Original subtitles

Poporul ales este bazat pe istorisirile reale din evangheliile lui Isus Hristos.

Anumite locaţii şi cronologia evenimentelor au fost combinate sau condensate.

S-au adăugat povestiri de fundal şi anumite personaje sau dialoguri.

Totuşi, întreg contex biblic şi istoric şi orice imaginaţie artistică au că

şi scop consolidarea adevărului şi intenţiilor Scripturii.

Telespectatorii sunt încurajaţi să citească evangheliile.

Numele, locaţiile şi expresiile originale au fost transpuse în Engleză, în întreaga comunicare orală.

Magdala, anul 2 d.Hr.

- Tată ?

- Ar trebui să dormi, micuţo.

- Nu pot să dorm.

- Stai jos, stai jos.

- Te doare capul din nou ?

- Nu.

- Ştiu.

Te gândeai la steaua cea mare şi nouă.

Uite, e chiar acolo, vezi ?

- Nu.

- De ce nu poţi dormi ?

- Mi-e frică.

- De ce anume ?

- Nu ştiu.

- Hei, ce facem atunci când ne este frică ?

- Spunem cuvintele.

- Cuvintele Domnului.

Ale profetului...

- Isaia.

Profetul Isaia, aşa este.

"Aşa spune Domnul tău care te-a creat, O Iacov,

şi El care te-a format, O Israel:"

"Nu te teme..."

- Haide, vreau să te aud pe tine rostindu-le.

Vreau să îţi aud vocea frumoasă, haide.

- "Nu te teme, pentru că Eu te-am răscumpărat;

Te-am chemat pe nume.

Eşti al meu."

- Eşti al meu.

Aşa este.

Oraşul Capernaum, 28 de ani mai târziu.

Ajutor !

Cineva să mă ajute !

A încercat să mă omoare !

Vă rog...vă rog !

Câine spurcat !

Demonii... ei trăiesc... înăuntrul ei !

O, copile vino

Sări în apă.

Nu contează eşecul tău

Umblă pe apă.

Umblă pe apă.

Umblă pe apă.

O, copile,

Umblă pe apă.

Nu contează

Umblă pe apă.

Umblă pe apă.

Opreşte-te !

- Iartă-mă, învăţătorule !

- Chiar nu vezi ce face ?

- Dar, femeie... în faţă.

- De ce ne-ai oprit ?

Nu e destul doar să ne salutăm ?

Am de rezolvat treburi oficiale.

Doar afaceri romane sunt afaceri oficiale.

Numele meu e Quintus.

Sunt pretorul din Capernaum.

- Iar eu sunt...

- Tu eşti marele Nicodim.

Vorbele circulă repede.

- Mă arestezi ?

- Nu, prietene.

Sunt magistrat, nu soldat !

Slujesc voinţa poporului... şi pe Pilat.

Iar eu îl slujesc numai pe Dumnezeu.

- Da, da.

La fel fac şi duşmanii tăi...

saducheii, esenenii, zeloţii.

Predicatorii de nimic din pustie...

care bat câmpii despre un Mesia care va veni.

Se luptă între ei pentru afecţiunea poporului.

- Ce vrei, Quintus ?

Cred că nu se plătesc taxele !

Dacă mă ajuţi,

Îi voi ajuta pe farisei să le meargă bine în continuare.

- Cum oare aş putea ?

Şi aşa, oamenii se afunda în taxe.

- Spune-mi, Nicodim, ce poate să existe sub apă

şi totuşi să nu se înece niciodată ?

- Peştii ?

Matei.

- Vorbeşte mai încet.

- Pardon, domnule "Anus Public".

- Eu sunt cel care nu vrea să fie văzut cu tine, îţi aminteşti ?

- Se spune "Publicanus"

- Îmi place invers, vameşule.

Asta e salariul pe o lună, cât câştigă toţi fiii mei la un loc.

Pur şi simplu le arunci ?

- Sunt proprietatea mea, şi pot face cu ele ceea ce doresc.

Pe tine te plătesc să mă transporţi,

n-ai decât să umbli prin gunoi în timpul tău liber.

- Transportându-te pe tine a devenit un pic din amândouă, nu crezi ?

Dacă un cetăţean mă va întreba ce marfă transport, va trebui să le spun adevărul.

Este cea mai mare grămadă de bălegar din tot Capernaumul.

