Original subtitles

1815 - Napoleon, înlăturat de la putere, se refugiază pe insula Elba.

În timp ce adepții săi visează la întoarcerea lui,

noua putere regalistă îi vânează fără milă.

Arestările și execuțiile continuă să crească într-un climat de război civil.

Într-o noapte furtunoasă în largul coastei Capului Corso (Corsica),

nava comercială Faraon se încrucișează cu o barcă în pericol...

Ai salvat-o.

Adu-mi o pătură!

Ți-am spus să nu mergi!

Ești pus la pământ! Nu vreau să te văd până la Marsilia!

Ce?

Mă găsești brutal?

Nu numai că o știu, dar sunt mândru de ea.

Haide!

Haideți, toată lumea la posturile voastre!

Uscați-o înainte să înghețe până la moarte.

Așteaptă!

Haide!

Ai dormit bine?

Ai ceva care îmi aparține.

Nu văzusem niciodată scrisul de mână al Împăratului.

Dă-mi scrisoarea înapoi.

Nu cred, nu.

ce vrei?

Un motiv bun să nu te raportez.

Încearcă bani.

Adesea funcționează.

Nu am niciunul.

Dar am prieteni.

Dacă vorbești despre acea scrisoare,

te vor găsi și te vor ucide,

Căpitanul Danglars.

Domnule?

Ți-am făcut multe necazuri.

Nu știu cum să-ți mulțumesc.

Tocmai ai făcut-o.

Aveți grijă de dumneavoastră.

domnisoara...?

Angela.

Edmond.

Nu voi uita niciodată curajul tău.

Dar uită-mi numele.

La revedere, Edmond.

La revedere, Angela.

Morrel vrea să te vadă.

Tocmai schimbasem turele, în largul coastei Cap Corse.

Ola era puternică. Eram la 200 de brazi de la epavă.

Dă-mi jurnalul de bord.

Lovim de dărâmături când Dantès a vrut să lanseze barca de salvare.

i-am interzis. A fost o nebunie.

- Este adevărat? - Da, domnule.

Am fi făcut -o pentru unul dintre oamenii noștri.

A fost decizia mea.

- Mi-am asumat responsabilitățile. - Am comandat

să-și schimbe cursul și s-a aruncat.

Ai porumbel?

Nu a interzis scufundările.

Este suficient.

Ai văzut insolența aceea?

Domnule Morrel, vă spun, acest băiat este incontrolabil.

Nu mai vreau să navighez cu el.

- Nu vei mai naviga cu el. - Te-am avertizat.

Pentru că nu vei mai naviga pentru mine.

Pardon?

Cum ai putut s-o lași să se înece?

Eu... ți-am salvat marfa, dle Morrel.

Dantes mi-a salvat onoarea, Danglars.

- Căpitane. - Nu mai ești căpitan.

Du-te, pregătește-ți lucrurile.

- Îți voi aranja plata. - Nu știm cine este acea femeie.

Știu ce ai făcut. Și asta îmi este suficient.

Puștiule, vino aici.

Haide!

Fie ca aceasta să fie o lecție pentru tine.

huh?

Când ești bărbat, nu te ascunzi în spatele rangului tău

sau sub o masă.

iti prezint

nepotul meu, Maximilien.

Mă bucur să te cunosc, Maximilien.

Maximilien, ți-l prezint pe căpitanul Dantes.

Bună ziua, căpitane.

Deci, cati ani...

Căpitan?

Da, încearcă să fii demn de asta, Edmond.

Desigur, domnule.

Desigur.

huh?

Asta e bine.

Edmond!

Nu pot să cred.

Trebuie să... Trebuie să-ți spun ceva.

Că mă iubești?

Da... asta. Dar...

- Nu, nu există nici un „dar”. - Stai.

- Dar eu... - Începi din nou.

Săruți un viitor căpitan.

- Vei fi... - Da.

- Deci putem... - Da. Putem.

Mi-a fost dor de tine.

Mi-a fost dor de tine. Mi-a fost dor de tine.

Ne vedem mai târziu.

Edmond!

- Juliette. esti bine? - Și tu?

Da.

- Ce mai faci? - Sunt Edmond, fiul lui Louis.

- O zi bună, domnule. - O zi bună.

- Unde e tata? Trebuie să-l văd. - Acasă.

Ne vedem mai târziu.

Poți să zâmbești,

este o veste bună.

Arăți serios.

E bucurie.

Sunt atât de mândru de tine.

Căpitan.

Căpitan.

I-ați informat pe domnul și doamna de Morcerf?

Nu încă. Am vrut să-ți spun mai întâi.

Totul se va schimba, tată.

Trebuie să le anunțăm.

Toate acestea sunt datorită lor. Și ție, de asemenea.

Nu ți-am plătit studiile navale.

Hai, du-te, fiule.

Du-te să-ți faci respectul.

Deci, un toast! Ridic paharul

pentru amintirea mamei tale, Edmond.

Pentru că ne este dor de ea

și pentru că ea a născut

celui mai tânăr căpitan al Marsiliei!

- Bravo! - Aplaudă-l, îi va fi rușine.

Iată, perfect.

Dar mai presus de toate

pentru că Mathilde Dantes

a fost asistenta unui viitor egal al Franței

cu un destin eroic,

unul dintre cei mai buni ofițeri din Europa,

Îl numesc Fernand de Morcerf, la dispoziția dumneavoastră.

Louis, vino toast cu noi. Aceasta este ocazia.

Mulțumesc, domnule.

Poate mai târziu.

O poți certa pe Mercédès. Ea nu mă mai ascultă.

Vei vedea, va întârzia la nuntă.

- Ah, în sfârșit! - Ah.

Scuzați-mi întârzierea,

mătuşă. Bună, unchiule.

Horace de Balios

era dificil. Aproape că i-am dat o palmă.

Dar într-adevăr, Mercedes.

Cine este acest domn?

El este un cal. Este dintr-o familie foarte bună.

- Bună, vărul meu. - Bună, vărul meu.

Edmond.

Mercedes.

Ești gata să sărbătorești? Edmond are vești grozave.

Da, da.

Da, voi fi căpitan.

Căpitanul Faraonului. Este oficial.

- Este adevărat? - Hm.

- Bravo. - Căpitanului!

- Am înțeles! - Ah! Spre sanatatea ta!

- Mă bucur pentru tine. - Şi eu. Sunt fericit

- pentru mine. La a ta. - Ai de gând să iei o uniformă nouă?

El dă din cap.

Și o nouă plată.

Se va putea bucura de viață,

distrează-te.

Îi vom explica.

Voi putea să mă căsătoresc, mai ales.

Ce?

Vei fi martorul meu.

- Nu conta pe asta! - Ei bine, da!

Martorul unei risipe! Mercédès, spune ceva.

- Am încercat, dar e îndrăgostit nebunește. - Ah, complet nebun.

Și ea, știe? În sfârșit, e de acord?

Da. Din ce mi-a spus ea,

- da, da. - Știu.

Este Juliette.

- OMS? - Servitoarea cu privirea răutăcioasă.

Nu! Nu, nu este Juliette.

Nu, e o femeie adevărată,

foarte frumos.

Nu doar frumos.

Hm.

- Misterios și încântător. - Da! Nu, nu,

- da, da. - Dar cine este?

Este vărul tău.

Mercedes Herrera de Morcerf.

Tu?

- Da. - Ne căsătorim.

Dar ești complet nebun.

Și mama ta nu va fi niciodată de acord.

Crezi că mama îmi va refuza ceva?

Atunci o vei convinge. Întotdeauna ai fost nepotul ei preferat.

AMIN!

aduc aici,

semnat de domnul de Villefort,

procurorul regelui,

un mandat de arestare pentru numitul Edmond Dantès.

Urmați-ne.

Ce se întâmplă?

- Nu, lasă-l să fie. - Trebuie să existe o explicație.

- Vino. - Lasă-mă să plec.

- Stai. - Fernand, fă ceva!

Ce s-a întâmplat? Fiul meu nu a făcut nimic.

Cu siguranță este o neînțelegere.

Unde-l duci? Voi merge cu tine.

- Trebuie să-l luăm singur, domnule. - Locotenent.

Locotenentul Fernand de Morcerf.

Spune-le prietenilor tăi să ne lase să trecem.

Este un ordin regal.

O să am grijă de asta.

- Vă rugăm să ne urmăriți acum. - Edmond!

Mă voi întoarce, iubirea mea.

Edmond Dantès, domnule procuror.

Să fim.

Întotdeauna i-am admirat pe marinari ca dumneavoastră, domnule Dantès.

Mi-e frică doar de mare.

E adevărat, această prăpastie nesfârșită.

Aceste ape negre.

Un monstru pare întotdeauna gata să apară pentru a te devora.

De ce sunt acuzat? De ce sunt arestat în ziua nunții mele?

