm, comoara mea !

Tu roagă-te mult ! Şi să sperăm că te ascultă.

- Lia ? - Ce e ?

- Du-i asta Fecioarei. - Da.

Haina... Închide-o !

Pune baticul pe cap !

Da, leagă-l !

Când termini, să vii acasă !

- Nici anul ăsta. - Mai bine.

Mama oricum vrea să meargă la slujbă. Măcar mă vedeai !

Am o scuză să nu mă duc.

Oricum te ia cu ea !

Nu merg.

"Maria, fiindu-i promisă lui Iosif,"

"a aflat că e însărcinată datorită Duhului Sfânt."

"Iosif, soţul ei, se gândi s-o părăsească în secret."

"Dar îi apăru în somn un înger al Domnului..."

Termină !

"Şi îi zise: Iosif, fiul lui David,"

"nu te teme s-o iei cu tine pe Maria, soţia ta."

"Va da naştere unui copil,"

"iar tu îl vei boteza Isus."

Iar Iosif se trezi din somn

şi făcu aşa cum îi spusese îngerul Domnului.

O luă cu el pe soţia lui.

Cuvântul Domnului.

Te lăudăm, pe Tine, Doamne !

Să ne rugăm.

Dă-mi geanta !

Slujba s-a terminat. Mergeţi cu bine !

Îi mulţumim lui Dumnezeu !

Toate bune ?

Pietro, stai, nu-mi găsesc geanta ! Unde e ? Ajută-mă !

Haideţi la masă !

- Mario, vino ! - Are picioarele strâmbe !

Are picioarele strâmbe ! Sărmanul ! S-a lovit !

Hai ! Îl reparăm dup-aia !

Stai jos !

Pune ăsta...

În numele Tatălui, al Fiului...

Vrei ou ?

Bravo ! Mai tare !

Sunt buni cartofii ăştia. Au ieşit dulci !

Mâine mai sunt de adunat verzele.

De ce nu stai mâine acasă, cu mine ?

- Ce să fac ? - Cum adică ?

Nu-ţi face griji, găsim ceva de făcut !

Stăm împreună ! Mama cu fata !

Vreau să mă duc cu tata.

Îţi bagi mâinile în pământ, când tatăl tău poate să muncească.

Curând, o să muncească şi fratele tău.

- De ce ? - Ce ?

Ce e ? Dacă-i place, las-o să muncească.

- Trebuie să avem o problemă ? - Problema e a ta.

Nu mi-a plăcut niciodată !

Nu avem nicio legătură.

Ai grijă ce faci !

Lia, ce faci ? Eşti gata ? Ăsta...

Hai, e târziu !

- Orlando ? - Pietro !

Domnule primar...

Numai dv. îmi mai spuneţi aşa !

Doamnă ! Mariuccio, Lia... Ce mari v-aţi făcut !

Înseamnă că noi am îmbătrânit.

Dacă nu ne grăbim, procesiunea pleacă !

- Voi nu veniţi ? - Nu, mergem la Palermo, la un concert.

- Ce frumos ! - Lia !

Mă bucur că ne-am întâlnit. Ne mai vedem, bine ?

Cu plăcere !

Hai să luaţi nişte legume ! Vi le pun deoparte.

Cu plăcere, Pietro ! Mulţumesc ! La revedere !

Du-te cu frate-tu !

Mişcă-te şi tu !

Un concert ! De ce nu vin la procesiune ?

Şi tu îi inviţi acasă ! Să ne vadă lumea cu el...

Dacă nu era Orlando, lumea ne lua pământul !

Nu uita ce-a făcut pentru noi când era primar !

- Uite că e liber ! - Nu, mamă, du-te tu !

- Hai să ţii ! - Du-te tu !

- Mergi ! - Merg, Doamne fereşte !

Mai bine mergeţi dv.

- Ce te-ai dus să faci în Germania ? - Nimic.

- Vorbesc serios ! - Poftim !

Ai plecat de la o zi, la alta.

Nu, în Germania mă gândeam la tine. M-am întors pentru tine.

- Serios ? - Pentru tine.

Pentru una pe care ai văzut-o de trei ori ?

"Una" ? Tu eşti "una" ? Tu eşti tu. Nu-i aşa ?

- Atunci, trebuie să-mi spui de ce. - Ce ?

- De ce te-ai dus în Germania ? - Ca să învăţ limba !

- Măgarule ! - Serios îţi spun !

Sunt importante limbile străine. Am învăţat...

Îţi vine să râzi ?

- Şi ce înseamnă ? - Te iubesc.

- Şi cui i-ai spus asta ? - Ţie ţi-o spun !

- Eşti sigur ? - Ţi se pare că vorbesc prostii ?

Ai învăţat bine limba sau te întorci acolo ?

Nu trebuie să mă mai duc nicăieri. Rămân aici.

Trebuie să mă gândesc la unele lucruri importante.

De exemplu ?

- Îmi dai un sărut ? - Un sărut ?

Nu ne vede nimeni !

Vrei să fie pe obraz ?

Trebuie să mă gândesc la tine. Şi gata !

La mânuţele astea...

