Original subtitles

Dedicat celei de-a 50-a aniversare al Grupului A al KGB-ului URSS

și Direcției A al Centrului Special FSB al Rusiei

München 1972, Olimpiada de vară XX Teroriştii au ucis 11 ostatici

ACEST FILM ESTE BAZAT DUPĂ FAPTE REALE

Urăsc Uniunea Sovietică! Vreau să studiez și să trăiesc în America.

Ajutați-mă, vă rog.

Nu vă speriați, nu este pentru dvs, e pentru comuniști.

Nu mă voi preda lor viu.

Nu trebuie să te enervezi. Calmează-te.

- Domnule... - Smith.

Smith, spuneți-mi, pot trece granița cu acest pașaport?

Din păcate, aveți nevoie de un pașaport străin, tradus în limba engleză...

Am înțeles.

Unde este reprezentantul Ministerului de Externe pe care mi l-ați promis?

28 MARTIE 1979, MOSCOVA AMBASADA AMERICII

Salut!

Spuneți-mi unde este!

Domnule Petrenko, vă rog...

El este persoana care vă poate ajuta.

Cine eşti?

Secretarul Departamentului Consular al Ministerul Afacerilor Externe,

Ghenadi Nikolaevici Zaitsev.

- Arată-mi documentele! - Nu am niciun document.

Nu am voie să iau documente de stat în afara URSS-ului.

Înțelegi că Ambasada Americii este considerată teritoriu străin?

Bineînțeles că știu. Crezi că sunt un idiot?

De fapt, de aceea sunt aici. Dă-ți jos paltonul!

Haide, dă-ți-l jos!

Și jacheta.

Mișcați-vă!

Deci să înțeleg că aveți nevoie de un pașaport străin?

Da. Secretarul ambasadei mi-a spus că nu mă vor lăsa să intru în SUA fără el.

Așa e. Dar nu-ți face griji. Lasă-mă să-ți notez detaliile.

Ce crezi că vrei să faci?

- Carnețel. - Bine.

Care este numele tău?

Valentin Nikolaevici Petrenko.

Îl poți păstra, nu mai am nevoie de el.

Numele teroristului este Valentin Nikolaevici Petrenko.

A încercat să intre la Universitatea de chimie din Moscova de 2 ori, dar a eșuat.

Crede că a fost picat intenționat la examene.

Dispozitivul exploziv este probabil real și pare destul de puternic.

Vorbește cu ură despre Uniunea Sovietică.

Vrea să plece și să rămână în SUA.

Prin comportamentul și raționamentul său, teroristul este psihopatic.

Cum a reușit o persoană psihopatică

să intre în Ambasada Americană?

Ambasadorul Americii l-a sunat personal pe Iuri Vladimirovici Andropov

și a făcut o plângere serioasă cum că Uniunea Sovietică

nu își îndeplinește obligațiile pentru securitatea ambasadei,

și că ofițerii KGB nu pot rezolva acest incident cu promptitudine.

Trebuie să punem capăt acestei operațiuni cât mai repede posibil.

N-avem nevoie de un scandal internațional.

Asaltează-l și asta cât mai repede.

Lăsați-mă să încerc să-l conving să se predea.

Putem oricând să-l asaltăm.

Teroristul este în camera asta.

Toate cele trei ferestre sunt sub controlul nostru.

- Ce cameră este asta? - Salonul consulului.

- Serghei, tu păzești fereastra asta. - Am înțeles, comandante.

Au rămas două ore până la expirarea ultimatumului.

Dacă cererile mele nu vor fi îndeplinite până atunci, mă voi arunca în aer!

M-auzi? O să arunc pe toți în aer!

Nu va fi nevoie. Terminăm totul în două ore.

Nu vor fi întârzieri din partea noastră. Dar trebuie să-ți fac o poză.

De ce?

Poza pentru pașaport ca să fie gata.

O poți acoperi cu haina? Se vede bomba.

Gata?

Acum verific.

Nu mai stați! Aduceți pașaportul!

Bine. Pot să-ți pun o singură întrebare?

Ce?

Părinții tăi au fost probabil veterani de război, nu?

Te-ai gândit vreodată ce-ar simți ei în legătură cu acțiunile tale?

Ajunge!

Pleacă și nu mai irosi timpul!

Adu-mi pașaportul acum!

Urăsc Uniunea Sovietică!

Aduceți pașaportul!

Calmează-te. Am înțeles.

Robert…

Pregătește-te pentru asalt, dar spuneți echipei să țintească umărul brațului drept.

Trebuie să încercăm să-l ținem în viață.

Pregătiți-vă pentru asalt.

Ghenadi Nikolaevici, de ce a explodat bomba?

Oamenii tăi nu știu să tragă?

Le-am ordonat să țintească spre braț.

Asigură-te că raportul despre operațiune va fi pe biroul meu...

Mulţumesc, mulţumesc...

Sunteți eroi adevărați. Mulțumesc.

Eu sunt…

Scuzați-mă.

Până mâine.

În numele poporului american,

eu și Ambasadorul Americii,

vă exprim profunda recunoștință.

V-ați riscat viața pentru a-i salva pe alții.

Este datoria noastră.

C O M A N D A N T U L Traducerea și adaptarea: Denis Kent

25 DECEMBRIE 1944

Doamnă, vreți să vă ajut?

Băieți, duceți pungile la camioane.

Bine.

Mulțumesc, camarade.

- Mulţumesc, puştiule. - Cu plăcere.

Tatăl tău este pe front?

Da, este în forțele de artilerie. Doar mama și surorile mele sunt acasă.

- Deci, tu ești bărbatul casei? - Da.

- Cum te numești? - Gena.

Eu sunt unchiul Pașa.

E frumos din partea ta să ajuți răniții.

Mulțumesc.

Nu-ți face griji, tatăl tău se va întoarce curând.

Toată lumea se va întoarce în curând... cu victorie.

Paşa!

- Lida! - Ești în viață!

- Lidochka... - Ești în viață...

Lida…

Lida... Lida...

Am știut că te vei întoarce. Dragul meu!

Lida…

Gena, mai citește-o o dată, te rog.

"Bună, frățiorule."

"Salutări din partea celor dragi: de la mama, mătușa Valya, Masha și Nadya."

"Kostya, am primit scrisoarea ta tocmai la timp pentru 1 Mai"

"și am aflat că ai primit banii."

"Ai scris că nu trebuia să-ți trimitem."

"Dar nu avem ce să-mi iau cu banii ăștia"

"așa că-i poți folosi să-ți cumperi puțin tutun."

"Mama mă roagă să-ți spun că, de când ai plecat,"

"nu trece nici o clipă fără să se gândească la tine."

"Îi este foarte de dor de tine. Nu sunt vești de la tata."

"Nu mai e nimic de scris. Deci, la revedere deocamdată. "

"Kostya, ne-a vizitat Sveta Sinitsina."

"E supărată că nu i-ai trimis nicio scrisoare."

Mulțumesc, Gena.

Poftim…

E niște zahăr acolo.

Mulțumesc.

Mâncați.

Dumnezeule!

- Mamă, sunt bine. - Ce s-a întâmplat?

- Mi s-a făcut puțin frig. - Nina, pune repede apă pe aragaz!

Și rade nişte ridichi!

Repede! Ce ghinion! Aşează-te.

Dă-mi picioarele. Doamne... e îngrozitor.

Ce s-a întâmplat?

- Aproape că am uitat. - Unde te duci?

- Am vrut să-ți fac un cadou. - De unde ai luat zahăr?

- Mi-a dat un soldat. - Da, ți-a dat-o un soldat... Bine.

Uite așa.

Ești un băiat atât de bun!

Stai acolo, micuțul meu prieten.

"Bună, dragii mei:"

"soția mea Anna, fiicele Nina, Zina, Lida și fiul meu Gena."

"Sunt bine. Trăind într-o pirogă. Am primit scrisoarea de la voi."

Mă bucur foarte mult că sunteți cu toții bine.

"Nu fiți triști și nu vă pierdeți speranța."

"Foarte curând, îi vom termina pe bandiții lui Hitler,"

"îi vom zdrobi și vom șterge toată mizeria fascistă de pe fața pământului."

"Așteptați-mă. Mă voi întoarce curând cu victorie! Nikolai."

Haide!

E rândul tău.

- Un iepure cu schiuri. - Uite, a venit la schiat.

Hei, iepure! Iepurașule! Iepure cu schiuri!

Nu sunt un iepure!

Haide, iepure, lasă-mă să-ți încerc schiurile!

- Dă-mi-le înapoi! - Da, cum să nu...

Încetează!

Ai grijă!

Vine!

Mulțumesc, schiurile tale sunt bune.

- Acum e rândul meu. - Dă-mi-le înapoi!

Nu te grăbi, iepurașule. După ce vom schia, ți le înapoiem.

Poate.

Nu te apropia de mine!

Haide, Gena... Nu știi glumă?