Nicodim, sincer acum,

întotdeauna aştept cu nerăbdare vizita mea anuală la Capernaum

şi superbă voastră mare a Galileii.

Este cu adevărat mândria împărăţiei.

Chiar şi copiii mei sunt îndrăgostiţi de ea.

Toată ziua ar înota, ar zburda în nisip

şi ar privi oamenii.

În cele din urmă am zis, într-o zi: "Va place atât de mult aici,

de ce nu mergeţi la mare niciodată

când îi vizităm pe bunici, acasă ?"

Fiul meu, ridicând din umeri, a spus: "Dar tata

nu e niciodată nimeni acolo, e moartă".

Şi marea voastră se lauda cu cel mai rafinat peste.

Ce păcat...

că cei care se ocupă cu pescuitul propriu-zis sunt păcătoşi, slobozi la gură

dedaţi jocurilor de noroc în ascunzişuri secrete.

Pescuind chiar şi în ziua Sabatului.

Putem noi consumă ceea ce prind ei

şi să nu fim pătaţi de păcatele prinzătorului ?

Să nu vă înşelaţi este păcat să mănânci peşte prins în ziua de Sabat.

Ceea ce intră în trupul unui om, îl spurcă.

De ce oare fraţii noştri evrei îşi duc bărcile de pescuit pe mare

în ziua Sabatului ?

Vă asigur că Mesia nu va veni

până când această urâciune nu va fi curăţată din mijlocul nostru.

Faptele voastre sunt supravegheată şi analizate.

Dumnezeu v-a chemat să fiţi exemplari în toate lucrurile.

Acum, dacă poziţia voastră este o povară prea mare

înseamnă că nu meritaţi să purtaţi numele lui Israel.

Vreau să-mi pot vedea reflexia fetei în ea, clară, că lumina zilei.

- Acest învăţător vine tocmai din Iudeea.

El este membru al marelui Sinedriu din Ierusalim,

şi nu o să îl aşez la o masă banală.

Yussif, aranjează-ţi salul.

- Uite-l că vine.

Mergeţi, aduceţi-i pe ceilalţi.

- Învăţătorule.

- Învăţătorule, am fost cu toţii impresionaţi.

- Samuel.

- Ne faceţi onoarea, învăţătorule ?

- Dacă acolo ţineţi sardinele albe.

Cu siguranţă putem aduce--

- Era o glumă, Samuel.

O cameră bună pentru Tora

este inima unei sinagogi vrednice, Samuel.

- Mulţumim, învăţător al Israelului, suntem onoraţi.

- Onoarea este a mea, nu doar datorită studenţilor tăi inteligenţi,

ci şi datorită sufletului acestui oraş.

Mi-ai auzit discursul.

Desigur.

Cuvintele dumneavoastră vor răsună peste generaţii.

- Aţi fost strălucit.

- În observaţiile mele, am întrebat cu scop retoric,

"De ce îşi scot evreii bărcile pe mare de Sabat ?"

Acea întrebare era pentru tine, Rabine Samuel.

Rapoartele devin prea frecvente ca să fie ignorate.

- Sigur, învăţătorule, noi... eu voi controla mai bine situaţia

Romanii cred că noi nu lucrăm în ziua Sabatului,

de aceea ei nu patrulează.

Lăcomia a pus stăpânire pe pescari.

- Sau doar încearcă să îşi hrănească familiile.

- Îmi cer iertare, învăţătorule.

A venit un sutaş.

Cere să vorbească cu dumeavoastră.

- Te rog să îi spui că avem un invitat de onoare

şi că nu putem fi întrerupţi acum.

- Nu poate aştepta.

- Mesia, vino mai curând.

Impresionant.

Se pare că nu suntem doar noi cei care luăm taxe poporului.

- Ce doreşti, comandante ?

- Nu-s comandant, dar măcar îţi ştii locul.

- Acesta este Nicodim, învăţătorul învăţătorilor.

Arată puţin respect.

Ah, exact omul pe care vreau să-l văd.

Sunt aici din cauza unei femei evreice din Cartierul Roşu.

Să spunem doar că a pricinuit o tulburare.

- Ai o întreagă legiune romana la dispoziţia ta.

- Mulţumesc pentru aducere-aminte, iudeule.

Dar ea are nevoie de un om sfânt.

Noi suntem oamenii lui Dumnezeu.