Nu mai trebuie să sape în pământ. Gata !

Îmi place să lucrez pământul. Fac ce vreau.

Ne luăm o casă şi punem vaze, flori, piante...

Dar gata cu săpatul ! Nu se mai discută !

Ne gândim şi la tatăl tău, nicio grijă !

Lasă-l pe tata ! Nu vrea să ştie nimic.

Îi spunem noi tatălui tău ce trebuie să ştie !

Venim aici vreo două zile şi se rezolvă toate problemele.

Punem totul la punct.

Ce-i asta ?

- Ce ? - De unde e ?

Asta ? De la cine să fie ? Am cumpărat-o.

- Eşti sigură ? - Sigur că da.

Dă-mi să văd !

Nu-mi place.

Nu-mi place că-ţi pui aşa ceva în păr. Te împopoţonezi ! Nu e pentru tine !

Eşti mai frumoasă aşa, simplă. Nu-mi place !

- Se apropie procesiunea. - Ce procesiune ? Rămâi !

- Cu calm ! Mai e timp ! - Nu, vreau să mă duc acasă.

- Stai ! Ne vedem mâine aici ? - Îţi ajunge asta ca răspuns ?

Lia ! Ne vedem mâine aici. Te aştept la ora patru.

- Ce facem, Lia ? - Nu am făcut nimic, tată.

Nu sunt oameni cumsecade.

- Crede-mă ! - Tu mă crezi ?

Sigur că te cred.

Atunci, te cred şi eu.

- Nu trebuie să vorbeşti cu ei. - S-a terminat.

Nu mai vii aici.

De ce ?

E mândru ! Problema e că-i prea mândru !

Să fi văzut cu ce aroganţă se uita la mine !

Să vedem ce are de zis când îi spun că mă însor cu fii-sa.

Un ţărănoi !

Asta e problema, e un ţăran ! Ai înţeles ?

Are capul tare ca lemnul.

Fata e frumoasă rău, dar el e un sărman.

Ce ai ? Eşti îngrijorată ?

Nu-ţi face griji ! Mă însor, nu plec la război.

La tine o să mă gândesc mereu. Nu te uit.

Nu-ţi pierzi slujba.

Îţi las banii aici.

Îţi las ceva în plus. Am fost plecat, e Crăciunul...

Îţi cumperi ceva frumos. Din partea mea.

Da sau nu ?

- Cine e ? - Mâine le rezolvăm pe toate.

Ne vedem mâine.

- Aşteaptă Antonio şi Cusimano. - Să aştepte ! Să facă o plimbare !

Mâine plecaţi deja ?

Doar vreo două zile. Dup-aia, ne întoarcem.

Se gândea sărmanul ăla că un Musico' îi ia fata de nevastă ?

Ar trebui să-mi facă statuie de aur. Se plânge că-i fac un bine !

Dar fiică-sa vrea să se mărite cu tine ?

Vrea să se mărite cu mine. Ne iubim, nicio grijă.

Eşti geloasă ?

Aşa e viaţa. Dacă nu te "consumam", mă însuram cu tine.

- Bună dimineaţa ! Ai grijă, e ud ! - Văd !

Bine, mai dau o dată.

Cafeaua e gata. Mai încălzeşte-o puţin...

Nu mi-e foame.

- Cafeaua se bea, nu se mănâncă. - Serios ? Nu mi-e sete.

Bine... Nu ţi-e foame, nu ţi-e sete...

Să ştii că nu e o pedeapsă.

Tu l-ai convins pe tata să mă lase acasă.

- Nu e adevărat. - Nu ?

Am hotărât împreună cu tatăl tău. Şi cu asta, basta !

Plus că unele lucruri... nu sunt potrivite pentru o fată.

Acum eşti mare !

Sunt mare şi fac curat în casă cu tine !

Dacă tot eşti mare...

trebuie să ai grijă ce spune lumea.

Munceşte taică-tu, nu trebuie să munceşti şi tu !

Muncesc pentru că aşa vreau ! Ce legătură are tata ?

- Nu mă interesează ! Nu e bine ! - Pentru tine sau pentru lume ?

Nu e bine ! Gata, Lia ! Gata cu discuţia asta ! Gata !

Hai să terminăm !

Nu încălţat în pat !

Bună ziua !

- Soţul dv. nu e ? - Nu. De ce ?

Închide repede uşa !

Lasă-mă !

Ce fac ?

Am venit la plimbare. Vine tata să ne ia.

Pune-o acolo.

Nu vreau să stau aici. E prea frig !

Nu vreau să stau aici !

Te rog, hai acasă !

Du-l acasă. Ce legătură are el ?

El a vrut să vină. S-a apucat de tine !

Sunt eu aici, lasă-l să plece acasă !

Ce problemă e ? Îi spunem lui Tindaro.

- Ce e ? - Du copilul la tatăl lui.

Ai văzut ? Acum, te duci la mama şi la tata

şi le spui că vin repede, că nu trebuie să-şi facă griji.

Repede !

- Şi tu ? - Vin acum !

Hai acasă !

Stai jos !

Haide !

Stai jos !

Pietro, lasă jos puşca !

Ce ai păţit ?

