Original subtitles

Angelica!

Foarte bine!

Foarte bine!

Minunat!

Mama ta m-a trimis.

Vrea să te vadă.

Așadar, ai ajuns să-ți placă piesa de teatru?

Este sentimentalism melodramatic

iar turneele sunt epuizante.

Dar se plătește.

Și mai găsești și câte un bărbat, Chiar şi pe aici.

Toți căsătoriți?

Presupun.

Știi ce ar spune doctorul Freud legat de asta.

Da, dar totul a mers așa cum trebuie, nu-i așa?

Dacă tati nu m-ar fi părăsit nu te-aș fi avut niciodată drept mătușă.

Mai mult, ca mamă chiar.

Oh, îngerul meu.

O mamă mult, mult mai distractivă.

Nu știi cum a fost.

Haide, repede.

O să te prindă o răceală de moarte.

Îmi pare atât de rău, draga mea.

Asta nu era o noapte de venit,

dar mama ta nu a vrut să audă de nimic.

Trebuia să o vadă pe Angelica numaidecât.

Și cum se mai simte, Nora?

Nu am văzut-o niciodată într-o asemenea stare.

Ce-ai zice să ne pregătești o ceaşcă de ceai?

Vine, mamă.

Vine imediat.

Angelica!

Stai puțin.

Îngerul meu...

Trebuie să te previn, nu mai este în toate mințile.

Nu, nu, ascultă.

Este din ce în ce mai chinuită,

de trecut și...

și de halucinațiile ei.

Mor, Angelica.

Nu, nu mori!

Mamă, ești încă tânără și sănătoasă.

Trebuie să îţi spun, să-mi îmi eliberez conștiința.

Constance, e trecut de miezul nopții.

Oare conștiința ta nu poate aștepta până mâine dimineață?

Nu voi mai apuca zorile.

Îi voi da un somnifer.

Rămân aici toată noaptea mamă și mâine toată ziua.

Acum trebuie să dormi.

Este vorba despre tatăl tău.

Nu ne-a abandonat.

Nu a dispărut.

Nu s-a întâmplat exact așa cum ți-am spus eu mereu.

Te iubesc mai mult decât viața mea, Angelica.

Știu.

Dacă tu nu mă...

mai iubești...

Trebuie să-ți spun totul.

Continuă, mamă.

Spune-mi ce ai de spus.

În ziua în care l-am cunoscut pe tatăl tău,

Eram atât de tânără.

Atât de tânără...

Stimate domn Bartoni, bine ați venit.

Acum numele meu este Barton, Pendleton. Oficial.

Și mi-ar plăcea să apară numele și pe pe proviziile mele.

- Desigur. - Aș avea și eu nevoie de

pene, cerneală și...

Ești nouă aici.

Da domnule.

Felicitări, din partea unui client al domnului Pendleton.

Prezenţa ta este foarte apreciată.

Constance,

ajută-l pe domnul Barton, te rog.

Desigur.

Doriți ca domnul Pendleton să vă livreze consumabilele

când vor fi gata?

Nu, vin eu personal să le iau.

Este imposibil.

Este adevărul adevărat.

Dar cartea pe care m-ați pus s-o citesc, cea cu naturalistul,

a spus că nu suntem decât niște maimuțe care ne purtăm civilizat.

Ați crezut asta și acum îmi susţineţi contrariul?

Nu, dimpotrivă.

A fost pur și simplu doar pentru a demonstra limitele acestei susțineri.

Nu numai pentru că nu mâncăm doar banane,

nu suntem maimuțe,

și în această, cum s-o numesc: distribuție a dorinței,

noi britanicii suntem diferiți de exemplu să spunem față de francezi,

în ciuda marii noastre asemănări.

Dar tu ești italian!

Sunt britanic, draga mea. La fel de mult ca și tine.

Suntem britanici prin modul nostru de a ne purta,

prin cumpătarea noastră în ceea ce privește poftele noastre primare.

Veniți, veniți!

Bine ați venit la cel mai mare

și cel mai distractiv dintre circurile Clarke!

Veniți să vedeţi ființe ciudate din toată lumea!

Eva, Îmblânzitoarea de Șerpi.

Este intimă cu creatura cea mai abominabilă din lume.

Tânărul Maharajah din Punjab,

cu fiecare centimetru pătrat de piele dureros tatuat,

soț cu 50 de soții!

Cum îndrăznești?

Krao, veriga lipsă...

jumătate maimuță, jumătate om!

Nu-ți dă piele de găină?

Da,

când mă gândesc la nebunii care cred în chestii de genul ăsta.

Dar este ceva foarte real domnule Barton. Aceasta este o fotografie.

Nu credeți nici ceea ce vedeți cu proprii dumneavoastră ochi?

Cred ceea ce văd în tine, draga mea domnișoară Douglas.

Frumusețea ta dulce și simplitatea ta elegantă.

Ar fi trebuit să vă spun.

Eu sunt orfană.

Mai întâi...

frații și surorile mele.

Au murit și...

