Original subtitles

Downloaded from YTS.MX

Official YIFY movies site: YTS.MX

Nu știam că încă foloseau din astea.

Polaroide?

Nici eu, până am cunoscut-o pe Yuki.

Se pare că există o întreagă comunitate.

Fotografi profesioniști, care folosesc doar Polaroid.

De ce?

E puțin ciudat…

Această comunitate fotografică asociază folosirea Polaroidelor

cu budismul.

Potrivit lui Buddha, viața curge precum un râu.

O serie de momente legate între ele

care dau impresia unui flux continuu.

Yuki și această comunitate cred în ideea

de a surprinde momentul ca un eveniment singular.

Pentru a-l scoate din continuitatea râului vieții

și a-l păstra, într-o stare perfectă de neschimbat.

Ei cred că doar un Polaroid poate surprinde momentul.

Și în acest fel, că un moment singular din viața unei persoane

începe să existe în afara timpului.

Devine perfect,

pentru că nu poate fi modificat niciodată.

Are sens?

Înțeleg că femeia are motivele ei pentru a fotografia cu un Polaroid.

Și când o femeie are un motiv pentru ceva,

nu mai pun întrebări.

Mulțumesc mult.

Asta e tot.

Continuăm peste o săptămână.

O săptămână întreagă? De ce atât de mult?

Aceasta e deja a treia procedură in vitro

și în astfel de cazuri trebuie să fim foarte atenți.

Vorbesc atât de stresul fizic,

cât și de stresul psihologic suferit.

Înțelegem, vom face orice spuneți.

Cel mai important lucru acum e ca soția dvs. să fie complet relaxată.

De asta sunt îngrijorat.

Dacă nu te potolești, fără calculator o săptămână. Ai înțeles?

Nu ai nevoie de in vitro… îți dau unul de-al meu chiar acum.

Spuneai ceva, scuze.

Primele două proceduri in vitro nu numai c-au eșuat,

dar ne-au consumat toate economiile.

Asigurarea de sănătate nu le acoperă,

așa că a trebuit să plătim singuri totul.

Și nu suntem foarte…

Ne descurcăm cu banii…

dar am început să căutăm și alte opțiuni.

Ce ziceți de Japonia?

Acolo e și mai rău, a verificat vărul ei.

De aceea am ales Bulgaria.

Și așa v-ați putut întâlni în sfârșit.

Georgi, care e exact problema soției tale?

La vârsta asta, majoritatea femeilor au probleme în a rămâne însărcinate.

Ce-am spus? Nu e adevărat?

Despre ce vorbesc?

Despre proceduri și chestii. E plictisitor, nu-ți face griji.

Bine, hai să nu stricăm seara frumoasă acum…

Noroc pentru Georgi și nora noastră,

care ne vizitează pentru prima dată.

Cum merge la muncă?

Școala e grozavă. Iar copiii sunt minunați.

Despre asta vorbesc, Zdravche.

Un matematician genial.

Profesorul lui s-a oferit să-l facă asistent.

Și ce s-a făcut? Profesor.

Un profesor într-un mic oraș.

Nici nu știu unde. Undeva la Polul Nord.

Sincer, nu pot să cred că te comporți așa.

Nu ți-ai văzut fiul de cinci ani.

Îi întâlnești soția pentru prima dată.

Care-i problema ta?

E vina mea că nu l-am văzut?

E vina mea că s-a dus să locuiască în cealaltă parte a lumii?

De ce?

I-a lipsit vreodată ceva aici?

Poate că e vina mea și că nu poate rămâne însărcinată.

Îmi pare rău că ți-am stricat planurile pentru mine din nou… mamă.

Cel puțin nu e de culoare…

Te-ai dovedit foarte inteligent, nu-i așa, frate?

Ce vrei să spui?

Yuki, bineînțeles. E foarte mișto.

Când mă gândesc la toate ciudatele care te urmăreau

la facultate, nu-mi vine să cred…serios.

Și ce-i cu genele alea, omule?

Lângă ea arăt ca bunica și probabil sunt

cu zece ani mai tânără, la naiba…

Chiar e ceva.

Hei.

Plecăm mâine.

Poftim?

Mai e o săptămână până la următoarele proceduri ale lui Yuki.