Ce e ? Ce ţi-au făcut la cap ? Unde sunt copiii ?

Au venit aici şi i-au luat, pe Lia şi pe Mario.

Mă duc la carabinieri !

Nu deranjezi carabinierii pentru o fugă.

Ce fugă ?

Mi-au luat băiatul, au lovit-o în cap pe nevasta mea !

Credeam că vin după mine, nu că vin aici !

Copiii ştiau că nu eraţi de acord să se căsătorească.

Au zis să vă pună în faţa faptului împlinit.

Nu ţi-e foame ?

Eu nu înţeleg, Lia. Nu înţeleg.

Nu înţeleg care e problema. E tatăl tău ?

Când o să-l mutăm pe tatăl tău într-o casă mare, frumoasă la ţară,

o să-i treacă tot, ascultă ce spun !

Şi termină cu povestea asta !

Plus că răul a fost deja făcut.

Suntem aici.

E ca şi cum am fi căsătoriţi.

Ai ales şi florile pentru biserică ?

- Nu, le alegem împreună. - Lasă-mă să plec acasă.

- Mario ! - Mamă !

Cu respect, don Pietro !

Don Gaetano vrea să vă invite la petrecerea de logodnă.

- Veniţi ? - Dă-mi copilul !

Sigur, cum se întorc, organizăm totul.

Pietro, te rog, lasă puşca !

Mă duc la poliţie !

Pentru aceste două familii, care azi se unesc în numele Domnului.

Noroc !

Nu fi aşa sever cu fiica ta, Pietro.

Dorinţele tinerilor trebuie respectate.

Mai ales în iubire !

Nu-i aşa ?

Plus că n-o să ştie nimeni despre fuga asta !

Facem nunta repede şi trece totul.

Dle căpitan ! Oficializăm ?

Dl Musico' Lorenzo, necăsătorit. Şi dra Crimi Rosalia, necăsătorită.

Declară că ununea lor este consensuală.

Nu sunt promişi şi nu au un contract matrimonial.

Acuzaţia de răpire

şi toate celelalte acuzaţii făcute de dl Crimi Pietro

îşi pierd efectul prin articolul 455 din Codul Penal,

dl Musico' venind cu propunerea de căsătorie.

O semnătură aici... Şi putem rupe această acuzaţie.

Hai, Lia, semnează !

Semnează.

- Semnează foaia ! - Din partea mea, du-te la închisoare.

Nu semnez nimic.

Ce crede lumea, că-mi las baltă fata ?

Facem ce spune Lia. Cu toţii !

- De ce vorbeşti aşa ? - Fiindcă aşa am hotărât.

Nu-mi pasă ce spune lumea !

Pietro, sunt de acord cu tine ! Îmi pasă de fata mea !

Ce crezi ?

Ce crezi ?

E mică. Nu ştiu ce o aşteaptă acum.

Ce facem ?

Nu ştiu.

Nu-ţi face griji.

Mă ocup eu. Nu-ţi face griji. Rezolvăm problema asta.

- A fost fixată înfăţişarea ? - În noiembrie.

Dar nu ştim dacă reuşim. Nu putem să gărim un avocat.

E musai ! Vă judecaţi cu un Musico'.

- Cine câştigă ? - Depinde pe cine întrebi.

Dle Orlando, ştiu că nu mai lucraţi.

Dar dacă ne puteţi ajuta cu ceva...

Pietro, nu mai fac avocatură de ani buni !

Aş înrăutăţi lucrurile ! Reputaţia mea nu e bună deloc.

Nu-mi pasă ce cred oamenii.

Şi pe noi ne vorbeşte. Şi suntem cumsecade.

I-aş face rău Liei.

Dacă e o şansă de-a câştiga procesul, nu trebuie să fiu implicat.

E un proces greu. Îţi trebuie cineva cu autoritate.

Eu sunt prea bârfit.

Te ajut cu cineva potrivit.

Ţi-e frig, scumpo ?

Pune asta pe tine la noapte.

- Nu, las-o aprinsă ! - Trebuie să dormi puţin.

Nu, las-o aprinsă !

Nu poate să rămână aşa toată noaptea !

- Ţi-am zis că o vreau aprinsă ! - Nu se poate.

Ce e ?

E periculos să doarmă cu lampa aprinsă !

O vreau aprinsă !

Noaptea asta, o lăsăm aşa.

Poate să ia foc ! Ai înnebunit ?

Rămân eu aici, am grijă ! Nu-ţi te gândi la asta !

E adevărat că procesul ăsta vine fără să-ţi dai seama.

E timp !

Pare că e timp.

Lucrurile parcă ar sta în loc.

Dar lucrurile se mişcă.

Cum zboară şi păsările...

Vin frunzele roşii...

Iar după aceea...

Vine şi procesul.

Vreau dă fii pregătită.

Sunt pregătită.

Bine.

Nu, las-o aprinsă, te rog !

Cinci minute.

O sting eu.

Mă duc la culcare. Mă duc să văd ce face mama ta.

Tată ! Mâine pot să vin cu tine la lucru ?

Nu mai vreau să învăţ cu mama să fiu nevastă.