Nu ne stă în obicei să frecventăm... Cartierul Roşu.

Poate că nu m-am făcut pe deplin înţeles, învăţător al învăţătorilor.

Mă vei însoţi în Cartierul Roşu,

sau o să-i dăm foc cu focul focurilor.

Aici te dai jos.

- Stai, asta-i partea opusă a pieţei.

- Ieşi.

- Nu.

- Nu ?

- Pentru asta te plătesc.

Tu mă duci ca eu să nu fiu nevoit să merg pe jos prin piaţă.

- Este prea aglomerat.

Afară !

- Te plătesc dublu.

- Banii nu vor putea să şteargă dezonoarea mea şi a familiei mele

dacă sunt văzut cu tine.

Afară !

Asta e foarte neprofesional.

- Concediază-mă.

- Două.

Dispari, vameşule !

Uite, acolo este !

Îl văd.

- Te rog.

- Eşti tu Mesia ?

Eşti Mesia ?

- Nu, nu sunt.

- Te rog.

Spune-mi când va veni, te rog.

- Ai întârziat, Gaius.

- Ştiu.

Simţi ?

- Ce să simt ?

- Piaţa, clocoteşte azi.

Toată lumea este cu nervii întinşi la maxim.

Ar fi destul ca o singură persoană să explodeze şi atunci tu vei fi...

- Fă-ţi partea ta !

- Sper că mai bine !

- Sus, în casa Rivkai.

- Nu te ingrijoara, învăţătorule.

- I-am trimis pe ceilalţi rău famaţi

ca să-ţi protejăm simţurile delicate.

- Ce a fost asta ?

- Am nevoie de ingrediente.

Samuel !

Sulf, urzici, isop, pelin.

Du-te !

- Da, Învăţătorule.

- Deci, fă-ţi treaba.

- Ascultă.

Am fost de acord cu cererea lui Quintus...

nu cu porunca lui, pentru că el nu are dreptul să-mi ceară nimic

să oprească pescuitul de Sabat, care era deja în legea noastră,

şi făcând asta, nu mi-am încălcat principiile.

Şi voi încerca să o ajut pe această femeie,

chiar dacă e dincolo de sfera mea.

Dar să nu crezi că sunt o unealtă cu care să rezolvi problemele romanilor.

Nu-mi voi mai folosi poziţia de influenţa în sfera religioasă

pentru a aduce beneficii acelor care dispreţuiesc poporul meu,

indiferent că eşti tu sau chiar cineva ca şi Quintus.

Aşa că, voi îndeplini această sarcină

dar vreau să ţii minte un lucru pentru superiorii tăi:

Este o excepţie !

- Deci putem să mergem ?

- Da.

- Rămâi jos, Simon.

- Rămâi la pământ, dacă ştii ce-i bine pentru tine.

- Plăteşte-mi, plăteşte-mi, plăteşte-mi, haide !

- Eşti prea de tot, Iosafat.

Eşti prea puternic.

- Aşa e.

Aşa cum îţi spun de fiecare dată când te văd.

Aşa cum îi spun şi surorii mele.

- Serios, mai pot încasa poate doar doi... unul...

un singur pumn, mai unul şi sunt terminat.

- Spune că i-a ajuns !

- Iosa ?

- Ce spuneai ?

- Ceva despre sora ta ?

Crezi că dacă vei continua să mă loveşti suficient de tare

nu voi mai fi căsătorit cu ea ?

De asta mi se spune "Pumni de vin",

pentru că îi fac ficatului tău.

Nu vreau să fac asta, Iosafat.

Putem, te rog, să nu ne mai luptăm în fiecare săptămână ?

Ştiu că niciodată nu ai avut încredere în mine,

dar o iubesc pe soră ta mai mult decât orice.

- Nu voi mai lupta cu tine.

- Serios ?

- Dar fratele meu nu va înceta.

- Fratele tău ?

- Unde scrie asta, Andrei ?

Răspunde-mi !

- Sunt aşa prostănac.

- Cum de un dublu knockout te scoate din competiţie, dacă sunt doi contra unul singur ?

O regulă inventată, pe loc.

- Făcută pe loc sau scrisă în piatră, cu îi pasă ?

Am pierdut şi ar trebui să mă-nvăţ minte.

- Nu, nu, este vina mea.

Eu te-am convins să o faci.

- Ba, nu.

"Pumni de vin" ?