în cele din urmă,

să fi mamă este...

să fi condamnată să nu poți decât să urmărești fără să poți face nimic,

decât să aștepți să se întâmple ceva oribil

copilului tău.

Unul după altul s-au prăpădit în brațele ei și apoi ea...

și ea fost luată.

Și apoi tatăl meu...

Dormeau prea adânc.

Toți.

Aceștia sunt dușmanii tăi.

Acestea sunt fiarele care răpesc vieți.

Acestea?

Le răpesc pe toate?

Cred că da.

Cum se gândesc doctorii să poată captura vreodată...

astfel de demoni mici?

Nu îi putem captura.

Nu le putem decât refuza circumstanțele

care le favorizează creșterea.

Veți reuși să eradicați toate bolile ?

Este posibil.

Foarte posibil.

Și atunci ce am face?

Am trăi cu toții veșnic?

Domnișoară Douglas.

Nimeni nu are grijă de tine?

Nimeni?

Doriți să vă protejez eu?

Să vă fiu protector.

V-ar face plăcere?

Îmi arătați și mie laboratorul unde lucrați.

Laboratorul nu este un loc pentru o femeie.

Într-o zi?

Într-o zi.

Poate.

El va fi aventura vieții mele.

Este bărbat, Connie.

Majoritatea bărbaților nu ascund mai multe mistere decât ascunde acest scaun.

Aventura vieții mele...

Vino înăuntru, draga mea.

Ți-e frică de Joseph al tău?

Ești atât de minunată.

Constance.

Cine este fetița minunată? Fetița minunată...

Eu sunt al tău și tu ești a mea.

Am ajuns!

Și iată-ne!

Ne oprim aici.

Gata băiete, roteşte-te.

Joseph?

Ce părere ai, nu-i așa că Nora ne-a pregătit

un cuib de dragoste superb cât timp am fost plecați?

Cred că vei dori să-ți satisfaci plăcerea acum?

Mai bine să o facem și să terminăm acum,

sau mă vei hărțui până la căderea nopții.

Și chiar și după aceea...

Îmi deranjezi somnul în miez de noapte.

Nu-i de mirare că nu mai sunt bună de nimic toată ziua.

Nora va crede că nu sunt bună de nimic.

Hai să nu vorbim despre Nora.

Sunt așteptat la laborator, iubirea mea.

Vei face viața mai sigură pentru copiii noștri...

- Știu asta... - Cu siguranță.

Acesta este singurul nostru obiectiv.

Dar... tu nu ești... bineînțeles că ești!

Tu ești fata din Pendleton.

Ești frumoasă.

Dar nu-l voi ierta niciodată pe James Pendelton,

dacă te folosește doar să livrezi marfă!

Nu, acum locuiesc aici.

M-am căsătorit cu domnul Joseph Barton.

Chiar așa...

Un negustor.

Așadar este adevărat, ar fi trebuit să te descurci mai bine.

Ştii de ce m-am căsătorit cu tine, Connie?

Din același motiv pentru care nădăjduiesc că te-ai căsătorit și tu cu mine.

Din iubire?

Ca în basme...

Ca în basme, draga mea.

Trebuie să împingi acum.

Ceva este greșit!

- Continuă să împingi! - O poți face!

Nu mai este suficient doar să împingă.

Pentru numele lui Dumnezeu, acoper-o!

Nu mai este nevoie de tine. Adu-ne niște ceai.

Aduceți mai multe prosoape să absoarbă sângele!

Nu pot garanta nici viața mamei, nici cea a copilului.

Nu renunța, doamnă.

Nu renunța!

Te vei însura din nou cu o femeie mai puternică...

- Cu o moralitate neştirbită. - Ce legătură să aibă morala cu asta?

Pentru numele lui Dumnezeu, nu aveți cloroform?

Nu avem, domnule.

Este barbar.

Împingeți, doamnă. Împinge, împinge, împinge!

Doamnă, ați reușit!

Doamnă, este fată.

O fată frumoasă!

Ești foarte norocoasă că ai supraviețuit.

Tu și copilul tău.

Dumnezeu nu vrea ca toate femeile să fie mame.

Nu mai trebuie să vă asumați acest risc din nou.

Cum așa?

Trebuie să te abții, complet.

Găsește-ți plăcerea în altă parte.

Nu e vina ta.

Scumpa mea iubită...

Haide, draga mea

S-o lăsăm pe scumpa ta mamă să se odihnească.

Fiica mea mare și frumoasă. Nora, las-o aici.

Păpușii tale îi este dor de tine.

Bebelușa mea.

Mamă.

Vino aici, puiul meu, sunt aici!

„În timp ce bătrâna doamnă pleca de la brutărie,

"lupul sare, își linge buzele

„și a urlat din toți rărunchii”.

E vremea să mergi la culcare, draga mea.

- Angelica, vino la mine, te rog. - Ascultă-l pe tatăl tău.

E timpul să te culci. Mulțumesc.

Copilul.

Doctorul ne-a interzis să facem asta.

Nu-ți face griji.

Nu vreau să...