Au spus că are nevoie de odihnă și e evident că n-o va avea aici.

L-am rugat pe tata să-mi dea cheile de la casa bunicului.

Tata o să te lase să pleci?

După ce l-am amenințat că altfel merg la hotel.

O să-l omoare.

Credeam că sunt singurul care se teme de mama.

Mai întâi îl va ucide pe el, apoi pe mine

și ne vei avea pe conștiință.

- Ești bine? - Da.

Acela a fost patul bunicii.

Bunicul meu sforăia, așa că dormea în sufragerie.

Îmi plăcea sforăitul lui, mă adormea.

Oprește-te. Nu te mișca!

Ce se întâmplă aici?

Ce faci aici?

Asta e casa bunicilor mei.

Americane, tu ești?

Arăți bătrân.

Ne cunoaștem?

Sunt eu, Geno, fiul bunicului Krum.

Îmi pare bine să vă văd.

La naiba, aproape că ți-am zdrobit capul. Nu știi niciodată cu rromii ăia prin jur.

Doar toporul îi respectă. Nimic nu e în siguranță cu ei în jur.

Ea e nevasta?

Da, ea e soția mea.

El e vecinul nostru.

A crezut că suntem spărgători.

Cred că am clarificat acum.

- Bună ziua. - Bună ziua.

Chinezoaică?

Nu, japoneză.

În fine.

De ce nu?

Poate vor fi niște copii japonezi care alergă prin satul nostru, cine știe?

Iată-i.

Cine sunt tipii aceia?

Rromi.

Sunt rromi aici?

Grozav. Vreau să-i întâlnesc.

Și vreau să le aud muzica.

Te gândești la Johnny Depp din filmul ăla?

Nu sunt așa.

Te rog.

Spune-i femeii tale să nu-și facă griji în legătură cu ei.

Nu fac multe belele.

Ei bine, fac.

Tinerii au plecat la orașe și aici au mai rămas doar rromii.

- Ești gata? - Aproape.

Ce e în neregulă?

Toți se holbează la mine.

M-am săturat să fiu atât de interesantă.

Și niște napolitane, vă rog.

Putem să facem o poză, vă rugăm? O poză, vă rugăm?

- Și eu vreau una. - Pot să fac și eu una, vă rog?

O poză. O fotografie.

Îmi place foarte mult.

Mă bucur.

Nici nu am chef să fumez atât de mult.

Nu uita că lucruri bune li se întâmplă oamenilor buni mai devreme sau mai târziu.

Iar începi.

Vorbesc serios.

Suntem oameni buni și ni se vor întâmpla lucruri bune.

MAMA

Faci mult zgomot.

Iar repari ceva?

- Am crezut că dormi. - Dormeam, dar n-a ajutat la nimic.

Dorm grozav aici.

E de la aerul proaspăt.

Hei.

Știi că nu-mi place.

Da, dar eu nu sunt japonez și îmi place să te sărut.

Ce vrei să facem astăzi?

De ce trebuie să facem ceva?

Am putea sta aici, afară sau…

Așteaptă, știu…

Vreau să-i vizitez pe rromi.

- Am vorbit despre asta. Nu. - Care-i faza?

Doar vreau să le fac câteva poze.

Am zis nu și am încheiat.

Nu sunt nimic din ce-ți închipui tu.

Nu cântă la vioară și cu siguranță nu au globuri de cristal.

De unde știi?

Știu eu. Alege altceva, orice.

Orice?

Atunci…

Vreau să mă înveți să conduc

- o mașină manuală. - Doamne.

- Ai promis. Orice vreau. - Bine, în regulă.

Orice e mai bine decât rromii.

Bine, acum a doua.

Apasă pe ambreiaj.

Fii atentă la drum, Yuki.

E atât de distractiv.

Acum schimb în a treia.

Nu a treia. A doua.

- Dar ai spus acum a doua. - Da, asta a fost înainte.

Acum a întâia.

Yuki.

Relaxează-te, ești prea încordat.

Da, sunt mereu încordat când… lupt pentru viața mea.

Bine.

Unde mergem?

Vreau să-ți arăt un loc.

Bun venit în regatul meu.