Dacă ar fi murit? Cum s-ar fi simțit mama lui?

Mamă, crezi că sunt un idiot? Nu l-am aruncat într-o râpă.

Mamă, într-o luptă, cel care lovește primul, câștigă.

Asta înseamnă că ar trebui să încerci să rezolvi o dispută cu cuvinte, nu cu pumnii.

Mamă, dar ce se întâmplă dacă cu vorba nu merge?

Dacă cu vorba nu merge...

atunci faci ce crezi că este corect.

Un bărbat adevărat ar trebui să știe să se apere singur.

Și pe cei dragi lui.

Un bărbat... Cât de mare ai crescut!

Eu, Gena Zaitsev, mă alătur Organizației de pioneri,

și în prezența camarazilor mei, jur solemn:

să-mi iubesc patria cu tărie, să trăiesc, să învăț și să lupt,

așa cum a lăsat moștenire marele Lenin, și cum a predat Partidul Comunist,

să respect mereu legile Pionierilor Uniunii Sovietice!

- Fii pregătit! - Întotdeauna pregătit!

Bucurați-vă, prieteni, inamicul fioros este distrus!

Mândri peste Berlin, steagul nostru roșu sovietic flutură!

Inamicul a mărșăluit prin Ucraina, și a visat să ajungă în Siberia.

Până la urmă, din Berlin, ne-a dat cheile din nou!

Gena, intră repede. A ajuns o scrisoare de la tatăl tău.

Haide, Nina.

"Bună. N-am s-o lungesc prea mult. Am întâlnit o altă femeie."

"Așa că nu mă aștepta, am o nouă familie acum."

"Nu am bani pentru pensie alimentară."

"La revedere."

"Nikolai."

E în regulă, măcar ne-am seama de ceva.

Gena, cât de mare ai crescut! Parcă acum erai un copil.

- Câți ani ai acum? - 14.

- Ce mai face mama ta? - E bine.

Te voi instrui pentru certificare.

Salariul tău va depinde de asta.

Amintește-ți, la uzina noastră, există două tensiuni: 220 volți și 500.

Fiecare tensiune are propriile fire, siguranțe și așa mai departe.

Pentru oamenii obișnuiți, noi doar răsucim fire, dar în realitate...

- Salut, Ivan! - Salut, Fedor!

… meseria noastră este să facem ca întreaga fabrică să funcționeze.

- Nu vă voi dezamăgi. - Sper că nu.

Gena! Ești bine?

Ai uitat să întrerupi curentul.

- Am devenit leneș. - Ce s-a întâmplat?

Nu s-a întâmplat nimic, e totul bine. Haide, întoarce-te la muncă.

În meseria noastră, lenea este inacceptabilă.

Graba strică treaba, după cum spune proverbul.

Amintește-ți, un electrician este ca un sculptor,

ia decizii încet și cu grijă, cu capul limpede.

Dacă ai îndoieli, verifici de două ori, ai înţeles?

- Am înțeles. - Bine.

Bun băiat.

- Nume? - Zaitsev.

Bravo, felicitări. Așteaptă-mă acolo, bine?

Gena s-a descurcat grozav!

L-ai adus?

Gena…

Tradițiile rusești nu pot fi încălcate.

Dacă nu sărbătorești primul salariu, nu vei avea noroc.

Atunci facem asta, unchiule Kolya.

Gennady, ceea ce vreau să-ți spun este că...

ai devenit ca o familie pentru mine luna aceasta.

Și știi ce calitate îmi place la tine cel mai mult?

Încăpăţânarea.

Întotdeauna te străduiești să duci lucrurile până la capăt.

În zilele noastre, asta e din ce în ce mai rar.

Încercă să nu-ți pierzi această calitate,

pentru că te va conduce la următoarea mărire de salariu.

Hai noroc.

Haide, ia cu asta, mușcă.

Dumnezeule…

Liniștește-te...

Fiule, stai jos.

Ascultă la mine...

Poți face ce vrei cu salariul tău. Poți să-i bei pe toți, dacă asta vrei.

Sunt banii tăi, tu i-ai câștigat.

Dar un lucru pot să-ți spun.

Dacă sunt bani în casă, îți promit că va fi mâncare pe masă.

Dar dacă nu vor fi…

într-o zi s-ar putea să vii acasă...

și nu vei găsi pâine pe masă.

Mamă…

- Da. - Te rog, iartă-mă.

- Nu se va mai întâmpla. - Bine.

Vino aici. Vino aici.

Deci, nu ai grijă de tine. Ei bine, totul este clar, tinere.

Iată, ca să spunem așa, tabloul clinic al rănilor tale.

Acestea sunt zonele cu probleme,

aceste pete întunecate de pe coloana vertebrală.

E hernie de disc.

Din păcate, nu există încă medicamente pentru a trata această afecțiune.

- Dar pentru a depăși această boală... - Ce trebuie să fac?

Recomand această rutină simplă de exerciții.

Un pic de sârguință, răbdare...

vertebrele se vor întinde, și vei fi bine.

Am readus multe persoane pe picioare. Fă-o zilnic, de preferință dimineața.

Viața glorioasă s-a sfârșit

pentru profesorul și conducătorul nostru,

cel mai mare geniu al omenirii...

Fiodor Fiodorovich, m-ați chemat?

...Iosif Vissarionovici Stalin!

Gennady, intră, ia loc.

Deci, ne părăsești?

Da. Am fost recrutat în armată.

Gennady, ca să fiu sincer,

am fost foarte impresionat de decizia ta.

Care decizie?

Din câte știu, ai o amânare de la armată din cauza bolii mamei tale.

Așa e.

Și tot te-ai hotărât să mergi? Nu este război.

Mi s-a acordat amânarea acum patru luni.

De atunci, starea de sănătate a mamei s-a îmbunătățit.

În plus, am trei surori. Dacă va fi nevoie, o vor ajuta.

Nu te-am recomandat pentru Forțele Speciale degeaba.

Mulțumesc.

- De ce te-ai întors așa devreme? - Azi a fost ultima mea zi de muncă.

Mi-am dat demisia.

Ce…

Dar ai un salariu bun.

Am decis să mă înrolez în armată.

Dar ai o amânare.

Și spatele tău nu e bine.

Mamă, nu este corect să te ascunzi în spatele unei amânări.

Înțeleg că îți va fi greu fără mine, dar...

Uite, am primit indemnizația de concediere.

Îți vor ajunge pentru o vreme. Și spatele meu se va vindeca.

Doctorul mi-a arătat niște exerciții foarte bune.

Nu fi supărată, mamă. Trebuie să fac asta.

Nu sunt supărată.

Sunt mândră...

că am crescut un asemenea fiu.

Mamă…

Eu, cetățean al Uniunii Republice Sovietice Socialiste,

mă alătur Forțelor Armate ale URSS, depun acest jurământ și jur solemn:

să fiu cinstit, curajos, un soldat disciplinat și vigilent!

Jur să păzesc strict secretele militare și de stat,

să respect fără îndoială toate reglementările militare,

și ordinele de la comandanții și superiorii mei!

Jur să studiez cu conștiință afacerile militare,

pentru a proteja cu atenție proprietățile militare și publice,

și să fiu loial poporului meu până la ultima mea suflare,

patriei mele sovietice și guvernului sovietic!

Sunt întotdeauna pregătit, la ordinul guvernului sovietic,

să iau armele în apărarea patriei mele, Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste!

Și ca soldat al Forțelor Armate ale URSS, jur că o apăr cu curaj,

cu pricepere, cu demnitate și onoare,

nu-mi voi cruța viața pentru a obține victoria completă asupra inamicului!

Dacă voi încălca acest jurământ solemn,

voi accepta pedeapsa severă a legii sovietice,

și ura și disprețul universal al oamenilor muncii!

Sergent Zaitsev!

Pentru realizări excelente în luptă și pregătire politică,

precum și pentru disciplina impecabilă și implicarea activă a Komsomolului,

Sergentul Zaitsev este numit lider de echipă!

Slujesc Uniunea Sovietică!

- Treci în rând! - Să trăiți!

- Să trăiți, tovarăşe căpitane! - Stai jos. Ce citești?

Raportul tovarășului Hrușciov,

despre cultul personalității lui Stalin și consecințele acestuia.

Și ce crezi?

Ei bine, cred...

Desigur, cultul personalității este rău.

Sunt total de acord cu asta.

Dar pe de altă parte,

dacă sub conducerea tovarăşului Stalin,

am câștigat războiul,

a anulat sistemul de raționalizare doi ani mai târziu,

a devenit lider mondial în producția industrială,

și a construit bomba atomică,

atunci poate…

era necesar?

Da, Stalin a condus țara noastră prin momente dificile:

război, revoluție, război civil,

foamete, apoi devastare.

Dar părinții noștri au construit un stat nou,

unul care nu existase niciodată în mileniile istoriei omenirii.

Calea era grea, dușmanii erau peste tot. Era greu să-mi dau seama cine și ce.