Nu vreau să...

Iartă-mă.

Angelica?

E timpul să mergem acasă.

Nora...

ne-a promis că...

Oh, Doamne!

Chiar vrei ca fiica ta să rămână orfană, nu-i așa?

Dar ce pot să fac?

I-am spus chiar la naşterea fetei.

Trebuie să devii un "hortus conclusus",

o grădină închisă. Înțelegi?

Dacă nu e prea greu pentru temperamentul tău prematur.

Pentru Dumnezeu, nu.

Îți urmezi propriile dorințe pe spinarea familiei tale.

Dar soțul meu...

Voi discuta cu dl Barton despre asta.

Bună seara, domnule.

Soția ta va trăi, prin harul lui Dumnezeu.

Este posibil să dureze câteva luni până când starea de

sănătate a soției dumneavoastră să se îmbunătățească.

Ce mai face Angelica?

E bine, e cu Nora.

Adu-o la mine.

Îți lipsește puterea, draga mea.

Angelica este puterea mea.

- Unde este Nora? - Este ziua ei liberă lunară, iubirea mea.

Se pare că asta cade aproape în fiecare săptămână.

Angelica, asta nu este o jucărie!

Tatăl tău s-a luptat foarte curajos în Africa Neagră!

A fost răsplătit cu asta pentru curajul lui!

Îmi pare rău, mamă.

Ai o expresie şi mai morocănoasă decât de obicei.

Nu vreau să te obosesc cu problemele mele casnice.

Joe...

Ea mă evită.

Atunci, cât de des apelezi la serviciile dragelor noastre prietene?

Nu mă văd cu ele, și nici tu nu ar trebui să faci asta.

Îmi spui că soția ta refuză să-și îndeplinească datoria conjugală...

- Ea are... - Știu.

Știu, sănătate precară.

Încă un motiv pentru a nu te mai juca de-a Papa.

Ar însemna să urmăresc nedemn și brutal o plăcere trecătoare.

Cunoști și alte modalități?

Am suferit acest afront prea mult timp.

Angelica va dormi în camera ei din această seară!

"Tânărul s-a urcat pe spatele lebedei.

„Atunci lebăda şi-a întins aripile ei mari și albastre

„și a zburat spre cer.

„Și nu s-au mai întors niciodată pe pământ.

„Iar croitorașul cel rău nu și-a mai întâlnit niciodată familia."

Vezi? Iată-l!

- Tânărul zboară. - Îl văd.

Vrei să rămân cu tine porumbița mea, până adormi?

Nu, mulțumesc, mamă.

O prinţesă își dorește „singurătatea”.

Foarte bine, dragostea mea.

Vrei să las ușa deschisă?

Nu, mulțumesc, mamă.

Mamă, mamă, mamă, mamă!

Ai dormit aici cu mine! Pe un scaun!

Așa am făcut.

Dormeai... și eu te-am trezit!

Liniște, draga mea, o să îl trezești pe tati.

Sau ar trebui să-l trezim?

Nu, mama și copilul.

Te-ai dus să o vezi, și ai dormit acolo toată noaptea.

- Plângea după mine. - Cu cât vei merge mai puțin la ea,

cu atât va învăța să se liniștească. - Să se liniștească?

Nu îmi amintesc să fi deschis vreo discuție pe acest subiect.

Acolo.

Știu, mamă.

Ce fel de primire mai e și asta!

- O maimuță! - Nu o atinge.

Tati, e a noastră?

Nu, a venit doar într-o scurtă vizită.

E destul de... îmblânzită?

Prietenoasă, chiar.

E drăguță.

- Bună, domnișor mic. - Este foarte amuzant, tati!

Unde l-ai găsit? La Grădina Zoologică din Londra?

- Este pentru un coleg. - Bună, domnișor mic.

E foarte frumos. Care este numele lui?

Nu știu.

Nu-l putem păstra?

Nu draga mea, așa cum ai auzit are propria lui casă,

și trebuie să se întoarcă la ea.

Trebuie să vii să ne vizitezi foarte curând.

Oh, dragul meu.

Iubirea mea.

Întoarce-te la somn.

Oh, draga mea, Con.

Am fost smulși unul din brațele celuilalt de către medici și de frică.

Nu mai putem trăi așa.

Pleacă.

Te dezleg...

...du-te să cauți în altă parte ceea ce dorești...

Oh, nu, Con.

Există soluții la problema noastră,

alte soluții.

Nu voi permite să ți se mai facă niciun rău,

Știi prea bine asta.

Există și alte feluri în care un bărbat și o femeie pot repara asta.

Există, de exemplu...

acest.

Cu limba, Con.Şi cu buzele.

Și nu este... nici un pericol.

Nu este niciun pericol să faci asta.

Tu ești femeia vieții mele, Con.

Și limba.

Da... așa.

Am trecut prin încercări, amândoi, tu și cu mine...,

Când inimile noastre sunt despărțite...

Lumea noastră este plină...

de gânduri reci și întunecate.

Auzi?

Nu auzi?