- A sunat mai bine în capul meu.

Se aproprie ziua plătirii taxelor.

- Mai sunt două răsărituri, Sabatul, şi apoi...

- Ştiu, Simon, mulţumesc.

Am putea pierde barca.

- Ce vei face ?

- Nu ştiu.

Vom scoate apă din piatră seacă.

Unde te duci ?

- Merg la lucru.

- La lucru ?

Începe ziua de Sabat într-o oră.

- Dar Fariseii fac excepţii de la regulă,

dacă vieţile sunt puse în joc.

- Nu este viaţa nimănui pusă în joc.

- Nu, nu, nu în clipa asta, dar urmează.

Ce, o să mă pârăşti prietenului tău mâncător de insecte ?

Nu, nu, nu, nu, nu, doar eu.

Nu te bag şi pe tine în asta.

- Cum rămâne cu Eden ?

- Ea rămâne la mama ei în noaptea aceasta.

- Eşti nebun, ştii asta ?

- Nu.. doar disperat.

- De cât timp este aşa ?

- Aşa cum ?

- Încerc să o ajut, Rivka.

- Nu vei reuşi decât să dai peste cap tot locul ăsta.

Şi-apoi ce ?

O să treci pe aici să aduni, învăţătorule ?

- Duhurile care îi chinuiesc sufletul

îţi vor distruge locuinţa.

Chiar dacă nu îţi pasă deloc de sufletul ei, măcar...

Lilith n-a rănit niciodată pe cineva fără să fie ea ranita întâi.

În mare parte.

Intră în nişte transe.

O lăsăm în pace şi mai apoi e blândă din nou.

- Blestemă tot, Lil !

Poţi să pui capăt la asta ?

- Vă conjur... în numele sfinţilor îngeri

Mihail, Gabriel, Rafael, Uriel şi Reziel.

Te conjur balaur blestemat şi legiuni diabolice.

Ieşiţi afară !

Vă conjur...

odrasle ale lui Beelzebub ! Abbadon ! Şi Seol !

Prin rostirea tuturor veghetorilor şi cei sfinţi.

În Numele Lui Adonai, Dumnezeul cerurilor,

încetaţi să înşelaţi această fiinţă umană.

Vă poruncesc,

prin legământ cu Avraam,

în numele lui Iacov, Issac, Moise...

atotputernicului El Shaddai.

Ieşi din acest suflet nevinovat !

Nouă nu ne este frică de tine.

Tu nu ai nicio putere aici, învăţătorule.

- Am terminat aici.

- Simon.

- Oh... bună, iubire.

- Nu mă lua cu "bună, iubire".

De ce l-ai bătut pe Iosafat ?

- Ce ?

- Pe propriul meu frate.

- El m-a atacat... din nou.

- El trebuie să ştie că soţul surorii sale este puternic.

Dar Andrei nu avea nici un drept să îl atace pe Abrahim pe la spate.

- De unde ai aflat toate astea ?

Fraţii mei.

Sunt povestitori fantastici, nu ?

- Povestitori de poveşti fantastice da, chiar sunt.

- Mi-au spus aşa de multe detalii.

Probabil că le-ai dat o bătaie destul de zdravănă.

- Păi, m-am descurcat bine până când a apărut Abe de nicăieri.

Ne-a costat pe mine şi pe Andrei o grămadă de bani.

- Oh, nu... nu ar fi trebuit să te înşele aşa

având în vedere ca şi voi trişaţi.

Bine, bine.

Scuză-mă, iubire, că zic asta, dar familia ta...

Nu spune.

- Ce ?

Să nu spui că familia mea are probleme cu capul, Simon.

- Bine.

Suntem plini de culoare... şi amuzanţi.

Tu eşti stoic şi hotărât.

- Crezi că sunt stoic ?

- Păi, în comparaţie cu mine.

Împreună, suntem perfecţi.

- Stoic, hah ?

N-am mai auzit asta niciodată.

Îmi place.

Tu şi cu mine, foc şi apă.

Îmi place.

- Cum a fost cina de Sabat a mamei tale ?

- A fost plăcută.

Cum a fost pescuitul ?

- Ce ?

Captură de ieri ? Veşti bune ?

- Da, am tras ceva, ar putea fi mare.

- Bun, hai să mergem la sinagogă.

Şi du-te, te rog, să te schimbi, încă mirosi.

- Ce facem când suntem speriaţi ?