Obișnuiam să vin aici ori de câte ori voiam să fiu singur.

Știu că sună ciudat, dar… mă făcea să mă simt în siguranță.

Și fericit.

Uau.

Bine, ține ochii închiși.

Bine.

- Încă un pas. - Da.

Deschide ochii.

E grozav, fii atentă la drum.

Încă una, haide.

Lasă-mă să văd.

Lasă-mă să văd.

Grăbește-te.

Uită-te la drum, totuși.

S-a terminat, îți spun eu.

- Bine. - Bine?

Da. Arată-mi fața pe care o faci când vorbești cu taică-tău.

Încetează.

Arată-mi fața. Da.

Am lovit ceva?

Nu știu, așteaptă aici.

Stai în spate, nu-l atinge.

- Hei, nu te mișca. Ești bine? - Da.

Te-ai lovit tare la cap?

Cred, dar nu mă doare.

- Brațele? Ți-ai rupt ceva? - Nu.

Trebuie să-l ducem la spital.

- Cum te cheamă? - Assencho.

Uite, Assencho, te ducem la spital să te vadă un doctor.

- Nu, nu vreau. - De ce nu?

Așteaptă, uită-te la mine o secundă.

- Ești sigur că ești bine? - Da.

- Nu vrea să meargă. - Poftim?

Lasă-mă să te ajut.

Îl reparăm, îl punem în portbagaj și te ducem acasă.

Măcar atât putem face, mă auzi?

Nu vreau.

Dacă tata află că am fost la râu, mă bate.

Gata.

- Ce-a spus? - Nimic.

- Assencho. - Pa.

Era rrom, nu?

Da.

Ar fi trebuit să-l ducem la spital.

De ce l-ai lăsat să plece?

A sărit pe bicicletă și a plecat, l-ai văzut, era bine.

Nu se clătina sau altceva.

Nu.

Hei, americanule.

Unde e nevasta? Tot satul vorbește de ea.

E afară. Și locuiesc în Canada.

Ai dormit bine, nu?

Lasă-mă să-ți spun. Nu au așa aer în America.

- Ascultă-mă pe mine. - Cu siguranță. O zi frumoasă!

Asta, vă rog.

Șase leva.

Nevasta ta e drăguță.

Mulțumesc.

- O zi bună! - La revedere!

Hei, americanule.

- Ai auzit ce s-a întâmplat? - Nu.

Un copil a murit.

Ce copil?

Un băiețel. Rrom.

Aici sunt doar copii rromi… tatăl lui l-a bătut.

A fost boxer.

Un adevărat animal. Bea, se luptă, dar de data asta…

Își bate copiii mereu,

dar de data asta i-a dat-o bine.

Ce poți face? Viața…

Ei cine sunt?

Partizani.

Fântâna a fost construită în cinstea

partizanilor din sat care au fost uciși.

Ce e un partizan?

Un comunist cu pușcă.

Ei

au luptat împotriva

nemților, a regelui și…

când au venit la putere, am devenit un stat comunist.

Fiecare scurgere e pentru un partizan mort.

Și…

de ce sunt zdrobite așa?

Când regimul comunist s-a prăbușit, oamenii au devenit mai curajoși, cred.

Acesta e modul lor de a-și exprima ura față de asta.

În regulă.

Dar de ce le-au zdrobit așa?

Tu cum ai face, Yuki?

Trebuie să-ți spun ceva.

Ești americanul?

Da.

Tu faci pozele astea?

Soția mea…

Și pozele ies imediat, corect?

Da, avem o cameră. Despre ce e vorba?

O să-ți explic.

Băiatul meu a murit aseară.

Îl înmormântăm mâine.

Și nu am nicio poză cu el.

În zece ani

n-am făcut nicio poză cu el.

Și acum,

dacă nu ne faci o poză, nu ne va face nimeni.

- Dar nu e… - Mort.

Știu.

Vreau o poză cu băiatul.

Ce se petrece?

O să aștept afară.

Ce faci?

Toată lumea afară.

Toată lumea afară.

Ăștia sunt oamenii.

Îmi pare rău dacă te-a deranjat.

Nu se poate gândi decât la acea poză.

De parcă ar rezolva ceva.

Nicio problemă, vă rog.