Aveți un dușman, domnule Dantès?

Un... un inamic?

Sau unul gelos.

Tocmai ai fost numit căpitan, te vei căsători cu o pereche bună...

Poate că ați făcut pe unii invidioși.

Nu stiu, nu.

Am avut recent un dezacord cu un membru al echipajului,

dar de ce m-ar putea acuza?

Nu știu.

De a fi un agent bonapartist , de exemplu.

Scuzați-mă?

Dar... asta nu are sens.

Am găsit această Biblie în cabina ta.

Aceasta este Biblia ta?

Numele tău este scris în el.

Da, dar asta nu este o crimă.

Este adevărat.

Dar am găsit și în interiorul unui ordin de misiune

semnat chiar de Napoleon.

Și asta este o crimă.

Așteaptă.

Nu, este prima dată când văd această scrisoare.

Dacă nu ai dușman, cine l-ar fi putut strecura acolo?

În largul coastei Capului Corse, am salvat o tânără de la înec.

Ți-a mulțumit în cabina ta?

Nu.

Danglars a închis-o acolo. A plecat la Marsilia.

Puteți verifica.

Întreabă-l pe cartierul-master Gaspard Caderousse.

- Caderousse? - Da.

Ce știi despre ea?

Nimic.

domnule Dantes.

Am interogat zeci de conspiratori

și cred că nu ești unul dintre ei.

Sunt dispus să ajut un prieten al Morcerfs,

dar am nevoie de tine să mă ajuți.

Îți jur că nu știu nimic despre ea.

Mi-a spus că o cheamă Angèle.

Asta e tot.

ai...

dezvăluie cuiva numele acestei tinere ?

Nu.

Nici măcar la acel Caderousse?

Nu.

Nimănui. Jur.

Ei bine, vedeți, domnule Dantès, vă cred.

Totuși, va trebui să te țin puțin mai mult,

până când pot interoga restul echipajului.

Dacă îți confirmă mărturia, ceea ce nu mă îndoiesc că o vor face,

Te voi întoarce la logodnica ta, care va avea timp suficient să mă urască.

Conta pe ea.

Fernand te va aduce înapoi.

Nu mai suport, mă duc.

Nu mai poți face nimic.

Ți-ar conveni dacă nu l-ar elibera.

Cum poţi spune asemenea orori?

Gerard, orice ți s-a spus despre Dantès, îl sprijin.

Să fim singuri o clipă, domnilor.

Fernand, îmi pare rău pentru prietenul tău.

Îți cunosc legăturile.

Dar nu știi totul.

Am găsit asupra lui un ordin de misiune de la Împărat.

Iar membrii echipajului său susțin că este unul dintre susținătorii săi.

Cred că înțelegeți gravitatea acestor acuzații.

A fost arestat înainte de a se putea căsători cu Mercédès

și înainte ca ireparabilul să fie comis,

dar dacă ești dispus să garantezi pentru el,

dacă crezi că acești doi bărbați mint...

Dacă sunteți gata să vă asumați acest risc,

atunci îl voi elibera.

Trebuie să spui doar un cuvânt.

Nu.

Nu?

El nu merita...

El nu merită ce?

Pentru ca numele nostru de familie să fie pătat.

Dacă Dantès ne-a trădat,

ar trebui să sufere soarta trădătorilor.

pot asigura...

că niciun proces nu va păta reputația Morcerfs.

Am nevoie de mărturia ta.

Înțelegi ce se întâmplă?

Atunci ține gura.

- Domnule Dantès? - Ai ajuns să vorbești cu procurorul?

Da, domnule.

Aceasta este o zi pe care nu o voi uita niciodată.

Nu mă duci acasă?

Nu, într-adevăr.

Merge.

Ce se întâmplă? Ce se întâmplă?

Lasă-mă să plec.

Sună-l pe procuror. Am vorbit cu procurorul!

Sună-l. Sună-l!

Sunt nevinovat! nu am facut nimic! Lasă-mă să plec.

Shh, shh, shh.

Dacă ai fi fost vinovat, te-ar fi spânzurat. Te iau departe,

pentru că știi lucruri pe care ei nu vor să le audă.

Haide.

Stop.

Stop!

Lasă-mă!

Unde este el?

Nu am putut face nimic.

Mercedes.

Lasă-mă să fiu.

Nu ar ajuta.

- Mercedes... - Oprește-te.

Vă rog.

Ce se întâmplă, Victoria?

- Nu ești fericit să mă vezi? - Sora ta e aici.

Mademoiselle de Villefort.

Îți porți bine secretele.

Îmi pare rău că nu pot returna complimentul.

Coniac? Îmi pare rău, am rămas fără apă de mare.

Da, e treaba mea să știu totul.

Deci știi că Dantès este nevinovat.

Inocent... Da.

Dar cine este cu adevărat nevinovat?

Nu a făcut nimic. De ce l-ai arestat?

Pentru a-ți salva viața.

Viața mea sau reputația ta?

Amândoi jucăm politică.

În politică, nu elimini un bărbat,

elimini un obstacol.

Știam că ți-ai practicat profesia cu cruzime,

dar am sperat că măcar ai făcut-o sincer.

De ce nu mărturisești în locul lui?

Dar o voi face, Gérard.

Dacă refuzi să-l salvezi, o voi face.

Dar ai prefera ca existența mea să fie ignorată,

precum și cel al Victoria,

amanta ta,

și viitorul tău copil.

Așa cum credeam.

ÎNCHISOARE CHATEAU D'IF PATRU ANI MAI TARZIU

În viaţă?

În viaţă.

În viaţă?

În viaţă!

În viaţă?

În viaţă.

Luați larg... Stați departe de coastă...

Și cine știe drumul... Cine știe exact...

Este cineva acolo? Este cineva acolo?

Este cineva acolo? Este cineva acolo?

Este cineva acolo?

Este cineva acolo? Este cineva acolo?

Este cineva acolo?

Cine eşti tu?

Uh, eu... Dantes, Edmond Dantes.

Câți ani ai?

- Vocea ta sună ca a unui tânăr. - Sunt...

nu mai stiu.

Aveam 22 de ani... când m-au închis.

La 16 mai 1815.

Asta a fost acum patru ani.

Ai 26 de ani.

Patru ani?

Şi...

Și tu, cine ești?

Un prizonier.

Ca tine.

Pentru cât timp?

Shh!

Ce?

- Vin. - Stai.

Nu mă părăsi.

Cine eşti tu? Spune-mi măcar numele tău.

Numele dumneavoastră!

34! În viaţă?

În viaţă.

te asteptam.

Chiar crezi că poți ieși de aici?

Am săpat 30 de metri în șase ani.

Ca să-ți ocolești celula și să ajungi în exterior,

va dura de două ori mai mult.

12 ani?

Poate puțin mai puțin, acum că vom fi doi.

De ce? Ai alte planuri?

Nu.

Eu sunt starețul Faria.

Edmond Dantes.

Ați văzut vreodată această scrisoare?

Nu, niciodată.

Și tu? Știi de ce ești aici?

Da.

Au vrut să te reducă la tăcere. Au vrut să mă facă să vorbesc.

Vorbește în italiană.

Aleg oamenii în care am încredere.

Nu stii italiana?

- Nu. - Engleză, arabă, latină, greacă?

Cunosc doar marea.

Daca vrei, te invat eu.

Cu răbdare și voință, în...

peste 6 sau 7 ani, vei ști tot ce știu.

istorie, filozofie,

matematică.

Acestea sunt...

Acestea sunt arme

acela gratuit la fel de mult ca acesta.

Hm.

Care este primul lucru pe care îl vei face

daca reusim sa iesim?

O voi găsi pe Mercédès.

Ce vei face dacă ea nu te-a așteptat?

Atunci nu voi mai avea nimic.

Îți voi spune o poveste, Edmond.

Acum șapte sute de ani,

la Ierusalim, în timpul primei cruciade,

cavalerii

însărcinat cu protejarea mormântului lui Hristos a creat Ordinul Templierilor.

În prima zi,

sunt doar câțiva, dar au o credință imensă.

Datorită victoriilor lor,

ordinul aduna o avere...

considerabil.

Consi... Considerabil.

Vorbesc despre cea mai mare comoară pe care Pământul a cunoscut-o vreodată.

Şi...

peste orar,

puterea lor, bogăția lor, îi face să fie invidiați.

Și vineri, 13 octombrie 1307, regele Franței, Filip cel Frumos,

ordonă arestarea lor

și confiscarea bunurilor lor.

Dar nimeni nu a găsit niciodată comoara.

Știi...

ce au făcut acești cavaleri cu această avere imensă?

- Nu. - Nimic!

Edmond, nimic.

Prea ocupat să caute răzbunare,

pedepsirea celor care i-au trădat,

au murit unul după altul.