Au fost sacrificii, au fost greșeli.

Dar am fi pierit dacă nu am fi făcut acele sacrificii.

Este clar?

Da, tovarășe căpitane.

Gennady, când suntem doar noi doi, poți să mă chemi pe nume și prenume.

- De acord? - De acord, Alexey Petrovici.

- Care este nivelul tău de educație? - Cei 7 ani de școală.

Dar după armată, îmi voi termina studiile.

- Vreau să devin profesor. - Profesor?

Profesor... ăsta e un obiectiv bun.

Și eu am doar 7 ani de școală, dar am decis să fac și liceul.

Știi, un căpitan cu doar 7 ani de școală nu arată bine. Mi te vei alătura?

Cu plăcere. Când începem?

Vom începe săptămâna viitoare.

Intră. Haide, vino.

Irina! Irochka!

Venim!

- Bună ziua! - Bună ziua!

- Bună! - Bună ziua!

Ei bine, Gennady, fă cunoștință cu familia mea.

Irina Sergeyevna, soția mea. Natasha, fiica mea.

Foarte încântat să te cunosc.

Bună, Gennady. În sfârșit, ne întâlnim.

Suntem foarte bucuroși să vă avem în casa noastră.

- La fel. - Bună ziua.

Bună ziua!

Unde este soacra mea respectată și iubită?

Nadejda Silvestrovna lucrează în biroul ei. Scoate-ți haina.

Te rog, scoate-ți haina. Vă aștept pe toți la masă.

Doar te rog, nu stropi cu apă pe podea.

Va însemna o curățenie suplimentară pentru mama.

Voi fi foarte atent.

Cartofii…

Bună ziua, tinere. Nadejda Silvestrovna Ignatyeva.

Tu cum te numești?

- Gennady. Ghenadi Zaitsev. - Te rog, ia loc.

- Zaitsev? - Corect.

Volkov.

Nu poți inventa asta.

Dar sunt sigură că vă veţi înțelege.

Desigur.

Ei bine, spune-ne, de unde ești?

M-am născut în Urali pe 11 septembrie 1934,

in satul de Antybary, regiunea Molotov.

Și eu m-am născut în Urali, în orașul Kamyshlov, regiunea Chelyabinsk.

- Ești comunist? - Deocamdată, doar un membru Komsomol.

Mamă, ce-i cu interogatoriul ăsta?

Hai să mâncăm, înainte să se răcească.

Puțin.

Deci, în cinstea noii cunoștințe?

În cinstea noii cunoștințe!

B.V. Nekrasov - Manual de chimie generală Editura de Stat, Moscova, 1953

Chimia asta... Ți se încâlceşte limba.

Cum poate cineva să învețe aceste nume și formule?

Simt că voi pica examenul.

Care este problema?

Ei bine, cum îmi pot aminti aceste stări ale materiei?

Alexey Petrovici, este simplu.

Imaginează-ți că un soldat este o moleculă.

Un soldat este o moleculă... Bine, îmi imaginez.

Soldații strânși într-un vehicul de luptă,

este o stare solidă a materiei.

Înțeleg…

Soldații care stau în formație pe teren, cu puțin mai mult spațiu...

este o stare lichidă.

Soldații rătăcind pe teren, fumând oriunde vor...

este o stare gazoasă.

De la vehicul la formație...

ăsta este procesul de topire.

Și invers, de la formație la vehicule, este procesul de îngheț.

Interesant... Ei bine, atunci...

Dacă fumează... și se întoarce la vehicule?

Asta e condensare.

Și dacă comanda este "ești concediat"?

Evaporare.

Ai un talent pentru asta. Bine făcut!

Un soldat care nu se străduiește să se perfecționeze,

nu va deveni niciodată comandant.

Dar tu vei reuși.

De ce crezi că voi reuși să fac asta?

Gândire rapidă, curaj în luarea deciziilor,

capacitatea de a analiza independent.

Dar cel mai important, Gennady, ești veritabil.

Știi, toți cei din Regimentul de la Kremlin sunt așa.

Nu chiar toți.

Din o mie de soldați buni, doar unul devine comandant.

Alexei…

Dacă nu ești prea ocupat, trebuie să vorbesc cu Gennady. Se poate?

Desigur.

Te rog, ia loc.

- Haide, ia și fumează. - Mulţumesc.

Aprinde.

Am decis să scriu o carte despre viața mea.

Și chiar acum, aș vrea să-ți citesc un fragment.

După ce-o citesc, nu ezita să mă critici, bine?

De acord.

"În 1944, am devenit șefa biroului de recepție"

"pentru Președintele Prezidiului Suprem, sovietul URSS, Mihail Ivanovici Kalinin."

Rămâi așezat.

"Mi-amintesc că într-o zi, a venit la noi o tânără…"

Rămâi așezat.

"Numele ei era Lyudmila."

Și-a ispășit pedeapsa pentru o crimă pe care a comis-o."

"Dorind să-și găsească un loc de muncă și să-și restabilească numele,"

"Lyudmila a făcut cerere să lucreze la o fabrică,"

"dar i-au reamintit de fapta comisă și i-au închis porțile."

Tu ce crezi, este corect?

Depinde ce fel de crimă a comis.

Dar, în orice caz, cred că nu e nimic rău în a oferi cuiva o a doua șansă.

Și eu cred că fiecare caz ar trebui analizat individual.

"După ce i-am auzit povestea și i-am revizuit cazul,"

"am discutat ​​și am trimis-o pe Lyudmila"

"la unul dintre șantierele mari din capitală,"

"unde s-a raportat că excela în munca ei."

"Astfel, Lyudmila și-a găsit calea în viață."

Ei bine, acum mă poți critica.

Este o poveste bună. N-am de ce să vă critic.

De ce nu faci parte din Partid?

Din vina mea.

Pentru asta, e nevoie de două recomandări de la comuniști

cu cel puțin doi ani de membru.

Înțeleg.

Alexei Petrovici!

Da?

Ai putea te rog să…

Spune-mi, l-ai putea recomanda pe acest tânăr ca membru al Partidului?

Desigur. Pot semna chiar acum.

Și eu sunt membră de 44 de ani. Ce zici, te bagi?

Vă mulțumesc pentru încredere.

În Partidul nostru este nevoie de oameni ca tine.

"Dragă mamă…"

"Serviciul meu a fost prelungit pentru încă doi ani."

"Nu am pe ce să-mi cheltui banii, așa că-ți voi trimite întregul salariu,"

"300 de ruble."

- Bună ziua! - Bună!

Stați pe loc, vă rog.

Arătați-mi documentele.

Cu cine crezi că vorbești, leneșule? Nu știi cine sunt?

Ba știu, tovarăşe ministru,

dar conform regulilor, trebuie să-mi arătați documentele.

Căpitane, pe cine naiba ai angajat? Vreau să depun o plângere împotriva ta.

Îmi cer scuze, tovarășe ministru, ofițerul tocmai își făcea datoria.

Toți ne facem treaba aici, doar tu nu.

Vă rog, puteți trece.

Ai prea mulți trântori pe-aici.

Ei bine...

acum aș dori să dau cuvântul singurului licean din grupul nostru...

Gennady, ai cuvântul.

Dragă Olga...

Scuze, doar un minut.

- Bună! Scuze de întârziere. - Bună, Zoya.

Bună, Zoya!

Gena, ea e Zoya.

- Încântat de cunoştinţă. - Zoya.

Credeam că ai uitat. Așează-te repede.

Yulya, te rog pune florile într-o vază.

Deși nu sunt încă căsătorit,

pot doar să-mi imaginez cum este să faci parte dintr-o familie de militari.

Sunt sigur că nu este ușor pentru o femeie să fie mereu îngrijorată,

mutarea nesfârșită de la o garnizoană la alta,

locuințe militare, mobilier etichetat, copiii schimbând des școlile...

Nu orice femeie poate suporta asta.

Dar toate treceți prin asta...

pentru că știți că soții voștri...

luptă pentru patria noastră.

Dragă Olga, vrem să-ți urăm la mulți ani de ziua ta și să ridicăm paharele...

și, prin tine, pentru toți soții militari.

Vă mulțumesc mult pentru tot.

Tovarăși ofițeri, de trei ori URA...

Ura! Ura! Ura!

La mulți ani!

Mulțumesc!

Acum trebuie să plec. Dacă discursul meu,

te-a amuzat sau ți-a plăcut chiar și puțin,

voi fi fericit.

Dacă nu...

îmi cer scuze pentru răutate,

și-mi poți spune liniștită: "Ce prost..."

Pe unde ai umblat?

- Mamă, fă cunoștință cu Gennady. - Bună seara!

Și asta înseamnă că poți sta afară până la 1 noaptea din cauza lui Gennady?

Cum vei ajunge acasă?

Nu-ți face griji, mă descurc.

Ar fi trebuit să te gândești la asta mai devreme!

Te rog să ai grijă.