- Spunem cuvintele.

- Cuvintele Domnului.

"Aşa zice Domnul care te-a făcut, Iacove,

"şi Cel care te-a întocmit, Israele:

"Nu te teme"

- Ieşi !

- Tată ?

"Aşa spune Domnul care te-a făcut, Iacove,

şi Cel care te-a întocmit, Israele"

"Nu te teme"

"Nu, nu te teme, căci Eu te-am creat."

Chaverim Maqqaba.

- Lili !

Trăieşti !

Am auzit că au fost probleme; haide, aşează-te.

- Nu pot sta mult.

- Ştiu, te rog, stai.

Proaspăt de pe barcă din Cipru.

- Nu, nu am puterea.

Haide, ştii ce se zice:

O cană ca să previi...

- Nu există niciun fel de prevenire pentru asta, Sol.

Nu există leac.

- Haide, Lili.

- E tot mai rău.

Ieri, au adus la mine un om sfânt.

Cineva important... poate chiar din Ierusalim.

Îmi aduc aminte doar frânturi pe alocuri şi străfulgerări.

- Un fariseu ?

- E un lider de-al fariseilor şi a fugit îngrozit, deci...

O persoană religioasă importantă, la fel de plină de sine că următoarea.

- Nu, sunt în iad.

- Îmi pare rău.

Te rog... doar încearcă.

Ţi-am adus ceva.

- Nu trebuia.

- E pentru nepotul tău unul din nepoţii tăi.

- Mulţumesc.

Pare să fi fost iubita multă vreme.

- Deţinea ceva valoros.

Nu mai am nevoie de ea.

- Începi să mă sperii.

- Pe tine şi pe toţi ceilalţi.

O, asta-i groznica.

Mulţumesc.

Trebuie să fac ceva.

- Nu mai am. - Eunuc.

- Ascultă-mă cu atenţie !

Bea asta

apoi următoarea, apoi următoarea.

Şi stai aici până când te simţi mai bine,

sau până vine iadul...

şi dacă vine, îi facem faţă împreună.

- Nici dacă ai fi cel mai mare duşman.

- Hei, Eunuc, ne e sete aici.

- Bine.

- Întârziem la cină !

- Ştiu.

- Ai făcut tot ce ai putut pentru ea.

Acum scoate-ţi asta din minte.

- Niciodată nu voi uită ce am văzut.

- Astă-seară eşti un invitat special.

Liderii se vor aştepta să prestezi

şi să le arăţi înţelepciunea ta.

- De ce ?

De ce trebuie să prestez ?

- Mai întâi prestez pentru Quintus şi...

- Ai predat legea lui Dumnezeu.

...pentru soldaţi, pentru cei ce locuiesc în mahala.

Şi asta... ce fel de prestaţie este asta ?

Când a devenit Sabatul teatru ?

- Eşti Învăţătorul lui Israel.

Tu nu ai întrebări, tu ai răspunsuri.

Tu ai autoritate.

Tu aduci claritate, nu confuzie.

- Haide.

Haide aici.

Spune-mi...

ce vezi în oglindă ?

- Aia e o sticlă ieftină.

Abia pot să desluşesc ceva.

Uneori mă întreb dacă ceea ce ştim despre Adonai

din lege este la fel de înceţoşat.

Dacă noi nu vedem imaginea de ansamblu ?

Dacă e mult mai frumos şi...

şi mai ciudat decât ne putem noi imagina ?

- Asta e cel mai ridicol lucru pe care l-am auzit.

Ar putea fi chiar blasfemie.

- Era doar un gând...

- Şi nu vei dezvălui vreodată aceste gânduri în public.

- Omul e liber să aibă întrebări în inima lui, Zohara

- Atunci lasă-le în inima ta.

Asta e o întâlnire serioasă.

El se aşteaptă la un învăţător erudit,

nu un neghiob îndoielnic şi hulitor.

- Alţii au văzut ce s-a întâmplat în Cartierul Roşu.

- Dar ce au văzut ?

Te-ai înălţat la rangul tău pe merit.

Ţi-ai dedicat toată munca pentru a-i sluji lui Dumnezeu,

nu pentru a deveni El.

- Am eşuat.

- Încetează !

A fost o greşeală să mergi acolo din start.

Şi de acum, rămâi doar la academie.

Lasă exorcizările pentru exorcişti.