Cel puțin, aproape toate.

Ultimul dintre ei

a fost cardinalul Spada.

La sfârșitul vieții, adăpostit pe insula Monte-Cristo,

a avut timp să antreneze un ultim cavaler.

Acest tânăr se numea...

Giuseppe Faria.

Eu sunt ultimul supraviețuitor, Edmond.

Și știu

unde este comoara.

Din care jumătate

îți aparține astăzi.

Dar ce vei face cu această avere?

Vei face bine

sau vei lăsa inima să se umple de ură?

10 ANI MAI TARZIU

Am de gând să golesc sacul.

Edmond.

huh?

Este sărat.

Apa, e sărată.

Aproape am ajuns. E o chestiune de zile.

Suntem acolo, suntem acolo.

Mă întorc imediat.

Faceți un pas înapoi!

Stareţ?!

Stareţ! Stareţ!

Aici.

- Edmond. - Nu, nu, nu vorbi.

Am de gând să chem ajutor.

Nu.

(În italiană) E prea târziu.

Nu fi trist.

Ai fost singurul confort al vieții mele.

Domnul mi-a dat-o...

cam târziu, dar mi l-a dat.

Nu sunt supărat, Edmond.

Știu.

Comoara există.

Știi unde să-l găsești.

Vom merge să-l căutăm împreună!

Nu uita.

Monte Cristo.

Monte Cristo.

Munte...

Nu mă părăsi.

Nu mă părăsi. huh?

Nu mă părăsi.

În viaţă?

În viaţă!

În viaţă?

Numărul 17?

Oh, 17!

Oh, stareț?

Oh! E mort, aruncă sacul!

Care este?

Este starețul.

În viaţă?

În viaţă!

În viaţă?

În viaţă?

Ridice în picioare.

Ridice în picioare!

Am zis să te ridici!

Alerta!

UNUL...

Alerta!

DOUĂ...

Alerta!

SI TREI!

Hei! Nu ar trebui să fii aici.

Pleacă de aici!

Am venit să-l văd pe Louis. Louis Dantes.

L-ai cunoscut pe Louis?

Da.

L-am îngropat pe bietul Louis.

Cu mult timp în urmă.

Nu, asta nu poate fi adevărat.

S-a lăsat să moară de foame după moartea fiului său.

Voia să i se alăture.

Dar lui...

Dar fiul lui nu este mort.

Îmi pare rău.

Și tu ai fost marinar?

- Da. - Hm.

Îți voi da ceva de mâncare. Dar apoi dispari, bine?

Și Mercé... Mercédès?

Și Fernand de Morcerf?

Nu au mai venit de 7 sau 8 ani.

Ei locuiesc la Paris de la nașterea fiului lor.

Ai întârziat.

Evitați Marea Ligurică

și nesfârșitele sale patrule.

Pune cursul spre Sardinia.

Vă puteți opri la Santa Teresa di Gallura.

Insula Monte-Cristo este

la vest de Arhipelagul Toscan.

Vei acosta la vârful sudic.

Știu că vei fi copleșit de frumusețea ei austera.

Te invidiez că ai descoperit-o pentru prima dată.

Acolo.

Asta este.

Mormântul ilustrei familii Spada.

Restul, Edmond,

este povestea ta.

Povestea unui om care ține lumea

în palmă.

MARSEILLE UN AN MAI TARZIU

- Te implor, haide. - Stop.

- Vă plătesc mâine. - Nu, nu. Gaspard, ieși afară.

M. Caderousse este prietenul meu.

Pe patul de moarte, Edmond Dantès mi-a cerut să le împărtășesc cu aceștia

care conta pentru el.

Credea că fusese trădat de un anume Danglars.

Dar era convins că doi bărbați îi rămăseseră loiali.

Mi-a spus:

„Unul se numește Gaspard Caderousse,

„iar al doilea, Fernand de Morcerf”.

Păstrează-ți diamantul.

Niciunul dintre noi nu merită nimic.

Stai, fiule.

Dacă dezvălui ceea ce știu, ei vor ști că a venit de la mine.

Și acești oameni sunt bogați și puternici.

Nu ai de ce să te temi,

Sunt legat de secretul mărturisirii.

Luați loc.

Dantès avea dreptate în privința lui Danglars. El este cel care l-a trădat.

Dar Fernand de Morcerf? Era prietenul lui.

Poate fi cineva prieten cu cineva a cărui femeie o râvnește?

Din dragoste pentru Mercédès,

l-a sacrificat pe Edmond.

El va trăi. Dar pentru toată lumea, va fi mort.

Hm.

Singurul care ar fi meritat afecțiunea lui Dantès este Morrel.

Armatorul?

S-a luptat pentru a-l elibera.

Și el, providența l-a răsplătit puțin.

După arestarea lui Dantes,

a trebuit să-l ia pe Danglars înapoi ca căpitan.

Dar și Danglars l-a trădat.

Și-a făcut să dispară jumătate din flotă,

presupus furat de pirați.

Distrus, Morrel a fost nevoit să vândă compania.

Și ghici cine l-a cumpărat pentru o miză?

Danglars.

Două luni mai târziu, navele au reapărut.

Dar procurorul Villefort nu s-a clintit.

Pentru a fi corect, au împărtășit un secret.

Micuța Victoria, amanta lui Villefort,

devenise doamna Danglars.

Ea este baroneasă astăzi

Morrel, în schimb , a murit în sărăcie.

Și dumneavoastră, în toate acestea, domnule Caderousse?

Tu?

Ce as putea sa fac

împotriva unui căpitan, a unui conte și a unui procuror?

Dacă aș fi fost mai curajos, cu siguranță aș fi ajuns ca ea.

Ei?

Angela.

Se dusese să-și vadă fratele pentru a-l salva pe Dantès.

Am scăpat de Dantès pentru tine.

Acum e rândul tău să scapi de ea.

Vezi? Am si prieteni.

Ce s-a întâmplat?

A fost ucisă?

Ar fi suferit mai puțin.

Danglars avea alte planuri pentru ea.

A vândut-o fraților Maillard, stăpânii unui bordel din Toulon.

Fata era drăguță,

a primit un preț bun pentru ea.

Știai totul și nu făceai nimic.

Mi-e rușine, părinte.

Într-o zi, mă voi întoarce.

Și îți voi oferi șansa de a te răscumpăra.

Nu mai vin să te rog sau să te caut,

dar doar pentru a te avertiza:

Am de gând să fac ceea ce tu nu ai putut face.

De acum încolo, eu sunt cel care răsplătește și pedepsește.

vrei ceva?

Cine eşti tu?

Cu ani în urmă,

mi-ai spus:

„Nu-ți voi uita curajul, dar uită-mi numele.”

Ei bine, nu v-am uitat nici numele , nici curajul.

Dantes.

Am venit să te găsesc, Angèle.

Pentru mine, e prea târziu.

Dar poți salva copilul.

Copilul?

Când am ajuns aici,

Aveam o singură idee în minte:

să mă răzbun pe fratele meu.

Timp de săptămâni, am căutat o cale de a scăpa.

Într-o zi, s-a prezentat oportunitatea . am fugit.

Cu un client.

Un draperie din Paris.

Știam că Gérard fusese numit acolo.

Am găsit-o pe Victoria,

amanta lui.

Am vrut să reia povestea de unde a rămas.

Era un frig înghețat.

în noaptea aceea...

Gérard trebuia să moară.

Nimic nu m-a putut opri.

Încă mai simt metalul cuțitului în mână.

Dar nimic nu a mers conform planului.

Am auzit un țipăt.

Țipătul Victoriei.

Când Gérard a ieșit în grădină, purta un cufăr.

L-am urmat.

M-am apropiat când...

Am auzit strigătele înfundate ale unui copil.

Nu puteam să-l părăsesc.

Încă mai avea sângele mamei sale pe corp.

Între răzbunare și viață...

Am ales viața.

Am fugit cu el.

Nu cunoșteam pe nimeni la Paris.

Așa că m-am întors la draperia mea.

Dar frații Maillard îl găsiseră.

Și ei mă așteptau.

Angela...

Ce sa întâmplat cu copilul?

Bună, André.

Angèle m-a trimis să te iau.

De ce?

Ea urmează să moară.

Te voi duce la ea ca să-ți spui la revedere.

După, vom pleca.

Vom lua...

tot timpul avem nevoie să fim pregătiți.

Gata pentru ce?

Ca să te răzbuni, André.

Pentru a se răzbuna pe cei trei bărbați care i-au furat viața,

a ta

si a mea.

- Vreau să-i omor. - Ar fi prea uşor.

Prea dulce.

Nu.

Trebuie să le smulgem inimile.

Cine eşti tu?

Eu sunt Contele de Monte Cristo.