Condoleanțele mele și ale soției mele, desigur.

Trebuie să le spunem.

Așează-te.

Mai târziu.

După poză.

Nu e loc aici, nu încăpem.

Așteaptă afară.

Ce se întâmplă?

Vrea să ieșim afară.

Nu pot.

Nu e corect.

Georgi.

Te rog, spune-le să se oprească.

Așa. Fă poza.

Yuki, fă poza.

Yuki, fă afurisita aia de poză.

Încă o dată, îmi pare rău că ți-am ocupat atât de mult timp.

Nu-i nevoie să vă cereți scuze. Vă faceți treaba.

MINISTERUL DE INTERNE AL REPUBLICII BULGARIA

Mulțumesc pentru înțelegere.

Din păcate, fiind detectiv,

mă confrunt mereu cu un anumit nivel de suspiciune.

Mulțumesc.

În cei treizeci de ani petrecuți în poliție, nu am înțeles niciodată

de ce un om ar trebui să fie îngrijorat în legătură cu autoritățile

dacă nu are nimic de ascuns.

Tu ce crezi?

Cred că e adevărat, da.

Din păcate, pe aici, lucrăm mai mult cu oameni proști.

Și devin din ce în ce mai proști.

Cei buni pleacă în orașe,

și rămân doar bătrânii și rromii.

Și lucrurile sunt mereu dificile cu rromii.

Nu poate fi atât de rău.

La urma urmei sunt și ei oameni…

Ei bine, sunt oameni, nu neg asta,

dar sunt…diferiți.

Rromi.

I-au dat afară din India,

deci cum ar trebui să ne înțelegem cu ei?

Ei bine, există modalități, desigur, dar acum că avem democrație,

nu va funcționa…

Bine că mă pensionez în curând.

Nu-mi voi mai pierde timpul cu nimic din toate astea.

Dar până atunci, am o treabă de făcut.

Și de aceea sunt aici.

În legătură cu rromul mort.

Crezi că e singura dată?

Se îmbată, se bat între ei până la moarte și se culcă.

Dacă n-ar fi un copil, nici măcar nu m-ar trimite aici.

Nu că acum îi pasă cuiva…

Ei bine, domnule Antonov… cum vă putem ajuta?

E doar o formalitate…

Am auzit că ai fost cu familia băiatului mort ieri, ai făcut poze.

Vreau să le atașez la dosarul cazului…

Ei bine, le-am lăsat părinților. De aceea ne-au sunat.

Avem o cameră care scoate poza imediat.

Nu-ți face griji pentru fotografii, le voi obține…

Voi?

Ați auzit sau văzut ceva suspect?

Nu. Ce am fi putut vedea?

A fost cu adevărat deprimant, dar dată fiind situația…

Scuze.

Vă rog, scuzați-mi soția, nu se simte bine de ieri…

Nu trebuie să-mi explici.

Înțeleg perfect.

Există un singur lucru pe care nu-l înțeleg.

Cum de te-ai lăsat convins să faci poze cu un cadavru?

Oricine ar fi îngrozit de asta.

Ei bine, voi pleca și dacă te gândești la ceva…

Dle. Antonov…

Nu știu dacă e bine să întreb, având în vedere confidențialitatea, dar…

Știți exact ce s-a întâmplat cu băiatul?

Știm și nu e nimic confidențial.

Potrivit medicului legist, a murit din cauza unei hemoragii cerebrale,

cauzată probabil de o lovitură puternică la cap.

Potrivit localnicilor,

tatăl avea tendința de a deveni violent fizic când era beat.

Acest lucru nu e neobișnuit la rromi.

Ei nu recunosc, desigur.

Nu recunosc niciodată nimic.

Deci a fost vina tatălui atunci?

Nu am spus asta.

Există o anchetă în desfășurare, așa că nu s-a stabilit încă.

O zi bună!

Aproape c-am uitat… nu știu dacă ai observat,

dar bara de protecție s-a desprins pe partea stângă.

Plăcuța de înmatriculare atârnă și ea, e pe cale să cadă.

Mai bine le repari, să nu fie probleme.

Mulțumesc din nou pentru ceai.

Despre ce-a fost aia?

Vorbești serios?