"Pentru că, pentru că suntem piloți! "

"Cerul este al nostru... cerul este casa noastră dragă!"

"Avioanele sunt pe primul loc, avioanele sunt pe primul loc..."

"Și fetele? Bine, fetele vin mai târziu!"

LENIN STALIN

- Zoya, ești membru Komsomol? - Desigur.

Am fost chiar aleasă de trei ori ca delegat regional la conferințe.

Bravo!

Iată, Gennady, ești norocos cu un membru al Komsomolului și chiar un delegat.

Sunt de acord.

Unchiule Gena, azi porți o cravată "stil yaga".

E adevărat! Da…

Unchiule Gena, cum ai putut!

Mama spală și călcă , iar tu doar îi dai mai multă muncă.

- Da, unchiule Gena, haide... - Natasha, nu e mare lucru.

- Nu te rușina. - Nu s-a întâmplat nimic.

Ma uit la voi toți...

și mă simt mândră.

Sunt bucuroasă că în țara noastră crește o generație tânără merituoasă.

Vi se pot încredința în siguranță cheile țării noastre.

Ura, tovarăși!

Ura!

1977, 20 de ani mai târziu

În URSS, în ultimii șapte ani, au avut loc 17 incidente

de luare de ostatici care au implicat transportul aerian.

În timpul acestora, 73 de pasageri și 10 membri ai echipajului au fost uciși.

Din păcate, statisticile sunt sumbre.

Au rămas mai puțin de 3 ani până la deschiderea Jocurilor Olimpice de la Moscova.

Vor fi mulți oaspeți străini,

și nu putem permite repetarea tragediei de la München.

Prin urmare...

trebuie să numim un comandant al unității antiteroriste,

care se va ocupa în mare măsură siguranța Jocurilor Olimpice.

Am o propunere de numire pe această poziție, pe Ghenadi Nikolaevici Zaitsev.

Aș dori să aud părerile voastre.

Alexei Dmitrievici,

deși Gennady Nikolaevich este absolvent al Școlii Superioare KGB,

cum poate conduce o unitate paramilitară,

dacă nu a absolvit o academie militară?

Cineva care a servit 5 ani Regimentul cu scop special de la Kremlin,

nu numai că a absolvit o academie militară,

poți considera că a absolvit o facultate de război.

Ăsta nu e un motiv valabil.

Alexei Dmitrievici, mai am o singură întrebare.

Îl va împiedica sciatica să-și îndeplinească îndatoririle de comandant?

De ce eu?

Se pare, Yuri Vladimirovici te-a observat

când te îndreptai spre detaliul lui personal de securitate.

Și ce părere ai?

Soldații își riscă viața, iar comandantul lor stă pe tolănit la sediu?

Nu este corect.

Corect sau greșit...

comandanții nu trimit soldați să moară,

ei îi trimit să îndeplinească misiuni importante ale statului.

Înțeleg cu mintea, dar nu cu inima.

Ghenadi Nikolaevici...

Sciatica este o afecțiune neplăcută. Și eu sufăr de asta.

Trebuie să înțelegi, conducerea comitetului nu are nevoie de tine să alergi cu o armă.

Unitatea "A" va avea sarcini importante în față,

se vor lupta cu teroriștii care se ascund în spatele ostaticilor.

Cred că ai înțeles!

Nu voi face această ofertă a treia oară.

- Atunci, dacă e nevoie, sunt de acord. - "Dacă e nevoie..."

Dacă era nevoie, nu te-am fi întrebat, te-am fi numit și gata, treci la treabă!

Dar te întreb, îți asumi această responsabilitate sau nu?

Îmi asum.

Bine, acum știu că totul va fi bine.

Înțelegi că soția și familia ta nu ar trebui să cunoască detaliile muncii tale?

Da, desigur.

De ce te-ai hotărât să-ți dedici viața

serviciului în organele de securitate ale statului?

Vin dintr-o familie de militari, deci pentru mine nu există altă cale.

Vreau să apăr patria mamă.

Ești un șofer excelent.

Dar nu ai trecut toate testele de alergare.

Și ăsta este principalul criteriu de selecție pentru Unitatea "A".

Dă-mi o perioadă de probă. Nu vei regreta.

Înțelegeți că serviciul în unitatea noastră implică riscuri care-ți pun viața în pericol?

Nu mă gândesc niciodată la asta.

Pentru mine, cel mai important lucru este îndeplinirea misiunii atribuite.

Antrenamentul tău fizic este excelent, și ai o recomandare solidă.

Mulțumesc.

Dar, din păcate, trebuie să te resping.

De ce?

De unde știu vecinii tăi că lucrezi pentru KGB?

Pentru exercițiile de luptă, trebuie să împărțim detașamentul în grupuri.

Cei care se grupează, se vor acoperi mai bine.

Acum un an, ați fost mustrat de Partid,

și a fost consemnat în dosarul dvs personal.

Din păcate, acest lucru nu se aliniază cu statutul unui luptător de elită.

Ți-am cerut dosarul personal și s-a dovedit...

ai apărat onoarea viitoarei tale soții.

- Corect. - Avem nevoie de oameni ca tine.

Greșeli: n-aveți voie să aveți acest lux.

Deci, în orice situație, trebuie să acționați cu precizie.

Deci, ce au spus doctorii, Alexey Petrovici?

Ce să spună? Cancerul este cancer, chiar și în Africa.

Vezi tu, am fost prea târziu la doctor.

Pot să vă ajut cumva?

Am tot ce-mi trebuie, Gen.

Și Natasha îmi aduce tot felul de străini buni,

medicamente din excursiile ei.

Și unde este ea acum?

În Japonia.

Da.

Ea a devenit cu adevărat o vedetă a circului sovietic.

Da.

Dar…

amândoi mă faceți mândru.

Am auzit de succesul tău. Sunt foarte fericit pentru tine.

Este păcat doar că, Nadiejda Silvetrovna

și Irochka nu pot fi fericite pentru tine.

Alexei Petrovici!

Trebuie să te întorci la procedura ta!

Vin imediat!

Ei bine, mulțumesc, Gena, că nu l-ai uitat pe acest bătrân.

Ai fost ca un tată pentru mine. Îmi voi aminti de tine toată viața.

Bine…

Ai grijă.

Alexei Petrovici!

Vin acum.

8 MARTIE 1988, AEROPORTUL VESHCHEVO

- Salutări, tovarăşe colonel! - Raportează.

Teroriștii s-au dovedit a fi familia Ovchinnikov.

Liderul este mama lor, Natalia Andreevna Ovchinnikova.

Are zece copii, dintre care cinci sunt minori.

Conform mărturiei martorilor,

Valery Ovchinnikov i-a înmânat un bilet stewardesei Nikitina,

prin care cere ca avionul să aterizeze la Londra.

Dă-i căpitanului.

Nu vă mișcați!

Toată lumea să rămână pe loc!

Tovarășe comandant, mi-au cerut să vă dau asta.

Solicităm schimbarea cursului și aterizarea la Londra sau vom arunca în aer avionul.

La 15:30, inginerul de zbor a ieșit în cabină.

Și în timpul negocierilor,

a reușit să-i convingă să aterizeze

într-un oraș din Finlanda și să se alimenteze.

La ora 16:05, piloții au raportat că avionul a aterizat pentru alimentare.

- Totul va fi bine acum. - Va fi bine, da.

...în orașul finlandez Kotka.

La început, familia Ovchinnikov au crezut echipajul.

Dar de îndată ce au văzut soldații sovietici prin fereastră,

bineînțeles, și-au dat seama că au fost păcăliți.

- Ne-ai păcălit! - Băieți, nimeni nu v-a păcălit.

Suntem în Finlanda. Calmați-vă, suntem în Kotka.

Ne-ai păcălit!

- Nu, nu! - Tu!

Rămâneți pe locurile voastre! Scoate-o de pe culoar!

Da, tu, haide! Grăbește-te!

Ajută-l! Haide!

Aşezaţi-vă!

La ora 19:10, a început asaltul asupra avionului.

Atacul a implicat ofițeri

din unitatea specială a serviciului de patrulare a miliției

aflate sub comanda mea.

Pleacă de aici!

Haide!

Teroriștii au opus rezistență armatei și s-au retras.

Ofițerii răniți s-au retras și s-au închis în carlingă.

Deschide!

De îndată ce ușa s-a închis, Ovchinnikov îşi dăduseră seama

că muniția lor era pe terminate, și au decis...

să-și ia propriile vieți.

Deci, au avut o bombă pentru asta.

Copii, veniți la mine.

Bombă! Bombă!

De ce nu ne-ai așteptat?

După ce stewardesa a fost ucisă, mi s-a ordonat să asalt avionul.

În urma incendiului, au murit nouă persoane:

toţi sufocați din cauza fumului.

19 persoane au suferit răni ușoare:

doi milițieni, doi teroriști și 15 pasageri.

1 DECEMBRIE 1988, ORDZHONIKIDZE, OSETIA DE NORD

- Autobuzul ăsta este pentru noi? - Nu, este pentru altcineva.