Generalul de Morcerf a decis astăzi să părăsească armata

să-și dedice viața politicii, Camerei Lorzilor.

Armata franceză pierde un mare soldat,

dar Franta castiga un om mare.

Fernand de Morcerf

a luptat la Moskova, la Leipzig,

in Turcia...

Peste tot, cu riscul vieții, a apărat

o anumită idee despre regatul Franţei.

Fernand a plătit în carne și oase prețul angajamentului și al respectului său

a cuvântului dat.

Acum zece ani, când era aliatul Franței

Ali Pașa din Janina a fost asediat de trupele turce,

Colonelul de Morcerf a intrat all-in.

În fruntea unei escadrile de soldați viteji,

a spart linia din spate a otomanilor

Și să vină în ajutorul aliatului său.

Acest act de curaj nebunesc

din păcate nu a fost suficient, dar toți francezii știu:

„Nu lupți în speranța succesului!

"Nu! Nu, este și mai frumos când este inutil."

E mai bine?

Nu ai fost foarte atent cu Eugénie Danglars.

- Părinte. - Va avea 2 milioane ca zestre,

ziua nunții ei.

Fernand!

Așa că trebuie să fiu atent la averea ei.

Mai bine să ai o medalie mai puțin și încă una zero.

Fiul nostru este un bărbat al timpului său. Este un romantic care crede în...

Dă medalia înapoi!

Acolo!

Este suficient.

Dacă aș fi cunoscut onoarea vizitei tale, m-aș fi pregătit pentru ea.

Dacă aș fi cunoscut onoarea vizitei tale, m-aș fi pregătit pentru ea.

Ieși!

Domnilor... Dacă aș fi cunoscut onoarea vizitei dumneavoastră,

M-aș fi pregătit pentru asta.

Îmi cer scuze că te-am primit într-o casă improvizată.

Sunt în Franța doar de puțin timp.

conte, îmi pare rău că mă intru,

dar nu vă putem mulțumi niciodată suficient.

Sunt sigur că ar fi făcut același lucru pentru mine.

conte, îți datorez viața mea.

Mă bucur să te văd pe picioarele tale.

L-am reparat, stocul era crăpat.

Este al tău acum.

Îți mulțumesc enorm, dar nu pot accepta.

Am deja o datorie față de tine pe care nu știu cum să o plătesc.

Îți plac armele?

Vă rog.

Aceasta este una dintre cele mai frumoase piese ale mele.

Pistol în stil otoman.

Da, dar garda de fier cu frunziș gravat

indică faptul că acest butoi este mai degrabă de fabricație europeană.

De la Veneția, într-adevăr.

Ești un cunoscător.

Tatăl meu a luptat împotriva sultanului Khursit

alături de Ali Paşa.

Morcerf.

Sunteți celebrul general de Morcerf?

Sunt foarte impresionat.

L-ai încerca?

Din păcate, sunt așteptat la Cameră.

- Altă dată. - Nu va dura nici un moment.

Îți meriți reputația,

General.

Să schimbăm ținta pentru tine, Albert.

Amintește-mi să nu-mi fac niciodată

te provoacă la duel.

Îți mulțumesc că mi-ai permis să am fiul tău pentru câteva ore.

Aștept cu nerăbdare să aflu mai multe despre cel pe care providența mi-a pus-o în cale.

Particip duminică la vânătoarea baronului Danglars.

Alăturaţi-ne.

Nu pot, trebuie să-i urez bun venit fiului prințului Cavalcanti.

Veniți amândoi atunci. Vor fi destui căprioare.

Pe curând.

Duminica, sper.

Este totul în regulă?

Am păstrat un mic suvenir de metal de la șederea mea otomană.

Preferi cântatul muzicii armelor?

Urmați-mă.

Pardon.

Nu am vrut să- ți lipsesc... soția.

Haydée nu este soția mea. Ea este fiica mea.

După dumneavoastră.

Haydee.

Ce nume minunat.

Este un nume destul de comun în Grecia.

Ar putea fi tradus ca... modestie sau... inocenta.

Pot să vă rog să-mi faceți cunoștință cu Haydée?

Pari a fi un tânăr de încredere.

Așadar, o să ți-o prezint pe Haydée, dar trebuie să-mi faci o promisiune.

Îți promit în avans.

Nu glumesc.

Nu căuta niciodată să o seduci.

Deci mă crezi periculos?

Nu.

Dar ea este.

Dacă nu îți ții promisiunea, ea îți va frânge inima

și a ei.

- Dar... - Nu este încă pregătită să iubească.

Secretul vocii ei se află în trecutul ei.

După asasinarea tatălui ei, ea a fost vândută unui trib valah.

Acolo am cunoscut-o și am primit-o.

Știi, există dureri și răni

care durează ani să se vindece.

Ei lasă un văl peste suflete.

Nu încerca niciodată să ridici acel văl, Albert.

Îți promit.

Bun.

Vei merge încet, fără să ne arunci o privire.

Te vei întoarce doar când te sun eu.

Haydee.

Albert de Morcerf, ți-o prezint pe Haydée.

Încântat.

Încântat.

Încântat, domnișoară.

Și dacă nu încearcă să mă întâlnească?

El o va face.

Stai sus!

A sta drept înseamnă a supraviețui.

A ascunde că ai crescut în sărăcie înseamnă a supraviețui.

Înțelegi? De ce, André?

Pentru că sunt prințul Andrea Cavalcanti.

- Cavalcanti, asta nu înseamnă capră? - Ce?

Nu arăta surprins. Mă auzi spun „ce”?

Începe din nou.

Sunt Prințul Andrea Cavalcanti.

Nu ai accent, prințe. Cum se face?

Un profesor foarte strict m-a făcut să-l pierd cu un băț.

Impertinenţă. Coatele tale.

Dragă conte,

- Mă bucur să te cunosc. - Permite-mi o mărturisire.

Viața franceză îmi este încă necunoscută, vă cer scuze

dacă manierele mele par prea slave, napolitane sau arabe.

lătrat

Iată contele de Monte-Cristo și prințul Andrea Cavalcanti.

- Domnilor. - Număr.

Prinţ.

Întâlnirea cu tatăl tău, oricât de copleșitoare este,

nu trebuie să te abate de la ținta ta: baronul Danglars.

Datorită bărcilor furate, a făcut avere în sclavie.

- Reputația ta te precede. - Nu ai încredere în zâmbetul lui.

El este brutal. Nu numai că este conștient de asta, dar este mândru de asta.

Pot să-ți mărturisesc ceva?

Viața franceză îmi este încă necunoscută, v-aș ruga să mă scuzați

dacă manierele mele par prea slave, napolitane sau arabe.

Când cineva este bogat, nu este niciodată prea nimic.

Fiica lui este punctul lui slab.

Prinţ.

Baron.

- Eugenie. - Terenul este bun?

- Este perfect. - Atunci hai să mergem.

Călare, domnilor.

Onoarea ta, conte.

multumesc,

dar am jurat demult

a ucide doar în autoapărare.

Atunci lasă-mă să-ți iau apărarea.

Perfect.

Prinţ.

Vă rog.

Hai să luăm prânzul.

Eugenie?

Multumesc. Suzanne, îți prezint prințul Andrea Cavalcanti,

Italianul lui Monte Cristo este protejat.

El are grijă de mine.

Tatăl meu se teme că frumusețile Parisului mă vor determina să iau decizii prostești.

Vorbești perfect franceza.

Un profesor foarte strict m-a făcut să- mi pierd accentul cu un băț.

- Dar asta e îngrozitor. - Asta e fals, în mare parte.

- Mama mea este franceză. - Ce idiot.

Mă bucur că ai putut să ni te alături.

Mâna protejatului tău nu a tremurat.

Animalul nici nu a suferit.

Și este un specialist în execuții care vorbește cu tine.

Deseori tăiați capete?

Mult mai puțin decât înainte. Tendința este spre clemență.

Scuzați-mă că l-am furat pe Contele, dar vreau să-l prezint cuiva.

- Număr. - Domnilor.

Conversație înăbușită

dragă.

În sfârșit, ți-l prezint pe Contele de Monte-Cristo.

doamna de Morcerf. Respectele mele.

Este totul în regulă?

Da, este...

Este emoția întâlnirii cu bărbatul fără de care aș fi în lacrimi.

Domnule, vă datorez viața fiului meu,

și pentru această bunătate, vă binecuvântez.

Mă răsplătești prea generos pentru un act simplu.

Dar sunt fericit că te-am scutit de durere.

I-am propus contelui să fie oaspetele nostru,

dar până acum a refuzat.

Poate vei avea mai mult noroc?

Îmi vei face plăcerea și onoarea de a fi oaspetele nostru într-o zi?

Cu siguranță, doamnă.

Dă-mi voie să-mi iau concediu. Mi-ar plăcea să te monopolizez.

Dar... ce se întâmplă?