Știu cum te simți,

dar nu te poți comporta așa în fața detectivului.

De ce?

Să nu ne suspecteze?

Spune-o.

Ți-e teamă.

Ți-e teamă că ne vor acuza că l-am ucis pe băiat.

Dar e adevărat.

Chiar l-am ucis.

Și ce vrei să faci?

Vrei să mergi la poliție și să mărturisești o crimă necomisă?

Deci, fără in vitro? Fără copii? Vom merge la închisoare.

Sunt sigur că îți va plăcea închisoarea bulgară.

Dar măcar vei avea conștiința curată.

Asta ne-ar face oameni mai buni.

Și…oamenilor buni li se întâmplă lucruri bune.

Nu-i așa, Georgi?

Poți să…

trăiești cu vina?

Pentru că eu nu cred că pot.

Nu suntem vinovați de nimic, iubito.

Nu știu de câte ori trebuie s-o spun.

Băiatul s-a ridicat și a plecat.

Ce s-a întâmplat după nu e treaba noastră.

Uite,

în curând vom pleca de aici și totul va părea

un vis urât.

Nu există niciun motiv să ne distrugem viața din cauza asta.

Trebuie să ne pregătim.

Onorabili musulmani, ce fel de persoană era acest prieten decedat de-al nostru?

O persoană bună.

- Ce fel de persoană era? - Bună.

- Ce fel de persoană era? - Bună.

- Îi oferiți binecuvântarea voastră? - Da.

- Îi oferiți binecuvântarea voastră? - Da.

- Îi oferiți binecuvântarea voastră? - Da.

- Ce fel de persoană era? - Bună.

- Ce fel de persoană era? - Bună.

- Ce fel de persoană era prietenul acesta? - Bună.

- Îi oferiți binecuvântarea voastră? - Da.

În cazul ăsta…

Yuki?

Îmi pare rău, mi-ați văzut soția?

Femeile nu vin pe aici la ora asta. Mai ales femei ca soția dvs.

Poate că a trecut mai devreme?

Poate, dar nu am văzut-o.

Sunteți amabilă. Mulțumesc.

Americanule.

Vino să bem ceva.

Aș veni, dar mă grăbesc acum…

Nu e de plăcere, ci pentru a-i onora pe cei morți.

Așează-te.

Îmi caut soția. A ieșit undeva și…

Mi-e teamă că s-a pierdut.

O să se întoarcă.

Nimic nu se pierde pe aici.

Așează-te.

Vino, Dumnezeu să-i odihnească sufletul lui Assencho.

Dumnezeu să-l odihnească…

O să plec.

Așează-te, omule.

Rămâi o vreme.

Băieții ăia de aici nu vor să bea cu mine.

Mă pedepsesc.

Ei cred că sunt mai buni decât mine. Nu-i așa?

Calmează-te.

Îmi pare rău, dar chiar trebuie să plec acum.

Ai umblat cu o bicicletă, nu?

De ce ascunzi mâinile, lasă-mă să le văd.

Unsoare de la lanț…

Știi că și Assencho al meu avea o bicicletă?

De câte ori nu mi-am murdărit mâinile așa?

Dar Assencho s-a dus acum.

Nu-i mai repar bicicleta.

Îmi pare rău.

Nu, americanule,

mie-mi pare rău.

Nu meritam un astfel de copil.

Iar Dumnezeu l-a luat…

Știi ce copil era?

Se trezea dimineața zâmbind.

Se ducea la culcare noaptea râzând.

Îl loveam pentru ceva, rânjea,

de parcă îi aduceam un cadou.

Americanule…

ești un om educat.

Spune-mi, ce diavol mi-a ridicat mâna în noaptea aceea?

Trebuie să-ți spun ceva…

Credeți că sunt un criminal?

Nu-i așa, rahaților?

Nimeni n-o să mi-o spună în față?

Ce? V-ați înghițit limba?

Haide.

Aștept, haideți.

Nu-mi mai face asta niciodată.

Am fost atât de speriat, te-am căutat peste tot.

Cum ai ajuns aici?

Nu știu.

Doar…trebuia să plec.

E frumos aici.

Îngheți de frig.

Să încercăm să te încălzim.

Georgi?

Mă gândeam…

De ce trăim în Canada?