- Pariez că e pentru noi? - Bună, copii!

Bună ziua!

Suntem supraveghetorii voștri. Haideți, urcați repede ca să nu înghețați!

Stați, copii, opriți-vă!

Nimeni nu mi-a spus despre asta.

Dnă, am un formular de transport? Da. Am un autobuz? Da.

Deci care este problema? Am un program. Vă rog, grăbiți-vă. Repede, repede!

Eu stau la geam!

Eu am fost primul!

De ce te împingi?

Pot vedea ordinul de transport?

Poftim.

Haideți, urcați.

Haideți, mai repede!

- Bună ziua! - Bună!

Copii!

Copii! Toată lumea s-a bucurat de tipografie?

Da! Ne-am bucurat!

Ne întoarcem cu toții împreună la școală și de acolo, acasă.

Bine.

Mi-a plăcut foarte mult.

Ascultă, șofer, o să repet:

Dacă faci tot ce-ți spun, vei rămâne în viață.

Dacă încerci să s-o faci pe eroul, o să-ți explodez capul, ai înţeles?

Doar nu răni copiii.

Mergi la comitetul de partid.

Chermen, stai liniștită!

Liniște!

Din acest moment, sunteți cu toții ostatici!

Pentru cei care nu ne ascultă, îi vom tăia urechile.

- Ne-am înţeles? - Da.

Acum mergem la comitetul de partid și cerem o răscumpărare pentru tine

și un avion de marfă.

De îndată ce autoritățile îndeplinesc toate cerințele noastre,

te vom elibera, și totul se va termina.

Ai înnebunit. Ăștia sunt copii.

Du-te și calmează-i pe copii. Vezi cât combustibil avem.

Nu vrei să arzi cu ei în autobuzul ăsta, nu? Haide, mișcă-te.

Copii, stați calmi. Toate astea se vor termina în curând.

Pleacă de aici!

Totul se va termina în curând și vom merge la mine acasă la ceai, bine?

Bine.

Întoarce. Întoarce-te!

Hei, dnă profesor, scoate un pix.

Scrie asta:

"Un grup de indivizi înarmați…"

Nu are pastă.

"Un grup de indivizi înarmați,"

"au asaltat un autobuz plin de copii."

Continuă să scrii.

Scrie.

Salut.

Dă asta milițienilor. Ai înţeles? Continuă.

Sigur ne vor salva acum?

Da.

Treceți în spatele barierei!

Adu-o aici.

Milițianule, stai unde ești sau voi trage, ai înţeles?

Am un autobuz plin de copii, și bidoane cu benzină peste tot.

Așa că acum, încet...

Repet: pune încet arma jos.

Bun milițian!

Acum mergi încet la autobuz și dă-i stația.

Domnule, nu trage! E multă benzină în autobuz!

Haide, acum pleacă.

O să fie bine, dragă.

Așează-te pe scaunul tău!

Ascultă-mă cu atenție.

Eu sunt Stepan Vazgenovici Khachiyants,

condamnat de 3 ori pentru infracțiuni grave.

Nu am nimic de pierdut. Ținem ostatici 31 de copii.

În primul rând, cerem un milion de dolari americani,

un milion de lire sterline, și un milion în aur.

Și un avion cargo, suficient de mare pentru a încăpea autobuzul cu copiii.

Vrem să zburăm într-o țară

care nu are relații diplomatice cu URSS.

Înafara țării.

Situația este complicată.

Autobuzul este plin cu bidoane de benzină.

Cea mai mică scânteie, și se va aprinde ca o torță.

Deci, o opțiune de asalt nu se pune în discuție.

Alexandru Vasilevici...

Cum intră aerul din exterior în cabina avionului?

În timpul zborului, prin compresoarele motoarelor de lucru.

Și când este staționat, cu rampa închisă?

În timp ce staționează, aerul intră prin unitatea de putere auxiliară,

care este situată în partea stângă a carenului de aterizare.

Locația este perfectă, ne putem apropia de unitate fără să fim observați.

Sugerez să folosim gaz soporific.

Gaz soporific? Ai înnebunit?

Ai folosit vreodată gaz într-o situație de salvare a ostaticilor?

Cu benzina prezentă în autobuz, nu văd altă soluție.

Sergey, la sosire, contactează Spitalul militar Burdenko din Moscova.

Rugați anesteziștii lor să calculeze cu precizie doza de gaz soporific.

Problema este critică: sunt copii în cabină.

Da.

Alexander Vasilyevich, avem nevoie de date despre volumul fuselajului avionului.

Imediat.

Serghei Alekseevici, contactează medicul șef al orașului.

Avem nevoie de mult gaz soporific, este folosit în operații chirurgicale.

Ghenadi Nikolaevici, să trecem la subiect. Care este planul tău?

Sergey, vei lua poziția în spatele mașinii de pompieri.

Alexandru Vasilevici...

Imediat ce autobuzul cu ostaticii intră în avion,

te vei închide în cabina pilotului, ridici rampa și oprești ventilația.

Și grupul tău, Serghei Alekseevici,

trebuie să conecteze buteliile cu gaz soporific

la unitatea auxiliară de alimentare cât mai repede posibil.

Și când ei adorm, cobori rampa,

și vom continua cu evacuarea.

Ascultă...

Sună atât de simplu, dar este plauzibil.

Ce crezi?

Ghenadi Nikolaevici...

Ce e?

Teroriștii cer eliberarea a doi complici:

unul de la închisoarea locală, celălalt dintr-o închisoare din Tașkent.

În schimb, ne vor elibera doi copii.

În acest moment, autobuzul se îndreaptă spre închisoarea din oraș.

Tovarăși, întoarceți-vă la mașinile voastre!

Frate, ți-am promis că nu ne lăsăm prietenii în urmă.

Vino cu noi în străinătate, frate .

Ne vom încălzi sub soare, vom înota în bani.

Stepan...

Mulțumesc că ți-ai amintit de mine,

dar nu plec nicăieri.

Una este să fii închis pentru furt, iar alta este să răpești copii.

Ce vrei să spui?

Despre ce vorbești, frate?

Milițienii te-au închis degeaba!

Ce-i cu tine? Nu vrei să scapi? Gândește-te bine!

Stepan...

nu am nevoie de mizeria asta.

Fără sentimente.

Ne-a păcălit... căcat de milițian.

Bine, Stepan...

lasă copilul să plece.

Copilul nu va pleca, nu va fi nici un schimb.

Asta nu va funcționa.

Nu este problema noastră că tovarășul tău a refuzat să plece cu tine.

Ne-am ținut de cuvânt, Stepan. Acum e rândul tău.

Voi, milițieni împuțiți, ați fost cei care l-ați convins să nu vină cu mine!

Stepan...

dacă nu-ți ții promisiunea,

atunci nu mai are rost să negociem în continuare,

pentru că cuvântul tău nu înseamnă nimic.

Hai, alege un copil.

Grăbește-te!

Copii, să o alegem pe Evelina. Ea este cea mai mică dintre noi.

Da, o alegem pe ea.

Evelina... Evelina, trezește-te.

Poți pleca acasă.

- De ce eu? - Pentru că ești cea mai mică.

- Evelina, nu ne uita! - Ne vedem în curând.

Vino la mine. Vino la mine, dragă. Vino.

Cum te simți, dragă?

Dle, vă rog, salvați-mi prietenii!

Desigur, cu siguranță îi vom salva.

- Vino aici, dragă. - Nu-ți face griji, draga mea.

Ne poți spune câți bărbați răi sunt în autobuz? Încearcă să-ți amintești.

Încearcă să-ți amintești, te rog.

Patru... sau mai mulți. Nu-mi amintesc.

- Dle, vă rog, salvați-mi prietenii! - O să fie totul bine.

- Nu plânge. - Să mergem.

Nu plânge, draga mea.

Ce s-a întâmplat, dragă?

Mă descurc și fără tine.

Știi, dnă profesor, ești curajoasă.

Vrei să mergi acasă?

Copii!

Vreți să fiți liberi?

Da, foarte mult!

Ușor, ușor.

Chiar acum, îl voi lăsa să plece pe cel care...

va călca pe cravata lor de Pioneer.

Băieți, cravata este o bucată din Steagul Roșu al Victoriei!

Nu vreți libertate? Foarte bine.

Ghenadi Nikolaevici, am reușit să identificăm teroriștii.

Khachiyants, un recidivist deosebit de periculos, condamnat de 3 ori.

Complicii lui...

Kulakov Andrei Valerievici, condamnat de 2 ori.

Sidorov Kirill Pavlovici, fără condamnări anterioare.

Asatiani Vakhtang Mikhailovici...

fără condamnări anterioare, a servit în Forțele Aeropurtate.

- Nicio altă intrare! - Unde este copilul meu? Lasă-mă să trec!

Tovarăși, pentru siguranța d-voastră, nu mai există trecere!