Vrei să sun pe cineva?

Albert.

Ce știi despre acest bărbat?

Mamă.

Întotdeauna nu ai încredere în noile mele cunoștințe,

dar Contele mi-a salvat viața.

El este bogat ca un rege.

De ce să mă tem de el?

Aveţi dreptate.

Temerile mele sunt o prostie.

domnule procuror general,

este pe onoarea mea, ca locotenent al armatelor regale,

că mărturisesc aici că numitul Edmond Dantès

a arătat în prezența mea și în numeroase ocazii

simpatie pentru uzurpator

și dorința lui de a lua armele pentru a răsturna monarhia.

Aceste cuvinte mă cântăresc foarte mult pentru că Edmond Dantès era prietenul meu,

dar nu pot lăsa această crimă să rămână nepedepsită.

Am văzut prea mulți bărbați murind din cauza trădătorilor patriei.

Nu așa vei găsi somnul.

Nu l-am căutat.

Ți-e frică de coșmarurile tale?

Mi-e teamă să nu le mai am.

Mă ajută să-mi țin rănile deschise.

Ai mai văzut-o?

Da.

Era ea la fel de frumoasă ca în amintirile tale?

Am crezut că durerea aceea ar fi schimbat-o.

Trebuie să fi fost de scurtă durată.

Ochii ei nu erau cei ai unei femei care a plâns prea mult.

Își va găsi gustul pentru lacrimi când îi vor lua soțul.

eu trec.

200...

plus 500.

ma pliez.

Nu te-aș invita la masa mea dacă ai ști să te joci.

Iată.

Am mai rămas doar trei.

Vă las pe voi doi în pace.

Două perechi.

Bine făcut.

Culoare.

Ai mult prea multe inimi.

Fug înainte să-mi ruinez tatăl.

- Haide, să mergem, Albert. - Da, asa e,

- Du-te să vezi acele doamne. - Ghinionist la cărți, norocos în dragoste.

Îmi place foarte mult prințul tău.

El este fermecător.

abia il cunosc, sincer sa fiu. Tatăl său este un asociat de afaceri.

O familie bună, fără îndoială.

Dacă prin „bun”, vrei să spui „bogat”, atunci da, este a doua avere a Italiei.

Hm...

Al doilea?

Deci îl știi pe primul?

Nu mă face nemodest.

În sfârșit, oameni mai bogați decât mine.

Familia lui visează să-l vadă căsătorindu-se cu o fată la Paris, dar...

dacă fiul este la fel de volubil ca tatăl, ai grijă.

Fiți siguri,

Nu am încredere în toată lumea în general.

Și străinii, în special.

Eu sunt străin.

Tu, conte, asta nu contează. Ești conte.

Și în plus, rimează, vezi?

Ești poet.

Apropo, vorbind despre străini,

L'Impartial a fost cumpărat de un englez.

Absolut,

un anume Halifax. Un Domn, se pare.

Cumpără ziare pentru a răspândi știri false

și speculează pe bursă.

El este un ticălos de cel mai rău fel.

Se pare că nu-ți place prea mult acest Domn.

Să spunem că îmi plac mulți oameni,

dar urăsc cu adevărat doar anumiți indivizi.

A urî un englez nu este un păcat. E de bun simt.

Pleci deja?

Este aproape miezul nopții. Trăsura noastră se va transforma într-un dovleac.

Albert.

domnisoara.

Erai pe cale să-ți uiți fanul.

Mulțumesc, domnule.

- Pot conta pe tine? - Pentru ce?

Să mi se alăture la cină

pe care îl organizez în curând la Paris. Am găsit un loc de cazare.

Ei bine... Desigur.

Bun.

Pe curând.

Conta.

doamna de Morcerf.

Pleci exact când sosesc eu.

Nu vezi nicio conexiune.

Am vrut să-ți cer scuze.

Imi ceri scuze?

Pentru amețeala mea zilele trecute.

Mi-ai amintit de cineva pe care l-am cunoscut cândva bine, care a dispărut

în împrejurări tragice.

Pentru o clipă, eu...

Se întâmplă din nou, nu-mi găsesc cuvintele.

Îmi pare rău că ți-am adus aminte de acea amintire dureroasă.

Fii sigur, s-a risipit.

Bun.

iti doresc o seara buna.

Conta.

Albert.

„Haydee.

„Nu ar trebui să-ți scriu. Așa că nu-ți voi scrie.

„Nu trebuie să te întâlnesc...”

Deci nu voi sugera să ne întâlnim la Jardin des Plantes,

mâine la ora 5.

Locul ăsta, unde nu voi fi mâine,

deține cele mai misterioase flori ale Parisului.

Vii dintr-o țară supranumită țara norilor și iasomiei.

Putem conta pe cerul parizian pentru nori,

Voi avea iasomie în butoniera.

Deci nu voi spune să ne vedem mâine.

Și n-am să-ți spun asta de când te-am văzut,

vocea și chipul tău nu mi-au părăsit mintea.

Albert.

O să ne denunte?

El este foarte loial Contelui,

dar are o slăbiciune pentru mine.

Este o strelitzia ( floare de pasăre a paradisului).

De unde vin eu, erau unii pe o potecă care ducea la mare.

Se mai numește și pasărea paradisului,

(În română) pasărea paradisului.

(În română) Pasare a paradisului?

Exact.

Cum de nu ai logodnica?

Dar poate că faci?

Tatăl meu vrea să mă căsătoresc cu fiica unui baron.

Dar eu...

Caut ceva pe care această domnișoară nu va avea niciodată.

Acel... farmec indefinibil care este pentru o femeie ceea ce este parfum pentru o floare.

Sau ce aromă are fructele.

Nu știu dacă femeilor pariziene le place să fie alese sau gustate,

dar nu eu.

- Nu asta am vrut să spun. - Te tachinam.

Vei fi la cina contelui sâmbătă?

Nu. Voi servi drept alibi pentru mama mea

care evită evenimentele sociale precum ciuma.

Și tu?

Nu o cunosc pe mama ta,

Nu-i cunosc gusturile,

dar îi împărtășesc antipatiile.

Nici el, nici mama lui nu vor veni la cină.

Dar Fernand de Morcerf va fi cu siguranță prezent.

Ce s-a întâmplat?

Nu ai de gând să -mi spui despre Albert?

Nu e nimic de spus.

Este normal să te îndoiești.

Să-i fie frică. Înțeleg asta.

Dar când va veni momentul, trebuie să vă amintiți...

Nu am nevoie de tine

ca să-mi amintească ce i- a făcut tatăl lui cu mine.

Și-a pus buzele acolo.

multumesc,

- draga mea. - Desigur.

Dragi prieteni.

Bună seara, Victoria.

Mă așteptam la ceva mai spectaculos,

nu e nevoie să faci acea față.

Trebuie să fie surprize înăuntru.

Hm...

Se pare că ai puțin apetit.

Aveam pofta de mancare inaintea porcului si a pasarilor.

Această casă este... magnifică.

Simt că încă ești surprins.

Nimic nu-ți scapă.

Credeam că un bărbat ca tine ar alege un cartier mai central,

ca... Champs-Élysées sau Saint-Germain.

Am cumpărat această casă tocmai pentru că a fost sfătuită.

De ce?

Ei bine, se spune că este bântuit. Gâfâituri de la oaspeți

Se spune că aici a avut loc o crimă... una abominabilă, cu ani în urmă.

Fii atent, avem aici pe procurorul Regelui.

E adevărat.

Se spunea că un copil a fost sacrificat.

Asta e îngrozitor.

Ai cumpărat această casă în ciuda tuturor?

Ai făcut bine.

Aceste povești cu fantome sunt o prostie

inventat de servitori răuvoitori.

Sau vecini gelosi.

Nu vă înșelați, domnule procuror.

Am trăit în Asia și Indii,

și este greu să te întorci fără să știi că într-adevăr există

o lume...

invizibil, populat de spirite.

Când am vizitat această casă, am...

Am știut imediat...

Am avut ciudata convingere că aici s-a comis o crimă.

Așa că am întrebat

- să fie lăsat în pace. - Dar...

nu ti-a fost frica?

Dacă conștiința ta este curată, fantomele nu te bântuie.

Ei vorbesc cu tine.

- Și ce ți-au spus? - Dar da, ce ți-au spus?

În noaptea aceea, m-am stabilit aici.

Chiar în fața acestui șemineu.

Am fumat puțin opiu pentru a fi mai receptiv.

Nu există nimic asemănător pentru a extinde spectrul conștiinței tale.

Și în dulceața fumului...

M-am simțit ca și cum... suspendat.

Aud o bătaie în pereți.

Apoi o secundă.

imi pun mana.

Și aud țipete venind de sus. Urc scarile.

Țipetele se transformă în... gemete.