Ce-ar fi să stăm chiar aici, atunci?

În sat.

Nu mai fugim.

Putem să cultivăm legume și să avem grijă de găini.

Și copiii noștri se pot juca cu găinile.

Dar nu mai fugim.

În zilele noastre, oamenii nu acordă atenție zidurilor bisericii.

Ei nu cred în Dumnezeu, așa că nu știu despre păcat sau iertare.

De aceea sunt cu toții atât de confuzi.

- Nu știam că ești religios. - Nu sunt.

Dar ca detectiv, sunt atent la detalii.

Dar tu?

Plănuiești să stai mult mai mult?

Nu știu…de ce?

Niciun motiv, doar întreb, în cazul în care

apar întrebări suplimentare legate de caz.

Ce întrebări?

N-aș putea spune, ancheta ar putea lua mai multe direcții.

Acum, de exemplu, bănuim că copilul mort a mai avut

și un alt accident.

De ce credeți asta?

Voi încerca să fiu cât mai clar, ca să mă înțelegi și tu.

Iată două dovezi foarte interesante

peste care am dat în timpul investigației.

Prima e o mostră de vopsea, luată din bara de protecție a mașinii tale,

evident ruptă într-un accident…

A doua dovadă e o altă mostră de vopsea

luată de pe bicicleta băiatului.

Aceeași bicicletă distrusă pentru care l-a bătut tatăl lui.

Urmărești ce spun?

Înclin spre concluzia bizară că, dacă trimit

aceste două mostre la laborator, se vor potrivi perfect.

Numește-o intuiție profesională.

Crezi în intuiție?

Doar un minut.

Dă-mi voie.

Nu spun că voi trimite mostrele pentru analiză.

Spun ce s-ar întâmpla dacă aș face-o.

Dar din câte știu, acest caz e închis.

Amândoi știm că ai fost implicat într-un accident cu copilul.

Dar era bine. Am încercat chiar să…

Dar pentru mine, și conform dovezilor adunate,

este vina tatălui.

Sunt sigur.

Un agresor domestic sistematic.

Dacă nu era în noaptea aceea, băiatul ar fi fost ucis în următoarea.

Sau o lună mai târziu, după încă o bătaie.

Orice investigație suplimentară în acest caz

ar duce doar la mai multe vieți distruse.

Nu pot lăsa să se întâmple asta.

Așa că te voi întreba pentru ultima dată.

Ai de gând să stai mult mai mult?

Yuki?

Trebuie să plecăm de aici chiar acum.

Poți să-mi iei cealaltă jachetă, te rog?

Mă auzi? Ce faci?

Trebuie să fac ceva.

Trebuie să plecăm.

Nu.

De data asta, nu fug.

Nu până nu fac ceva.

Așteaptă aici.

Te rog.

Americanule.

Haide.

Haide acum.

Nu e bine…

Bara de protecție.

Am văzut zilele trecute că e ruptă.

Mi-ai făcut un favor.

Acum îți întorc favorul.

Am venit la tine ca femeie…

cerând iertare unei mamei.

Nu o merit, pentru că…

Ceea ce am făcut nu trebuie iertat.

Dar dacă…

Nu-mi mărturisesc păcatele…

nu pot să-mi continui viața.

Sunt sigură că până acum…

am rănit mulți oameni.

Și la rândul meu

am fost rănită la fel de mult.

Toată lumea face greșeli.

Atâta timp cât trăim,

este ceva ce probabil nu putem evita.

Chiar și așa…

am făcut ceva de neiertat.

Cel care i-a luat viața fiului tău

sunt eu.

Oricât mi-aș cere scuze…

oricât de mult aș putea regreta…

nu voi putea vreodată să șterg acest păcat.

Așa cum tu trebuie să trăiești fără fiul tău…

eu nu am de ales decât să port această vină cu mine.

Acesta e…

singurul lucru pe care-l am de oferit.

E tot ce am.

Te rog să-l accepți.

E ca nouă.

Dumnezeu să te binecuvânteze!

Porți o povară mare.

Ești stearpă.

Dă-mi ierburile.

Ce e în neregulă cu tine?

Ai înnebunit?

Ea ce caută aici?