Pot să vin la lucru cu tine ?

Ce faci, Lia ?

Nu mai e nimic de recuperat. Ce faci ?

Nu se poate stabili dauna,

fiindcă o cireadă poate paşte unde nu trebuie.

E normal să duci vitele noaptea la păscut ?

Îmi pare rău.

- Eu vreau să fac plângere ! - Ascultaţi ce spun !

Rezolvaţi-vă problemele cu familia Musico' !

Iar de mâine, lăsaţi fata acasă.

Mulţumesc ! Dar vedeţi-vă de treburile dv.

Să mergem !

- Hai, Mario, mănâncă ! - Nu-mi plac !

Vrei să rămâi nemâncat ?

Nu mănânci nici mâine-dimineaţă !

Don Zaina ne aşteaptă la spovedanie.

Nu vreau să merg ! Nu-mi plac !

Taci şi mănâncă, Mario !

Te duc eu mâine la biserică.

Tu, la biserică ?!

- De ce ? - De ce ? Care e problema ?

Nu pot să iau puţin aer ?

- Acum îmi iei o îngheţată ? - Nu, mergem acasă.

Mama îmi ia, după ce mă spovedesc !

Mărturiseşti şi minciuna asta ?

Domnişoară Lia...

Vă amintiţi de mine ?

Fumaţi ?

- Vă deranjează dacă... - Nu.

Îmi pare rău pentru ce aţi păţit. Vorbesc serios !

Orlando mi-a povestit pentru că...

Munca mea...

- Cu Orlando ?! - Nu, Doamne ! Nu cu Orlando.

Nu, mi-e numai prieten. Poate singurul !

Nici măcar nu-i plac femeile.

M-a ajutat când era primar. Am rămas prieteni.

Iar când s-a aflat că a ajutat una ca mine...

I-au întors toţi spatele. Spune că o să fie un proces.

Poate.

Venea la mine... Musico'... Lorenzo.

Îmi pare rău că am deranjat, voiam doar...

Chiar nu fumezi ?

Lia, Mario ? Am venit !

Stau în spatele spitalului, pe strada Menta.

Înainte de 13:00 sunt singură. Dacă ai chef...

- De ce ai venit ? - Faci ceea ce trebuie.

- Unde e Mario ? - În casă.

- Tu cu cine vorbeşti ? - Vezi pe cineva ?

Hai înăuntru, e tatăl tău cu avocatul !

Hai, să ne grăbim !

Vrem să facem un proces.

Ar putea fi un caz revoluţionar, creează un precedent.

Vreţi să luaţi loc ?

Atunci, de ce nu luaţi dv. acest caz, atât de important ?

Dle avocat Ragona...

Noi suntem pe poziţii diferite, fără îndoială.

Dv. sunteţi o autoritate în domeniu.

Eu... ştiu să recunosc efectele pe care le-au avut alegerile mele.

Ar dezavantaja-o pe Lia în tribunal.

Nu trebuia să se ajungă aici !

Tinerii au fugit mereu împreună. Dar nu se face proces !

Căsătoria poate repara onoarea rănită a fetei.

Musico' a vrut s-o ia de nevastă.

Fata nu trebuie să ajungă la tribunal.

Va fi un proces complicat.

Nu s-a mai auzit ca lucrurile astea să se discute în faţa unui judecător.

Dacă refuză, de ce mai stă ?

Cică e cel mai bun avocat din Sicilia.

Dacă ne ajută el, facem impresie bună.

Te interesează doar alţii ?

Alţii ! Trebuie să fim doar pe placul altora !

Mă interesează binele tău !

Şi ai încredere în avocat ! Aşa e mai bine pentru tine !

E bine.

E bine !

Muşcă-mă pe mine !

- Trebuie să mă muşti tare ! - Îl muşc pe el de nu se vede !

Vă salut în Vinerea Mare !

Vă salut în vinerea mare !

Dragii mei ! Vă salut în Vinerea Mare !

- Să aveţi o zi bună ! - Mulţumesc ! Şi dv.

Azi e o zi deosebită. Domnul a murit pentru păcatele noastre.

Cine intră în biserică, şi le recunoaşte şi cere iertare.

Să mergem, Lia ! Mişcă-te, Mario. Vino !

Să aveţi o zi bună ! Haideţi înăuntru !

Să aveţi o zi bună !

Gata, am zis puţin !

Nu pierzi nimic, crede-mă !

Mama i-a dat dulce lui Mario în Vinerea Mare !

Asta spune tot.

E un copil ! Ce păcate are de spălat ?

- El ?! - Vezi că n-aş fi un avocat bun ?

Mai bun decât prostul ăla !

- Nu-l suport ! - Nu, e foarte... autoritar.

Dar te va ajuta la proces !

Dacă vrei să ajungi la proces.

Vreau să mă duc cu un prieten ! Nu cu un cretin care pute a colonie.

- Nu poţi să vii tu cu mine ? - Acum am devenit prieteni ?

- Dacă eşti invitat în casa mea ! - Nu, tu eşti în casa mea !

Nu ştiu...

Prietenii fac ceva împreună. Ştii ce spun ?