Vine dintr-o cameră

la capătul holului.

Împing ușa și mă găsesc într-un dormitor.

În mijloc, este un pat.

Îmi pun mâna pe el.

Și văd o femeie zvârcolindu-se de durere.

Ea dă naștere unui copil. E singură, abandonată.

Ea țipă.

Și atunci simt o prezență în spatele meu.

Dintr-o dată.

Bate în masă. țipă Victoria.

Le sperii pe aceste doamne.

Și ne distrați.

Continuă, te implor.

Pune-ți mâna pe tine, strici petrecerea.

Mă întorc, tremurând.

Și în acel moment,

Aud o șoaptă la ureche.

Este vocea unui copil.

Glasul unui copil care mă imploră

pentru a-l elibera.

In sfarsit gasesc o usa,

o uşă ascunsă pe care nu o văzusem.

O împing deschis.

Scările... duc în grădină.

Și vocea copilului a revenit.

Mi-a spus că a fost singur de atâta vreme. Plângea.

Își cheamă mama.

În noaptea aceea, eu...

Am căutat, dar...

grădina era prea mare.

Ce... ce ai făcut?

Pardon?

Gradina era prea mare...

Ce-ai făcut?

Da.

A doua zi dimineața, am săpat.

Pretutindeni.

Am dezrădăcinat merii, am răsturnat poteca...

Și nimic.

Așa că am adus un porc cu trufe din Périgord.

Și atunci?

Deoarece nici nu a găsit nimic,

l-am mâncat în seara aceea.

Minunat!

Am spus că este doar o fabulă.

O fabulă, exact.

Cel puțin, asta am crezut. Până ieri.

În timp ce noi plantam

torțele pentru recepție,

unul dintre ei s-a stricat.

Am săpat în acel loc și...

am descoperit un cufăr.

Și atunci?

Ce era înăuntru?

Nu știu.

Ce vrei să spui?

Te-am așteptat... să-l deschizi.

Și dacă există un cadavru?

Îi vom înmormânta.

Domnule procuror, poate ați dori

sa-l deschid?

- Te implor, nu-l deschide. - Suficient.

Abracadabra!

Oh, nu ştiu

ce este adevărat în această poveste, dar ești un magician,

conta.

Cum este posibil? Vorbea de parcă ar fi fost prezent.

Toate aceste detalii, au fost... Am crezut că înnebunesc.

Calmează-te, te rog.

- Unde este corpul copilului nostru? - Nu știu.

- L-ai pus acolo, nu? - Da.

Mi-ai spus că a murit! Mi-ai spus!

Desigur, era mort.

- Atunci unde este? - Nu știu.

- Unde este copilul nostru? - Nu știu!

Stai linistit, esti isteric! Nu știu.

Calma.

Stiu un lucru.

Este că în opt zile,

Voi ști cine este acest domnul Monte-Cristo,

de unde vine, unde merge,

și de ce vorbește înaintea noastră despre copiii îngropați.

Danglars este obsedat de bani.

Nu se va păzi de cineva

care nu cere niciunul. Morcerf are încredere în mine

de când i-am salvat fiul.

Apoi este Villefort.

Villefort este procuror.

El este suspicios.

Și datorită acestei cine, Victoria va cere explicații.

Așa că pentru a o liniști și a se liniști,

va face o anchetă.

Și din moment ce învățăm mereu mai multe din limbi răutăcioase,

este inamicul contelui pe care îl va vizita.

Lordul Halifax.

(accent englezesc) Ce vrei să știi?

Dacă îi pot face rău, va fi plăcerea mea.

Contele a fost vreodată la Paris? El susține că nu a făcut-o.

Dacă ar fi venit deja, aș ști.

Dar atunci, știi unde era acum 15 ani?

Dar...

Trebuie să spun,

pe vremea aceea, încă mă amuza.

Dar după...

După ce?

Ei bine, într-o seară corectam un servitor

care avea să vină.

Dar...

Monte-Cristo luase o pasiune pentru acei sălbatici,

cu zeii lor păgâni, magia lor absurdă.

Credințe ridicole.

Așa că m-a provocat la duel.

Pentru un nativ?

Da! Un nativ!

Îți vine să crezi?

Ah.

E cald, nu crezi? Ce căldură!

Cineva să-mi aducă fanul meu, pentru numele lui Dumnezeu!

Ne sufocăm aici!

Nu acela.

Multumesc.

Hm. Și tu,

domnule Villefort?

Ce ți-a făcut?

Nimic.

Nu știu dacă ar trebui să-l număr printre prietenii sau dușmanii mei.

Dacă ar fi dușmanul tău, ai ști deja.

Are defecte, dar nu este genul care să-și ascundă intențiile.

Hm.

Dar...

atenție.

domnule procuror.

Dacă devine prietenul tău,

asta te va face dușmanul meu.

Desigur.

Da.

Mulțumesc, domnule Villefort, a fost foarte plăcut

să vorbesc cu tine, dar am multe de făcut.

iti multumesc.

domnule procuror.

Victor.

Conta?

Pregătiți caii, ne întoarcem.

Acum că Villefort și-a lăsat garda jos,

ne putem pregăti atacul.

Mă îndrept spre sud.

Mă voi întoarce la petrecerea lui Danglars pentru împlinirea a 20 de ani a fiicei sale.

ma bazez pe tine,

André, să mă apropii de ea.

Și pe tine, Haydée, să-l vrăjesc pe Albert.

Daţi-i drumul.

Bun.

Poate ține până la 600 de sclavi, 700 dacă este împins puțin, dar...

Sunt un umanitar.

L-am numit Hercule.

Mama a spus că aceasta este linia oamenilor destinați lucrurilor mărețe.

Și aceasta este... linia ta de dragoste.

Și aici am citit că...

Trebuie să-ți spun ceva.

Da?

as vrea sa te iubesc,

- dar nu pot. - Știu.

Nu-mi vei oferi

sentimentele pe care le ai pentru Suzanne.

Va fi secretul nostru.

Va fi secretul nostru. Va fi bine păstrat.

Știu cum e să fii dublu.

Știu cum e să fii dublu.

Neputând spune cine ești.

Eu voi fi alibiul tău.

A sosit timpul să te răscumpări.

retrăiesc în vise

fiecare secundă din acele momente cu tine.

Voi duce în noaptea mea amintirea ochilor tăi,

și nu vreau să vorbesc cu nimeni

pentru a nu irosi ecoul cuvintelor tale

care încă îmi tremură în inima.

Îți țin scorul aproape de mine.

Îl iubesc pentru imaginea pe care mi-o dă despre tine,

dar și mai ales pentru amintirea pe care o va păstra pentru totdeauna,

cea a unui moment al vieții care merită o viață întreagă.

- Ne vedem mai târziu. - Ne vedem mai târziu.

Prinţ.

Eugenie. Această petrecere este o reflectare a ta, vibrantă și veselă.

Mulțumesc, Andrea.

Îl vei număra pe Contele de Monte Cristo printre invitații tăi?

17.

17?

Ești al 17-lea care îmi pune această întrebare.

Si ce raspunzi tuturor?

Că nu va fi al 18-lea. Iată-l.

Scuzați-mă.

domnisoara.

- Număr. Ai avut o călătorie bună? - Minunat.

- Mulţumesc. - Eugenie este nerăbdătoare

să te revăd, domnișoară.

Numără, pot?

Cu plăcere.

Contele știe că ne-am întâlnit?

Nu i-am spus nimic.

- Poate ghici? - Numai Dumnezeu știe de ce este capabil.

Nu sunt frumoase?

Par atât de dornici să trăiască.

Unul este mereu dornic să fie fericit.

Nu?

Onorează-mă cu brațul tău.

Vreau să fac câțiva pași.

Mâna ta tremură.

Pari rece.

În familia mea, avem mâini reci, dar inimi calde.

Aici. Asta ne va încălzi.

Strugurii noștri nu sunt la fel de buni ca în Sicilia

dar vei fi îngăduitor cu soarele nostru nordic.

Regret.

Vă cer scuze, dar...

Eu nu beau niciodată.

Măcar vei mânca ceva?

Va trebui să refuz din nou.

Domnule Conte, există un obicei arab care face prieteni veșnic

cei care au împărțit pâinea și sarea sub același acoperiș.

Știu asta, doamnă.

Dar suntem la Paris și nu la Tanger.

Aici, nu există prietenie mai veșnică decât împărțirea pâinii și a sării.

Dar până la urmă... Suntem prieteni, nu-i așa?

Desigur.

De ce nu am fi?

Așa că, în lipsa pâinii și a sării, împărtășește-mi câteva amintiri.

Ce ai vrea să știi?

Este adevărat că ai văzut atât de multe,

a călătorit atât de mult,

a suferit atât de mult?

Ce te face să spui asta?

Ochii tăi.