Draga mea!

Draga mea!

Ce s-a întâmplat?

Oh, copilul meu drag!

Oh, bebelușul meu. Te sufoci.

Copilul meu se sufocă...

Nu este posibil.

Nu este posibil.

Un mic dejun delicios, prinţesă... vezi?

Gustă puțin din asta.

Ai mai servit vreodată un mic dejun mai delicios decât ăsta?

Chiar și în palatul tău?

Trebuie să folosim întotdeauna prosopul nostru...

Tata este marinar?

Nu, era soldat... dar acum lucrează.

Ce înseamnă munca?

Munca este ceva ce orice om ar trebui să facă.

Ce ar trebui să facă tata?

Trebuie să aibă grijă de noi și să ne protejeze.

Trebuie să vindece boli.

Ai vrea să vizitezi laboratorul lui tati?

Poate că vom putea să merge și să-l vizităm cât mai curând.

Domnul doctor Joseph Barton.

Da... acolo jos.

Laboratorul domnului doctorului Barton?

Intrarea este după pasaj, în dreapta.

Doamnă?

Acesta este laboratorul domnului doctor Barton?

De obicei vizitatorilor nu le este permis accesul.

Este soțul meu, și este un doctor grozav.

Suntem capabili să detectăm

29 de funcţii diferite în cortex.

Pentru numele lui Dumnezeu, ce cauți aici?

E o surpriză.

Pentru început s-ar putea să nu înțelegi.

Nu înțeleg!

Am crezut că... În tot acest timp...

mi-ai ascuns asta!

Nu suferă.

- Nu pot să sufere. - Chiar nu vezi cu proprii tăi ochi?

Sunt boli astăzi care nu mai sunt o amenințare pentru Angelica...

Nu-i rosti numele numele în această sală!

Constance!

Întoarce-te!

Cum înduri povara asta?

Nu este o povară să aduci beneficii științei!

Știu cum o numesc.

Vivi...

Du-te acasă, Constance.

Nu ți se frânge inima?

Chiar deloc?

Angelica.

Nu trebuie să adormi aşa, dragostea mea!

Nu trebuie! Nu trebuie să mă părăsești!

M-ai speriat.

Nu respirai.

Sărută-ți mama.

Îmi pare rău, mamă.

Joseph!

Joseph.

Am văzut ceva în camera copilului.

Haide.

Te rog.

A fost chiar acolo.

Se părea că o privea direct în ochi.

Și apoi a zburat către şifonier.

Aici.

Și aici.

Este încă umed.

Era ud.

Ce crezi că a fost?

Nu-mi dau seama.

O formă... o boală.

Zburând.

- Constance... - Un virus care zbura.

Vino la culcare înainte să trezești fetița.

Și o lași așa, expusă?

Nu este nimic aici acum. Bine?

Angelica este în siguranță, draga mea.

Haide.

Hai în pat.

Cum ai dormit, Angelica?

Bine, tată.

- Nu ai avut niciun vizitator noaptea? - Azi noapte? Unul singur.

Pe mama!

M-a vizitat o parte din noapte, dar apoi s-a dus la ea în pat, cred.

Te vizitează noaptea pentru că este îngrijorată pentru tine.

Are dreptate să-și mai facă griji?

Cred că este normal să fie îngrijorată.

Așa fac mămicile.

Este o nebunie.

Nebunie.

Mami, ești aici!

- Câteodată nu ești aici. - Îmi pare rău pentru perioadele alea.

Putem să ne plimbăm în parc, azi?

Dacă asta îți face plăcere, azi vom fugi prin parc!

Mamă?

L-ai văzut pe omul zburător?

Cred că l-am văzut.

Ce poți să-mi spui despre el?

Uneori este roz și uneori albastru.

Ți-a făcut rău?

- Crezi că-mi va face rău? - Nu.

Nu, nu-ți va face niciodată niciun rău pentru că te voi proteja.

Te iubesc atât de mult. Lasă-mă să-ți văd chipul frumos.

- Jur că te voi proteja. - Ce mai este acum?

Abia dacă mai respirăm în casa asta, parcă ești pornită să stârnești haosul.

L-am văzut. Tu nu ai văzut nimic?

Nu ți se pare nimic ciudat?

Ezit să răspund.

Bănuiesc că nu-mi vei aprecia nici cuvintele și nici tonul.

L-am văzut din nou azi noapte, ceva plutind deasupra ei.

L-a văzut și ea!

Plutind,

un potop de lumină albastră, o apariție.

Destinat să îndeplinească o sarcină specială, o pacoste masculină,

vizibilă.

Doamne, i-ai băgat în cap această idee.

Nu, nu am făcut așa ceva.

Eu am tăcut,

și ea mi-a spus că a văzut tocmai ceea ce văzusem și eu.

Deci i-ai confirmat fantezia sa infantilă.

Ce fantezie? Am văzut-o!

Tu chiar nu ai văzut nimic?

Să văd lumini albastre?

Pericole masculine plutitoare?

Scoți numai prostii pe gură și ea te imită.