- Ce putem face noi doi ? - Ţie ce-ţi place să faci ?

Să mă plimb, în natură. Până nu mai ştiu unde sunt.

Problema e că mă regăsesc !

- Îţi place să aduni melci ? - Nu ! Sunt dezgustători !

- Dar putem încerca ! - Mi-e scârbă de melci !

- Dar ai mâncat vreodată ? - Nu.

- Atunci, de ce vorbeşti ? - Bine, mergem să adunăm melci !

Ştiu un loc minunat ! E perfect pentru melci !

- Bine. - Ştii cum se cheamă ?

- Melcia ! - E aproape ?

Nu cumva eşti şi tu măgar, ca ăla ? Puţin...

Ai văzut ? Putem să rămânem şi acasă.

Sunt multe de făcut. Nu trebuie să pleci mereu.

Avem treabă aici, apoi, mergem în casă...

- Mamă, am trecut clasa ! - Bravo, Mario !

Bravo, scumpule !

Ce-ai făcut ? Eşti ud fleaşcă !

Să mergem la mare !

- Unde ? - Să mergem la mare !

La mare ? Nu putem să mergem la mare !

Dar mi-ai promis ! Merge toată şcoala !

- Bine, mai vedem ce facem. - Hai !

Mario, ce să faci la mare, când ai asta ?

Gata cu treaba asta !

Gata ! Nu faci decât să te joci şi să glumeşti !

Se umple totul de apă... Se face noroi peste tot.

Tu te uzi toată...

Vino încoace, la soare !

Vrei să înoţi puţin ?

Haide !

Sigur ! Ziua, toată lumea se duce la mare !

Dar copiii deosebiţi se duc la mare...

- Ziua. Noaptea. - Nu ! Noaptea, sigur !

- Ăla ? - Da, dar...

Uite, tata s-a aşezat acolo !

Dar e un secret. Nu trebuie să ştie nimeni.

Vino !

Asta, aici...

Nu e soare. Nu ne trebuie umbrelă.

Cum nu ?

Nu vezi că e Luna ? Vrei să te arzi ?

Te aşezi aici, cu umbrela deschisă !

Şi ne dăm cu cremă.

- Nu ! - Ba da ! Uite !

- E rece ! - Nu e rece !

Nu ! Ia să vedem dacă e rece ! Da, este.

- Dar apa e caldă. - Să sperăm.

Mergem să vedem. Hai !

- Vrei să faci o baie, nu ? - Da.

Ăştia... Şi asta !

Eu îmi scot pantofii...

Şi mergem ! Hai !

- Cum e ? - E caldă ! Hai, tată ! Lia !

E caldă ! Pietro, Lia, veniţi !

- Hai ! - Doar cu picioarele...

- De ce, ţi-e frică ? - Tu du-te şi înoată !

Îşi pune o dorinţă la Lună !

- Gata ? - Imediat...

- Care e ? - Nu pot să spun !

- Nu ne spui nici măcar nouă ? - Nu, e o dorinţă ! Nu pot s-o spun !

- Pune-ţi şi tu o dorinţă ! - Nu ! Ce dorinţă ?

Hai, închide ochii !

Gata !

Ai făcut bine ! Mă bucur că ai venit !

Îţi fac o cafea.

Ce frumos e aici !

Cu Tindaro... am fost logodită.

S-a întâmplat ce s-a întâmplat, dar n-a vrut să mă ia de nevastă.

A spus că nu eram bună pentru altar.

Eram bună doar în pat.

Şi asta am făcut !

Cum reuşeşti ?

Oamenii nu te văd aşa cum eşti !

- Ai devenit munca ta. - Dar eu nu mă simt aşa !

Eram terminată, dacă mă simţeam cum mă văd alţii.

- Aţi găsit un avocat ? - Ragona Carmello !

- Cum Ragona Carmelo ? - Te rog, nu-mi aduce aminte !

Când mă gândesc că mă apără un cretin...

Dar ieri-seară mi s-a spus că a fost angajat de Musico'.

Au spus că poate să stea acasă până începe procesul.

Nu rămâne închis.

Nu rămâne !

Vino aici ! Ce faci ?

- O să găsim pe altcineva. - Dle avocat... Pe altcineva ?

N-am găsit până acum ! Găsim în două luni?

Nu ştiu dacă mai vreau să merg la proces.

- Ce spui ? - Nici măcar tu nu crezi !

Vorbeşti serios ?

Nu crezi ! Altfel, mă apărai de la început !

M-au dat afară din politică pentru că nu am o soţie.

Voiam doar să găsesc pe cineva cu o reputaţie mai bună.

Bine...

Vin eu cu tine la tribunal.

O să fiu eu avocatul tău.

Dar ai o reputaţie proastă.

O să fim doi !

- Luaţi puţin vin ! - Da, puţin vin, Pietro.

Când ajungem, te chem prima.

Şi îi spui judecătorului că nu ai fost de acord.

Că nu ştiai nimic, doar atât.

Eşti pregătită ?

Tu eşti pregătit ?

Hai să mergem ! Întârziem !

Orlando, de ce e aici ? Nu trebuia să fie doar judecătorul ?