Există în fiecare călător dorința de a găsi sau de a fugi ceva.

L-ai găsit?

Nu mi-am terminat călătoria.

Locuiești singur?

Nu am nici soră, nici fiu, nici tată.

O am doar pe Haydée care, sunt sigur că mă va părăsi în curând.

Cum poți trăi așa,

cu nimic care te leagă de viață?

Am iubit o femeie tânără.

Că aveam de gând să mă căsătoresc.

Cu ani în urmă.

Dar când a venit războiul și m-a luat departe de ea...

Am crezut că m-ar iubi suficient încât să mă aștepte.

Să-mi rămână credincios până la mormânt.

Dar când m-am întors,

era căsătorită.

Poate că am avut o inimă mai slabă decât alții.

Am suferit mai mult decât ar fi suferit ei.

- Asta e tot. - Acea iubire a rămas în inima ta?

Iubim cu adevărat o singură dată.

nu-i asa?

Ai mai văzut-o?

Nu.

Nu?

Nu.

Ai iertat -o ​​pentru suferința ta?

Nu se poate ierta decât pe cei care cer iertare.

Și dacă ți-a cerut iertare astăzi?

Cumpărați L'Impartial! Flota Danglars furată în Marsilia!

L'Imparțial, doamnelor și domnilor! L'Imparțial!

Cumpăra!

Cum se pot fura nave într-un port în plină zi?

Erau asigurați, cel puțin?

Ce crezi?

Stocul Danglars se prăbușește.

Dar datorită telegrafului armatei,

Danglars va afla rapid că nimic nu s-a întâmplat cu adevărat.

Trebuia să-i furi navele.

Totul vine la cei care așteaptă.

Ești în siguranță. Navele tale sunt bine.

- Ce? - L'Impartial a mințit.

„Flota Danglars este nemișcată

„la plutire, acostat în portul Marsilia”!

Multumesc. Vă mulțumesc, prieteni.

Danglars își va aminti cuvintele mele și se va gândi...

Că este o lovitură de la noul proprietar al L'Impartial,

dragul nostru lord Halifax.

Exact.

Monte-Cristo avea dreptate.

Englezul își folosește ziarul pentru a specula pe cheltuiala mea.

Trebuie să publicăm o negare.

Deloc.

Nu înțeleg. Trebuie să ne...

Shh!

Auzi?

Asculta.

Sunetul frumos.

Acel mic sunet frumos.

Sunetul banilor care cad.

nici eu nu inteleg.

Gândește-te. El știe ceva ce nimeni nu știe încă.

Imaginează-ți: joci poker și cunoști mâna adversarului tău.

- Ce faci? - Eu cresc.

Acțiunile sunt la fund.

Dacă le cumpăr acum, în două zile, voi face un profit uriaș.

Cea mai bună mișcare a mea.

Să vă răscumpărați acțiunile?

Cât ar lua asta?

- 500 de milioane. - 500 de milioane?

500 de milioane. Dar trebuie făcut astăzi.

Înainte ca piața să se închidă și înainte ca ticălosul ăla Halifax să o facă.

Cum găsim 500 de milioane până în această seară?

Mergând să-l vezi pe cel mai mare dușman al acelui lord Halifax.

Îmi pare rău, barone, dar...

marea mi-a adus mereu ghinion.

Nu îți voi răscumpăra acțiunile.

- Număr. - Cu toate acestea,

Nu refuz niciodată să ajut un prieten și să pedepsesc un inamic.

Așa că vă voi împrumuta acești bani și puteți face ce doriți cu ei.

Și vă pot garanta o dobândă de 20%.

Îți voi împrumuta bani fără dobândă.

În Sicilia, ei spun:

„Nu te vei îmbogăți în detrimentul unui prieten”.

insist.

Aveam o ipotecă întocmită pe toate proprietățile mele.

Deci, nu este pentru 500 de milioane, dar...

200 de milioane, promit.

Nu, barone, cuvântul tău este suficient pentru mine.

În Franța, ei spun:

„Conturile bune fac prieteni buni”.

Foarte bine atunci. Din prietenie, accept garanțiile tale personale.

Într-o săptămână, te voi fi plătit.

Vom face ca Halifax să plătească scump.

O reclamație este gata.

Mă voi ocupa personal de procedurile împotriva lui.

Abia aștept să fiu în instanță pentru a asista la această execuție.

Lord Halifax, proprietarul L'Impartial,

chemat azi la bar

pentru a răspunde acuzațiilor de defăimare,

a trebuit să părăsească țara în grabă.

Dar se angajează să aibă reprezentantul său

în fața acestei instanțe la ora 14.00.

Domnule judecător, comedia a durat destul de mult.

Aici nu sunt bulevarde.

Rog reprezentantul domnului Halifax să se legitimeze.

ce faci? Nu sa terminat încă.

Sunt reprezentantul lordului Halifax.

stau in fata ta

pentru că L'Impartial este acuzat că a răspândit știri false.

Dar afirm aici

că bărcile Danglars chiar au dispărut.

Prostii, flota mea este în Marsilia!

Aceasta este o farsă!

- Ce dovadă ai? - Trebuie doar

contactați autoritatea portuară din Marsilia.

Deci persisti în pretențiile tale?

Persist și semnez, Onorată Instanță.

Dar vreau să o fac sub numele meu adevărat.

Ai unul fals?

Sunt cunoscută sub numele de Andrea Cavalcanti.

După ani petrecuți pe stradă, am fost luat de un mare

și familie bogată a aristocrației italiene.

Am crescut ca un hoț

și a ajuns prinț.

Nu este o profesie mai sinceră, ci mult mai plăcută.

Aici, la Paris, mi-am găsit în sfârșit tatăl adevărat.

M-am născut pe 3 noiembrie 1815.

La Auteuil.

Domnule judecător, ar putea...

acuzatul prezintă probe pentru ceea ce pretinde?

Ajung la asta, domnule procuror.

Răbdarea ta va fi răsplătită.

Sunt nenorocitul unui aristocrat francez și amanta lui!

Mama nu știe că sunt în viață pentru că... tatăl meu

i-a spus că am murit la naștere.

M-a învelit în pânză și m-a îngropat de viu.

Vorbești, domnule, despre o tentativă de pruncucidere.

Asta ar fi trebuit să se întâmple

dacă mătușa mea nu m-ar fi dezgropat.

Pe cine acuzi?

Un om respectabil...

pe care îl cunoașteți cu toții.

Stema lui este pe această pânză.

Tatăl meu...

este nimeni altul decât omul dinaintea mea.

procuror Villefort.

Tăcere!

- Sau voi evacua camera. - Calomnie!

te voi da in judecata!

domnule Cavalcanti,

înțelegi gravitatea acuzațiilor tale?

Nu mă voi mulțumi cu o cârpă, chiar pătată de sânge.

Domnule procuror vă va aduce dovada a ceea ce susțin eu.

- Dar ești delirant! - Părinte.

.

Nu o forța pe mama să vină să depună mărturie.

Cred că a suferit destul.

Procesul este suspendat

pe durata unei anchete. Curățați camera!

Și unul.

Haide, Victoria, hai să mergem! Scuzați-mă.

Să trecem.

De ce nu mi-ai spus adevărul?

Tatăl tău mă dorea ca ginere, dar...

nu se poate, mama ta este și a mea.

Nu uita liniile vieții tale.

Fii fericită, sora mea.

Conta!

Conta!

Această poveste nu are sens. Înotăm în nebunie.

Bărcile mele erau încă în Marsilia ieri. eu...

Voi avea nevoie de o... o întârziere pentru a vă plăti înapoi.

Dacă...

Nu mai ai nimic, barone.

Tot ce a fost al tău este acum al meu.

Singurul lucru care vă mai rămâne sunt hainele astea.

Pleacă din Paris și poate că nu o voi lăsa pe soția ta

iar fiica ta moare de foame.

Dar, conte, eu...

Mă găsești brutal, barone?

„Nu numai că știu asta,

dar sunt mândru de asta”.

Ar trebui să-ți escortezi soția acasă.

Ea pare destul de palidă.

Și doi.

tată!

De la Angèle.

Fugi!

Nu!

De ce?

De ce?

Nu plânge.

Știam că se va termina așa.

Știam noi.

Haydee!

A neascultat.

Neascultat?

Ce nu ai ascultat?

Nu l-ai învățat decât ură.

I-ai pus pumnalul în mână.

Durerea ta este cea care vorbește.

L-am iubit ca pe un fiu.

si tu ma iubesti?

Ai de gând să mă sacrifici și pentru răzbunare?

Aceasta nu este răzbunare.

Este dreptatea.

Nu-ți uita lacrimile, Haydée, țipetele mamei tale

și sângele tatălui tău.

Și numele celui care i-a trădat.

Nu uitați numele lui!