- Ai dreptate.

Nu ar fi trebuit să merg acolo.

Ai rostit cuvintele... demonul nu a răspuns.

- Demoni...mulţi.

Numai Dumnezeu Însuşi i-ar fi putut scoate.

- Nico.

- Vin.

- Numai Dumnezeu.

Probabil că primul vostru gând a fost ca

n-ar fi trebuit să calc vreodată în Cartierul Roşu.

Şi aş spune că probabil aveţi dreptate.

Deseori, luăm decizii în grabă

în dorinţa noastră de a corecta un suflet pierdut.

Dar cum să explic ce s-a întâmplat când am fost acolo ?

Fraţilor, când urmăm legea lui Dumnezeu cu stricteţe,

Dumnezeu e viu în noi.

Sunteţi de acord, oameni ?

- Da, Învăţătorule.

- Şi El trăieşte prin tine şi prin tine şi prin tine,

dacă îi urmaţi Legea.

Acum, imaginaţi-vă, dacă puteţi,

pe cineva care a urmat numai calea răului timp de o viaţă întreagă.

Demonii se înrădăcinează în suflete nelegiuite că porci în murdărie.

O posesiune că asta e fatală.

Şi suflete ca al ei, din nefericire, sunt dincolo de ajutor uman.

- Câtă încredere ai în mine ?

- Cu viaţa mea.

- Lasă-mă pe mine să vorbesc cu vameşul.

- Cu Matei ? Nu am chiar atâta încredere în tine.

- Cum ar fi dacă ţi-aş spune că pot salva barca

şi să avem plătite cotizaţiile la zi ?

- Nu.

- Nici măcar nu ştii ce urmează să spun.

- Nu-mi pasă, sigur e o aiureală.

Şi sunt în sfârşit gata să înfrunt asta.

- Ştii, povestea asta mă afectează şi pe mine.

Pe mine şi pe Eden.

- Poate ar trebui să te gândeşti la asta

data viitoare când îţi vine să pleci pentru o săptămână.

- Atât de tipic !

- Sau să te joci barbut la "Ciocanul".

Ori să-ţi tragi pe sfoara cumnaţii pentru nimica toată.

- Am întâlnit pe cineva.

- O, serios ?

Wow ! Scoate-ţi papirusul !

Simon a întâlnit un tip !

- Acum, hai să le înmânam mijlocul de trăi, am terminat.

- Eşti terminat ?

- Precis.

- Bun. - Bun.

- Următorul ?

- Ultima taxa a fost încasata

în prima lună a verii.

Plăţile sunt în urmă cu ...cu 40 de zile.

Cu o rată de penalizare de 10 la sută săptămânal.

- Şase săptămâni ?

- Corect. Ai noroc că nu eşti la închisoare.

- Hei.

- Dar el spune 60 la sută în penalizări.

- Cu cât mai rămâi ?

- Simon, am adus aproximativ 60 la sută din tot ceea ce datorez.

Nici nu pot plăti... suntem ruinaţi.

- Oh, deci acum vorbim de "noi".

- Este o sumă mare.

Spun asta bazându-mă pe istoricul tău de taxe

şi pe planurile tale de viitor.

Cum alegi să îţi lichidezi datoriile ?

Sunt pietre preţioase înăuntru ?

- Doar argint.

- Aur ?

- Uită-te odată în pungă.

- Asta acoperă cam jumătate din penalităţile de întârziere.

- Jumătate din penalităţi ?

- Arhiva arată că ai cerut un termen de prelungire nu odată

nu de două ori...

- Avea nevoie de încă câteva zile, omule.

- Sunt ruinat.

- Tariful pentru prelungirea perioadei este de 15 la sută.

Ca şi grantie, aţi trecut o barca de pescuit şi proprietatea la...

- În regulă, în regulă, îmi pare rău, frate.

Ceea ce nu a menţionat fratele meu

e înţelegerea noastră cu Quintus.

- Faci afaceri cu Quintus ?

- Da.

Datoria fratelui meu şi un an liber de taxe pentru amândoi.

- Acest lucru va fi verificat direct cu Quintus.

Dacă există vreo neconcordanţă...

- Nu va fi.

Acum, pot să iau înapoi punga, fără aur a fratelui meu, vameşule ?

- Acest lucru va fi verificat cu Quintus.

- Dacă eşti dezinformat...

- Ştiu, ştiu, vei vedea.