Ridicaţi-vă !

Lia, vino !

Nu te gândi !

Lia, scoate-ţi haina ! Prefă-te că nu e aici !

Părţile sunt gata să începem ?

Am avea o solicitare, înainte de-a începe.

Vă rog !

Dorind să spălăm numele clientului meu de calomniile care au fost aduse,

am vrea să garantăm transparenţa acestui proces.

Cerem să fie cu public.

Dle preşedinte, e vorba de o chestiune intimă, delicată.

A fost ideea voastră

să aduceţi în tribunal o chestiune intimă !

Dlor avocaţi, apropiaţi-vă !

Solicitarea avocatului Ragona mi se pare corectă, chiar necesară.

- Procesul trebuie deschis. - Mulţumesc, dle judecător.

Acest proces se va desfăşura cu porţile deschise.

În interesul transparenţei.

- Cine sunt ăştia ? - Nu-i băga în seamă. Se uită.

- Ce caută aici ? - Lia, nu te gândi la ei.

Sunteţi gata cu primul martor ?

- Eşti pregătită ? - Nici vorbă !

Trebuie să te uiţi doar la mine şi la judecător. Ai înţeles ?

Ai spus că vorbesc doar cu judecătorul !

- Dar e plin de oameni ! - Trebuie să începem cu tine.

Dle avocat Orlando, începem ?

Nici nu mă gândesc !

Vorbeşti serios ?

Nu ?

Dle judecător, primul nostru martor e dl Crimi Pietro.

Dle Crimi, trecem direct la subiect.

Aţi fost de acord cu logodna oficială dintre Musico' şi fiica dv. ?

Nu. Nu-mi plăcea.

Puteţi răspunde doar cu "da" şi "nu", dle Crimi.

Dl Musico' a venit la dv.,

să vă ceară mâna fiicei dv. ?

- Nu. - Deci n-a fost o logodnă oficială !

Niciodată.

Nu am alte întrebări.

Aţi luat prânzul în casa Musico' ăe 6 ianuarie 1967 ?

Da.

Nu putea fi considerat un prânz de logodnă ?

Mă opun !

Reformulaţi.

Nu e adevărat că aţi luat masa cu familia Musico'

la câteva zile după ce fiica dv. şi Musico'

s-au întors împreună în sat ?

Ba da.

De ce să luaţi parte la un prânz,

dacă nu aveaţi intenţia să vă logodiţi fiica ?

Obiectez ! Întrebarea conţine o speculaţie.

Încerc doar să demonstrez cum l-ar fi putut înşela pe dl Musico'

comportamentul ambiguu al lui Crimi !

Dle Crimi, vă rog să răspundeţi.

Nu mi-aş fi logodit fata cu ăla.

Am fost ameninţaţi.

Ne-au obligat să mergem acolo.

Ce scrie aici ?

"Momentul dreptăţii pentru fata din Galati !"

E clar că s-a aflat peste tot de cazul nostru.

Aş prefera să nu le vadă Lia.

Ce să nu vadă Lia ?

Uite !

Nu lua în seamă ce scriu ziarele.

Sunt capabili de orice ca să vândă !

Ce rău ai ieşit în poza asta, mamă !

- Uite ca faţă ai ! - În schimb, tu ai ieşit bine.

- Poate că nu era un fotograf bun. - Da, fotograful...

- Uite-acolo ! - Te-ai trezit şi tu !

Pe tine nu te-au fotografiat.

Iau astea cu mine.

Dle Musico', aţi declarat că dra Crimi

a fost de acord să fugiţi împreună, nu-i aşa ?

Da.

Atunci, de ce v-aţi dus la casa Crimi, împreună cu alţi bărbaţi înarmaţi ?

Răspunde, Musico' !

De ce v-aţi prdus acolo cu patru prieteni ?

Eu şi Lia, dle Giudice, ne iubeam.

Doar că tatăl ei ne împiedica.

De comun acord am hotărât să facem asta.

Nu v-aţi gândit că dra Crimi putea să nu fie de acord ?

Nici vorbă ! În primul rând, fiindcă e o fată bună.

La început, s-a împotrivit puţin. E normal, asta o şi onorează.

Plus că avuseserăm deja o relaţie.

Nu e adevărat !

Lucruri pe care le fac toate cuplurile !

Ştii bine că nu e aşa ! Uită-te la mine când spui asta !

Te rog, Lia ! Vino aici !

Luăm act de acest schimb.

Gata, mamă !

Vreau să merg acasă.

E îngrozitor !

E îngrozitor fiindcă vorbesc numai ei.

Iar tu nu spui ce ştii.

Nu contează ce spun ei.

Contează ce eşti tu !

Când îţi spui povestea, lucrurile nu mai sunt îngrozitoare.

Spune-o !

Spune ce ştii !

Aici comandă ei.

Cum le mai dau de mâncare copiilor ?

Cum ?

Trebuie să vorbeşti !

Dacă taci, ceea ce a spus Lorenzo devine adevăr.

- Îţi înţeleg durerea. - Nu vreau să vorbesc.

Adevărul e greu, dar trebuie să vorbeşti.