Dacă mă iubești

cum te iubesc, nu mai căuta să mă mai vezi.

Ești prea nobil la inimă ca să nu înțelegi.

Îmi păstrez puterea de a lupta împotriva mea și de a-mi bea lacrimile.

Fii fericit departe de mine, meriți asta.

Albert?

Albert.

Eşti nebun.

Nu poți sta.

Haydée, te cunosc doar de puțin timp...

Pleacă.

Fugi de mine cum fuge cineva de ciumă.

- Îți voi aduce nenorocire. - Dar fugi cu mine.

Îți jur, Haydée,

în loc de disperare, este fericirea pe care ți-o promit.

Nu mă cunoști. Nu-l cunoști pe Contele.

Haydee...

Dacă mă iubești așa cum te iubesc eu...

Spune-mi la revedere.

Te implor.

Spune!

Vă voi spune așadar

mărturisind lui Dumnezeu, care îmi citește adâncul inimii...

Îți doresc o viață fericită fără memoria mea.

La revedere, iubirea mea.

Acest aspect.

Fără tine, viața mea este pierdută.

Ghinionul meu, sigur.

Ce vei face?

Dar fii sigur că îmi voi ține promisiunea.

Dar te rog, vei trăi?

ce iti pasa?

În ochii tăi, sunt deja mort.

Să fugim.

Haydee.

Dacă doriți să vă alăturați familiei Morcerf,

Albert merită să știe

povestea ta.

Dacă taci, voi fi obligat să vorbesc în numele tău.

Trebuie să vorbesc cu adevărat

în numele tău?

Numără, te rog.

Haydée este fiica...

Stop!

voi vorbi.

Tatăl meu a fost un bărbat ilustru cunoscut sub numele de Ali Tebelin.

Pașa lui Janina.

Aveam 10 ani

când a fost ucis în fața mea și a mamei mele.

Primise un soldat francez

care trebuia să fie aliatul nostru.

Chiar și după ce a fost lovit de o duzină de gloanțe,

tatăl meu

încă a găsit puterea de a ataca

omul care-l vânduse

prin scoaterea unui ochi.

Nu am mai văzut-o pe mama.

Acel ofițer cu un singur ochi m-a vândut ca sclav

unui trib vlah din Balcani.

- Numele lui era... - Ajunge.

Albert.

- M-ai manipulat. - Te-am avertizat.

- M-ai folosit. - S-ar putea să regreti cuvintele tale.

- Crezi că mă poți speria? - Nu mă provoca.

Albert, te rog.

Conta!

Mi-ai luat totul. În afară de numele meu, pe care l-ai pătat.

Nu!

Oh, conte, te implor.

Îți iau mănușa ca fiind aruncată.

Îl voi întoarce mâine înfășurat în jurul unui glonț.

Nu ai milă?

Au arătat ceva pentru Edmond Dantès?

Uită-te la mine.

Nu sunt altceva decât arsul unei destine surde și oarbe.

Fernand de Morcerf va ști ce știa tatăl meu.

Dacă îl ucizi pe Albert,

nu vei mai putea spune: „Dumnezeu este cu mine, pentru mine”.

Vei fi un criminal.

Biblia spune că fiii vor plăti pentru crimele taților lor.

Jacopo, urmează-o.

Lasă-ne, Jacopo.

Doamnă.

Ce faci aici?

Edmond, nu-mi vei ucide fiul.

Ce nume ai rostit?

A ta.

Nu e doamna de Morcerf

cine stă înaintea ta; este Mercedes.

Nu cunosc pe nimeni cu acest nume.

Te-am recunoscut imediat ce te-am văzut.

Și chiar fără să te văd, ți-aș fi recunoscut vocea.

Mintea mea s-a zbătut, dar inima mea știa. De atunci, te urmăresc, te urmăresc,

Caut ce vrei tu la Morcerf.

Fernand, vrei să spui, doamnă.

Din moment ce ne amintim prenumele.

Cel vinovat sunt eu.

Eu sunt cel care a lipsit de putere în fața absenței tale.

Eu sunt cel care nu avea încredere în moartea ta.

- Eu! - De ce? De ce ai fost singur?

De ce am lipsit? De ce am fost arestat?

De ce am fost declarat mort?

Nu știu.

Îmi imaginez că nu-ți mai scrie scrisori de dragoste,

dar îi vei recunoaște cu ușurință scrisul de mână.

Aici.

Uite, Mercedes.

Iată ce a scris soțul tău

la Villefort acum douăzeci de ani.

Trebuie să mă răzbun, Mercédès. Este necesar.

Atunci răzbună-te, Edmond.

Dar asupra celor vinovați.

Răzbună-te pe Fernand care te-a trădat, răzbune-te pe mine, dar cruță-l pe Albert.

Dacă ai ști toate rugăciunile...

Dacă ai ști toate lacrimile pe care le-am vărsat...

Ți-ai pierdut tatăl în singurătate?

L-ai văzut pe cel pe care l-ai iubit în brațele rivalului tău?

- Ai văzut toate astea? - Nu.

Da.

Dar văd omul pe care nu am încetat niciodată să-l iubesc

gata să devin ucigașul fiului meu.

ce vrei?

Vrei ca fiul tău să trăiască?

El va trăi.

Multumesc.

Mulțumesc, Edmond.

te regasesc.

Așa cum te-am visat mereu, așa cum te-am iubit mereu.

Trebuie să ne luăm la revedere.

La revedere?

Dacă renunț să iau dreptatea în propriile mâini,

Renunț la ceea ce mă ține în viață.

Duelul va avea loc mâine.

La revedere, Mercedes.

Domnul Albert de Morcerf,

l-ai contestat public pe contele de Monte Cristo.

Duelul va avea loc la douăzeci de pași, la comanda mea.

Prioritate celui ofensat.

Gata.

Mergeți, domnilor.

Foc!

Foc!

Cred că văd în ochii tăi o licărire de dezamăgire.

Nu te voi ierta niciodată că i-ai luat viața

și pentru că mi-ai smuls inima.

Deci l-ai iubit.

L-am iubit?

Totul m-a îndemnat să-l urăsc, dar cine știe de ce se îndrăgostește cineva?

Poți încerca să raționezi cu tine însuți, dar este prea târziu.

Ți-ai pierdut echilibrul.

Vocea ta secretă îți șoptește că nu mai există șanse.

Dar în loc să ascult acea voce, am ascultat-o ​​pe a ta.

Am adus nenorocirea lui și a mea!

Ce voi face cu această iubire pe care nu i-am dat-o?

Cu aceste cuvinte pe care nu i le-am spus?

i le-ai spus.

Și i-a auzit.

Albert...

Conta!

Fugi, acum.

Fugi și nu lăsa pe nimeni să-ți fure fericirea.

Edmond!

Edmond!

Edmond, arată-te!

te asteptam.

Îți arăți în sfârșit chipul adevărat.

Am căutat să-l cunosc pe al tău.

Să știi cine ai fost.

Așa că ți-am urmărit urmele.

Am mers oriunde ai fost tu.

I-am cunoscut pe toti:

prietenii tăi, camarazii tăi de arme, dușmanii tăi, toți...

Pe cine nu ai tradat?

Cui i-ai rămas credincios?

Peste tot, ți-ai arătat adevărata față.

am pierdut

credinta in om,

ziua în care m-ai trădat.

Ar fi trebuit să mă omori.

Niciodată nu e prea târziu.

Scoală-te.

Uită-te la mine.

Uită-te la mine!

Omoara-mă.

Întotdeauna găsim măreția în morți.

Până la urmă, îi iertăm.

Nu vreau să te ierte nimeni.

Mercédès, am venit să-mi iau rămas bun

unde viața ne-a destrămat,

acum douăzeci și unu de ani astăzi.

Atât de multe s-au spart în mine și în jurul meu de atunci,

că omul pe care l-ai cunoscut nu mai există.

Am promis să te iubesc până la moartea mea

si mult dupa aceea,

și te voi iubi mereu,

dar nu mai este în puterea mea să-ți aduc fericirea.

Nu pot decât să-ți ofer consolare acum.

Fiul tău va fi fericit.

Albert și Haydée vor trăi povestea pe care nu am putut-o trăi.

Fericire copiilor noștri

care ne va supraviețui și ne va gusta dulceața iubirii.

În timp ce îți scriu, îmi trăiesc ultimele momente alături de tine.

Tot ce va fi după va fi doar amintiri.

le voi purta cu mine peste mare,

singurul loc de pe pământ unde totul este orizont

și unde nu sunt urme lăsate de bărbați.

Trăiește și fii fericit.

Nu uita niciodată,

până în ziua în care providența ne va reuni din nou,

că toată înțelepciunea umană este cuprinsă în aceste două cuvinte:

așteaptă

si speranta.

Edmond Dantes,

Contele de Monte Cristo.