Iar tu confuzi faptul că te imită cu înțelepciunea!

Pentru numele lui Dumnezeu, am să-l rog pe

doctorul Willette să-ți prescrie niște somnifere.

Oh, doamnă?

Îmi pare atât de rău.

Vă rog, aveți nevoie de o batistă?

Dacă v-aș putea fi de vreun ajutor... Știu că nu este rolul meu, desigur...

Nora, te rog să iei loc aici lângă mine.

Doamnă...

dacă aș putea face ceva.

Ceva i-a făcut rău Angelicăi.

L-am văzut din nou azi noapte la fel de clar pe cât te văd pe tine acum.

Ceea ce dorește este de neînțeles.

Doamnă?

- Mi-e frică să vorbesc, dar... - Cunoşti pe cineva?

- Oh, Nora. - Femeia aceasta,

înțelege toate aceste lucruri întunecate,

și este, la fel de neînfricată ca un bărbat.

Pot să o aduc aici.

Te rog, adu-o.

Spune-i că am nevoie disperată de ea.

Adu-o aici chiar acum.

Și dacă domnul Barton întreabă, spune-i doar că...

Nu-i spune nimic.

În condițiile obișnuite, bineînțeles, Annie.

- Care este mai exact această neplăcere? - Nu știu.

Lumina albastră, om care plutește... Nu l-am văzut niciodată.

Oricum, ce te interesează pe tine?

Dacă această femeie vede fantome,

Tu te duci acolo, îi vânturi busuiocul,

și cu asta basta.

Nu-i așa?

Iar eu îmi îmi primesc cei 20%.

Știai că crocodilii arată și astăzi

la fel ca în vremurile în care dinozaurii stăpâneau pământul.

În timp ce alte animale s-au transformat

până la punctul în care au ajuns aproape de nerecunoscut.

Om, de exemplu.

Omul este un animal?

Și bărbatul și femeia în același timp.

Eram animale.

Acum am evoluat în ceva mai nobil.

De ce plâng crocodilii?

Nu plâng. Este o poveste...

Iartă-mă pentru cotlete.

Mă tem că mi-am pierdut îndemânarea după atâția ani în care nu am mai exersat.

Este perfect comestibil, draga mea.

Nora se va vindeca, să sperăm, până la micul dejun.

Doamnă,

M-ați speriat.

Aceasta este doamna Montague după cum v-am povestit.

Iar tu ești doamna Barton.

Bineînțeles.

Biata creatură adorabilă.

Vă sunt recunoscătoare...

Nu dormi bine, draga mea?

- Cred că arăt groaznic. - Dimpotrivă.

Doar puțin obosită.

Iartă-mi remarca personală.

Mi-e greu să-mi ascund sentimentele de oamenii pe care îi iubesc.

Mă cunoașteți deja?

Haide.

Dă-mi mâna.

Vă rog, intrați.

Ia-mi mâna și condu-mă la doamna Barton.

Răul care vă frământă casa

trebuie să vadă că eu sunt oaspetele dumneavoastră.

Mă simt atât de ușurată că îmi acordați sfatul dumneavoastră.

Exact.

Două femei împreună pot trece peste aproape orice.

Oh, este foarte frumos.

Da.

Și profesia lui?

Casa ta este foarte elegantă și de invidiat.

Mulțumesc.

Este un om de știință.

Caută să afle cauza bolilor la animale.

- Este veterinar. - Nu.

Vreau să spun...

Se uită în interiorul animalelor

pentru a găsi cauza bolilor.

Un vivisecționist.

Are argumente să-și apere acțiunile.

Bărbații nu-și pot înfrâna propria lor natură.

Doamnă Barton, noi nu ar trebui să le căutăm vină.

Nora, lasă-ne singure.

Zidurile tale cântă cu cel nevăzut.

Vă stau la dispoziție.

Doamnă Barton,

am auzit tot felul de orori

în ultimii ani, ajutând femei aşa ca tine.

Nu mă mai șochează nimic.

Dar de asemenea,

și vreau să fiu foarte clară:

Nu sunt un bărbat.

Nu gândesc ca un bărbat și nici nu-mi doresc asta.

Așa că nu-mi spune ceea ce știi

sau ceea ce poți dovedi.

Spune-mi ce simți.

Încă de la început.

Ceva pare să se fi rupt...

fracturat în el.

Apetitul lui,

dorințele lui par...

În casă sunt crăpături peste tot.

De exemplu, aici.

În această farfurie.

Și acolo.

Oh, și acolo.

Și acolo, unde s-a strecurat acel lucru necurat.

Vedeți?

Vedeți?

Am încercat să-l fac fericit.

Cu un preț pe care nu mi-l voi purta ierta niciodată.

Bineînțeles că vei ierta. Eşti femeie

şi soție.

Copilul meu suferă enorm.

Chiar în această clipă...

Eu sunt supusă soțului meu.

Înţelegeţi?

Da.

Te obligă să o faci, atunci?

Nu el...

Mă obligă să mă forțez.

Sau eu...