Tovarăși! Nu puteți merge mai departe!

Da! Aici!

Ce faci?!

Ce naiba faci?

Adu-l aici!

Copiii noștri sunt acolo!

Încerc să ajut!

Stai, ți-am spus! Oprește!

Unde te duci?!

Adu-l aici!

Autobuzul intră în incinta aeroportului.

Bună seara. Stepan, mă auzi?

Stepan, mă auzi?

Nu-ți face griji, te aud.

Sunt Zaitsev Gennady Nikolaevich. Voi negocia cu tine.

Dar înainte de a începe, trebuie să vorbesc cu dna profesoară.

Buna seara!

Sunt profesoara din clasa 4G, Nadezhda Timofeevna.

Bună, Nadezhda Timofeevna.

Cum se simt copiii?

Are cineva nevoie de îngrijiri medicale?

Copiii se simt bine deocamdată. Au dormit și tocmai s-au trezit.

Este foarte greu să respiri aici, e multă benzină.

Sunt toți foarte obosiți și vor să meargă acasă.

Nadezhda Timofeevna, lumea este extrem de îngrijorată pentru tine.

Așa că vă rog, să nu vă faceți griji și să încercați să-i liniștiți pe copii.

Calmul lor contează mult.

Ești cea mai importantă persoană pentru ei în acest moment.

- Mă auzi? - Da…

Așează-te.

De ce motoarele sunt pornite? Cine e în avion?

Stepan, în avion este echipajul. Vă puteți îmbarca în siguranță acum.

Mă auzi?

M-am răzgândit.

Autobuzul nu va urca în avion.

Pune echipajul să părăsească avionul.

Stepan, fără echipaj, avionul nu va decola.

Ba da. Îi voi suna mai târziu.

Șefule, știu de trucurile tale. Cu siguranță vrei să-mi tragi țeapă.

În loc de echipaj, probabil că ai pus niște tipi din KGB care ne vor doborî într-un minut.

Nu, șefule, nu suntem proști.

Ne simțim mai în siguranță în autobuz cu benzina.

Autobuzul nu va urca în avion.

Am încheiat.

Sergey, coborâți.

Aeroportul Mineralnye Vody

Stepan, care sunt pretențiile tale?

În primul rând, vrem să zburăm în orice țară străină care nu ne va extrăda.

În al doilea rând, 8 veste antiglonț.

În al treilea rând, un milion de dolari americani,

un milion de lire sterline și un milion în aur.

Stepan, voi fi sincer, aurul și lirele sterline sunt excluse.

Putem discuta doar de dolari.

Șefule, crezi că suntem la piață?

De ce doar dolari?

Ce, nu există aur în Uniunea Sovietică? Ce fel de stat este ăsta?

Poți zbura în spațiu, dar nu ai aur?

Sau poate ești prea zgârcit ca să cheltui aur pentru copii?

Putem oferi doar dolari.

Discută asta cu tovarășii tăi.

În regulă. Trei milioane de dolari.

Bine, voi discuta asta cu conducerea.

De acord.

În ce țară doriți să zburați?

Suntem de acord cu Pakistanul,

Africa de Sud sau Israel.

Stepan, dacă zbori în Pakistan,

vei trece deasupra teritoriului Afganistanului distrus de război,

așa că cel mai probabil avionul tău va fi doborât.

Pentru un zbor către Africa de Sud, veți avea nevoie de două opriri.

Realimentare și o grămadă de permisiuni pentru a zbura deasupra altor țări.

Asta ar putea dura câteva zile.

Israel?

Nu am avut relații diplomatice cu Israelul de peste 20 de ani.

Poate Finlanda neutră va funcționa pentru tine, Stepan?

Chiar am râs. Finlanda…

Nu, bețivii ăia nu vor risca să lupte cu Uniunea Sovietică pentru noi.

Nu merge.

Deci, șefule, nu încerca să mă păcălești.

Zburăm spre Israel...

cu o oprire la Tashkent.

Stepan, dă-ne voie să aducem mâncare și pături pentru copii.

În regulă.

Serghei, adună echipa și mergeți la Tașkent.

Odată ce ați evaluat situația, raportați imediat.

Am înțeles.

Tovarășe Baradzov, te rog să pregătești mâncare, ceai cald și pături pentru copii.

Dragi părinți…

Ce vor să ne spună?

Tovarăși, eu sunt șeful operațiunii de eliberare a copiilor voștri.

Credeți-mă, facem tot ce putem.

Bună ziua!

Numele meu este Leonid Shvydko, sunt secretarul districtual al partidului.

Fiul meu, Dima Shvydko este în autobuzul ăla.

Vă rog, vorbiți cu teroriștii...

să mă ia pe mine în locul copiilor.

O să încercăm.

Ilona…

Ce vom spune acasă despre locul în care am fost noaptea?

Mama o să mă pedepsească rău.

Vom spune adevărul, vom spune despre tipografie și vom arăta afișele.

Dar eu nu am niciun afiș.

Uite, ia-l pe al meu.

- Mulţumesc. - Cu plăcere.

Stepan!

Secretarul de partid de district, Leonid Shvydko vrea să vorbească cu tine.

Stepan, ia-mă pe mine în locul copiilor.

Treizeci de copii…

pentru un secretar de partid de district?

Ascultă, secretarule, cine te crezi?

Ne iei drept idioți?

Nu va exista un astfel de schimb.

Stepan…

Fiul meu, Dima Shvydko, este în autobuzul ăla.

Te implor, ia-mă pe mine în locul lui.

Stepan, asta e o alegere bună.

S-ar putea ca secretarul să ne fie de folos.

Cine din voi este Dima Shvydko?

- Eu. - Vino aici.

Tatăl tău vrea să vină aici în locul tău.

Bună, tată!

Bună, fiule. Ce faci? Cum sunt copiii?

Suntem cu toții bine. Tată, am auzit că vrei să faci schimb în locul meu.

Da.

Te rog, nu face asta.

Voi rămâne cu ceilalți.

Nu fi supărat.

Întoarce-te la locul tău.

Ghenadi Nikolaevici, Banca de Stat a URSS a reușit să adune doar 2 milioane de dolari

în diferite valute.

Banii sunt deja pe drum.

Cum adică doar două?

Așa!

Uniunea Sovietică folosește ruble sovietice.

Nu mai avem valută străină disponibilă, nu avem nevoie de ea. Ce?

Încearcă să negociezi.

Stepan…

Au tăcut.

Ciudat.

Poate se pregătesc pentru un atac?

Eu nu cred.

Zaitsev este un tip inteligent,

nu va risca copiii.

Stepan, conducerea a aprobat doar 2 milioane de dolari.

Nu mai avem.

Ascultă, șefule, am spus deja,

3 milioane de dolari.

Ce nu înțelegi?

Stepan, nu e nicio târguire.

Suntem gata să aducem copiilor mâncare, ceai fierbinte și pături.

De acord. Șefule, dar nu ne-am înțeles asupra banilor.

Și pe lângă pachetul pentru copii, include 10 pachete de efedrina,

niște permanganat de potasiu și oțet.

Și dacă pui somnifere în loc de efedrina,

șefule, în pachetul de retur, vei primi un cap de copil.

Ai înțeles?

Stepan…

Nimeni nu vrea să te păcălească.

Până acum, nu ați comis nicio infracțiune gravă.

Dar dacă vreunul dintre copii este rănit,

negocierile noastre își vor pierde orice sens.

Înțelegi ce vreau să spun?

Da, șefule, înțeleg, nu sunt prost.

Dar nu încerca să mă sperii.

Nu.

Mergi la locul tău.

Nu înțeleg…

Tatăl lui Hachiyants a fost un veteran al Marelui Război Patriotic,

un director de fabrică, un om respectat în oraș.

Și fiul este un ticălos.

Se pare că nu a avut suficient timp pentru fiul său.

Ghenadi Nikolaevici...

Conform ordinelor d-voastră, am contactat toate rudele teroriştilor,

dar, din păcate, doar tatăl lui Kulakov a venit.

- Să-l invit înăuntru? - Desigur.

Tovarășe Kulakov, te rog, intră.

Buna dimineaţa!

Bună dimineaţa! Vă mulțumesc că ați venit.

Nu e nevoie să-mi mulțumești.

Pot vorbi cu el?

Desigur.

Stepan!

Stepan, mă auzi? Stepan!

Ascult.

Lasă-l pe Kulakov să vorbească cu tatăl său.

Tatăl lui? Sigur, nu mă deranjează.

Bună dimineața, Andryusha!

Andryusha, fiule, eu sunt! Mă auzi?

Da, tată. Bună!

Bună, fiule!

Fiule, nu pot să cred că te-ai implicat într-o crimă atât de oribilă.

Poate te-au forțat?

Nu m-a forțat nimeni.

N-ar fi trebuit să vii.

Fiule, ascultă-mă...

Oprește-te, gândește-te. Nu lua acest păcat asupra ta.