- Organizase tot. - Tu de unde ştii, Ines ?

Fusese la mine.

Am auzit tot.

Atunci, mâine poţi să depui mărturie !

Părinte !

Trebuie să vină.

Ridicaţi-vă !

Vom termina audierile chiar astăzi.

- Dle avocat Orlando... - Da, dle preşedinte !

Noi... încercăm să încheiem acest proces,

pe care mulţi nici nu l-ar fi vrut început.

Dar azi suntem aici datorită curajului,

hotărârii acestei familii...

- Vreţi să chemaţi martorul ? - Sigur că da... dle preşedinte.

Martorul pe care îl vom chema...

e o persoană care va depune mărturie într-un act de mare...

Dle avocato, martorul !

Dle judecător, solicităm o pauză scurtă...

Nicio pauză.

Tu ai fost ! De-asta ai venit ! Nemernicule ! De ce nu e Ines ?

- Ai înnebunit ? - Linişte !

Dle preşedinte, chiar ne îndoim de onoarea clientului meu

bazându-ne pe declaraţiile unei femei atât de instabilă încât să facă asta ?

Jucăm cartea instabilităţii ?

- Gata ! - Şedinţa se suspendă !

Te duc eu la Palermo.

Ce s-a întâmplat ?

Pleacă de acolo !

- Te-au lovit ? - Nu.

- Citeşte ce scrie ! - Tată, lasă...

Ţi-am spus să citeşti ! Ce scrie acolo ?

Ce scrie ?

"Următoarea o să-i spargă capul fetei tale."

- Ia-ţi haina ! - Ce faci ?

- Ia imediat haina ! - De ce ?

- Fiindcă plecăm ! - Aşteaptă ! Calmează-te !

Aici e scena naşterii...

Punem figurinele în faţa căminului. Ia uite cine-i aici !

Bună, măgăruşule ! Bună, boule !

- I-ai găsit ! - Şi pe ăsta...

Aţi găsit lemnele ? Nici nu mai ştiam că am.

Bine c-aţi aprins focul !

Ia spune, Pietro !

Mâine-dimineaţă luăm trenul. Ajungem la Milano după 24 de ore.

- Tată, dar la Milano nu e mare ! - Ştiu...

Pietro, eu nu-ţi mai spun. Sigur nu vrei să te mai gândeşti ?

Nu. Aşteptăm sentinţa şi plecăm.

Aţi înţelege, dacă aţi avea copii.

Las-o în pace. Îi trece.

Lia ? Ce faci ? Te duci să cauţi melci ?

- Când plouă, nu sunt melci. - Ascultă-mă, Lia !

Mâine va fi ultima audiere, după care judecătorul va decide.

Trebuie să vorbeşti !

Le datorezi asta familiei tale şi lui Ines.

- Nu datorez nimănui, nimic. - Lia, te rog !

Trebuie să înţelegi ceva !

Am făcut un singur lucru !

Nu m-am măritat cu unul pe care nu-l suportam !

Nu eu era s-o omor pe Ines, nu eu am distrus munca tatei !

S-au întâmplat după ! Nu sunt datoare cu nimic !

- Trebuie s-o faci pentru tine. - Ştiu ce să fac pentru mine !

Toţi îmi spuneţi ce trebuie să fac. Să vorbesc, să nu vorbesc...

Gata ! Nu mai vreau să fac nimic ! Nu vreau să vin mâine !

Atunci, mâine, nu mă duc nici eu la tribunal !

Mergem la mare ! Ce zici ?

Nu putem să schimbăm nimic !

Ne aruncăm în apa rece ca gheaţa ! Ne intră în gură şi tăcem !

Ce zici, Lia ?

- Ce faci ? - Nimic. Du-te la culcare.

Mi-e foame.

- Mi-e foame ! - Şi ce vrei de la mine ?

- Mănâncă ! - Nu e nimic în casa asta !

- La ce te uiţi ? - S-a stricat.

Şi ?

Aşa l-ai găsit în cutie ?

- Ce te interesează ? - Nu mai ştii ?

- Mario, ce faci ? Ai înnebunit ? - Poftim ! Acum, sunt la fel.

E bine aşa ? Acum îmi dai de mâncare ?

- Trezeşte-te ! Plecăm. - Unde ?

La mare !

Ridicaţi-vă !

Dle avocat Orlando, reluăm de la dv.

Da, dle judecător.

Aş vrea să fie audiată dra Crimi.

Dră Crimi, aveţi nevoie de un sprijin moral ?

Nu e nevoie. Noi, cu toţii, avem familie.

Nu trebuie să vă uitaţi spre mama dv.

Uitaţi-vă la mine ! Dră Crimi, cu vorbele dv...

Spuneţi-ne ce s-a întâmplat pe 29 decembrie 1966, dimineaţa.

Eram acasă, cu mama şi cu fratele meu.

Tata era la muncă.

De-obicei, mă duc cu el, dar în ziua aia am rămas acasă.

Au bătut la uşă, s-a dua mama şi era Tindaro.

Mi-am dat seama că au venit după mine.

De unde aţi ştiut ?

Cu cteva zile înainte, Lorenzo voise să plec cu el.