îl oblig pe el

să mă oblige.

Și asta face plăcere unei părți din mine,

care este dincolo de controlul meu.

Și nu am nicio putere să-i rezist.

Și așa copilul meu...

țipă.

Doamnă Barton.

Ești o femeie curajoasă și delicată, eu știu

și vom purifica toată atmosfera întunecată a casei tale,

și totul va fi bine.

Iți promit eu asta.

Annie, nu este exact așa cum ți-am spus eu?

Nu este deloc exact așa cum mi-ai spus tu!

Ce vrei să spui?

Ar trebui să te consideri norocoasă

să fi angajata unei femei atât de minunate.

Curaj, draga mea.

Și mai presus de toate...

Ai încredere în inocența ta imaculată.

Scumpa mea Angelica...

Salut-o pe scumpa noastră doamnă.

Mamă?

Poți pleca.

- Își merită renumele. - Walter!

Noaptea a trecut fără nicio problemă.

Mai presus de toate sunt și eu ușurată.

Vrăjile tale și tot ce ai făcut pentru noi au reușit.

Trebuie... să vă plătesc onorariul.

Doamnă Montague pentru...

- Doamnă Barton... - Pentru tot ceea ce ați...

Oh, draga mea. Noi suntem abia la început.

Răgazul de ieri este semnul că suntem pe drumul cel bun

sau poate că nu înseamnă nimic.

Iar tu încerci să mă prinzi.

Ai o responsabilitate faţă de soțul tău,

dar asta nu înseamnă să dai naștere la copil după copil.

Nici să te supui la toate capriciile sale în orice moment,

ca orice amărâtă într-un harem al vreunui șeic.

Soții nu sunt făcuți să ardă ca tinerii,

întinându-și împrejurimile cu setea lor neostoită.

Nu, nu. Noi ne dorim ca soții noștri să se comporte

cu atâta modestie și rușine încât să-și poată,

înfrâna înclinațiile lor de câteva ori

pentru ca rasa noastră să prospere,

pentru ca mai târziu să-i putem îmblânzi.

Vorbiți atât de frumos, doamnă Montague.

De unde ați învățat o asemenea elocvență?

Mi-am format educația în teatru.

O actriță.

Pentru o vreme.

Dezaprobați asta?

Mamă! Mamă! Mamă!

Omul zburător era în pădure. A zburat pe spatele unei lebede!

M-au urmărit dar s-au prins într-o ramură...

Nu trebuie să mai minți niciodată, copilă!

Chiar așa, chiar așa dar nici nu trebuie să te te temi niciodată să spui adevărul.

Acum, draga mea...

Să discutăm acest lucru ca între trei domnițe.

Vrei să spui că l-ai văzut în copaci, chiar în clipa asta?

Nu-mi place când îți este frică.

Și este normal să fie așa!

Ne veți proteja, pe mama și pe mine?

Chiar așa voi face.

Voi fi la York în noaptea asta, Doamnă Barton.

Îl iubesc pe tati.

Și el te iubește pe tine, draga mea.

Nu am nicio îndoială de asta.

Doarme adânc.

Oh, draga mea.

Ce masă magnifică.

Vă rog să luați loc.

Nu trebuie să lăsăm să se răcească supa Norei.

Este absolut delicioasă.

Este cumva crab?

Mă tratezi ca pe o regină.

Ca pe un prieten drag.

Te-ai întrebat vreodată de ce femeile

trebuie să pară că plutesc?

Dintr-un motiv chiar simplu.

Vezi tu, dacă plutim

atunci înseamnă că nu avem picioare.

Și dacă nu avem picioare

atunci bărbații nu vor mai fi obsedați de acestea!

Dar acum, vorbind între noi,

Oriunde, chiar oriunde

femeile trăiesc fără bărbați, ele trăiesc cu picioarele.

Pentru numele lui Dumnezeu.

Ce naiba s-a întâmplat?

Așadar, doamnelor, m-am gândit...

m-am gândit că ați aprecia o înghițitură din vinul stăpânului

care să meargă bine cu brânza.

Dar, nu-și va da seama că va rămâne mai puțin vin în sticlă?

Nu și-a dat seama niciodată, doamnă.

Bine.

Mâine se întoarce.

Dacă noaptea va trece fără incidente, asta nu demonstrează

implicarea sa?

Poate că nu.

Cu siguranță lucrul nu sălășluiește în corpul soțului tău.

Vezi tu, răul

poate apărea fără voință, sau chiar fără să-ți dai seama.

Dormi, draga mea.

Ai nevoie disperată de somn.

Eu voi sta de pază, fii liniștită.

Dormi.

Dumnezeu să te binecuvânteze.

Dragul meu?

Tatăl nostru care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău...

Vie împărăția ta, precum în cer așa și pre pământ...

Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi şi nu ne duce pre noi în ispită!

Și iartă-ne nouă greșelile noastre precum și noi iertăm greșiților noștri...

Și nu ne duce pre noi în ispită!

Și ne izbăvește de cel rău şi cel viclean!