Mihail Sergheevici Gorbaciov

vă va ierta dacă eliberați copiii.

Cât timp toată lumea este în viață, nu ți se va întâmpla nimic.

M-am hotărât deja!

Andryusha…

Te rog să mă ierţi.

Știu că nu am petrecut mult timp cu tine.

Am vrut să mă asigur că o să ai totul.

Dar, te rog, te implor…

Nu face asta, Andryusha.

Întoarce-te acasă.

E prea târziu.

Gândește-te la mama ta. Știi că e bolnavă.

Vestea asta ar putea fi fatală pentru ea.

Haide! Mă auzi sau nu?!

Lasă-mă să vin la tine acum! E greu de auzit prin stație.

Vin să vorbim.

Tată, nu veni.

Ascultă-mă!

Ajunge, gata!

Nu-l mai chinui pe băiat.

Nu e nevoie să vii aici.

Nu riscați copiii.

Stepan, lasă-l pe fiul meu să plece!

Nu-l țin legat.

Și nu mai traumatizați copiii.

Nimeni nu vine aici, nici părinți, nici prieteni, nici rude.

Băieții își vor da seama singuri.

În plus, avem aici o persoană potrivită.

Chiar dacă reușești să-i iei pe toți, nu vei rezolva problema.

Frate, frate! Ce e, bătrâne?

De ce ești supărat?

Milițienii au făcut-o intenționat, l-au pus pe tatăl tău,

încercând să provoace o ruptură între noi și să ne sperie, înțelegi?

Înţelegi?

Acum spune-mi, care este cel mai important lucru pentru părinți?

Care ar fi principalul lucru?

Să se asigure că copii lor sunt sănătoși.

Da, asta e important, desigur.

Dar cel mai important lucru este ca fiul lor să fie fericit!

Fiul ești tu! Înțelegi?

Imaginează-ți când le trimiteți o fotografie din Israel,

dintr-un apartament de lux cu ​​vedere la mare, atunci vor fi fericiți.

Și dacă sunt fericiți, înseamnă că sunt și sănătoși. Înţelegi?

Cu cât plecăm mai repede de aici, cu atât mai repede le vei trimite acea fotografie!

- Am înţeles? - Da, ai dreptate!

Da!

Și îmi voi cumpăra un Mercedes...

unul decapotabil.

Și îmi voi găsi o fată...

o frumusețe de fată!

Și voi pleca cu ea în călătorie.

Da, în călătorie...

Șefule, ascultă-mă!

Stepan, te ascultăm.

Suntem de acord cu cele 2 milioane, dar cu o singură condiție.

Ne aduci 8 arme automate.

Opt.

De ce ai nevoie de arme?

Șefule, armele sunt garanția noastră de siguranță.

Stepan, garanția ta de siguranță va fi echipajul aeronavei.

Ha-ha-ha!

Pentru un pilot adevărat, ar fi o onoare să moară ca un erou.

Asta nu va funcționa. Adu armele.

Stepan, conform normelor dreptului internațional,

sunt interzise importarea armelor automate în Uniunea Sovietică

sau în orice altă țară din lume.

Despre ce vorbește?

Dar suntem refugiați politici, vor face o excepție pentru noi.

Aduceți armele! Și de asemenea…

Adu-o aici... și pe soția mea, Maria.

Împreună cu fiica mea. Vreau să vorbesc cu ele.

Bine, vom încerca.

Nu trebuie să încerci, fă-o și gata!

Aduceți-le aici sau nu va fi nicio înțelegere!

Dacă nu le dăm arme, nu ne vor da copiii.

Armele pentru ei sunt cea mai fiabilă garanție a siguranței.

Ar trebui să le torn și niște coniac și să le șterg și fundurile?

Zaytsev, ți-ai pierdut mințile? Să le dai arme acestor bandiți?

Așa ceva nu s-a întâmplat niciodată în istoria contra terorismului.

Vrei să faci de rușine Uniunea Sovietică în fața lumii întregi?

Ești măcar familiarizat cu conceptul de reputație a unei națiuni?

Înțeleg ce spui.

Dar viața copiilor este mai importantă decât reputația.

Ascultă, colonele, astea sunt doar emoții. Ești un militar.

Ce-ar trebui să raportez la Moscova?

Că-mi asum întreaga responsabilitate pentru orice posibile consecințe.

Desigur.

Israelul a fost de acord să primească avionul nostru.

Da...

Moscova a aprobat patru arme automate.

Serghei, află dacă vreunul dintre teroriști are rude evrei.

Am înțeles.

Stepan, ți s-a dat permisiunea de a zbura în Israel.

N-ar fi putut merge altfel.

Zbori spre Israel prin Tașkent?

Nu zburăm la Tașkent, mergem direct în Israel.

Șefule, care e treaba cu armele?

Vă putem oferi o pușcă automată și un pistol.

Spune-mi, de ce riști astfel viața copiilor?

Ne iei de proști? Am cerut 8 arme automate.

Mă auzi? Opt! Opt!

Fără negociere.

Bine, așteptăm...

pentru încă două pistoale și cătușe pentru echipaj.

De acord.

Deci, pentru o pușcă automată, trei pistoale,

opt veste antiglonț și opt perechi de cătușe,

vei elibera toți copii, profesoara și șoferul de autobuz.

Și abia după aceea vă vom da banii.

Trimite-ne ceva deocamdată.

Și voi elibera pe cineva... Poate.

Stepan! Pentru început, am adus vestele antiglonț și cătușele.

Bun.

Nu intră prin fereastră.

Nu încerca vreo șmecherie.

Stai pe loc!

Copii! Este cineva bolnav sau rănit?

Nu!

N-o face pe deșteptul. Pleacă de aici!

Adu ceea ce trebuia să aduci!

Stepan! Unde este gestul de bunăvoință?

Ia-le…

pe astea două.

Mama!

- Mama! - Draga mea!

Mama!

Mama!

Acum e în regulă. Mama e aici.

Stați jos.

Deci, cum te simți?

Pregătit de zbor.

Tovarăși piloți, luăm în considerare o opțiune de asalt.

Folosești gaz?

Pentru varianta cu gaz nu avem suficient timp,

n-o putem face neobservați.

Cel mai probabil, asaltul va avea loc după ce teroriştii vor primi banii.

Dar nu vom începe faza de forță a operațiunii

până când suntem siguri că ați reușit să vă asigurați.

Alexander Vasilyevici, cum o știu că sunteți gata să vă închideți?

Pot aprinde luminile aeronavei.

Bun.

Semnalul pentru a încuia ușile,

va fi dispecerul care va spune: "Avionul este gata de decolare."

După ce v-ați închis, vei stinge luminile aeronavei.

Și abia după aceea vom începe furtuna.

Dacă nu reușesc să ne închidem?

Atunci nu stingi luminile aeronavei,

și urmezi cu strictețe instrucțiunile teroriștilor.

Am înțeles.

Dacă cineva are vreun motiv să refuze,

voi înțelege.

Baftă.

Hei, piloți! Stați pe loc!

Aliniați-vă pe singur rând!

Apropie-te de mine! Mâinile întinse în lateral!

Mâinile în față!

La avion!

Mai repede!

Du-le armele.

Şefule!

Mai întâi predai armele, apoi primești copiii!

Altfel, nu va exista niciun schimb! Ai înțeles?

Așa.

Bun!

Luați jumătate din ele!

Ia jumătate din ele. Alege-le!

Nadejda Timofeevna, lasă fetele să plece primele.

- Da, fetele! - Fetelor, mergeți voi primele!

Haideți, ridicați-vă.

Fugi! Fugi! Fugi!

Mai repede!

Escortează-le.

Stepan, ai promis că vei elibera toți copiii.

Stai, șefule, îi eliberăm pe rând!

Stepan, ce se întâmplă acolo?

Nu-ți face griji, șefule.

Doar verific armele. Ai încredere.

Mama!

Mami!

Fă un pas înapoi! Mai în spate!

Toți afară, unul câte unul!

Formați două linii, la dreapta și la stânga mea!

Aliniați-vă de-a lungul scărilor!

- Grăbiţi-vă! Mai repede! - Haideți!

Aici!

Toți copiii să urce în avion!

Stepan, ai promis!

Dacă nu se urcă în avion, o s-o ucid pe profesoară! O voi împușca!

Mai repede, mișcați-vă!

La posturile voastre, echipaj!

Mișcați-vă!

Haideți, stați jos!

Bine, comandante, pornește-ți avionul!

Nu putem zbura cu avionul încătușați.

De ce nu?

Pentru că nu putem schimba nimic.

Nici măcar nu pot ține corect comenzile.

Nenorociților!

Stepan!

Stepan, piloții spun că nu pot pilota avionul încătușați.

Am nevoie de chei.

Șefule, încerci să mă păcălești din nou?

Ai adus cătușele, dar ai uitat cheile?

Adu imediat cheile aici!

- Ce este asta? - Le-au adunat oamenii, vor să ajute.