- Ce a fost asta ?

- Nu mai vorbi, doar fă paşi.

- Următorul ?

- Păi, pescuitul nu a mers exact cum am plănuit noaptea trecută.

- Ce are asta de a face cu...

- Nu am prins nimic.

Plasa după plasa... goală.

Prind o adiere de vânt

şi dintr-o dată ştiu de ce mrejile sunt goale.

O flotă de comercianţi, şase bărci, prizând ei totul.

- Ce ai făcut ?

- I-am urmărit.

M-am gândit că poate îi prind dormind, arunc o plasă în timp ce ei îşi curăţă mrejile,

dar nu a funcţionat.

- Normal că nu.

- Vremuri disperate, ştii ?

Am şi ancorat şi înotat,

crezând că voi putea prinde măcar nişte rămăşiţe,

dar au încărcat totul, că ceasul.

Aveau căruţe cu catâri gata să transporte.

Aşa că vâslesc spre casă, ancorez la ţărm, şi ce să vezi,

romanul ăsta sclifosit era pe ţărm.

Nu mi-a venit să cred.

Niciodată nu s-au sinchisit să patruleze în ziua Sabatului.

- Nu, nu. - Da, da, da.

- Nici măcar nu am încercat să fug.

- O idee bună având în vedere cum fugi.

- În fine, în timp ce se apropia

încercam să îmi dau seama ce cauta acolo ?

Lor nu le pasă de regulile noastre.

Dar apoi am realizat ei nu îşi primesc taxele

pentru că noi nu raportăm peştele prins de Sabat.

Aşa că îi zic că dacă mă duce direct la Quintus,

o să îi spun despre cel ce au prins mai mult într-o noapte,

decât am prins eu, cel arestat, într-o săptămână.

- Stai, stai, stai.

Deci... te-ai oferit să-i pârăşti pe pescari ?

- Nu, nu pe pescari... pe negustori.

Şi ghici cine apare în spatele meu ?

Ghiceşte.

Quintus.

Nu ratează nimic, se pare.

Aşa că, da, am discutat cu el şi ceea ce i-am spus lui Matei e adevărat.

- Nu îmi place... este periculos.

- Da, păi la fel este şi dormitul afară.

Pe lângă asta, ce bine ţi-a făcut ţie vreodată un negustor ?

- Şi ce dacă ?!

Ei sunt... ei sunt poporul nostru.

- Noi doar făceam loc pescarului de rând.

- Noi ?

- Facem ca toată lumea să aibă şanse egale... da, noi.

- Vei fi blestemat dacă oferi informaţii despre ei.

Noi nu facem nimic.

- Andrei, e în regulă.

- Mai bine, mişcă-te atunci

dacă vrei să mai prinzi vameşul din urmă.

E încă suficientă lumină afară

ca să îţi eliberezi casa înainte să ţi-o ia.

- Doar dă-mi voie să văd dacă Quintus este de acord cu povestea lor.

- Dacă acei şobolani de mare evrei au minţit,

Quintus îi va ucide

şi va încasa taxele lor de la tine.

Deci, te-a ajutat ?

Îmi pare rău, Lili.

- Lili ?

- Ce-i.

- Ar trebui să vorbim ?

- Lasă-mă în pace.

- Sau ce ?

O să mă zgarai şi pe mine ?

- Hai, nu acum.

- Deci o să te văd...

- Nu acum.

- Bine, oricum miroase urât.

- Nu ştiu ce altceva să fac să te ajut.

- Dă-mi din aia... multă.

- Asta nu o să îţi rezolve problemele.

E făcută să îţi distragă atenţia de la ale tale.

- Nu mai vreau să îmi predici, dă-mi odată.

- Lili, te rog ascultă ce...

- Te rog.

Am spus să mă laşi...

- Asta nu este pentru tine.

- Nu mă atinge.

- Lili... Lili, Lili eşti bine ?

- Eu... eu trebuie să plec.

Lasă-mă în pace.

Lasă-mă-n pace !

- Maria...

Maria din Magdala.

- Cine eşti ? De unde ştii cum mă cheamă ?

"Astfel vorbeşte Dumnezeul care te-a creat.

Şi Cel care te-a întocmit.

Nu te teme...

căci te-am rescumparat.

Te-am chemat pe nume.

Eşti... a mea."

Adaptarea şi sincronizarea: MANU