Ai permis ca această criză

să erupă dincolo de orice limită.

Acum ne vorbești despre nervi zdruncinați, tulburări nervoase, neurastenie

și halucinații.

La drept vorbind,

nimic din toate acestea nu sunt chiar atât de rare

printre femeile din clasa socială a soției tale.

Deși, în cazul tău trist,

soția ta pare hotărâtă sau pare să se lase atrasă.

Și odată cu acest abandon al său,

te-a expus atât pe tine, cât și casa ta și copilul tău,

unei infecții de o gravitate extremă.

Și mă tem

că am trecut de stadiul unui tratament facil.

Doamnă?

Am dreptul să ies afară de la mine din casă, draga mea Nora?

Domnul a fost destul de clar referitor la nevoia dumneavoastră de a vă odihni.

Mi-o poți aduce pe Annie?

Vă rog să nu-mi cereți să fac ceea ce nu pot face.

Îți pot face eu treaba, până mi-o aduci.

El nu va ști niciodată.

Vă rog, doamnă.

Acum îmi dau seama.

Doamnă?

Ieși afară.

Vă rog, doamnă.

Asta vă va calma nervii, precum a cerut domnul.

Tu să o bei.

Ai nevoie de odihnă, nenorocito.

Dacă aș putea măcar să-i spun domnului Barton,

că ți l-am dat eu, mamă, vă rog.

Vă rog.

Bine.

Atunci, dă-mi-o.

Nu la îngerul meu...

Nu la ea

Ia-mă pe mine!

Nu sunt pe placul tău?

Da, aici.

Anne!

Anne!

Nora!

Nora!

Spune-mi...

Te rog, spune unde este? Te rog să-mi spui unde este?

Nu-i nimic, nu-i nimic.

Doamnă, pentru numele lui Dumnezeu, ce-ai pățit?

- Ce s-a întâmplat? - Nora!

Te voi răsplăti.

Te voi răsplăti, te rog să nu-i spui unde am fost.

- Nu te duce, nu pleca, nu pleca. - Iubito, vino aici.

Spune-mi adresa ei, chiar acum! Nora!

Nu pot... Nu pot.

Nu înţelegi, Doamne Sfinte. El vine în continuare după ea.

Și va continua să vină după ea iar și iar și iar.

Anne...

Dacă mă sinucid se va opri?

Nu.

Nu. Știu că nu se va opri, pentru că tot vine după ea.

Anne, te rog!

Nu ne va găsi niciodată!

Iți promit că nu ne va putea găsi.

Vom rămâne aici și vom trăi împreună!

Vă rog!

Draga mea, vom pune capăt acestui lucru.

Trebuie să se termine. Trebuie.

Constance?

Constance.

La asta am visat...

Să mă trezesc în brațele tale.

Nu ai decât câteva clipe. Te așteaptă o trăsură afară.

Unde?

- Nu, nu, doar știi că nu poți. - Nu pot!

Trebuie! Ce ne facem dacă se trezește și descoperă că ai fugit de acasă.

Te va căuta și te va găsi!

O va lua pe Angelica. Și pe tine mai mult ca sigur te va trimite la Bedlam!

Constance! Trebuie să te întorci acasă...

și trebuie să-ți joci rolul Voi veni la tine.

Nu te va lăsa nici măcar să treci de ușă.

Voi găsi eu o modalitate.

Vom distruge acest demon împreună.

Și vom readuce pacea în casa ta.

Este prea târziu pentru asta.

Îți amintești gingășia cu care mi-ai arătat portretul său,

aici în medalionul tău, Îți aduci aminte de asta?

- L-am iubit atât de mult. - Și îl vei iubi din nou.

Dar până atunci trebuie să ai curaj.

Trebuie să fii îndrăzneață și să nu te temi de nimic.

Te voi face mândră de mine.

Vei fi mândră de mine.

Iar te-ai obosit peste măsură.

Adormită pe scaun.

A strigat după mine în timpul nopții.

Trebuia să mă întorc la tine, știu.

Ar fi trebuit să faci asta.

Dar după cum spui, Copilul avea nevoie de tine.

Avea nevoie de mine.

Și ai petrecut toată noaptea pe acest scaun?

Da.

Aici.

Unde este Angelica?

Este cu Nora. A avut vise foarte bizare.

În timp se va îmbunătăți situația.

Cum spui tu.

Vei mai avea nevoie de încă o zi de odihnă. Măcar încă o zi de odihnă.

O voi instrui pe Nora.

Mama!

Oh, Doamne!

Doamnă, arătați încântător.

Haide, mamă. Stai jos cu noi.

Scuze că am întârziat la ceai.

Oare crezi că Prințesa Elisabeta s-a supărat foarte rău?

Constance!

Iată un coleg pe care am intenționat să ți-l prezint de multă vreme.

Domnul doctor Douglas Miles.

Încântată de cunoștință, domnule doctor Milles.

Dragul meu.

Este o plăcere să te am acasă atât de devreme.

Nora, ia copilul și adu niște ceai pentru oaspetele nostru.