Mulțumește tuturor și returnează-le.

Ghenadi Nikolaevici...

Returnează-le.

Dar soția lui Khachiyants?

Ea și fiica ei așteaptă afară.

De ce n-ai spus nimic? Sună-i repede.

Bine.

Ia-le de aici.

Oamenii au vrut să ajute.

Intrați.

Bună, Maria!

Bună ziua. Cum vă pot ajuta? Oricum nu mă va asculta.

Dacă ți-a cerut să vii aici, înseamnă că ești importantă pentru el.

Te rog, încearcă să-l convingi să elibereze măcar unii dintre copii.

Bine, o să încerc, dar nu cred c-o să funcţioneze.

Să mergem.

Stepan, Maria este aici cu mine.

Îi dau stația.

Stepan, dragul meu, ce-ai făcut?

Mă bucur că ai venit!

Micuța Liza este cu tine?

Da.

Dă-i stația.

Draga mea... Bună, micuța mea!

Sunt eu, tata.

Bună, tată!

Ţi-a fost dor de mine?

Da, foarte mult.

Și mie la fel.

În curând vom merge să trăim lângă mare.

Auzi, Liza? Dă-i mamei stația înapoi.

Te implor, rămâi aici!

Nu vreau să trăiesc în acest sistem sovietic.

Comuniștii ăștia nu mă lasă să respir liber.

Mă auzi? Hai să mergem împreună!

Stepan, oprește-te! Nu e prea târziu.

Eliberează copiii!

Nu mă face să fiu un monstru. Mă auzi?

Nu sunt un monstru!

Te rog, hai să plecăm împreună.

Vino aici cu Liza și voi elibera copiii, mă auzi?

Nu, Stepan, nu venim.

Atunci ești o proastă.

Ai fi putut să-i salvezi.

Ascult.

Sunt dispusă să mă îmbarc în avion.

Dar nu ești obligată să faci asta.

Sunt și eu mamă și nu-mi pot imagina

ce-aș face dacă fiica mea ar fi în aceeași situație.

Dar vreau să te rog ceva.

Te rog, du-o pe Liza acasă la bunica ei.

Îți promit.

Mulțumesc.

Liza, fata mea dragă...

Liza, bucuria mea, soarele meu...

Unde sunt cheile?

Maria este aici. Lasă copiii să plece.

Unde sunt banii?

Îi vor aduce mai târziu. Lasă copiii să plece!

Probabil vrei faimă, nu-i așa?

Faimă postumă?

Sau poate vrei să faci schimb cu ele?

Sunt de acord.

De acord.

Azi sunt bine dispus!

Intră!

Daţi-i drumul! Lăsați copiii afară!

Spune-i tatălui meu să mă ierte.

Bine.

Mama!

- Mami! - Yura!

Yura!

Mama!

Și tata unde e?

Mamă, totul e în regulă!

- Dima! - Tata!

- Ești rănit? - Sunt bine.

Tati!

Mama!

Mulțumesc mult.

- Totul e în regulă, mamă. - Tata...

Unde sunt banii?

Unde sunt banii, ticălosule?!

Nenorocitule!

Comandante!

Dacă nu aduceți banii în 5 minute,

decolăm și în aer voi arunca pe cineva pe fereastră!

M-ai auzit?

Calmează-te, Stepan.

Banii ajung așa cum ne-am înțeles.

Nici prin gând să nu-ți treacă să mă păcălești.

Lasă-l pe Morozov să plece.

- Dă a treia geantă! - Haide!

Pune-l pe Morozov să se apropie de ieșire.

Ascultă, comandante...

nu vrea să iasă.

Ți-ai ieșit din minți?

Cum adică "nu vrea"? Lasă-l pe Morozov să iasă!

Grăbește-te!

Dă-mi mâinile.

Ei bine, comandante, pornește avionul!

Asigurați-vă că totul merge bine, ați înțeles?

Ați înțeles?! Haideți! Mă întorc imediat.

Aprinde luminile cabinei.

Ghenadi Nikolaevici, înțelegi că această situaţie a încetat de mult

să mai fie doar un dosar penal și că a devenit politic?

Nu am avut relații diplomatice cu statul Israel de 20 de ani.

Uniunea Sovietică a fost inițiatorul formării acelui stat.

Și cum ne-au răsplătit?

Ocupând teritoriile unor țări prietene cu noi.

Și vrei să le ceri ajutor?

Tovarăși, ieşiți un minut.

Mulțumesc.

Ascultă, dle colonel...

gândiți-vă cu atenție la viitorul unității dvs.

Da, da, asta este creația ta.

Și dacă, în viitorul apropiat,

nu arăți niște victorii îndrăznețe, decisive, care să impresioneze lumea,

de ce am avea nevoie de tine?

Îți vor reduce finanțarea, personalul...

asta dacă nu te desființează de tot.

Gândește-te la asta, colonele.

Pregătiți-vă pentru asalt.

Ăștia sunt pentru un decapotabil.

La Hollywood ne-a învățat cum să deturnăm avioane și să luăm ostatici!

Sunt o grămadă de bani! Da!

Haideți să plecăm!

Haide, comandante, pornește-l! Plecăm!

Sunt pe pista 18, mă îndrept spre banda de decolare.

Bani…

Ăștia sunt banii mei, i-am câștigat.

Dispecer, ascult.

Niciunul dintre rudele bandiților sunt evrei.

Haide! Dă comanda, ce aştepţi?

Maria.

Ce Maria?

Ea ne-a ajutat să eliberăm copiii.

Serios, vrei să anulezi asaltul din cauza soției unui terorist?

Ar putea muri în timpul asaltului.

Este soția unui terorist.

Gândește-te pentru cine îți riști cariera.

Dă comanda!

Lasă-i să plece.

Am înțeles.

Comandante, chiar îi lăsăm să plece?

Ai terminat, colonele.

Executăm ruta de zbor Mineralnye Vody -Tel Aviv.

Nivel de zbor aprobat - 9600. Operator radio, terminat.

Navigatorul pregătit.

Mineralnye Vody, 76519 pregătit de decolare.

Decolare permisă. Haideți, 76519.

Recepționat. Decolăm.

Mama, tata!

- Mama! - Suntem atât de fericiți!

Sunt atât de fericit să fiu cu mama.

Vă mulțumesc, băieți.

Tovarăși! Iată eroii care ne-au salvat copiii!

- Mulțumesc, băieți! - Mulțumesc!

- Spiridonov. - Bună ziua, tovarăşe Spiridonov!

Raportați situația.

Tovarăşe secretar general al Comitetului Central PCUS,

avionul cu teroriștii și echipajul a plecat spre Israel.

Era...

o decizie unilaterală luată de colonelul Zaitsev.

Dați-mi-l pe Zaitsev la telefon.

Aici colonelul Zaitsev.

Bună ziua, Ghenadi Nikolaevici.

Guvernul israelian a garantat siguranța echipajului

și prompta lor întoarcere acasă.

Au mai promis că vor returna toți teroriștii la Moscova în curând.

Eu personal, îmi exprim profunda recunoștință pentru munca d-voastră.

Slujesc Uniunea Sovietică!

Dle Anug, în calitate de reprezentant al Ministerului Afacerilor Externe,

ați fost responsabil pentru asigurarea acestei operațiuni la nivel politic.

De ce ați decis să predați agresorii?

Ăsta este un act terorist.

Și statul nostru are o politică clară în această chestiune,

și anume că teroriștii trebuiesc extrădați în țara în care au comis crima.

Completul judiciar pentru cauzele penale al Curții Supreme RSFSR,

i-au găsiți vinovați pe Yakshiyants. Aceștia și au fost condamnați

la 15 ani de închisoare și confiscarea proprietății.

Anii de contribuții semnificative la asigurarea

securității statului URSS, pentru vitejie și curaj,

manifestate în timpul neutralizării criminalilor periculoși...

Vreau să subliniez în mod special munca ta în operațiunile de salvare a ostaticilor.

Cu implicarea și conducerea d-voastră directă, operațiunile au avut succes.

Prezidiul Sovietului Suprem al URSS v-a acordat

medalia de Erou "Steaua de Aur" al Uniunii Sovietice și Ordinul lui Lenin!

Bravo, ai pregătit un loc frumos pentru asta.

Pentru serviciul tău altruist față de patrie,

îți mulțumesc, dragă prietene.

Felicitări.

Slujesc Uniunea Sovietică!

Traducerea și adaptarea: Denis Kent

Din cele cinci vârfuri ale acestei stele,

primul îi aparține mamei mele.

Al doilea...

mentorilor mei.

Al treilea, pentru membrii unității noastre.

Al patrulea, pentru mine.

Și al cincilea...

fără îndoială, aparține iubitei mele soții.

Mulțumesc, Zoya.

Rămânem...

Tată, mamă, soare și pământ.

Aici...

este totul pentru mine.

Asta este patria mea.

Ați urmărit filmul artistic: COMANDANTUL