- Şi nu v-aţi dus ? - Nu.

- De ce ? - E arogant.

Ne văzuserăm de câte ori, înainte să-l trimită în Germania.

Şi se c-a întâmplat ?

A intrat în casă...

Cu Musarra, Antonino, Cusimano şi Tindaro.

Au imobilizat-o pe mama.

Apoi...

Lorenzo a încercat să mă apuce de un braţ,

iar Mario m-a tras înapoi.

Aşa că l-au luat şi pe el.

Unde l-au dus ?

Într-o casă, la ţară.

I-am spus să-l ducă acasă, fiindcă nu avea nicio legătură.

Eu am rămas acolo.

Dră Crimi, ce s-a întâmplat după aceea ?

A decis că trebuia să fiu a lui.

Şi a sărit la mine.

Aţi simţit plăcere, măcar puţin ?

De ce o întreabă asta ?

Nu.

Deloc.

Dră Crimi, totuşi...

Dv, şi dl Musico' v-aţi întâlnit de câteva ori,

înainbte ca Musico' să plece în Germania, nu ?

Da.

- De ce te-ai mai dus ? - Aşa a vrut.

Dle judecător, doar nu credeţi că dra Crimi

ar face tot ce vrea dl Musico' !

N-am fi fi la acest proces !

Încercaţi s-o ascultaţi !

Dră Crimi, de ce v-aţi întâlnit cu dl Musico',

dacă nu eraţi interesată de el ?

M-a întrebat dacă ne putem vedea, iar eu am spus că da.

Evident, a fost greşeala mea.

Nu e doar o greşeală,

când decideţi să aduceţi un tânăr în tribbunal.

Obligându-l să-şi apere onoarea !

Iar ?

Şi-a pierdut onoarea când a sări pe mine !

Şi uite unde e acum !

Cum te mai poţi apăra ?

Dle preşedinte, să nu i se adreseze clientului meu !

Incredibil ! Îi cereţi preşedintelui asta !

- Nu dv. sunteţi judecător ! - Ajunge !

Mă scuzaţi, am fost întrerupt...

Dle avocat Ragona, am auzit deja destul.

Şedinţa se suspendă până mâine.

Vă mulţumesc, dră Crimi. Puteţi pleca.

Cazul Crimi...

Mâine se va da sentinţa în procesul lui Lorenzo Musico',

fiului lui Gaetano Musico'.

Azi, Lia Crimi a depus mărturie în faţa judecătorilor.

A vorbit despre sechestrarea şi violenţa la care a fost supusă.

Judecătorii vor da mâine sentinţa.

- Lăsaţi-ne să trecem ! - Aici !

Ridicaţi-vă !

A fost un proces aşa cum nu s-a mai văzut.

Aşa că a necesitat foarte multă atenţie.

După ce am examinat toate faptele şi mărturiile,

aşa cum mi-au fost spuse de acuzare şi de apărare...

Curtea îi declară pe acuzaţii Musico' Lorenzo,

Mancuso Tindaro, Musarra Giuseppe,

Cusimano Fabrizio, Baldassarre Antonio,

vinovaţi de acuzaţiile aduse de domnişoara Crimi Rosalia.

Curtea îl condamnă pe dl Musico' Lorenzo

şa 11 ani de închisoare.

Dl Mancuso Tindaro e condamnat la 11 ani de închisoare.

- Am câştigat ? - Da.

- Fac o cafea ? - Eu nu vreau.

Vă las să staţi puţin în familie !

Noapte bună !

Tot plecăm ?

Vorbim mâine. Azi a fost o zi lungă.

Îl duc pe Mario la culcare...

- Spune "moapte bună"... - Noapte bună.

Noapte bună.

De ce nu-mi spui nimic, tată ? Ar trebui să te bucuri.

Am câştigat ! Nu te bucuri ?

Ce am câştigat, Lia ? Ce am câştigat ?

Judecătorul ţi-a dat dreptate...

Ştii ce am câştigat ? Nu mai putem să mergem pe stradă.

Nu vreau să plec, tată.

Şi ce viaţă e aici ?

Să ne ascundem mereu... Ce viaţă e ?

Nu mai poţi merge pe stradă. Nu te mai poţi duce la mare...

Eu sunt mândru de tine !

Dar nu am câştigat nimic.

Nu putem câştiga împotriva lor.

Câştigă numai ei !

Aşa e bine. Astfel, nu se închide...

Mai repede ! Mario, ajut-o pe mama !

Ia valiza asta şi du-o jos !

Hai !

V-am pregătit ceva de mâncare pentru tren.

Mulţumesc !

Sara, Lia, ce faceţi ? Coborâţi !

- Altfel, pierdeţi trenul. - Da, Lia, să mergem !

Trenul pleacă, iar noi suntem tot aici !

Ce facem ?

Vreţi să rămânem aici ?

Vino !

În 1965, o fată a contestat pentru prima oară

tradiţia căsătoriei reparatoare,

care constrângea o femeie să se mărite cu violatorul ei.

Datorită refuzului ei, legea a fost schimbată.

În 1981.

Sincronizarea R.O.D.