Imediat, doamnă.

Trebuie să vă complimentez, doamnă Barton

pe simțul dumneavoastră decorativ.

Constance, te rog,

fă-l să se simtă confortabil pe domul doctor Miles.

Din păcate, am uitat...

Îmi cer mii de scuze.

Bietul de el.

Sper să scuzi curiozitatea unui om bătrân...

Mai degrabă curiozitatea unui prieten.

Nădăjduiesc că mă consideri un prieten.

Da, desigur.

Majoritatea soțiilor au dreptul...

să se plângă.

Și vă rog,

să fiți încredințată de discreția mea absolută.

Ei bine, chiar am o plângere.

Joseph lucrează atâtea ore,

Nu mă bucur îndeajuns de plăcerea companiei sale.

Aveți vreo îngrijorare?

Vă este teamă de el?

Ce întrebare amuzantă.

De ce? Să mă tem vreodată de el?

Domnul Barton mi-a spus că i-ați văzut opera.

V-a deranjat lucrul acesta?

Este foarte posibil să vă fi dezorientat.

Arăt cumva confuză, domnule doctor Miles?

Munca lui Joseph este de o importanță vitală.

Dar nu-mi puteți cere să o explic foarte bine.

Știu doar cât de mândră sunt de eforturile sale.

Mai doriți, încă o bucățică de tort, domnule doctor?

Da, mulţumesc.

Sunteți regina artelor domestice.

Mă întreb ce a uitat.

Știți...

Sunt momente în care vă puteți cere scuze

pentru că aveți nevoie de odihnă.

Știu foarte bine că femeile noastre

trudesc pentru noi, sub o povară emoțională

care ne este destul de necunoscută.

O perioadă de liniște,

pentru a-și reîmprospăta mintea,

poate fi aranjată într-o clipită,

doar întrebând.

Odihnă?

Ce englezoaică ar putea accepta o astfel de milă nemeritată,

când soţii noștri au îndurat suferințe pe care noi,

de care noi femeile delicate, nici nu am auzit?

Să cer odihnă?

Mi s-ar părea rușinos

dacă pot vorbi sincer

ca o prietenă, domnule doctor.

Credeți că aș putea vorbi cu fiica dumneavoastră?

Ar fi o onoare...

să-i dau voie să vorbească cu domnia voastră.

Perfecţiune.

Angelica Barton,

chiar ești o copie mai mică

a mamei tale cea plină de grație. - Mulțumesc domnule.

Mama este foarte drăguță.

Cred că am... Ia să vedem...

Da, am...

am o bucățică de lemn dulce foarte special

pentru o fetiță mititică care îmi poate spune...

cum a luat foc camera ei...

Când noi provocăm accidente recunoaștem numaidecât.

Mama s-a împiedicat de păpușa mea,

și chiar îmi pare foarte rău, domnule.

Un copil înțelept!

Iar dumneavoastră, Doamna Barton,

sunteți o gazdă încântătoare.

Și mă tem că v-am răpit deja prea mult timp.

Nu-mi pot închipui ce-l reține.

Oh, nu contează.

Domnișoară Barton, aveți un soț care este îngrijorat de sănătatea dumneavoastră.

Fii îndrăzneață.

Și soțul tău se va întoarce la tine.

Curaj.

Curaj.

Îngerul meu.

Gata cu fricile.

Am să-l iau din nou pe tati.

Și până în zori totul va fi așa cum a fost înainte.

Con...?

Constance.

Ești atât de minunată.

Am așteptat atât de mult...

atât de mult pentru asta...

Oh, Doamne. Amore mio.

Oh, Doamne!

Doamne!

Iubirea mea.

Unica mea iubire.

Știu că mă așteaptă blestemul veșnic pentru ceea ce am făptuit,

pentru ceea ce te-am făcut să crezi și sunt pregătită pentru asta.

Dacă ai putea vreodată să mă ierți,

Angelica.

Îngerul meu...

- Mintea ei nu mai este limpede. - Nu știu ce să mai cred.

Iartă-mă, Angelica.

Anne!

- Nora! - Nu-i nimic, mami.

Angelica, îngerul meu, nu mai este în toate mințile...

- Am pierdut. - E altfel Anne.

Acum îmi amintesc focul

și bărbatul cu lemnul dulce.

Tatăl tău chiar a dispărut.

Așa cum ți-am spus mereu.

Annie!

Dă-ne o mână de ajutor, te rog.

Te vom da jos din pat, acum.

Annie!

Am pierdut-o...

Te duci la o mică plimbare la baia de aburi...

Constance, uită-te în ce hal ai ajuns...

Haide, draga mea.

Oh, gata.

Doamne Dumnezeule!

Iisuse.

Bine, o țin de picioare.

Medicamentele sale...

Nu-i nimic, am înțeles.

Dumnezeul meu...

Oh, Doamne.

Oh, lasă-ți picioarele jos.

Haide, draga mea...

Gata...

Constance...

Ce fată curajoasă...

Annie...

Ușurel...