Nu mi-a putut explica mie așa că a venit să-ți spună ție.

Dar nu înțeleg ce e atât de amuzant.

N-ai ințelege.

Ce e?

Ei bine…aceste ierburi sunt pentru soția ta.

Fierbe-le în apă și pune-o să bea ceaiul de trei ori pe zi.

- De ce? - Pentru că e stearpă.

Cu aceste ierburi, într-o lună, va purta un copil.

Ce spune?

A spus că nu poți avea copii

și că aceste ierburi te vor ajuta.

De unde știe?

Tu i-ai spus?

Nu.

Noi, femeile, știm despre aceste lucruri.

Spune-i să nu-și facă griji.

De ce faci toate astea?

Nu știi nimic…noi…

nu merităm nimic…

Retrage ce-ai spus. Cine i-a făcut poză băiatului meu?

Cine a băut cu soțul meu pentru sufletul lui?

Ai fost singurul din tot satul care nu l-a judecat.

Și asta înseamnă mult pentru noi.

Orice spun oamenii despre soțul meu, el nu e un om rău.

A fost atlet.

Un boxer.

Trebuia să meargă la Jocurile Olimpice, dar…

au dispărut niște bani și cine e de vină?

Rromii, bineînțeles.

N-a mai fost la fel de atunci.

Copiii sunt totul pentru el.

Lucrează de la răsărit până la apus să pună mâncare pe masă.

Îi duce la școală, le cumpără cărți.

Dacă n-ar bea atât de mult…

Acum a decis să moară și el.

Assencho e mort și doar eu știu ce simt.

Dar dacă îmi pierd soțul, atunci suntem cu toții pierduți…

Pleacă.

Mă auzi? Pleacă.

Să mergem.

Asta e ultima noastră șansă.

Du-te după ea

și mărturisește.

Nu poți fugi.

Nu de data asta.

- Trebuie să faci e să mărturisești. - Ce să mărturisesc?

Că i-ai lovit fiul?

Da, așa e.

N-am fost eu.

N-am fost noi. Ai fost tu, Yuki. Tu ai lovit băiatul.

Ar fi trebuit să-mi spui, americanule.

Știam că ceva nu e în regulă.

Nimeni nu tratează bine un rrom fără motiv.

Nimeni.

Trebuia doar să-mi spui.

Am încercat, dar n-am putut.

Sunt aici acum.

Ai făcut bine, venind la mine singur.

Altfel ar fi fost mai rău.

Ar fi trebuit să-mi spui.

Din milă.

Acum…pleacă.

Nu, americane… n-o să te omor.

M-am gândit la asta.

Nici eu n-o să mă omor.

Nu va fi atât de ușor.

Pentru ceea ce am făcut noi, tu și cu mine…

Nu merităm să murim, ci să trăim.

40 DE ZILE MAI TÂRZIU

Mulți ani trăiască

Mulți ani trăiască

Thomas să trăiască

Mulți ani trăiască

Hei?

Hei.

Sunt eu.

Hei, e foarte plăcut să-ți aud vocea.

Ce faci?

Sunt mai bine.

Încă încerc să mă obișnuiesc în Tokyo.

Dar e în regulă.

Tata m-a ajutat foarte mult.

Asta-i grozav.

Și…

Tu?

Ai luat o decizie?

Nu știu.

Cu siguranță nu mă voi întoarce în Canada.

Cred că trebuie mai întâi să-mi găsesc un loc aici și…

O să iau o decizie, cred.

Bine.

Deci…

Le-ai spus părinților tăi despre noi?

Nu, ce să le spun?

Cred că a fost destul de clar când am sistat procedurile.

Nu pare că ești bine.

Ești răcit?

Nu, m-am întâlnit aseară cu un prieten

și cred că am băut puțin prea mult.

Asta e bine.

Chiar ar trebui să ieși mai mult.

Încerc.

Chiar și când nu am chef.

Ca în seara asta, e ziua nepotului meu și…

Mă doare capul gândindu-mă la toți acești copii care țipă.

Haide…

Nu va fi atât de rău.

Sora ta și copiii sunt minunați.

Da.

Georgi…

Mai trebuie să-ți spun ceva.

Sunt însărcinată.

Subtitrarea: Adriana Lazăr